O mai bună cunoaştere a funcţionării organismului a permis o mai bună

abordare terapeutică şi, în consecinţă, inventarea de noi medicamente. Unul dintre

exemplele edificatoare în sensul celor mai de sus îl reprezintă medicamentele
analgezice antipiretice antiinflamatoare, de la acidul acetilsalicilic până la coxibi,
medicamente cunoscute de asemenea şi sub alte denumiri, precum şi analgezice
neopioide, medicamente de tip aspirină, antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).

Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) sunt printre cele mai răspândite

medicamente din lume datorită eficacității lor demonstrate în reducerea durerii și
inflamației. Datorită utilizării extensive a analgezicelor și agenților antiinflamatorii,
efectele toxice și nedorite se produc totuși de multe ori în mod deosebit în folosirea
dozelor înalte pe o perioadă lungă de timp, multiple organe fiind afectate.
Medicamentele din acestă grupa asociază în proporţie variată acţiunile analgezice,
antipiretice şi antiinflamatorii, fiind folosite fie ca medicamente simptomatice în
acţiunile analgezice şi antipiretice, diferite algii şi stări febrile, fie pentru acţiunea
antiinflamatorie în bolile reumatice.

Acţiunea analgezică este de intensitate moderată, dar în condiţii patologice

efectul este superior, faţă de durerea provocată experimental. Mecanismul analgeziei
este periferic prin prevenirea sintezei şi eliberării prostaglandinelor în inflamaţii.

Acţiunea antipiretică constă în scăderea temperaturii crescute din cadrul

sindromului febril. Este reglat centrul hipotalamic pentru temperatura fiziologică, cu
declanşarea consecutivă a procesului de termoliză(vasodilataţie şi sudoraţie).
Acţiunea antipiretică este de asemenea corelată cu inhibarea sintezei de
prostaglandine. Eudotoxinele bacteriene stimulează biosinteza şi eliberarea în celule
a unor substanţe pirogene endogene. Acestea eliberate în circulaţia generală pătrund
în SNC unde determină eliberarea de prostaglandine, ele însele pirogene. Inhibarea
biosintezei prostaglandinelor de către analgezicele antiiflamatorii antipiretice se
realizează prin inhibarea ciclooxigenazei, enzimă care catalizează transfomarea
acidului arahidonic în prostaglandine.

Prin lucrarea de față mi-am propus realizarea unui material util atât medicului
generalist, cât și cardiologului, gastroenterologului și nefrologului, în care să prezint
cât mai succint, dar concis, principalul mod de acțiune al AINS, dar și efectele adverse
și interacțiunile medicamentoase ale acestora.

Lucrarea este structurată în 4 capitole:

Cap. I. FIZIOPATOLOGIA INFLAMAŢIEI

Primul capitol tratează atât inflamația acută, cât și cea cronică. Având în
vedere implicarea procesului inflamator într-o serie de afecţiuni de la diferite niveluri
ale organismului, ce pot afecta calitatea vieţii pacienţilor respectivi pe termen lung
sau scurt, sunt evidențiate semnele inflamației, mecanismele formării procesului
inflamator, precum și răspunsul celular la inflamație.

Cap II. CASCADA ACIDULUI ARAHIDONIC

În al doilea capitol sunt prezentate căile de formare a prostaglandinelor pentru

a înțelege și aprofunda modul în care acționeză antiinflamatoarele asupra acestora.

Cap III. ANTIINFLAMATOARELE NESTEROIDIENE

Capitolul 3 prezintă o clasificare a acestor medicamente și mecanismele

principale prin care este indusă toxicitatea la nivelul diverselor aparate și sisteme; o
atenție deosebită fiind acordată interacțiunilor medicamentoase, atât a două sau mai
multor antiinflamatoare între ele cât și cu alte substanțe active folosite pe scară largă
în cadrul diverselor afecțiuni.

Cap IV. EFECTELE ADVERSE ALE ANTIINFLAMATOARELOR

NESTEROIDIENE

Ultimul capitol al lucrării de față surprinde principalele efecte adverse ale

AINS la diferite nivele, mecanismul prin care acestea apar, inclusiv la nivel celular,
dar și factorii de risc implicați în generarea lor.