1

Subiecte orientative pentru examenul la Psihologia educației

1. Contribuţiile lui J. Dewey la dezvoltarea psihologiei educaţiei ca ştiinţă.

teoria lui Dewey asupra instruirii are la baza experienta - inteleasa

ca o interactiune a individului cu mediul. In timpul acumularii experientei au
loc doua procese:

- actiunea - duce la o modificare a mediului;

- cunoasterea - dobandita in procesul actiunii si care duce la

modificarea comportamentului.

2. Competiţia şi efectele ei în clasa şcolară.

Tradiţional mediul şcolar este unul competitiv stimulat de notarea performanțelor
scolare
Competiţia:
- este o formă motivaţională a afirmării de sine prin recunoasterea valorii
- stimulează efortul şi productivitatea individului,
- promovează norme şi aspiraţii mai înalte,
- micşorează distanţa dintre capacitate şi realizări
- presupune implicarea emoţională intensă
- i se poate reproşa faptul că cel mai adesea se constituie într-un factor ce determină
conflict şi comportamente agresive în grup: rivalități, invidie, egoism
În clasele structurate competitiv elevii obţin note bune numai dacă colegii lor obţin
note (calificative) slabe.
În clasele structurate pe cooperare, elevii sunt apreciaţi pozitiv şi ajung să aibă
rezultate bune în condiţiile în care ceilalţi membri ai grupului au aceleaşi rezultate.
Cooperarea
- instaurează bunaînţelegere, armonia
- stimulează comportamentele de facilitare a succesului celorlalţi
- determină creşterea stimei de sine, încrederea în forţele proprii,
- contribuie la intensificarea atitudinilor pozitive faţă de cadrele didactice”

3. Comunicarea didactică:
- este cea care mijloceşte realizarea fenomenului educaţional prin procesul de
predare-învățare-evaluare

- împărtăşirea de mesaje, de semnificaţii

- este o relaţie mijlocită de cuvânt, gest, simbol,

- este o modalitate de exprimare complexă, verbală şi nonverbală a personalităţii, a
ideilor, trăirilor.
- este bilaterală: elev-profesor și profesor-elev, prin obținerea reacției celuilalt -
feed-back
Profesorul trebuie:
 2

- să fie precis şi expresiv,

- să fie clar în exprimare şi concis, facilitând atât transferul, cât şi înţelegerea mesajului
transmis
-să folosească un limbaj inteligibil şi adecvat, bazat pe o comunicare expresivă şi
convingătoare

4. Convingerea / persuasiunea în comunicarea didactică.

În cadrul comunicării didactice, nu reușim să formăm convingeri, și apelăm deseori la
efectele persuasiunii, care pot asigura aderența la o idee. Prin intermediul mecanismele
de ordin discursiv și comunicațional, se asigura impresionabilitatea individului, astfel
el își asumă o idee, luptând pentru susținerea ei și acționând pentru punerea ei în
practică. Prestigiul și autoritatea pot constitui în multe situații elemente fundamentale
ale persuasiunii. Argumentul forței, se constituie ca mijloc de instalare a persuasiunii in
comunicarea didactică. Inflexiunile vocale, intonațiile bogate și rafinate, accentuarea
cuvintelor, mișcările corpului și mimica feței sunt elemente care măresc forța mesajului,
creează emoții, și sentimente, motivează receptorul și pot duce la modificările
atitudinale așteptate.

5. Stadiul senzorio-motor şi cel preoperaţional conform teoriei lui J. Piaget.

 stadiul senzorialo-motor, desfășurat de la naștere până la vârsta de 2

ani, când copilul este preocupat cu câștigarea controlului motor și învățarea
obiectelor fizice.

Eu cred ca la acesta varsta copilul foloseste imitatia. Este influentat de mediu

si format de membrii din mediul sau. La acest stadiu se formeaza programe in
subconstient care ruleaza pe tot parcursul vietii. Pot fi programe de dezvoltare
si limitative si pot fi imbogatite sau diminuate prin psihoterapie.

 stadiul preoperațional, între 2 și 7 ani, când copilul este preocupat cu

calificarea verbală.

 stadiul concret operațional, între 7 și 12 ani, când copilul începe să se

descurce cu conceptele abstracte, cum ar fi numerele și relațiile, înrudirile.

 în fine, stadiul, formal operațional, între 12 și 15 ani, etapă în care

copilul începe să raționeze logic și sistematic.
 3

6. Rolul empatiei în relaţia profesor-elev.

Empatia:

- este un proces activ și unul interactiv, fiind favorizat de procesul comunicării

- transpunerea unei persoane într-un model uman prin înţelegerea, comunicarea şi

retrăire afectivă a stărilor emoţionale ale modelului.

- optimizează relaţia profesor–elev. Pt acesta sarcinile, comportamentele, atitudinile

profesorului si ale elevilor sunt scrise în regulamentele școlare

Pt dezvoltarea empatiei cadrul didactic:

- trebuie să fie o persoana căreia să-i placă copiii.

- trebuie să constituie un model de adult atât pentru copil

- trebuie să deţină o profundă cunoaştere teoretică şi practică a copilului şi copilăriei

pentru a promova dezvoltarea sănătoasă a copilului

- trebuie să cunoască situaţia familiei şi influenţele ei asupra copilului

7. Atmosfera şi valorile din familie ca fundamente ale educaţiei.

Socializarea:

- prin învățarea și dezvoltarea limbajului

- determină dobândirea regulilor de viață, a obişnuinţelor, a modurilor de a

gândi, a credinţelor şi a idealurilor

- dezvoltă personalitatea

Imitarea și observația:

- ajută la achiziționarea, de către copil, a comportamentelor sociale elementare

- „comunicare psihologică“ - dobândirea echilibrului moral şi psihologic;

- „învăţare cognitivă” - dobândirea cunoştinţelor

- „educaţie morală”- dobândirea regulilor morale: datorie, responsabilitate şi

interdicţie, etc

- dezvoltarea imaginaţiei - dobândirea capacităţilor creatoare

 4

8. Prevenirea devianţei şcolare

Devianţa şcolară
= abaterea de la normele și regulamentul școlar
- observabilă prin:
 indisciplină , dezordine
 delincvenţă juvenilă- încalcă norma juridică a minorilor
 inadaptare şcolară
 tulburare de comportament și de conduită- dezechilibru psihic și emoțional

În prevenirea devianţei şcolare este importantă adaptarea copilului la mediul şcolar ,

începând cu frecventarea grădiniţei.
Prin procesul instructiv - educativ, elevul dobândește un anumit grad de autocontrol.
Inadaptarea şcolară - apare, de obicei, în primul an de învăţământ.
Baza de pornire în rezolvarea acestor cazuri - consilierul școlar, psihologul școlar,
familia
Devianţa:

- excentrică: adoptarea unei ţinute insolite, neuzitate, care surprinde prin

caracterul său sau a unui limbaj sau gest neconformist

- imorală : obscenitatea, indecenţa, actele care sfidează morala publică

- antisocială : actele infracţionale sancţionate de normativul penal sau social

(cum sunt bolile psihice).

Forme de manifestare ale devianţei şcolare

- Copiatul

-Fuga de la şcoală manifestă în situaţii tipice cum sunt conflictele majore cu părinţii,
respectiv cu cadrele didactice, cu colegii, pretenţii exagerate
-Absenteismul şcolar

-Abandonul şcolar

-Vandalismul şcolar

-Violenţa în şcoală

În prevenirea devianței scolare:

- cadrele didactice reprezintă modele: sunt punctuali, motivaţi şi capabili să-i

motiveze şi pe elevi

- profesorii interacţionează cu întreaga clasă, uzează în mod echilibrat întrebările

deschise, folosesc ascultarea activă;

- nu se recurge la pedeapsa corporală, admonestare sau la reprimarea verbală;

 5

- absenţa incidentelor violente şi a cazurilor de indisciplină gravă;

a. Tratamentul individual, predominant medico-psihologic

b. Tratamentul pedagogic colectiv.

c. Posibilităţi de educare şi reeducare a copiilor şi părinţilor în familie

d. Necesitatea existenţei unui parteneriat familie - şcoală

9. Învăţarea şcolară şi rolul ei în formarea imaginii de sine.

Imagininea de sine depinde de relaţiile cu ceilalti, aprecierile acestora faţă de

calităţile şi munca depusa, precum şi aprecierea colectivului din care face parte.
Comportamentul în şcoală şi în afară şcolii, rezultatele la învăţătură, îl diferenţiază de
ceilalţi colegi, făcându-l să-şi dea seama că este o fiinţă cu o anumită individualitate,
care gândeşte, simte şi acţionează într-un mod specific. Critica şi autocritica
contribuie într-o largă măsură la formarea imaginii de sine.
Concepţia despre sine include tot ceea ce ştii sau crezi despre tine însuţi – credinţele,
dorinţele, caracteristicile, sentimentele, chiar imaginea despre tine pe care o prezinţi
celorlalţi.
Invatarea scolara are un rol determinant in formarea imaginii e sine, iar moderatorul
este profesorul prin empatie, incurajare, invatamant diferentiat si de sprijin, acolo
unde este nevoie

10. Modele ale învățării și implicațiile lor în actul educațional

11. Caracteristicile grupului şcolar.

Grupul

- este un tot unitar, în care fiecare individ reprezintă doar o parte bine structurată
care are drepturi, datorii şi se influenţează ideologic în mod reciproc

- școlar este organizat şi structurat în funcţie de norme şcolare

Omul

- se defineşte ca personalitate în relaţiile cu ceilalţi semeni

- trăieste şi acţionează având conştiinţa apartenenţei la un grup.

 Solidaritatea de grup

- reprezintă nucleul de forţă al grupului

- are la bază:
 6

 valori culturale, interese economice

 realizarea unor scopuri

 Comunicarea

- elementul principal care creează grupul

- în mediul școlar - membrii grupului sunt în contact direct, nemijlocit, aproape

permanent, comunică nemijlocit între ei pe diferite căi: verbală, mimico-afectivă,
atitudinală.

-se poate realiza:

 direct „faţă în faţă”

 indirect, fie prin scriere, internet

 coeziunea în clasă, cooperarea elevilor, organizarea clasei, interacţiunile dintre

membrii grupului, comunicare în grup, climatul afectiv

 sintalitatea - totalitatea trăsăturilor ce caracterizează un colectiv

12. Influența socială și mizele ei în mediul școlar.

13. Randament şi reuşită şcolară.
14. Influenta mass-media asupra dezvoltarii emotionale a copilului scolar mic

15. "Nu vreau sa merg la scoala!" - Masuri de prevenire a deviantei scolare.

Relaţii de dominare. Relaţiile de dominare, de conducere a grupului- seful clasei

16. Relatia profesor-elev - efectele comunicarii didactice asupra

performantei scolare.
Relaţia profesor-elev

- are un sens bine determinat,

- este reglată de planuri de învăţământ, programe şcolare, manuale,

- forma de comunicare specifică:

 verbală

 Afectivă

- negativă - sunt rezultate educative scăzute

Relaţii de comunicare prin imaginii, noţiunilor, ideilor care facilitează manifestarea

conduitelor umane, afective, putând provoca efecte de acceptare sau refuz.
Relaţii afective - dau naştere unor relaţii de atracţie, respingere sau indiferenţă,
 7

- originea - în instinct, după S. Freud

Sunt fenomene afective:
- intraindividuale - se produc la nivelul unui singur individ - trebuinţe, interese, emoţii,
sentimente strict individuale
- interindividuale se produc între doi sau mai mulţi indivizi care influenţează
desfăşurarea relaţiilor dintre indivizi
Profesorul devine facilitator şi consultant stimuland activitatea de grup bazata pe
colaborare

17. Invarea prin joc la varsta prescolaritatii.

- jocul asigură cadrul afectiv și climatul optim pentru activitatea educativă

18. Capcanele autoritarismului și permisivității excesive.

Un copil controlat excesiv devine un adult timid. Un copil insuficient controlat
devine un adult agresiv….( restul pr net)

19. Instrumentele necesare pentru îmbunătățirea aptitudinilor de comunicare și

de aplanare a conflictelor iscate în clasă.
20. Dacă trăiesc în critică și cicăleală, copiii învață să condamne.