Sunteți pe pagina 1din 6

Curs 2

Wednesday, October 12, 2016


4:04 PM

Vom aborda următoarele contracte numite ( prin reglementările codului civil; există
și contracte numite prin legi speciale: contractul de leasing, de exemplu): contractul de
vânzare și varietățile sale, contractul de schimb, contractul de antrepriză, contractul de
locațiune ( 2 varietăți: contractul de închiriere a locuinței și contractul de arendare),
contractul de împrumut ( împrumutul de folosință și împrumutul de consumație), contractul
de depozit, contractul de mandat ( mandat cu reprezentare și mandatul fără reprezentare),
contractul de societate, contractul de tranzacție, contractele aleatorii ( contractul de rentă
viageră, contractul de întreținere, contractul jocul și pariurile).

La drept comercial- obligațiile vom studia- contractul de furnizare, contractul de report,


contractul de agenție, contractul de intermediere etc. Va fi cercetat la dreptul transporturilor
contractul de transport. Acestea , conform monismului dreptului privat, aparțin ramurii de drept
independentă- drept civil.

Contractul de vânzare

Contractul de vânzare beneficiază de cea mai amplă reglementare în NCC ( tradiție).

Noțiune :

Art. 1650 NCC- Vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz,
se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preț pe care
cumpărătorul se obligă să-l plătească.
Poate fi, de asemenea, transmis prin vânzare un dezmembrământ al dreptului de
proprietate sau orice alt drept.

Comentariu :

Alin. 1- definiție.
Alin. 2- se pot transmite prin vânzare și dezmembrăminte + de fapt, se poate transmite
orice fel de drept care se poate transmite prin contractul de vânzare. ( regulă). Excepțiile vor
fi de strictă interpretare. Prin vânzare se poate transmite nu numai un drept de proprietate,
ci și dezmembrămintele. Mai mult decât atât se poate transmite un drept de creanță ( cesiunea
de creanță). Cesiunea de creanță este un contract de vânzare cu reglementare specială ( Art.
1567 alin. 3). Se va aplica cu precădere această reglementare atunci când se transmite un
drept de creanță. În completare se vor aplica reglementările de la contractul de vânzare,
acesta fiind un contract de vânzare ( ex. Pentru vicii). De asemenea, codul civil
reglementează cesiunea contractului ( drepturi sau obligații), cu reguli speciale. Mai mult

1
decât atât, este reglementată și cesiunea de datorie ( dar datoria nu este un bun, nu este un
element activ în patrimoniu, deci, nu poate să fie vorba de un contract de vânzare).

Prin contractul de vânzare se transmite, de regulă, bunul ut singuli. Dar poate fi transmisă
prin contractul de vânzare și o universalitate ( drepturi și obligații), nu numai în cadrul
cesiunii de contract, cât și în cazul unei moșteniri deschise ( se vând pasivul + activul
succesiunii. Activul nu este considerat ca fiind format din bunuri ut singului. Sunt vândute
per ansamblu, reunite, pasivul și activul succesiunii.).

Prin contractul de vânzare se pot înstrăina bunuri corporale și bunuri incorporale. De


exemplu, dreptul de proprietate industrială ( dreptul titularului unui brevet de invenție asupra
invenției). Acesta nu este tangibil. Există contractul de cesiune al dreptului de proprietate
industrială care este un contract de vânzare ( are o reglementare specială+ se aplică regulile
de la contractul de vânzare).

Nu se pot transmite drepturile nepatrimoniale, acestea aflându-se într-o strânsă legătură cu


persoana proprietarului. Exemplu: nu poți vinde dreptul la nume. De aici, nu trebuie trasă
concluzia că toate drepturile patrimoniale pot face obiect al contractului de vânzare. Există
unele drepturi patrimoniale atașate unei persoane ( dreptul de abitație, dreptul de uz).

Contractul de vânzare are două părți ( vânzătorul și cumpărătorul) care se obligă (


vânzătorul se obligă să transmită proprietatea, uneori, transmiterea proprietății se face în
momentul încheierii contractului; cumpărătorul se obligă întotdeauna să plătească prețul).

Denumirea acestui contract rezultă din denumirea capitolului în care se regăsește, și anume
contract de vânzare ( nu contract de vânzare-cumpărare).

Sediul materiei:

1650-1772 NCC + ART. 1167 ( Regulile aplicate contractelor)- toate contractele se supun
regulilor generale in prezentul capitol. Regulile particulare privitoare la anumite contracte
sunt prevăzute în prezentul cod sau în legi speciale. Vorbim despre izvoarele obligațiilor-
contractul este cel mai important izvor de obligații. Alin. 1 - regulile generale, alin. 2- regulile
particulare prevăzute din legile speciale. Dacă acestea nu sunt suficiente se aplică regulile
generale ale contractelor ( teoria generală a obligațiilor) + art. 1651 ( aplicarea unor reguli
cu privire la vânzare) - Dispozițiile din prezentul capitol cu privire la obligațiile
vânzătorului se vor aplica în mod corespunzător și obligațiilor înstrăinătorului în cazul
oricărui alt contract având ca efect ...

Pentru alte contracte care au ca efect transmiterea unor drepturi ( ex. Contractul de
antrepriză, contractul de rentă viageră) nu există reglementări particulare în codul civil sau
în alte legi speciale care se aplică referitoare la obligațiile înstrăinătorului ( Ex. Antreprenor),
atunci se vor aplica reglementările din codul civil referitoare la obligațiile vânzătorului. Dacă

2
nici acestea nu sunt îndestulătoare se vor aplica reglementările referitoare la obligații, în
general. Deci, contractul de vânzare este contractul model în privința contractelor, în
general, cu titlu oneros, și în privința contractelor având ca efect transmiterea unor drept.
Este contractul cel mai articulat. Este folosit ca model în cazul în care un contract are lipsuri
( în reglementare), dar numai cu privire la obligațiile vânzătorului/ înstrăinătorului.

Caracterele juridice:

NCC nu indică existența ca atare a caracterelor juridice. Ele se desprind din reglementările
aplicabile. Este un contract cu titlu oneros, în principiu, comutativ.

1. Din punctul de vedere al condițiilor de validitate, este, de regulă, un contract consensual. Uneori,
este un contract solemn. Niciodată nu este un contract real.

Este, în principiu, un contract comutativ, deoarece în cadrul acestui contract părție cunosc
existența și/sau întinderea obligațiilor lor încă din momentul încheierii contractului. Acestea
nu depind de alea ( eveniment viitor incert și nesigur). Caracterul comutativ nu este esențial,
el este doar de natura contractului- pot exista contracte de vânzare cu caracter aleatoriu.

Exemplu : contractul încheiat între pescar și un client dimineața, înainte ca pescarul să


plece pe ape pentru a pescui. Pescarul încheie un contract de vânzare cu privire la tot peștele
pe care îl va prinde în ziua respectivă. Se va stabili și prețul. După-amiaza se întoarce
pescarul așteptat de client. Unul dintre ei se poate să nu aibă așteptările satisfăcute ( pescarul
se poate să nu aibă pește- nu este afectat prețul; pescarul a prin o cantitate neobișnuit de mare
de pește, dar s-a tocmit pentru prețul pe care îl cerea în modul normal). Alea poate influența
întinderea obligațiilor părților.

Caracterul consensual rezultă din reglementarea generală referitoare la acte juridice. Nu


avem reglementări particulare sub acest aspect la contractul de vânzare. Se aplică art. 1178
NCC ( libertatea formei)- Contractul se încheie prin simplul acord de voință al părților dacă
legea nu impune o anumită formalitate pentru încheierea sa valabilă. ( principiul
consensualismului- este un principiu juridic ce comportă excepții ce trebuie stabilite prin
legi). În înțelesul că contractul de vânzare se încheie prin simplul acord de voințe al părților:
” cumpăr”, la care se adaugă obiectul contractului și un preț, cel puțin, determinabil. Trebuie
să fie stabilite obiectul și prețul ( exemplu: cumpăr o carte cu prețul de x).
Principiul consensualismului se aplică și, printre altele, în ceea ce privește vânzarea
autovehiculelor supuse înmatriculării pentru circulația pe drumurile publice. Așadar, și
aceste vânzări sunt consensuale. Ele se încheie valabil chiar prin consimțământ exprimat oral
( caz în care se pune problema unor probe, va fi nevoie și de un înscris pentru a constata
existența contractului în caz de litigiu, nu pentru încheierea contractului). De ce este
importantă problema autovehiculelor supuse înmatriculării? Nu toate sunt supuse
înmatriculării ( exemplu: autovehiculele agricole, tramvaiele- au doar număr de identificare)
toate autovehiculele. Autovehiculele pot circula pe drumurile publice numai dacă sunt
înmatriculate legal. Aceasta se face de către autoritățile administrative, pe numele unei
persoane. Prin urmare, este nevoie de un înscris sub formă autentică. Altfel, există un înscris
tipizat pe care părțile trebuie să-l completeze, altfel, operațiunile administrative de
3
înmatriculare/ radiere nu vor putea fi efectuate. Pentru asemenea vânzări există un înscris
autentic, dar existența și necesitatea întocmirii acestuia nu condiționează încheierea valabilă
a contractului de vânzare, ci condiționează doar efectuarea valabilă a unor operațiuni
administrative.

Nu contează denumirea înscrisurilor- de exemplu, la un târg duminical de mașini se încheie


o chitanță ce cuprinde elementele esențiale ale contractului de vânzare. Părțile nu se pot
supune formalităților decât luni. De-abia luni se încheie contractul în formă tipizată, pentru
că nu au contract în formă autentică. Dacă ai contract în formă autentică nu mai e nevoie de
un contract în formă tipizată. Doar la încheierea contratului în formă tipizată/ formă autentică
se transmit drepturile și obligațiile. Deci, doar atunci se consideră încheiat contractul, nu în
momentul încheierii chitanței.

Așadar, autovehiculele nu reprezintă o excepție de la principiul consensualismului.

Excepții de la principiul consensualismului:

 Bunurile care se vând cu plata prețului din fonduri publice ( se aplică prevederile speciale ale OUG
34/2006 privind achizițiile publice). Exemplu: cumpărarea de materiale chimice pentru curățenia
facultății ( de exemplu). Banii provin din bugetul Universității ( pers juridică), deci, din bani publici.
Trebuie îndeplinite anumite condiții: de exemplu, se impune persoana de la care cumperi, nu poți
alege de la cine vei cumpăra. Se urmărește prevenirea corupției prin îndeplinirea formalităților
impuse de o astfel de vânzare. Sunt fonduri publice și fondurile europene, ale ong-urilor. Acel
contract de vânzare va putea fi valabil numai dacă sunt respectate și formalitățile speciale prevăzute
în reglementările speciale. Acesta este un contract solemn, pentru că se încheie valabil prin
consimțământul părților și respectarea formalităților.
 Bunurile supuse executării silite
 Bunurile imobile- art. 1244 NCC ( forma cerută pentru înscrierea în carte funciară)- insert text din
cod

Comentariu:

Este inclus și contractul de vânzare. Atunci când contractul de vânzare are ca obiect
imobile, astfel cum rezultă din art. 885 NCC ( dobândirea și stingerea drepturilor reale asupra
imobilelor), în cazul înstrăinărilor de bunuri imobile este necesară îndeplinirea formalităților de
carte funciară, cu condiția ca contractul să îmbrace forma autentică. Este vorba despre imobile :
terenuri+ constucții, indiferent unde ar fi situate acestea. Vorbim despre toate imobilele și
drepturile imobiliare. Trebuie să fie un contract încheiat în formă autentică ( inclusiv, pentru
contractul de vânzare).

Forma autentică este cerută nu numai pentru opozabilitate față de terți prin îndeplinirea
formalităților de carte funciară, ci ea este cerută și pentru transmiterea valabilă a dreptului
imobiliar între părți. În cadrul vânzării imobiliare, forma autentică + îndeplinirea formalităților de
carte funciară este constitutivă ( n.r. Forma autentică). În legea nr. 71/2011 privind punerea în
aplicare a codului civil există următoarea dispoziție din lege- art. 56- dispoziții tranzitorii și de
punere în aplicare a cărții ” Despre bunuri”. ... Se aplică numai după data finalizării lucrărilor de
cadastru pentru fiecare unitate. Până la data prevăzută pe baza actelor prin care s-a transmis etc.

4
Se face numai în scop de opozabilitate față de terți. Cadastrul asigură securitate juridică raportului
juridic.

Efectul contitutiv este o noutate a NCC a cărei aplicare a fost amânată prin art. 56 Legea
71/2011. Transmiterea între părți a drepturilor imobiliare se face prin încheierea valabilă a actului
juridic, nu prin înscrierea în cartea funciară.

Contractul de vânzare ce are ca obiect trasmiterea unor terenuri sau construcții este un
contract solemn, încheiat în formă autentică. Art. 1240- formele de exprimare a consimțământului.
Alin. 2- tăcere.

Istoric: * nu intră la examen

Potrivit Codului civil 1864, imobilele puteau fi înstrăinate în formă conensuală. Forma scrisă era
necesară numai pentru asigurarea opozabilității față de terți. După WW2-Decretul 51/1950- pentru
terenurile agricole vânzarea și, în general, înstrăinarea avea nevoie de formă scrisă și de autorizație
administrativă dată de sfaturile populare. Acest fapt a dăinuit multă vreme. Toate mijloacele de
producție trebuiau să treacă și să rămână în mâinile poporului. De aceea, era nevoie de acea
autorizație adminstrativă, organele locale controlând vânzarea, înstrăinarea acestoria.
Decretul 221/1950- terenurile cu/fără construcții din perimetrul loc, cu planuri de sistematizare,
era necesar să ai formă autentică+ autorizație administrativă. Este vorba despre planul intravilan.
Decretul 221/1950 a fost înlocuit parțial prin drecretul 144/1958. Legea 19/1968- terenurile fără/
cu constucții ( cele cu constucții în măsura în care depășeau suprafețele stabilite prin planurile de
sistematizare, dacă erau în municipii sau orașe) au fost declarate expropriabile și indispensabile.
Vorbim despre orice teren aflat în intravilanul localiăților mari ( municipii și orașe). Acestea nu
mai puteau fi înstrăinate inter vivos, ba chiar, statul atenționa faptul că ele sunt expropriabile.
Legea 59/1974 + legea 58/1974- terenurile agricole puteau fi vândute numai prin moștenire legală.
Nu puteau fi vândute, donate, nu puteai face testament cu privire la terenurile agricole. Același
lucru pentru terenurile neagricole prin legea 58/1974. Se puteau transmite prin uzucapiune ( CSJ).
În plus, legea 58/1974 - construcțiile puteau fi înstrăinate în formă autentică și cu autorizație
administrativă prealabilă, însă, terenul necesar construcției se transmitea numai în folosința cu titlu
gratuit a cumpărătorului. Terenul aferent constucției ( tot terenul) trecea în proprietatea statului.
Decretul-lege 1/ 27.12.1989 CFSM- abrogă legea 58/1974 ( terenurile intravilane și construcțiile
intravilane)- terenurile neagricole au început să fie supuse dispozițiilor Codului Cuza ( principiul
consensualismului).Era necesar înscrisul sub semnătură privată ca mijloc de probă. Vânzările
puteau fi încheiate și în formă orală. Decretul 9/ 1989- terenurile agricole sunt supuse dispozițiilor
Codului Cuza. Legea 9/1990 a fost interzisă temporar înstrăinarea terenurilor prin acte inter vivos
pentru a opri specula și sărăcirea unor categorii de persoane. Legea fondului funciar- a abrogat
legea 9/1990 și a introdus forma autentică pentru înstrăinarea oricărui teren. Pentru construcții s-a
păstrat caracterul consensual. Legea 94/1988- a păstrat caracterul juridic al legii fondului funciar.
Legea 247/2005 ( Legea Macovei) privind reforma în domeniul proprietății și a justiției- s-a
păstrat regimul juridic pentru terenuri și constucții. Legea 127/2013 pentru aprobarea și
completarea OUG 121/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative- cadastrul
funciar: promisiunea de a încheia un contract având ca obiect dreptul de proprietate asupra
imobilului sau un alt drept real în legătură cu acesta se încheie în formă autentică, sub sancțiunea
nulității absolute. Este o dispoziție făcută pentru favorizarea unor notari. Legea 221/ 2013 a abrogat

5
dispozițiile introduse de Legea 127/2013 cu privire la cadastrul funciar. Ultima etapă- NCC: formă
autentică pentru vânzarea imobilelor.

2. Caracterul translativ al contractului de vânzare. Acesta rezultă chiar din definiția contractului de
vânzare ( art. 1650- vânzătorul TRANSMITE/ se obligă să transmită). Vânzătorul se obligă
întotdeauna să transmită un drept de proprietate. Vânzătorul transmite sau nu transmite
proprietatea, întrucât, el doar se obligă să transmită proprietatea. În anumite situații ( vânzătorul
transmite) proprietatea se transmite prin simpla încheiere valabilă a contractului de vânzare, fără
să fie necesară o altă acțiune ulterioară. Se transmite solo consensu. În alte situații ( vânzătorul se
obligă să transmită), simpla încheiere valabilă a contractului de vânzare nu determină transmiterea
concomitentă a dreptului de proprietate, ci doar naștere unei obligații de a da- să transmită
proprietatea.
În Codul Cuza, art. 1295 arăta că întotdeauna încheierea valabilă a unui contract de vânzare
determină transmiterea instantanee a dreptului de proprietate. Așadar, conform codului cuza,
contractul de vânzare era un contract constitutiv, translativ de drepturi prin simpla sa încheiere
valabilă. Se produceau două efecte juridice ( încă se mai produc, uneori)- vinculum juris ( nașterea
unei legături juridice între părțile contractului, nașterea raportului juridic) și transmiterea
proprietății ( concomitent cu încheierea valabilă a contractului de vânzare), chiar dacă bunul a
rămas sub detenția vânzătorului. În prezent, contractul de vânzare poate avea, uneori, un caracter
constitutiv, nu doar translativ ( atunci când se constituie drepturi reale care dezmembrează
proprietatea vânzătorului prin încheierea unui contract de vânzare). Ex: contract de uzufruct- se
constitutie un drept real cu privire la bunul respectiv în patrimoniul celeilalte părți prin intermediul
contractului de vânzare.

Condițiile de validitate ( la vânzare nu vorbim despre cauză)

1. Capacitatea ( pentru problemele de capacitate folosim Dincă: seminar + examen).


Efectele contractului încheiat valabil ( vom cerceta obligațiile)

Încetarea contractului

Varietățile contractului