DEMONSTRAŢI CĂ...

ESTE PASTEL

Date generale despre ea (autor, specie, an de apariţie)

Definiţia: opera lirică descriptivă în versuri în care sunt înfăţişate un tablou din natură, o privelişte, un
fenomen al naturii, aspecte din viaţa plantelor sau animalelor, în strânsă legătură, cu ele autorul îşi
exprimă şi propriile sentimente
Tema textului / Titlul
Demonstraţia propriu zisă, prin exemplificarea cu exemple concrete din text, ilustrând trăsăturile speciei:
1. descrie un tablou din natură
2. predomină imaginile vizuale, în culori pastelate, delicate
3. exprimă sentimentele şi impresiile poetului în legătură cu peisajul descris (identif. Eului liric)
4. conţine un limbaj plastic cu multe substantive şi adjective şi puţine verbe (identificarea figurilor
de stil – semnificaţii)
Versificaţia
1. ritm
2. rimă
3. măsură
Semnificaţii generale ale textului

DEMONSTRAŢI CĂ „IARNA” DE V. ALECSANDRI ESTE UN PASTEL

V. Alecsandri este unanim recunoscut drept părintele celei mai răspândite specii a
liricii descriptive: pastelul. Denumirea acestei specii, care a făcut, după aceasta, carieră în
poezia românească, îi aparţine tot lui. Aşa îşi intitula el ciclul de poezii închinate frumuseţilor
nepieritoare ale naturii, ciclu socotit de critică un adevărat spaţiu rural şi al muzicii
câmpeneşti.
Pastelul se defineşte drept o specie a liricii în care poetul descrie un aspect de natură,
descrierea prilejuindu-i dezvăluirea unor stări sufleteşti de mare complexitate şi sinceritate.
O astfel de creaţie este „Iarna”; titlul ducând imadiat cu gândul la un tablou al naturii.
Este zugrăvit aici un fenomen natural specific iernii, o ninsoare abundentă, şi aspectul
împrejurimilor după încetarea acesteia.
Momentele şi imaginile se succed firesc pe firul descrierii: ninsoarea continuă,
dispariţia peisajului cunoscut sub stratul gros de zăpadă, înseninarea cerului şi apariţia unei
sănii care readuce parcă la viaţă un ţinut fără de mişcare.
Stările sufleteşti ale eului liric urmăresc acelaşi traseu, de la teamă, tristeţe, senzaţie de
nelinişte în faţa prăpădului, la încântarea, bucuria şi pofta de viaţă din final.
Tabloul este construit dominant pe latura picturală. Lucrând preponderent cu albul în
nuanţe discrete, eul liric confundă imaginea urmărită pe fereastră cu un tărâm fantastic.
Construcţia poetică, valorificând cu precădere epitetul şi comparaţia, exceleză prin
simplitate rafinată, limpezime şi armonie.
Oferind imaginea unui colţ de natură, imagine în care poetul se implică afectiv, poezia
este un pastel, un tablou de natură în versuri.