Meșteri anonimi. Meșteri recunoscuți.

Corina Mihăescu

Denumirea de „meșteri anonimi” obișnuia să fie atribuită persoanelor necunoscute ce

preluau din generație în generație un meșteșug. Odată cu trecerea timpului, sintagma capată un
alt sens și anume desemnează opera artiștilor ce stă să fie descoperită și să capete o anumită
„celebritate”.
Pentru a combate această problemă, un fenomen interesant s-a petrecut la Bistrița
Năsăud. Prin intermediul Centrului Național pentru Conservarea și Promovarea Culturii
Tradiționale, încă din anii 2000, s-au pus bazele proiectului „Anonimat și Creativitate la
Teleciu”, ce viza aducerea în prim-plan a făuritorilor de frumos.
Etnologii au avut ca persoane de interes meșteșugari din diferite domenii de activitate,
având ca scop promovarea acestora, dar și a creativității și culturii prin recomandarea muzeelor
sau altor instituții pentru participarea atăt la târguri, dar și la întâlniri și expoziții. Finalitatea
acestui proiect a fost sugerată prin expunerea obiectelor tradiționale și a unui material teoretic
ce punea în lumină îmbinarea dintre profesional și spiritual. De asemenea, s-a urmărit și crearea
unei legături, a unei „educații” conform căreia există o legătură între producător-obiect-
cumpărător, ce aduce mai aproape indivizii.
La un interval de șapte ani, Fundația pentru Meșteșuguri propune un proiect ce poartă
numele de „Meșteri anonimi. Audit asupra domeniului meșteșugurilor din Regiunea de Nord-
Est” ce își propunea la fel ca cel anterior, să găsească meșteri populari și să le ofere titlul bine-
meritat, să trezească „conștiința” poporului cu privire la bogățiile pe care le deținem și care
trebuiesc promovate și să dezvolte pe toate planurile, inclusiv din punct de vedere economic
țara. În cadrul acestuia, făuritorii de frumos au fost împărțiți în patru categorii: meșteri țărani,
artiști populari, creatori populari sau meșteri recunoscuți și au existat multiple modalități de
cercetare: în arhive, biblioteci, pe teren.
 Portret de meșter
Niculina Andronache și obiceiurile de iarnă din Vorona –„de la meșter anonim la creator
popular renumit”
Complexitatea unui obiect, a unui fenomen sau a unui obicei este dată din valoarea și
minuțiozitatea lucrării detaliilor. Niculina Andronache demonstrează asta prin intermediul
lucrului atent asupra recuzitei mascoidelor de căiuți și capre din alaiul de Anul Nou, încă din
anul 1990. Această activitate s-a transformat în pasiune și din pasiune a devenit „un curs” de
învățare a tinerelor generații pentru a duce mai departe obiceiul (cusut, țesut, elaborarea
măștilor).

Gheorghe Smerică, olarul din Pârâu Negru

În urma spuselor meșterului olar, această meserie se va pierde odată cu el, ceea ce este
păcat. Totuși, având o perspectivă asupra viitorului, acesta este pregătit să își destăinuie toate
secretele pentru a râmâne în memoria colectivă.

Iar la olărie o singură fată, Mihaela, mă ajută când poate și-mi desenează cu un ac
cășăreți pe vase. Am mai școlit și alți copii la olărie, dar până la urmă toți și-au găsit o
altă cale. Eu am rămas singurul olar din zona asta.

Sunt amintiți și alți meșteri precum Ilie Polec (cizmar de meserie, își găsește alinarea și
își pune sufletul în sculptură), Paulina Bursuc (păstrătoare a tradițiilor. Paulina Bursuc se
întoarce la origini, în mediul natal, unde alcătuiește „camera bună”, adună și reconstituie obiecte
și țesături cu memorie etnografică), Florea Dibu („meseria mea nu e tradițională”, împletitor de
coșuri), rudarii din Balta Arsă („linguri, ciobalâce, sucitoare, satâre, umerașe, cârlige”), Petru
Pătrășcanu („linguri, polonice, covățele, linguroaie, cosii, furci, frecușuri, melestee sau făcălețe,
speici, rindele, bătătoare de pisat usturoi”), Vasile Avădanei (fierar), pentru care activitatea lor
înseamnă pasiune și cu durere în suflete, realizează faptul că nu mai are cine să ducă mai departe
aceste meșteșuguri.
În concluzie, este foarte important ca aceste povești să fie ascultate și să fie cunoscute
publicului larg pentru o conștientizare și apreciere a oamenilor ce își dedică mare parte din viața
lor unor lucruri făcute cu precizie și cu suflet.