Fraser, A. Țiganii. Originile, migrația și prezența lor în Europa. Ediția a II-a.

București: Humanitas, 2010

Grigore, D. Curs de antropologie și folclor rrom: introducere în studiul elementelor de cultură tradițională ale
identitiății rrome contemporane. București: Credis, 2001

Man, R.M. Ocupații tradiționale ale rromilor.

Roșu, R. Multiculturalitate și enclavizare culturală în Transilvania. Cluj – Napoca: Mega, 2017

Tesăr, C. Pahare ascunse și bărbați de renume. Crearea valorii obiectelor neprețuite și a bărbaților la rromii
cortorari. 2014. Disponibil la: https://www.academia.edu/8479794/Pahare_ascunse_
%C8%99i_barbati_de_renume._Crearea_valorii_obiectelor_nepretuite_si_a_barbatilor_la_romii_cortorari

ORIGINILE ȘI LIMBA RROMANI

- sunt puține mărturii scrise despre originile lor, cele care există nu au fost scrise de rromi (pentru că ei au o
cultură orală) ci de către alții, sub impulsul prejudecăților și al stereotipurilor

- Fraser spune că s-a încercat studiul limbii rromani pentru a încerca să se afle mai multe despre ei, ceea ce zice
că nu e foarte bine, dar existau atâtea lacune în istoria lor că s-a încercat și asta

- limba rromani nu este unitară, nu au o variantă standard a limbii, în Europa există o multitudine de dialecte
(peste 60), au împrumuturi din greacă, slavă, română

- acum aproximativ 200 de ani lingviștii au ajuns la concluzia că limba rromani este de origine indiană, datorită
asemănărilor (vocabularul de bază, structura gramaticală) și s-a descoperit și aria geografică de origine a
rromilor și anume N, N-V și C Indiei

- rromii au venit din India în Europa între sec. IX – XIV

- nu se cunosc cauzele migrației rromilor, toate sunt în stadiul de ipoteze (strămoșii lor au fost împinși spre
vest de către cuceririle musulmane, dislocările de populație, prizonieri de război etc.)

- rromii au fost marginalizați de când au sosit în Europa – formarea unor atitudini și comporamente negative
față de rromi

Roxana Maria Man spune că nomadismul rromilor poate fi privit din două perspective:

1. reacție defensivă la atitudinile de respingere ale majorității

2. model cultural identitar propriu, ca element specific al culturii rromilor

- de-a lungul istoriei romii nomazi s-au sedentarizat prin trei tipuri de politici:

1. politici de excludere, de obicei de natură geografică, urmăresc excluderea fizică de pe un teritoriu

2. politici de subordonare, s-a urmărit dispariția rromilor ca grup social

3. politicile de asimilare, rromii au fost asimilați la populația majoritareă și și-au pierdut cultura proprie.

NOMADISMUL

- nomadismul este considerat a fi un mod specific de viață al rromilor, ca reacție la marginalizarea și

excluderea socială din partea altora

- semi-nomadism cu timpul – construcția unor locuințe stabile și deplasări temporare pe un anumit itinerariu și
revenirea în locuința stabilă după o perioadă

1
- adică – nomadismul sezonier – într-o anumită perioadă din an, în special în anotimpurile calde când sunt
târguri, culesul fructelor, revenirea a locuința stabilă fiind de obicei iarna

- trasee de deplasare în Ro:

1. anotimpurile calde / cateva luni pe an

2. în perioada târgurilor, bâlciuri

3. pelerinaje la anumite moaște ale sfinților considerați protectori, anumite sărbători

4. existența materiei prime necesară pentru meseria lor (aramă, argint, piele, lemn, lut)

- pelerinajul religios e un context – scopul e acela de reorganizare internă a neamului, reconfirmare a tradiției
familiale

- 8 sept sf. Maria mică – pelerinajul căldărarilor la costești, vâlcea – reunește toate șatrele din țară, are rolul de
a reașeza ierarhiile de putere din neam

- 13 octo sf. Paraschiva – rromi moldoveni la iași, unde sunt moaștele ăsteia

ISTORIA ÎN ROMÂNIA

- au venit din Grecia zice Delia Grigore, după două secole în Imperiul Bizantin până la venirea turcilor.

- cea dintâi menționare a rromilor în arhivele românești este în 1385 într-un document emis de voievodul Dan I
al Munteniei prin care 40 de familii de rromi erau donate Mănăstirii din Tismana

- mai e o menționare în 1388 – 300 de familii de rromi sunt donate Mănăstirii Cozia

- în Moldova prima menționare este în 1428

- în Țările Române în trecut, nomadismul îmbrăca uneori forma migrației sezoniere.

- meșteșugarii rromi aveau statutul de robi domnești – se deplasau în perioade diferite ale anului pentru a
presta munci agricole, iar pe tot parcursul anului se deplasau practicând meseriile tradiționale (fierari,
potcovari). Acești rromi plăteau un tribut anual, dar aveau posibilitatea de a se deplasa în teritoriu unde
doreau – primul proces de sedentarizare din cauza atitudinii modelului sedentar față de modelul nomadic care
era una de devianță combătută prin aceste politici de sedentarizare. Căldărarii au fost ultimii sedentarizați, mai
migrează și acum, rudarii printre primii sedentarizați.

- nomadismul sezonier în special cel de tip comercial practicat și azi (anii 2000 adică) în special la căldărari

- dezrobirea în anul 1856 – un nou val de migrație spre vest – iar stigmatizare

- lagărele de exterminare

- deportările în Transnistria

- proces de sedentarizare forțată în perioada comunistă

- în Ro există aproximativ 40 de comunități distincte de rromi, structurate în funcție de profesii, dialecte, mod
de viață

- nu există o identitate singulară a rromilor datorită diversității comunităților rrome, fiecare comunitate își
transmite identitatea și valorile de la o generație la alta

MITURI DESPRE ORIGINEA LOR

- Nomadismul are în folclorul rrom un fond legendar:

2
1. Când Moise a despărțit Marea Roșie pentru a permite trecerea evreilor, rromii care au supraviețuit au fost
blestemați să colinde lumea de la un capăt la altul.

2. O altă legendă se bazează pe raportul nomad – sedentar prin contrastul libertate – închisoare: ”odată
demult eram păsări, apoi am devenit ceea ce suntem – rromi”. (pg. 22 citat din altcineva)

3. Mitul biblic care spune că nomadismul este pedeapsă divină pentru cei ce au confecționat cuiele din crucea
lui Isus

4. Mitul egiptenilor care spune ca rromii au fost condamnați de Dumnezeu să fie nomazi pentru că au refuzat
să adăpostească Sf. Familie aflată în drum spre Bethleem înainte de nașterea lui Isus

5. Versiunea căldărarilor la mitul biblic al exilului – au fost trimiși în exil odată cu evreii de către marele faraon
al egiptului, vor trebui să umble prin lume mii de ani și vor avea meserii ca căldărari, negustori de cai, lăutari,
vrăjitori

RROMANI KRISS SAU JUDECATA ȚIGĂNEASCĂ

- datorită faptului că erau refractari față de societate au avut o rezistență mai mare decât a altor comunități
etnice la influențe externe și astfel și-au păstrat tradiții și obiceiuri vechi.

-Rromani kriss sau judecata țigănească era un factor de control social și de coeziune a comunității prin care se
rezolvau conflictele interne, ajutorul din partea străinilor fiind considerat o rușine. Rromani kriss-ul reprezintă
credința rromilor în forța destinului și în noroc (Roxana Maria Man)

- Convocarea kriss-ului se făcea prin stabilirea unei zile, a unei ore și a celor ce vor participa la eveniment.

- în cadrul kriss-ului, jurământul *solax* care reprezenta garanția credibilității părților implicate în conflict.

- hotărârea de judecată revenea bătrânilor, aceștia fiind considerați cei mai înțelepți din grup, în special
femeile bătrâne pentru că aveau roluri importante în obiceiurile familiei, în educația copiilor, în rezolvarea
unor dispute. Femeile bătrâne erau la loc de cinste în cadrul comunității, erau întotdeauna ascultate și puteau
interveni în situații de conflict pentru a calma lucrurile. (Roxana Maria Man)

- sentința finală era dată de bulibașă (Delia Grigore)

- tipul de justiție practicată tradițional era aceea distributivă – se dorește împăcarea părților și înțelegerea

- sistemul de reguli și norme din cultura rromani au un corespondent în credința bine – rău prin pur – impur =
cel care este găsit vinovat prin kriss este declarat impur (*marime*) și este exlus din comunitate temporar sau
permanent în funcție de gravitatea faptelor sale.

- se face dreptate prin destin (*baxt*) = credința lor în puterea destinului --- ritualul arhaic presupunea ca cele
două părți prezente la conflict să bea din aceeași băutură sau să mănânce din aceeași mâncare, iar cel care era
vinovat se îmbolnăvea. Din păcate nu zice se ce întâmplă dacă nimeni nu se îmbolnăvea.

ORGANIZAREA SOCIALĂ ÎN COMUNITĂȚILE TRADIȚIONALE DE RROMI

- cea mai mică unitate de organizare socială era familia denumită în Țările Române Sălaș, iar în Transilvania
Cort

- următoarea unitate era formată din cete în Țările Române și companii în Transilvania. Acestea se constituiau
după criteriul profesional

- conducătorul unei cete / companii era ales în cadrul unei ceremonii la care participa întreaga comunitate și
avea următoarele responsabilități:

3
1. de a interveni în cadrul conflictelor interne

2. strângerea taxelor pe care rromii o datorau statului

- cetele erau conduse de un cneaz de țigani, companiile erau conduse de un vătaf sau bulibașă. Aceste tipuri
de organizare erau instrumente ale statului (din considerente fiscale, strângerea taxelor etc.) și nu au nicio
legătură cu organizarea proprie a rromilor

– și-au păstrat vechile obiceiuri, dar au adăugat și elemente moderne – astfel s-a păstrat identitatea romă

FAMILIA – MICRO NUCLEU SOCIAL, MODEL DE AUTOIDENTIFICARE

- Bărbatul este capul familie – dispune e autonomie, decide, conduce

- Femeia este subordonată bărbatului – îi revin sarcinile casnice și de educare a copiilor

- bunici + nepoți – bunicii sunt numiți mamă și tată, părinților li se spune pe nume, la moarte bunicilor li se
spune părinților mamă și tată

- familia tradițională este endogamă, căsătoriile cu persoane din afara grupului, chiar și alte neamuri de rromi
(*gadzhe*) sunt interzise

- în familia extinsă rolul cel mai important îl aveau bătrânii în special femeile bătrâne considerate a fi înțelepte,
a poseda puteri supranaturale, cunoștințe magice – asistau la nașteri, botezuri, binecuvântau tinerii căsătoriți,
îndeplinea ritualuri de purificare a femeii

- prin familie se conservă valorile identitare și modelele tradiționale și transmise mai departe urmașilor

RELIGIE / CREDINȚE

- romii nu au o religie organizată ci un sistem de relaționare cu prezentul bazat pe valorile și experiența

colectivă – de aici si oralitatea culturii

- rromii care au aderat la religia neoprotestantă au renunțat unele obiceiuri și ritualuri tradiționale

- coeziunea sociala a neamului se pastrează prin anumite interdicții care dacă sunt încălcate exclud individul
din comunitate: interzicerea căsătoriei cu persoane din afara neamului, renunțarea la portul tradițional,
renunțarea la a vorbi limba rromani

- concepția pur – impur = măsură de apărare față de comunitățile sedentare, barieră între comunitate și restul
lumii pentru a proteja valorile identitare

- libertate în raport cu ceilalți și spirit colectiv fratern cu ai săi – două principii aflate în relație cu nomadismul

TÂRGURILE

- târgurile erau în funcție de anumite sărbători și erau un prilej de desfășurare a unor ritualuri

- 7 -8 iunie de Moși și Rusalii – aveau loc logodne sau nunți

- 24 iunie de Sânziene – licitarea fetelor nearvunite prin jovuri competitive prin probe la care erau supuși
pretendeții ca stâlpul puterii, înhămatul cailor, alergarea cailor

- ritualuri reparatorii ale fetelor greșite – tăiau un porumbel și sângele curgea în râu,
magia similitudinii

- târg de fete – concurs de port tradițional

4
 - încuscrirea și arvunirea fetelor sau xanamik – viitoarelor mirese li se punea o brățară
pe picior și era schimbată anual până la căsătorie, se făceau tatuaje reciproce
lognicilor, fata purta o centură de castitate simbolică adică o eșarfă în jurul mijlocului
pusă de viitorul socru

- 29 iunie de Sf. Petru și Pavel – rituri reparatorii, de vindecare a orbilor, ologilor

- 20 iulie de Sf. Ilie + 27 iulie de Sf. Pantelimon – dacă mireasa era greșită asta era ziua când se returna și se
cereau daune + cadourile înapoi + mama fetei era umilită și se arunca cu funingine pe ea

- 6 august de Schimbarea la față – botezul copiilor

LOCUIREA

- nu au sentiment de atașament față de loc sau de proprietate

- locul de staționare temporară este de obicei în preajma unei pădură (iarna în pădure), la poalele unui deal,
lângă un râu sau un lac, lângă peșteri, la marginea unui sat

- împrejmuirea locului de staționare – nu este făcută ca o împropietărire ci pentru a purifica locul prin cercul
magic, șeful comunității înconjoară tabăra pe cal de trei ori (parte din moștenirea indiană) Delia Grigore

- tabăra este așezată în două cercuri concentrice – primul rând de căruțe, al doilea de corturi – cercul – rol de
protecție a taberei

- pânza cortului este dată cu smoală ca să nu intre apa, în cort pe jos sunt paie și frunze

- iarnă – bordeie în pământ sau căruța se pune sub cort, se mai pun straturi de fân pe jos, copiii dorm în căruță,
adulții pe jos se face focul în fața cortului

- cortul ca haină, ca prelungire a persoanei nu ca locuință

ALIMENTAȚIE

- alimentație carnivoră, de tip vânător

- animale comestibile pure – cele sălbatice, caii, iepurii, oile

- animale comestibile impure – puii, porcii, caprele

- animale necomestibile pure – câinii, pisicile, animalele crescute și care trăiesc în tabăra comunității

- animale necomestibile impure – șerpi, șopârle, broaște, țipari

- tabuuri alimentare – nu mănâncă târâtoare pentru că ating pământul necurat, intestinele animalelor sunt
spurcate, interdicția de a mânca animale domestice crescute în șatră (pui, porci) – de ce – pt că sunt vânători,
sacrifică numai animalul sălbatic, animalele domestice sunt parte a familiei, pot fi întrupări ale strămoșilor (să-
ți mănânci morții! – înjurătură nașpa)- practic uciderea identității

SIMBOLURI

CALUL

- animal sacru în cultura rromani, principalul mijloc de deplasare, trebuie protejat de nenoroc și rău, astfel e
singurul animal protejat de deochi cu o panglică roșie la fel ca și copiii

- este un simbol al puterii, al fecundității masculine

5
- femeile gravide și cele care au născut de curând nu au voie să atingă caii 40 de zile.

- au expresii legate de cai

- în folclorul rrom sunt cai vorbitori, năzdrăvani, de aur, Sf. Petru și diavolul circulă pe cai

FOCUL

- principalul mijloc de iluminare și încălzire – este celebrat

- au diverse ritualuri legate de foc:

1. de protecție a focului (focul nu se face cu mâinile murdare, femeile însărcinate, la menstruație sau în
perioada de 40 de zile de la naștere nu au voie să facă focul, nu se scuipă în foc, locul pentru foc să fie curat, să
fie descântat și purificat cu arderea de ierburi etc.)

2. prezența focului în obiceiuri din ciclul familial (la naștere copilul se binecuvântează în fața focului, mirii
primesc binecuvântarea părinților în fața focului, la moartea cuiva se ardeau toate bunurile care au aparținut
mortului pentru că se consideră purtătoare de nenoroc (bibaxt)

3. ritualuri reparatorii și de vindecare (descântarea bolnavului și a ierburilor, vindecarea cu cărbuni stinși)

4. în probe inițiatice de trecere la maturitate (săritura peste foc a băieților care devin bărbați)

TATUAJELE

- mărci de recunoaștere în neam

- elemente purtătoare de noroc (*baxt*)

- se practică și la rromi sedentarizați ca semn al inițierii pe o treaptă superioară a existenței (maturizare de ex)

SPIRITUL NOMAD (romi nomazi sau sedentarizați doesnțt matter)

- mândria de a fi diferit

- nostalgia călătoriei

- rezerva față de străini

- lipsa de interes pentru trecut, pentru istoria proprie

- sentimentul puternic de apartenență la comunitate

- flexibilitate economică

- puterea de adaptare

PAHARE sau TAXTAJA

- posesiuni inalienabile

- ”taxtaja sunt tezaurul nostru, moneda poporului nostru […] Mai bine murim decât să ne dăm taxtaja”

- paharele erau averea lor, moștenite din tată în fiu, erau ușor de cărat, cine nu avea pahare era considerat om
sărac

6
- paharele sunt moștenire de familie și averea pe care mirele o aduce la căsătorie. Fiul moștenește paharele
atunci când are și el un fiu. Dacă are frați sau surori, aceștia sunt cum ar veni depăgubiți din banii din zestrea
fetei.

- zestrea în bani este calculată în funcție de valoarea atribuită paharului adus de mire la căsătorie

- sunt arătate doar în cadrul negocierilor private dintre familiile mirilor

- paharele sunt prelungiri ale persoanelor. Oamenii prin intermediul acțiunilor lor pot spori sau micșora
valoarea paharelor. Faima paharelor este direct proporțională cu reputația posesorilor lor.

- procesul de creare a valorii unui pahar depinde de acțiunile și vorbele oamenilor, de inteligența și abilitățile
sociale ale acestora

- paharele nu sunt distribuite egal, unele familii pot avea mai multe, alte familii niciunul. Paharele se cumpără,
dar nu se vând, nici cei mai săraci nu le vând.

- cortorarii recunosc că valoarea paharelor este una subiectivă și au valoare doar pentru ei.

- valoarea lor constă în faptul că sunt obiecte unice, capacitatea lor de a acumula istorie

- puterea acestora de a la conferi siguranță permanentă și stabilitate într-o lume aflată în continuă schimbare.

- paharele din sec. XVII – XVIII din Transilvania – consideră că valoarea paharelor depinde și de vechimea și
istoria adunată de pahare în cadrul comunității. Mai cumpără pahare și în ziua de azi.

-paharele noi, care vor avea valore cu trecerea timpului, acumularea istoriei și paharele bune, cele vechi,
moștenite

- paharele au nume, nume care fac referire la posesorii lor anteriori sau la carcteristicile fizice ale paharelor
(găuritu) și gen, cele cu toartă cu feminine, cele fără sunt masculine

- știu și de paharele din alte sate, cel mai vechi și valoros fiind o ferko, de prin 1600 (posesorul paharului are un
caracter demn de dispreț, trei copii de la trei neveste, nu participă la evenimentele sociale ale comunității –
valoarea paharului poate scădea din cauza comportamentului său)

- paharele sunt ținute ascunse în general la vecinii lor români – paharul creează practic o legătură între aceștia

- paharele devin vizibile, sunt scoase din ascunzătoare în timpul tocmelilor și la moartea proprietarului. La
moartea unui cortorar, el desemnează moștenitorul paharului, care e deja cunoscut, conform obiceiului, fiul
cel mai mic care are și el un fiu, dar este ca o ultimă confirmare.

- foștii deținători ai paharelor apar în povești ca personaje de poveste, a ucis un balaur, a fost la închisoare, a
murit în Transnistria – vorbesc de pahare ca prelungiri ale oamenilor de renume

- Să ai renume înseamnă să fii bine cunoscut de oameni cât mai mulți și mai diferiți. Reputația cuiva se
măsoară în funcție de numărul de persoane care participă la nunta fiicei sau fiului său, sau la înmormântarea
persoanei în cauză.

- Așadar, valoarea unui bărbat se măsoară în întinderea rețelelor sale sociale, dar și a spațiului în care acesta
călătorește, cele două fiind interconectate.

- cortorarii asociază diferențele de valoare ale paharelor cu poziționarea socială a proprietarilor, în raport cu
ceilalți

7
BANDA DIN CEAUȘ, din județul Mureș, Mezei Ferenc

- cercetare etnomuzicologică + povestea vieții

- rrom are asocieri negative pentru unii, preferă să fie numiți țigani

- peisaj muzical complex

- banda țigănească – principala caracteristică este surplusul de volum, o sonoritate puternică a muzicii

- banda din Ceauș s-a impus la orașe, așa puteau trăi numai din cântat, nu ca la sat unde muzicanții practicau și
alte meșteșuguri

- continuă adaptare la gusturile publicului, mediul de rezidență, etnie, gen, statut social

- banda din Ceauș după 1990, concerte prin lume – vechime, interpretare, erau înrudiți, repertoriu transmis
din generație în generație

- adaptarea repertoriului bandei în funcție de zonele unde cânta

- botezuri, priveghiuri, aniversări – românești sau ungurești

- le-a mers bine în comunism

- după 1989 au cântat mult în Ungaria

- cântau șașilor care erau mai pretențioși în ceea ce privea acompaniamentul, la unguri, erau dificultăți în ceea
ce privea legăturile între piese sau anumite suite de dansuri, la români, aici era simplu, are un puternic
caracter de improvizație, la țigani, și aici era simplu, accentul era pus pe ritmul care susținea pașii de dans, nu
pe linia melodică

*trăsături ale unui muzicant țigan din sec XX*

- cunoscător al psihologiei umane, să anticipeze ceea ce dorea publicul să audă

- un repertoriu variat care să mulțumească fiecare individ în parte, încercau să țină minte cântecele preferate
ale fiecărui individ în parte

- adaptarea la stilul interpretativ al fiecărei comunități, evitau să adapteze repertoriul local al grupului la stilul
bandei din Ceauș, încercau să identifice stilul muzical caracteristic fiecărui sat

- calitatea unui muzicant depinde de exigența publiclui în fața căruia evoluează

- reticența față de cei care nu se ridică la exigențele lui muzicale, erau care nu participau activ sau lu atrăgeau
atenția când greșeau melodia erau văzuți cu dispreț, dar treceau peste sentimentul ăsta datorită câștigului.

- atenția la vestimentație, dorința de a infirma stereotipul țiganului murdar

- tendința de a monopoliza, ca să poată obține un venit constant și substanțial