Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Istorie i Filosofie

Departamentul de Istorie Antic, Universal i Romnilor

REFERAT
Tema: Cotidian

i mentalitate rneasc:

sistemul de valori rural.

A efectuat: Bejenari Aurelia,

Masterat anul I
A verificat: Ion Eremia,
Dr. Hab., prof. Univ.

Chiinu
2014

Continut:
1

 Satul reflecie n operele scriitorilor romni.

Cultura popular- satul tradiional:
ntemeierea aezrilor;
Structura de baz n cadrul comunitii steti;
Gospodria rneasc;
Locuina;
Datini, tradiii, obiceiuri i rnduieli :
Sfinirea casei sau sfetania;
Nunta;
Sfntul Ignatie Teoforul;
Sfntul Andrei;
Boboteaza (Iordanul);
Moii de Var Smbta rusaliilor Pomenirea Morilor;
Hora Snzenelor;
Snpetru de var;
Crciunul i Anul Nou;
Semnificaiile unor ntmplri;
Cum sa ne imbracam de sarbatori - semnificatiile unor culori.

Bibliografie:

H. H. Stahl, Contribuii la studiul satelor devlmae romneti, Bucureti,

1958 1965;
Mihai Pop, Obiceiuri tradiionale romneti, Bucureti, 1976;
Introducere n istoria culturii romneti, Bucureti, 1979, p. 169;
Nicolae Steinhardt - Ateneu, revist de cultur, nr.9, sept.1992;
Pamfile, 1910, p. 156-160; Pamfile, 1914;

http://www.obiceiuri-populare.ro/obiceiuri/craciun/ob_de_craciun.html.

Satul reflecie n operele scriitorilor romni.

Tema satul a fost preluat de numeroi scriitori i poei n operele sale.
n oricare din universurile poetice, satul reprezint un loc sacru, o revenire la
2

nceputuri, un izvor spiritual i generator al valorilor incontestabile omenirii.

Exist n lume un loc al primelor amintiri, acolo unde sufletul fiecruia dintre
noi a mbrcat pentru prima data haina luminii. Satul nu nseamn doar ulieu
mbrite de livezi i case, acesta nseamn un spaiu bogat n tradiii, n
cntece i datini, n hrnicie i omenie, loc nzestrat plin de comori morale i
spirituale. Iar ranul, este un om cinstit, drept, cu fric de Dumnezeu i
cu ruine fa de oameni. Satul, pe parcursul mai multor secole, ntruchipeaz
un univers n sine, n acelai timp i spaiu. Nici o lege din afar, atta timp
ct este considerat drept unicul rezervor spiritual al societii, nu-i poate
afecta destinul, pentru c obiceiurile, tradiiile sunt verificate de vreme.
Satul reprezint o emblem a specificului naional reflectat n art. n poezia i
filozofia lui Blaga, acesta este un loc nzestrat cu virtui magice, generator de
minuni, de legi i reguli aparte. Satul e un loc sacru, un punct de concentrare a
puterilor divine, nucleu al naterii universale, dup reguli netiute, care
anuleaz timpul si moartea. Motivul dat este prezent n operele
Sufletul satului i Satul minunilor de Lucian Blaga. Titlurile operelor se afl
n strns legtur cu ideea filozofic a lui Blaga cu privire la nsemntatea
satului n existena uman, acesta, fiind personificat cpt suflet i
conine minuni. Poezia Sufletul satului are ca tem nostalgia dup
toposul mitic al satului, locul n care omul i poate regsi puritatea. Motivul
veniciei deasemenea relevant n text prin celebrul vers Eu cred c venicia
s-a nscut la sat i confer spaiului o feerie aparte, aici timpul s-a oprit pe loc si
n-are puterea s tearg amintirea stramoilor notri, a tradiiilor noastre ce
mereu vor tri nluntricul fiecruia. O alt oper blagian n care se reflect
tema satului este poezia Satul minunilor, n care poetul se regsete pe
sine nsui prin rentoarcerea universului stesc. Motivul minunilor confer
spaiului rural o not de mister, unde natura are un rol deosebit, aceasta
fiind o parte esenial n formarea minunilor satului: Minunea nete ca
macu-n secar. n ambele opere natura se afl ntr -o strns legtura cu
spaiul stesc, fcnd parte din viaa spiritual a acestuia. Universul rural este
cel mai bun loc al afirmaiei identitii romneti i al pstrrii tradiiilor ce
definesc poporul din spaiul mioritic.
Prin operele sale, putem afirma, c patriotismul lui Blaga, legtura lui
cu spiritualitatea tradiional a satului i cu valorile naionale n general sunt
incontestabile. Satul, cu natura sa primitoare, invadat de arome misterioase si de
un calm aparte capabil s aline inima oricrei fiine, reprezint un izvor
nesecat de valori spirituale necesare omenirii. Sufletul oricruia dintre noi are
nevoie, uneori, dup aprigi confruntri n contiin, de a reveni la origini, la
nceputuri, iar satul este destinaia perfect pentru regsirea calmului
sufletesc i al cldurii inimii umane. "Suntem si vom fi totdeauna neam de
rani. De aceea, destinul nostru ca neam,ca putere cultural, atrn de
cantitatea de aur curat ce se afl n sufletul ranului creatorul i
pstrtorul culturii populare, centru generator, binecuvntat i rodnic" (Lucian
Blaga).
Structurile mentale au constituit acele structuri de percepie,
comportament i atitudine, proprii i comune tuturor gruprilor umane i,
implicit, diferitelor structuri sociale i nivelelor cultural-spirituale. La urma
3

urmei, fiecare civilizaie are un sistem dominant de valori, care servete

drept cadru oricrei gndiri, aciuni, sentiment sau creaie artistic.

Cultura popular- satul tradiional

Cultura popular romneasc s-a format odat cu poporul din care
facem parte, ca o cultur carpato danubiano pontic n care s-au topit,
ntr-o sintez original, elementele de tradiie preistoric, cu cele de origine
dacic, roman i bizantin.
Privit n ansamblul ei aceast cultur, pe lng vechimea de
necontestat, prezint nc dou caracteristici fundamentale: continuitatea i
unitatea n timp i spaiu. Elementele de continuitate pot fi descifrate n cele
mai diverse aspecte materiale i spirituale ale culturii populare romne, aa
cum se va vedea n cele ce urmeaz. n ceea ce privete cea de-a doua
problem, cu tot trecutul zbuciumat, a despririi prin hotare arbitrare,
poporul romn se caracterizeaz printr-o clar unitate etnic uor de
observat la nivel istoric i lingvistic dar, mai ales, la nivelul culturii populare:
arhitectura, ocupaiile, uneltele, tehnicile tradiionale, arta, obiceiurile,
credinele etc. (datorate fondului etnic unitar i a intensei circulaii
transcarpatice).
Categoria social care a creat aceast vast cultur a fost rnimea.
n epoca medieval satele cuprindeau marea majoritate a populaiei (peste
90%), locuitorii acestora jucnd rolul hotrtor n viaa rilor Romne att
sub aspect economic ct i militar. n afara relaiilor medievale clasice
subliniem existena obtei ca form special de organizare a rnimii libere
dar i a celei aservite. De origine daco roman, obtea steasc, ca
modalitate de organizare a rnimii, s-a meninut n anumite forme pn n
secolul al XX-lea. Obtea romneasc a pstrat mult vreme anumite
trsturi caracteristice: proprietatea individual asupra casei, curii i
grdinii, proprietatea comun (devlma)1 asupra pmntului arabil (n
cadrul cruia parcelele de diferite mrimi, care-i schimbau periodic locul n
hotarul satului, erau n folosin individual) i asupra punii, pdurii,
izlazurilor, iazurilor i apelor curgtoare care erau folosite n comun. Drept
urmare satul a rspuns colectiv de plata obligaiilor fa de stat pn n
pragul epocii moderne.
ntemeierea aezrilor presupunea mplinirea unui scenariu ritual
complex din care fceau parte dou aspecte importante: practicile arhaice
1 H. H. Stahl, Contribuii la studiul satelor devlmae romneti, Bucureti, 1958 1965

de alegere a locului de ntemeiere a satelor i practicile de ntemeiere

propriu-zis a satelor.
Tema mitic a vntoarei rituale este extrem de frecvent n miturile
de origine i ntemeiere a popoarelor, a satelor, a dinastiilor i a cetilor.
Animalele cluza care orienteaz paii ntemeietorilor spre trmuri
necunoscute sunt slbatice (zimbrul, cprioara, cerbul, ursul, lupul,
mistreul), domestice (vaca, porcul), reptile (erpi). Potrivit tradiiei, satele
romneti au fost ntemeiate pe locuri indicate de un taur, doi boi, un bou
breaz, o turm de bivoli, o cprioar etc. mijlocul de a afla locul prielnic
pentru vatra satului era vntoarea ritual, hituirea i apoi omorrea
animalului oracol. Foarte frecvent era i vntoarea simulat, prin
tragerea cu arcul sau aruncarea ciomagului sau btei. Locul unde cdea
sgeata sau bta nsemna atingerea intei, deci omorrea simbolic a
animalului oracol i aflarea centrului viitorului sat. Locurile preferate de
animale sau psri erau alese de obicei ca vetre de sat. n acest caz omul
observa i folosea comportamentul vieuitoarelor care au instincte puternice
de conservare.
Punctul culminant al ritualului de ntemeiere era baterea parului
(stlpului, ruului), practic prin care aezarea se orienta n micro- i
macrocosmos, pornind de la un punct de iradiere. Urma apoi fixarea mrimii
i formei vetrei satului prin trasarea brazdelor de plug rituale, nconjurarea
terenului cu diferite animale, ocolirea terenului de ctre om cu o greutate
purtat n brae sau n spate, plantarea arborilor etc.
Din cele mai vechi timpuri, oamenii au transformat peisajul natural ntr-un
peisaj umanizat (peisaj cultural, peisaj etnografic) dominat n cazul
poporului romn de sat element de permanen, de adpost, de locuire
nentrerupt. Aezrile au aprut n timp i au devenit stabile odat cu
sedentarizarea ocupaiilor, formnd cadrul de desfurare a vieii economice
i sociale. Vechimea fenomenului rural este atestat de nsi terminologia
aezrilor:

1. ctun termen dacic, cu neles de sat mic cu mai puin de 100 de

gospodrii;

2. sat (lat. fossatum) aezare rural mai mare, cu peste 100 de

gospodrii;

3. crng termen de origine slav ce desemneaz n zona Munilor

Apuseni o grupare de 2-5 gospodrii.
5

n structura lui, un sat romnesc cuprinde vatra satului, suprafaa

atribuit construciilor din sat i hotarul sau moia satului care desemneaz
zona de activitate economic a acestuia. Vatra satului este format din
gospodrii, construcii comunitare (biserici), fntni, cimitire, iar moia
satului cuprinde terenurile valorificate prin ocupaii: cele cultivate (arini i
ogoare), fneele, punile, pdurile etc. Uneori i n moia satului sunt
construcii gospodreti, locuite temporar, numite conac, odaie, sla, cas
n cmp care, n unele cazuri, au format alte sate.
Structura de baz n cadrul comunitii steti era neamul care
cuprindea familia nuclear: prini copii, pe toi cei nrudii
prin consangvinitate2, prin afinitate3 i prin nie4. Dac consangvinitatea
poate fi socotit baza biologico social a relaiilor de nrudire
iar afinitatea modul de a stabili pe plan social, prin schimburi matrimoniale,
un sistem de aliane mai larg, nia (cu un rol deosebit n relaiile de nrudire
din multe zone) are la baz o alian care se realizeaz n acte sociale i
economice. n societatea romneasc nia nu era o funcie ocazional (de a
asista pe copil la botez i pe tineri la nunt), ci avea un caracter de durat.
Prin ea se stabilea cel de-al treilea mod de nrudire. n cazul n care naul
murea, rolul trecea asupra fiului cel mai mare, iar n absena acestuia asupra
celorlali fii ai celui care a stabilit iniial aceast relaie de nrudire. Astfel,
ntre cele dou neamuri se stabileau relaii de nrudire care treceau din
generaie n generaie i se manifestau ntr-o serie de acte menite s
menin aceste relaii.
Neamul se manifesta n comunitile rurale pe plan economic prin dreptul
de a exploata n comun partea ce li se cuvenea din pdurea i punea
colectiv, prin asociaii de fntni, mori, locuri proprii n biserici i printr-o
serie de acte de ntr-ajutorare, clci de secerat, de cosit, de construit case
etc. neamul i pstra coeziunea nu numai n realitatea vie ci i dup moarte,
coeziune evident pe plan ritual printr-o serie de acte ce ineau de complexul
ceremoniilor funerare i post-funerare5.

2 1. Form social de baz, ntemeiat prin cstorie, care const din so, soie i descendenii
acestora. Aer de familie = fizionomie caracteristic, trsturi comune unui grup de persoane
nrudite prin snge. Nume de familie, nume. 2. Totalitatea persoanelor care se trag dintr-un
strmo comun; neam, descenden.

3 1. Potrivire ntre oameni sau ntre manifestrile lor, datorit unor nclinaii comune. 2.
Legtur de rudenie creat prin cstorie ntre unul dintre soi i rudele celuilalt so. din
fr. affinit, lat. affinitas, -atis.

4 1. Legtur de rudenie prin alian, stabilit ntre nai i fini. 2. Calitatea de na, na
+ suf. ~ie

Comunitile etnologice romneti nu erau asociaii egalitare de

neamuri. Ele au dezvoltat pe parcursul Evului Mediu un sistem ierarhic
propriu bazat pe originea familiei i pe titluri date de ctre domnitorii romni
pentru fapte de arme. Neamurile erau ierarhizate n cel puin trei categorii. n
raport cu aceast ierarhie social se poate vorbi de trei zone de endogamie
local de cuprindere teritorial diferit, cea a satului, cea a satului i a
satelor vecine i cea a inutului sau zonei. Cu puine excepii cstoriile erau
de tip patrilocal, brbatul i aducea soia n casa construit pe pmntul
moului din care cobora genealogic. Cnd locuia n casa soiei, deci pe
pmntul altui mo al satului brbatul i schimba filiaiunea i i lua numele
spiei de neam feminin (de exemplu: Ion al Mariei, Gheorghe al Floarei etc.).
Gospodria rneasc este unitate de producie i form de
cultur, aflat att n vatra satului (gospodria permanent) ct i n unele
zone periferice (gospodria sezonier). Fiecare gospodrie aparine unei
familii i este compus din locuin i construciile anexe (acareturile). n
configuraia gospodriilor se oglindesc profilul ocupaiilor, starea social a
proprietarilor i factorii naturali.
Construciile care alctuiesc gospodria s-au difereniat i dezvoltat n
primul rnd dup cerinele ocupaiilor, pentru c s-au urmrit o tot mai bun
adpostire a animalelor, a uneltelor i a mijloacelor de transport, a diferitelor
produse agricole, pomicole, viticole. n satele n care predomina creterea
animalelor s-a impus extinderea i sporirea construciilor pentru adpostirea
acestora. n satele specializate n diverse meteuguri i chiar n cele
agricole, dimensiunile acestor construcii au fost mai restrnse dar s-a extins
spaiul pentru depozitarea produselor.
Locuina este cadrul de desfurare a vieii de familie, ea ndeplinind
funcii complexe: loc de adpostire, odihn, petrecere a familiei, de
desfurare a unor munci casnice i transmitere a experienei de via a
vrstnicilor, de derulare a unor obiceiuri i ceremonialuri, de pstrare a unor
obiecte i provizii. Oglindind din plin modul de via sedentar al poporului
romn, asupra casei s-a concentrat n permanen grija i dorina de frumos
a ranului romn. n legtur cu acest aspect P. P. Panaitescu afirma:
centrul artei populare plastice este casa [] podoaba ei de lemn sculptat,
de scoare, icoane, custuri atrnate pe perei i oale care formeaz un tot.
O dovad n plus c poporul romn n-a fost niciodat rtcitor; el triete n
case, creaia sa artistic e n legtur cu casa6.

5 Mihai Pop, Obiceiuri tradiionale romneti, Bucureti, 1976

7

Cea mai veche locuin este cea de tip semi-ngropat sau ngropat
(bordeiul), avnd o rspndire limitat n secolele XVIII- XX n zona de silvostep a Olteniei i Munteniei. n aceste zone bordeiele nu reprezint o form
primitiv de locuire ci una de adaptare. Ele erau rcoroase vara, se nclzeau
mai uor iarna, erau mai puin vizibile deci mai bine ferite de ochii
nvlitorilor. Nu sunt dovada unei stri economice precare, construirea lor
presupunea folosirea unei cantiti importante de lemn de stejar, costa mai
mult dect o locuin de suprafa cu perei de lut i mpletitur de nuiele.
Avea de obicei dou camere, camera la foc unde se afla vatra liber cu un
co foarte mare, piramidal, deasupra, iar cealalt era camera de locuit cu o
sob oarb cu gura de alimentare la vatr. Locuina caracteristic ranului
romn, existent n majoritatea zonelor rii, a fost i a rmas casa. Aceasta
era de mai multe feluri. Cea mai des ntlnit este cea monocelular (cu o
singur ncpere). La aceasta s-au adugat cu timpul o cmar (cu rol de
pstrare a diferitelor produse), o tind (cu rol de trecere i depozitare) care
proteja camera de locuit de frig i, n sfrit, o alt camer. Aceast a treia
camer a cptat o funcie precis: camera curat (nenclzit) n care se
pstrau lucrurile de pre i erau primii oaspeii.7
Materialele de construcie erau lemnul n cele mai multe zone ale rii,
lutul i piatra. Restrngerea pdurilor n zonele de cmpie a dus la nlocuirea
brnelor cu mpletituri de nuiele lipite cu lut, apoi numai la folosirea lutului
pentru construirea pereilor. Exist i cteva mici zone unde s-au construit
case n ntregime din piatr care, n condiiile climatice din Romnia, sunt
friguroase, neadecvate. Acoperiurile de mai multe forme i mrimi erau
construite din paie, trestie i, mai rar, din igle sau tabl.
Organizarea interiorului locuinei rneti este o alt expresie
semnificativ a modului de via tradiional. Modul de organizare reflect
condiiile de via ale comunitii, ale individului (situaia social i
material, vrsta, gustul pentru frumos, fantezia) n cadrul stilului acceptat
de societatea respectiv ntr-un anumit moment istoric. Interiorul locuinei a
fost condiionat de mediul natural, de ocupaii, da stadiul dezvoltrii tehnice,
de schimbrile culturale. Din inventarul casei, din prezena sau absena unor
categorii de obiecte se pot desprinde concluzii cu privire la ocupaii.
Repartizarea inventarului casnic n spaiul locuinei ilustreaz i modul de
6 Introducere n istoria culturii romneti, Bucureti, 1979, p. 169
7 Deasemenea este i camera cea mai frumoas camer a unei case rneti unde
se petrec manifestrile i se organizeaz mesele de srbtoare, de regul destinat
oaspeilor.
8

organizare a familiilor. Interiorul poart i amprenta opiniei comunitii cu

privire la ce trebuie s cuprind i cum trebuie s fie amenajat, deci a
mentalitii populare.
Importana locuinei n viaa comunitii rurale este reliefat i de
mulimea credinelor i obiceiurilor legate de construirea ei. Grijile ncepeau
cu alegerea locului pentru c potrivit tradiiei existau locuri bune sau
curate i locuri rele sau necurate. O alt secven important era
aezarea fundamentului construciei, iar a treia se concentra la terminarea
acesteia i mutarea n cas nou, aprinderea primului foc, nceputul
activitii casnice.
La nceperea construciei se fceau n vremurile strvechi sacrificii
umane a cror idee a rmas n mentalul colectiv popular (balada Meterului
Manole). Cu timpul acestea au fost nlocuite cu anumite substitute:
nhumarea simbolic n zid a umbrei unui om (despre care se credea c va
muri curnd dup aceea), capetele unor psri sau animale sacrificate
anume, bani, ap sfinit, boabe de gru sau porumb, pine, pr de vit etc.
Momentul ridicrii cpriorilor acoperiului era marcat prin daruri i
ofrande. Crengi de brad sau alte ramuri verzi, buchete de flori, mici cruci de
lemn, cereale diverse, esturi frumoase, (tergare) se puneau n vrful casei
aflat n construcie. Terminarea casei includea o mas festiv dat
participanilor la lucrri i sfinirea casei de ctre preot.

Datini, tradiii, obiceiuri i rnduieli

Sfinirea casei sau sfetania 8. Sfestania este pentru casa ceea ce este
spovedania pentru om. Daca prin spovedanie, prin marturisirea pacatelor si
dezlegarea acestora de catre preot, omul se curateste, isi curateste sufletul,
isi improspateaza harul primit la botez, tot asa prin stropirea cu apa sfintita
si prin rugaciunile speciale ale preotului, casa sfintita la inceput se curateste
de tot raul si de toata lucrarea cea rea, datorate fie pacatelor celor ce
locuiesc in ea, fie oamenilor rauvoitori, fie duhurilor celor rele.
Prin svrirea periodic a sfetaniei se resfineste locul, casa si toate
lucrurile din ea dup un timp n care pacatele si faptele mai putin
cuviincioase au ntinat casa. Lucrurile urate, pacatele si faradelegile omului
ntineaza spatiul in care acesta le savarseste sau traieste, dupa cum, faptele
8 Sfestania este denumirea populara pentru slujba Aghiasmei mici sau Sfintirea cea mica a apei.
Ea se savarseste de catre preot in biserici sau in casele credinciosilor cu diferite prilejuri. Slujba
sfestaniei cuprinde sfintirea apei, stropirea cu apa sfintita a celor prezenti si a tuturor camerelor
precum si rugaciuni pentru ocrotirea si binele casei si pentru sanatatea trupeasca si sufleteasca a
celor ce locuiesc in cea.

lui bune, curatenia vietii lui sfinteste si mediul sau inconjurator. In legatura
cu aceasta s-a pastrat o zicala: "Omul sfinteste locul". Semnificnd c omul
sfineste locul, dar tot omul este cel care-l ntineaz, prin pcatele sale.
Sfetaia se face ori de cate ori, credinciosul simte nevoia curairii i sfintirii
casei, aa cum simte nevoia uurarii si curatirii de pacate prin spovedanie, el
poate chema preotul la casa sa pentru a-i face sfestanie. Este bine ca
sfestania s se fac n zi de post, miercurea sau vinerea, ea fiind o slujb de
curaire, de splare, de exorcizare, care se potrivete mai puin cu zilele de
srbatoare sau cu celelalte zile ale saptamanii, dar si pentru faptul ca cel
care solicita svrirea sfetaniei trebuie s se pregateasc prin postire i
rugciune.
Ce trebuie si cum trebuie de pregatit pentru sfetanie: Mai intai toti cei
din casa este bine s se spovedeasc, pentru ca nainte de a curi i sfini
casa, s se cureasc i s se sfineasc ei nii de pcatele i relele care
afecteaz i casa n care ei locuiesc. Dac nu este n timpul postului, atunci
cei din cas s tie c trebuie s posteasc trei zile nainte sau cel putin ziua
aceea i s se fereasc de ceart, dumanii, njurturi sau alte rele. In al
doilea rand, casa in care urmeaza a se face sfestanie trebuie curatita cat mai
bine, de la un capat la altul si toate lucrurile din ea.
Pentru slujba sfetaniei, credinciosul trebuie sa pregateasca o mas frumos
acoperita, orientata spre rasarit (masa poate fi asezata in fata sau in
apropierea icoanei sau a coltului de rugaciune din casa) pe care se va aseza
urmatoarele:

un vas larg la gura cu apa,

un manunchi de busuioc,

doua sfenice mici cu lumanari sau un vas stramt la gura (un pahar
sau ceasca) in care sa se poata pune lumanarile din ceara curata,

o catuie cu carbune aprins si putina tamaie,

o icoana (daca masa nu se afla in fata icoanei din casa),

un pomelnic cu cei ce locuiesc in casa si cu cei pe care respectivii

doresc sa-i pomeneasca la rugaciune (poate fi si un pomelnic cu mortii
familiei).
Mai pot fi puse pe masa:

10

o paine, undelemn si vin, simbolizand roadele pamantului date de

Dumnezeu
spre hrana oamenilor, pentru a fi binecuvantate.

Nunta este cel mai important moment din viaa omului, devenind o
manifestare a
satului ntreg, care intereseaza deosebite categorii sociale de oameni,
categorii de neam, de stare materiala, de sex i se realizeaz printr-o
seam

de

deprinderi

sociale,

de

tradiii.

Cstoria, prin ntregul proces al ceremonialului tradiional, reprezint

o schimbare a statutului relaiilor sociale ale individului, trecerea de la un
sistem de relaii de familie i de grup, cu implicaii n comportamentul
protagonitilor, care suport, ei nii, schimbri fundamentale. Este o
etap existential ncrcat cu multe semnificaii, suita de obiceiuri fiind
menit s asigure trecerea celor doi tineri de la starea de fat i flcu la
categoria oamenilor maturi, a celor nsurai.
Nunta este o adevarat sarbatoare 9, ea implic ntreaga comunitate,
aproape tot satul ia parte la acest eveniment, pentru c este important att
pentru miri , ct i pentru obtea sateasc. Cstoria nseamn trecerea de
la societatea copilriei sau adolescenei la societatea adult, de la un anumit
clan la altul, de la o familie la alta; adesea de la un sat la altul. Aceast
trecere a tinerilor de la o stare la alta este marcat de anumite niveluri, care
sunt numite de unii specialiti rituri de trecere. Ceremonialul nunii poate
fi i el schiat dupa aceste rituri. Astfel:
1. riturile pre-liminare, care cuprind logodna si peitul;
9 Nicolae Steinhardt - Ateneu, revist de cultur, nr.9, sept.1992
11

2. riturile liminare, care cuprind nunta propriu-zisa;

3. riturile post-liminare, care fac ncadrarea noii familii n viaa satului,
reprezint nceputul unui nou drum pentru cei cstorii.
Aa cum tim, exist trei momente eseniale cu privire la nunta peitul,
logodna icstoria -, dar mai sunt o serie de lucruri premergtoare,
semnificative din punct de vedere etnologic: portul tinerilor, ntalnirile
acestora, anumite practici pe care fetele sau feciorii le fac pentru a se
cstori. Portul este foarte important n tradiia popular, cci marcheaz
trecerea de la o vrst la alta, trecerea de la copilrie la adolescen, n
cazul nostru, sau de la adolescen la maturitate, dup cum vom vedea n
momentul n care cununa miresei va fi nlocuit cu o nfram, iar clopul
nstruat al mirelui cu unul vechi i gurit. Aadar, fetele(cocoanele)i
bieii(coconii) mai mici sunt mbrcati foarte simplu. Dar fetele de mritat
se mbraccu zadii de ln, cu vrste negre si roii, ori cu sumne roii,
verzi sau albastre de pr(camir) sau de travil(mtase). Se ncal cu
optinci de oarg, cu obdele de pnur, iar pe cap poart pnzturi de
pr roii i verzi, nflorate, legate napoi(la ceaf) sau umbl descoperite,
n
capul
gol,
cu
o
floare
la
ureche.
Feciorii se ncalt tot cu optinci de oarg i obdiele de pnur, se
mbrac iarna cu cioarici de ln alb i cu lecric postzit(tivit cu catifea
neagr), pe cap cu cujm neagr. Vara poart, peste cmea de pnz,
teptari(cojoc) nflorit, cusut cu carmjie(piele prelucrat, folosit pentru
impodobit), cu gatii de pnz, cusute jos n roituri(broderie), cu puin
trecnd peste genunchi, iar pe cap poart clop de paie cu
cipc(panglic)colorat.
Aceast mbrcminte, descris mai sus, pute fi purtat numai de
fetele de mritat i de feciorii de nsurat. Binenles c exist o vrst la care
tinerii erau considerai ca fiind pregtii pentru cstorie. Vrsta potrivit
cstoriei: pentru fete 15-20 de ani, iar pentru baiei 18-30 de ani. n sat
fetele de mritat aveau ntre 15-20 de ani, iar feciorii de nsurat ntre 17-25
de ani. Fetele trecute de aceast vrst erau considerate fete btrne i,
dei stenii le comptimeau, acestora li se strigau versuri pline de ironie.
Dei feciorii erau considerai feciori de toamn abia dupa 30-35 de ani, nici ei
nu scpau de acelai tratament care li se aplica fetelor btrne. Astfel, la
jocul duminical, la jocurile de la srbtori sau la nuni, fetelor btrne i
feciorilor btrni li se striga:

sau

Mritai-v, btrne,
i dai drumu la copile
C-ai purtat un car de flori
i tri rnduri de feciori.

nsura-m-a, nu mai poci,

Tte fetele-s cu conci,
i-a lua p nu tiu care
C niciuna coad n-are.
sau
12

Fecioru care s ine

Ia fata care rmne,
Iar fata care alege
Pn la urm culege.
Aceti tineri trebuie s aib anumite nsuiri, anumite caliti. n
timpurile mai vechi, n toate comunitile rurale, un criteriu destul de
important era zestrea, averea. Tocmai de aceea nu se adunau dect
bocotani cu bocotani i sraci cu sraci. Rareori o fat bogat primea
consimmntul prinilor s se cstoresc cu un biat srac, i invers.
Dac ttui s aveu tare dragi, fugeu s-apoi ce s le mai fac prinii? Cu
timpul s-a ajuns s se renune la aceast opinie i criteriile de baza au ramas
hrnicia, cinstea, omenia. Brbatul trebuie s aib i el anumite nsuiri:
frumusee un ptic mai mndru ca dracu, s-i sie drag c nimnic nu-i
mai ru ca urtu, pentru c:
Dect cu urt n cas
Mai bine cu boala-n oas,
De boala doctori te scot,
Da de urt nu te pot.
Un alt moment important care trebuie amintit este reprezentat de
ocaziile de cunoatere ale tinerilor. De fapt, n comunitile tradiionale
romneti, care nu erau prea mari, toata lumea se cunotea. De mici se
puteau ntlni cu vitele, la biseric, duminic de duminic i srbtoare de
srbtoare, apoi la coal. Cnd deveneau feciori de nsurat i fete de
mritat, se ntlneau la jocul duminical, la vergel, la srbi, n eztori i clci,
la srbtorile de iarn etc.
Din moi-strmoi se ine obiceiul ca n fiecare duminic sau
srbtoare, n clegi(perioad n care nu este post), s se fac joc. Jocul
se inea n centrul satului, ntr-un opru amenajat special, iar mai nou n
cminul cultural. Doi, trei feciori aduceau muzicani cetera, doba si
zongora i se juca toata dup-masa. La joc particip feciori si fete, iar cei
nsurai, dar mai ales nevestele, stau pe margine i se uit. Fata care merge
pentru prima dat la joc, stpe margine i ateapt ca un fecior s-o bage-n
joc. Tot cu aceast ocazie, fetele btrne sunt luate n rs de feciorii sau de
fetele tinere.
Sriul este obiceiul de a se aduna fetele i feciorii ntr-o smbt seara
la casa unei fete i de a petrece cu ceter sau, mai demult, jucau dupa fluier.
ntr-o zi de joi, n eztoare, fetele i feciorii hotrsc s fac smbata sri.
Fetele pregtesc mncri, iar feciorii nmnesc ceterai i aduc horinc.
Petrec pn a doua zi, apoi feciorii petrec fetele(le conduc) acas i care se
nteleg se hotrsc s se ieie (s se cstoresc). Vergelul are loc tot n
seztoare, iarna, pe la Sntion. Feciorii aduc ceterai i fac bentic aduc
butur, iar fetele pregtesc mncare: brozbue(sarmale), cozonaci,
13

plcinte cu brnz, pancove(gogoi). Fetele cheam la vergel feciorii care

li-s dragi. Dup ce se adun, beau, joac, mnnc, iar la urm se petrec
acas i feciorul cu fata se nteleg despre cstorie.
Un alt obicei foarte vechi, care se pstreaz i astzi n unele sate, este
acela ca n zilele de srbtoare i n serile de smbat feciorii s mearg la
fete. Bieii se duc mai multi, doi sau trei, la aceeai fat, aduc horinc,
beau, povestesc, iar, cnd acetia vor s plece, fata l petrece la poart
doar pe cel pe care-l place. Bineeles ca la discutia tinerilor asista unul
dintre parinti sau dintre bunici.
i n postul Crciunului feciorii testeaz terenul, adic vizeaz
anumite locuri unde ar putea s se nsoare i fixeaz anumite fete pe care lear putea pei imediat ce ncep clegile. n general, cnd feciorii fac ceata de
umblat la colindat , muli dintre ei ncearc s invite fata pe care are de gnd
s-o peeasc10. Dac fata accept invitaia la colind, cnd ceata ajunge cu
colinda la casa feciorului, fata este pus s se ocupe de servit cu bucatele
care au fost pregtite de srbtori, adic se d de neles c ar fi acceptat
n familie, n cazul n care tinerii se nteleg i va fi peit. De multe ori fata
este chemat n casa de srbtoare (casa dinainte) pentru a-i arta ceea
ce are fcut feciorul, adic zestrea: cergi, oluri, ntr-un cuvnt bogia pe
care o are. n cazul c s-ar hotr s mearg de nor, nu trebuie s mai fac
nimic, feciorul avnd totul. Dup ce s-a treminat cu colinda, mamele,
respectiv parinii, discut despre colind, care ce a vzut n cas, cine cu
cine a vorbit, care a but prea mult, adic nravurile fiecruia, ct sunt de
lotrii sau de mutali unii dintre ei. n casa fiecrei familii se discut
despre fetele i feciorii din sat, ateptnd cu nerabdare vreo veste: care cu
care s-ar lua laolalt. De la Crciun i pn la Boboteaz este o mare
agitaie n sat, toat lumea vrea s vad ce se ntampl, cine pe cine a peit
i dac a fost primit sau nu.
Sfntul Ignatie Teoforul este sarbatorit pe 20 decembrie. Se crede
ca a fost pruncul luat in brate de Hristos si dat ca exemplu de smerenie
ucenicilor Sai (Matei 18, 2-4). Numele "Teoforul vine de la marturia sa din
epistole, unde scrie ca Il poarta pe Hristos in inima. Potrivit traditiei, Ignatie
a fost episcop de Antiohia, al treilea in succesiune la scaunul episcopal,
primul fiind Sf. Ap. Petru, iar al doilea Evodiu, conform marturiilor lui Eusebiu,
Origen si Ieronim. Pentru ca nu a lepadat credinta in Hristos, a fost aruncat in
arena si sfasiat de lei, in jurul anului 110, in timpul domniei imparatului
Traian (98-117).
Ceea ce se retine din aceasta zi este doar taierea porcilor. Potrivit unor
cercetatori, acest ritual al injunghierii porcului nu era facut pentru
indestularea familiei cu hrana, caci el amintea de jertfele aduse in antichitate
10 Nicolae Steinhardt - Ateneu, revist de cultur, nr.9, sept.1992
14

zeitatilor care se nasteau si mureau in perioadele de innoire a timpului

calendaristic. De aceea, in ziua de Ignat, fiecarui membru al familiei i se
facea o cruce cu sangele porcului si se spunea ca e bine sa vezi sange in
aceasta zi.
Sfntul Andrei. Pana la inceputul secolului al XX-lea se organizau in
noaptea de Santandrei, petreceri de pomina ale tinerilor, asemanatoare cu
Revelionul. Pentru a fi feriti de actiunea malefica a moroilor si strigoilor,
tinerii camuflau si ungeau cu mujdei de usturoi ferestrele si usile casei unde
se desfasura petrecerea inainte de lasatul serii. De altfel, petrecerea se
numea, local, Noaptea Strigoilor, timp nefast, cand strigoii vii (oamenii care
se nasc cu caita, cu coada - o vertebra in plus, din legaturi incestuoase etc.)
isi parasesc trupurile fara stirea lor, iar strigoii morti ies din sicrie, morminte
si cimitire pentru a provoca suferinte oamenilor, pocesc si sug sangele celor
vii, leaga sau iau puterea barbatilor, strica taurii, fura sporul vitelor, se joaca
cu lupii si ursii etc. In acest timp, petrecerea tinerilor in vatra satului, numita
si Pazitul Usturoiului, era in toi. Fetele aduceau cate trei capatani de usturoi,
le puneau laolalta intr-o covata pentru a fi pazite de o batrana la lumina
lumanarii. Complet izolati de lumea din afara, stapanita de fortele malefice,
tinerii se distrau, cantau, jucau, beau, adesea peste masura, mancau,
glumeau, ca la un adevarat revelion. Amintim ca aceasta izbucnire de
bucurie se desfasura in chiar postul Nasterii Domnului (Postul Craciunului).
Dimineata, pe lumina zilei, tinerii ieseau in curtea casei unde covata cu
usturoi era jucata in mijlocul horei de un flacau. Se impartea usturoiul si, in
mare veselie, se intorceau pe la casele lor. Incepea un nou an. Usturoiul
privegheat se pastra ca ceva sfant, la icoana, si se folosea peste an ca leac
pentru vindecarea bolilor, pentru prinderea farmecelor si descantecelor etc .
Aflarea ursitei. Ca la orice inceput de an, prisoseau practicile magi ce
de aflare a ursitei, adica a viitorului sot. Fata de maritat prepara o "Turtuca
de Andrei", turtita subtire din faina de grau, foarte sarata, coapta pe plita
sobei si o manca inainte de culcare. Baiatul care venea in vis sa-i aduca apa
ca sa-si potoleasca setea urma sa o ceara de nevasta in cursul anului. Alte
fete, dupa ce soseau acasa de la Pazitul Usturoiului, semanau cate un catel
de usturoi privegheat intr-un cocolos de aluat. Dupa modul cum incoltea si
crestea usturoiul semanat, se faceau anumite pronosticuri matrimoniale.
Timpul era insa favorabil si pentru observatii meteorologice si astronomice.
Unii batrani, nestiutori de carte dar "cititori" in stele, observau cerul in
noaptea de Ovidenie sau de Santandrei si noroceau anul, prevestind daca va
fi bogat sau sarac, ploios sau secetos, daca va fi pace sau razboi etc.
Obiceiul de a semana in noaptea de Santandrei grau intr-o oala de pamant
pentru a interpreta rodnicia ogoarelor in noul an este practicat si astazi.
Acte de divinatie. Spiritele mortilor care misunau pretutindeni la Santandrei,
favorizau actele de divinatie. Asemanator altor sarbatori sezoniere de peste
15

an, cele mai preocupate sa valorifice ocazia oferita de Noaptea Strigoilor

pareau tot fetele, cu nelipsita lor grija, casatoria. Practicile de divinatie
efectuate la fantana, la cotetul porcului, la gardul si poarta gospodariei, la
masa incarcata cu usturoi etc. aveau unul si acelasi scop: aflarea ursitului, a
calitatilor lui (tanar, batran, frumos - urat, bogat - sarac). Aceste acte magice
erau savarsite in taina, de fiecare fata in parte, sau "pe fata", cu participarea
mai multor fete. Elemente de ritual specifice renovarii timpului apar, mai ales
in Moldova, la Ovidenie. Acum, ca si la Anul Nou, Sangiorz, Paste se credea
ca cerul se deschide si vorbesc animalele; se faceau previziuni si pronosticuri
meteorologice, se incepeau vrajile si farmecele al caror punct culminant era
atins in noaptea de Santandrei.
Covasa. Bautura rituala. La Ovidenie sau la Santandrei, se prepara din
malai si faina, uneori numai din malai de porumb sau de mei, o bautura
fermentata numita covasa. Literatura etnografica descrie doua tehnici de
preparare a covasei; din malai si faina sau numai din malai. In primul caz se
luau malai si faina, in parti egale, se amestecau si se opareau cu apa
clocotita pana se obtinea un fel de terci. Dupa doua ore, amestecul acesta se
punea intr-o putina si se turna apa calduta pana se obtinea un lichid vascos
ce putea trece prin ciurul cu care se cernea malaiul. Continutul se amesteca
foarte bine si se lasa apoi sa fermenteze, la loc caldut, pana a doua zi cand
se fierbea, la foc potrivit, intr-un ceaun, pana se mai ingrosa. Gustul bauturii
era dulce-acrisor, asemanator cu cel al bragii. Covasa se punea prin strachini
sau oale si se impartea prin vecini "pentru ca vacile sa fie laptoase, iar
laptele sa fie smantanos" In alte sate covasa se numea braga si se prepara
numai din malai, care se oparea si se faceau patru turte; doua turte se
coceau, doua ramane au crude. Dupa ce turtele coapte se raceau, erau
framantate intr-o putina, se amestecau cu malaiul ramas necopt si se turna
apa clocotita. Continutul se amesteca, se puneau cateva felii de lamaie si se
lasa sa fermenteze pana a doua zi, cand era bun de baut. In zona
Covurluiului din Moldova Centrala se spunea ca fiecare om "este dator sa
manance covasa, in aceasta zi, pentru ca sa fie ferit de strigoi" 11
Boboteaza (Iordanul) - la Boboteaza nu se spala rufe, apa sfintita
luata acum are puteri miraculoase, ea nu se strica niciodata. La Boboteaza
se sfintesc toate apele, iar preotul se duce la o apa unde va arunca crucea.
Mai multi barbati se arunca in apa ca sa o aduca inapoi, iar cel care va
scoate crucea din apa va avea noroc tot anul.
Iordanitul femeilor: in satele din nordul tarii, pe vremuri, femeile se
adunau in grupuri mari acasa la cineva si duceau alimente si bautura. Dupa
ce serveau masa, ele cantau si jucau toata noaptea. Dimineata ieseau pe
strada si luau pe sus barbatii care apareau intamplator pe drum, ii luau cu
11 Pamfile, 1914.
16

forta la rau amenintandu-i cu aruncatul in apa. Tot acum, in unele regiuni,

avea loc integrarea tinerelor neveste in comunitatea femeilor casatorite prin
udarea cu apa din fantana sau dintr-un rau. In noaptea de Boboteaza,
tinerele fete isi viseaza ursitul. Ele isi leaga pe inelar un fir rosu de matase si
o bucatica de busuioc; busuioc se pune si sub perna. Fetele care cad pe
gheata in ziua de Boboteaza pot fi sigure ca se vor marita in acel an.
Sfantul Ioan Botezatorul -: acest obicei, numit "Udatul Ionilor", la portile
tuturor care poarta acest nume se pune un brad impodobit, iar acesta da o
petrecere cu lautari. In Transilvania cei care poarta acest nume sunt purtati
cu mare alai prin sat pana la rau unde sunt botezati/ purificati.
Boboteaza In suita celor 12 sarbatori importante crestine se numara si
Boboteaza (Botezul Domnului), tinuta in fiecare an, in ziua a sasea a lunii
ianuarie. Sarbatoarea este menita sa reaminteasca cele petrecute la apa
Iordanului, inainte ca Iisus sa paseasca in viata publica, la implinirea varstei
de aproximativ 30 de ani. Intrucat in aceasta zi Iisus s-a prezentat pentru
prima data in lume, sarbatoarea se mai numeste si Epifanie, Teofanie,
Aratarea Domnului. Inca din sec. III, poate si mai inainte, este semnalat
inceputul acesteia. Cert este ca in "Constitutiile Apostolice" Boboteaza figura
deja printre sarbatorile crestine, alaturi de Craciun si de Pasti. In Iordan
botezandu-Te Tu, Doamne...
Boboteaza mai este cunoscuta si sub numele de Epifanie, Teofanie,
Aratarea Domnului, Descoperirea Cuvantului Intrupat. Sarbatorita inca de la
inceput in ziua de 6 ianuarie, multa vreme impreuna cu Craciunul (lucru
ramas pana astazi in practica Bisericii otodoxe ruse, a Bisericii Armene si a
celorlalte biserici necalcedoniene), Boboteaza mai este cunoscuta si sub
numele de Epifanie, Teofanie, Aratarea Domnului, Descoperirea Cuvantului
Intrupat.
Evenimentul Botezului este descris de catre toti evanghelistii. Matei ne
relateaza ca Iisus a venit din Galileea la raul Iordan unde boteza Ioan
Botezatorul, cerand sa fie si el botezat. Ioan i-a zis: "Eu am trebuinta sa fiu
botezat de tine si tu vii la mine" (Matei 3, 14), iar la raspunsul lui Iisus ca asa
se cuvine, a fost botezat in cele din urma de catre Ioan. Boboteaza (Botezul
Domnului) este o manifestare a celor trei Persoane ale Treimii: Fiul se
boteaza in Iordan de catre Ioan, Spiritul Sfant se coboara asupra lui Iisus in
chip de porumbel, iar Tatal din cer Il declara ca fiind Fiul sau.
Boboteaza si cu Sf. Ioan aproape ca formeaza una si aceeasi
sarbatoare. In ajun, preotul sfinteste casele cu apa care a fost sfintita in
dimineata aceea dupa Liturghie. Oamenii tin post negru pana ce vine preotul
si beau din aceasta apa sfintita. Preotul este precedat de copii imbracati in
camasi albe, sunand din clopotei si deschizand calea preotului. Pe langa
17

Troparul Bobotezei, copii canta colinde speciale care descriu minunea care a
avut loc la Iordan (Botezul lui Iisus). In ziua aceasta, in afara de preot, nimeni
nu se duce colindand din casa in casa. In ziua de Boboteaza, dupa liturghie,
preotul impreuna cu enoriasii fac o procesiune spre un lac, rau sau vreun
izvor, pentru slujba Sfintirii Apelor. Cand Troparul Bobotezei incepe, vanatorii
si padurarii satului impusca peste ape ca sa alunge duhurile necurate.
Denumita si Mosii de Vara Sambata Rusaliilor Pomenirea Mortilor
In aceasta zi se dau de pomana vecinilor si oamenilor saraci vase cu
mancare si cani umplute cu lapte, vin sau apa si impodobite cu flori. Ritualul
de pomenire se continua la cimitir, unde mormintele sunt curatate si
impodobite cu flori si lumanari.
Conform credintei stramosilor, se pesupune ca sufletele mortilor
parasesc mormintele in Joia Mare (inainte de Paste) si se reintorc
in sambata Rusaliilor. Pentru ca sufletele sa se intoarca fara incidente
unde le era locul, oamenii savarseau diverse ritualuri de induplecare si
imbunare a spiritelor. Ei impodobeau gospodariile si mormintele cu flori si
ramuri de tei si faceau pomeni fastuase. Se credea ca impacarea sufletelor
mortilor depinde de cat de bogate erau pomenile inchinate mortilor. Cateva
dintre acele practici se pastreaza si astazi in unele zone, mai ales la sate,
unde au loc slujbe de pomenirea mortilor oficiate de preot. Acesta parcurge
intregul cimitir, pentru a sfinti fiecare mormant. La incheierea
ceremonialului, satenii daruiesc unii altora (sau oamenilor saraci) din
bucatele pregatite pentru sufletele mortior: colaci, placinte, coliva, sticle cu
vin, fructe, flori, toate sfintite de preot.
Legendele spun ca demult au existat cazuri in care spiritele adormitilor
pe vecie nu erau induplecate sa se intoarca in morminte si, amanand
momentul reintoarcerii, se transformau in iele sau Rusalii. Ielele sau
Rusaliile sunt considerate fiinte fantastice, care umbla prin vazduh. Aceste
iele aveau capacitatea de a lua mintile oamenilor si a le face rau celor care
nu respecta ziua de Rusalii. De atunci, femeile inceteaza a mai lucra in
aceste zile de sarbatoare, iar barbatii pun ramuri verzi de tei la porti, la
intrarile in case sau la ferestre, pentru ocrotirea lor si a familiei lor.
Duminica Rusaliilor sau Duminica Pogorarii Duhului Sfant mai este
numita si Duminica Cincizecimii, pentru ca acest eveniment a avut loc la
cincizeci de zile de la Invierea lui Hristos. Dupa terminarea slujbei religioase,
preotul iese cu credinciosii in camp pentru a sfinti apa folosita la stropitul
semanaturilor, iar oamenii impodobesc mormintele cu flori si frunze verzi.
Rusaliile sunt cunoscute sub nume diferite: iele, zane, soimane, milostive,
doamne, imparatesele-vazduhului, ursoaice, etc. Rusaliile erau respectate,
dar nu indragite pentru ca aduceau tot felul de boli. Oamenii nu stiu cate
sunt si nu le spun pe nume, ca nu cumva sa le supere. Rusaliile umbla
18

imbracate in alb, danseaza in vazduh si cauta locuri neumblate. Locurile

unde
au
jucat,
raman
arse
si
neroditoare.
Din unele legende aflam ca Rusaliile rapesc din cand in cand un tanar
frumos ca sa joace cu el. Cand este eliberat, tanarul nu are voie sa le
descopere altora cantecele lor si nici sa le marturiseasca semenilor ce a
vazut. In caz contrar, sunt pedepsiti cu moarte sau paralizie. Nu scapau de
pedeapsa nici cei care nu respectau timpul lor - sambata dinaintea Duminicii
Pogorarii Sfantului Duh pana luni dupa-amiaza din saptamana a doua de
dupa Rusalii. Pentru a apara gospodaria de invazia Rusaliilor, oamenii
obisnuiesc si astazi, in virtutea traditiei, sa arboreze la porti, in foisoare, pe
ganguri sau la intrarile in case, ramuri verzi de tei, planta considerata a avea
proprietati apotropaice. Leacul cel mai folosit pentru cei atinsi de Rusalii, era
jocul calusarilor.
Se
mai
foloseau
si
usturoiul
si
pelinul.
In cinstea Duminicii Rusaliilor, flacaii aduceau din paduri frunze de tei. Ele
erau binecuvantate in biserica si apoi erau puse la icoane. Exista credinta ca
teiul fereste gospodariile de grindina sau de duhurile rele ale zanelor.
Batranele culeg acum plantele cu puteri tamaduitoare, caci se crede ca
numai pana la Sanziene au puteri vindecatoare.
Crestinii sarbatoresc Rusaliile la cincizeci de zile de la sarbatoarea
Pastelui, de aceea aceasta mare sarbatoare este cunoscuta si
ca "Cincizecime" sau Coborarea Sfantului Duh. La cincizeci de zile de la
Paste, asupra Sfintilor Apostoli s-a coborat Sfantul Duh, iar acestia au capatat
puterea si indrazneala de a duce mai depare invataturile lui Hristos. Oamenii
de atunci au considerat Sfantul Duh ca fiind o fiinta fantastica cu puteri
supranaturele, care a schimbat mintea apostolilor, acestia putad vorbi apoi
limbi straine pe intelesul oamenilor din toate colturile lumii.
Cuvantul Rusalii provine de la latinescul rosalia, care simbolizeaza
sarbatoarea trandafirilor, dar reprezinta si fetele Imparatului Rusalim, care se
credea ca aveau puteri magice si seduceau oamenii, pedepsindu-i pe cei
care nu le respectau sau le vedeau, schimonosindu-i. Unele legende spun
ca Rusaliile se scalda in timpul noptii, la lumina argintie a lunii, apoi joaca
intr-o Hora a ielelor. Ele danseaza goale cu parul despletit, purtand clopotei
la picioare si voaluri transparente, devenind foarte atragatoare si luand
mintile celor care le privesc. De aceea, pentru a nu fi atinsi de puterea
misterioasa a ielelor, drumetii care umbla in noaptea de Rusalii, sunt sfatuiti
sa aiba la brau usturoi, fire de busuioc, frunze de tei sau de nuc. De
asemenea, sunt sfatuiti sa evite rascrucile de drumuri, malurile apelor,
marginie de padure.
In unele zone, exista obiceiul numit udatul
nevestelor, conform caruia femeile sunt udate in aceasta zi pentru a fi
frumoase sisanatoase tot anul.
In Duminica Rusaliilor nu este bine sa te certi, sa dormi sub cerul liber
sau sa te duci la fantana, pentru a nu fi luat de Iele, adica sa nu-ti pierzi
19

mintile. Nu este bine nici sa te urci in copaci, in locuri inalte si nici sa

calatoresti departe de casa. O alta traditie spune ca, daca de Rusalii este
timp frumos, toata vara va fi frumoasa si rodnica.
Hora Snzenelor. Legendele spun c Snzienele sunt nite fete foarte
frumoase, care triesc prin pduri sau pe cmpii. Ele se prind n hor i "dau
puteri" deosebite florilor i buruienilor, acestea devenind plante de leac,
bune la toate bolile. n popor se crede ca n noaptea Snzenelor znele
zboar prin aer sau umbl pe pamnt. Ele cnta si mpart rod holdelor,
femeilor cstorite, nmultesc psrile i animalele, tmduiesc bolnavii,
apr semnturile de grindin. Dac oamenii nu le srbtoresc cum se
cuvine, ele se supr, devenind surate bune cu inritele Iele sau Rusalii.
Snzienele se rzbun pe femeile care nu tin srbtoarea de pe 24 iunie,
pocindu-le gura. Nici brbaii nu scap uor. Pe cei care au jurat strmb
vreodat, sau au fcut alt ru, i atept pedepse ngrozitoare, despre
Snzene tiindu-se c sunt mari iubitoare de dreptate.
Snzienele reprezint i un prilej de intlnire a tinerilor ce doresc s-i
uneasc destinele, o srbtoare a iubirii, cinstit cum se cuvine, cu cntec i
joc. In ajunul Snzienelor, fetele i bieii care urmeaz a se cstori se
adun spre sear in sat. E veselie, voie bun i toat lumea e cu sufletul
deschis. Se tin blciuri cu tiribombe i cluei. Flcii aprind ruguri. Fetele
mari culeg de pe cmp flori de snziene i impletesc cununi. Apoi arunc
peste case coroniele. Dac se lovesc sau se agat de horn, vestesc o
cununie apropiat. In zorii zilei flcii se adun in cete i strbat satele, cu
flori de snziene la plrii. Se alege "Drgaica". Este propus una dintr-un
grup de apte fete. Ea trebuie sa fie cea mai frumoas, cea mai cuminte i
cea mai bun dintre fetele satului. Va fi impodobit cu spice de gru.
Celelalte tinere se imbrac in alb. Astfel format, alaiul Drgaicei pornete
prin sat i pe ogoare. La rscruci fetele fac o hor i cnta voioase. Adesea
"Drgaicele" sunt confundate cu "Snzienele". Dup unii specialiti,
srbtoarea Snzienelor ii are originea intr-un cult geto-dacic strvechi al
Soarelui. Aceste personaje au fost adesea reprezentate de traci inlntuite
intr-o hor care se invrtete ametitor.
Ceremonialul cuprinde apoi intreg satul. Gospodarii primesc cte un
spic de gru, pe care il aaz pe grind, in ur. Ei sper c pn la acea
inltime s li se adune grnele. Btrnii vorbesc c in noaptea de Snziene,
ielele se adun i danseaz in pdure. Cine le vede rmne mut pentru
totdeauna sau damblagete. Tot ei cred c cine nu respect Drgaica poate
avea parte de multe nenorociri: cel care spal, coase sau mtur in acea zi
poate muri inecat ori fulgerat. In popor se spune c fetele care vor s se
mrite repede trebuie s se spele cu rou. Ins, pentru ca acest scldat ritual
s aiba efectul scontat, se respect anumite condiii: in zori, din locuri
neclcate, babele strng roua Snzienelor intr-o crp alb, de pnz nou,
20

apoi o storc intr-o oal nou. In drum spre cas, ele nu vorbesc deloc i mai
ales nu trebuie s intlneasc pe nimeni. Dac toate acestea sunt implinite,
cine se spala cu roua respectiv va fi snatos i drgstos peste an. Femeile
mritate pot face si ele acest ritual, ca s fie iubite tot anul de sot si s aib
copii frumosi i sntoi.
Snpetru de var In ceea ce priveste Sanpetru, nu transformarea
celor doi sfinti crestini (Pavel si Petru) intr-unul pagan este esentiala, ci
atributiile primite de acesta in Calendarul popular, intrucat marcheaza
miezul verii agrare si perioada secerisului. Sanpetrul de Vara, a preluat data
(29 iunie) si numele Sfantului Apostol Petru din Calendarul crestin. In
Panteonul romanesc Sanpetru de Vara este despartit de fratele sau, Sanpetru
de Iarna, patron al lupilor, de aproximativ o jumatate de an. In traditia
populara Sanpetru apare fie ca personaj pamantean, fie ca divinitate celesta.
In vremurile imemoriale, cand oamenii erau foarte credinciosi, Sanpetru de
Vara umbla pe Pamant, singur sau insotit de Dumneze. Adesea, Dumnezeu il
consulta la luarea unor decizii. In povestirile si snoavele populare Sanpetru
este un om obisnuit: se imbraca in straie taranesti; se ocupa cu agricultura,
cresterea animalelor si, mai ales, cu pescuitul. Fiind credincios, foarte harnic
si bun sfetnic, Sanpetru este luat de Dumnezeu in cer unde ii incredinteaza
portile si cheile Raiului. Acolo, fiind mai mare peste camarile ceresti, imparte
hrana animalelor salbatice, in special lupilor, fierbe grindina pentru a o
marunti prin topire si a deveni mai putin periculoasa etc. La marile sarbatori
calendaristice (Craciun, Anul Nou, Boboteaza, Macinici, Sangiorz, Sanziene)
Sanpetru poate fi vazut de pamanteni la miezul noptii, cand se deschide
pentru o singura clipa cerul, stand la masa imparateasca in dreapta lui
Dumnezeu. Sanpetru este cel mai cunoscut "sfant" al Calendarului popular.
Importanta sarbatorii este subliniata de postul care o precede, Postul lui
Sanpetru, care, spre deosebire de Postul Pastelui, Postul Craciunului si Postul
Santamariei, are numar variabil de zile. Local, sarbatoarea era anuntata de
anumite repere cosmice si terestre: aparitia licuricilor, amutitul cucului,
rasaritul constelatiei Gainusei si altele.
Targul de fete. Targul Gainii este o sarbatoare preistorica "tinuta pe
Muntele Gaina din Muntii Apuseni si dedicata zeitei neolitice Gaea,
protectoare a femeilor maritate, sinonima cu Targul de Fete. Cultul preistoric
al zeitei, identificata de etnologi cu Sanziana, Maica Precesta, Dochia,
Dragaica, este intretinut de romani, fara sa-si dea seama,
prin
numeroase sarbatori si obiceiuri, unele desfasurate pe munti (TarguI Gainii,
pelerinajul de Santamarie de pe Muntele Ceahlau), altele coborate in zonele
de deal si campie (Targul Dragaicei de pe Muntele Penteleu coborat la
Buzau). Vechimea multimilenara a sarbatorii zeitei Gaea, devenita ulterior
TarguI de Fete de, pe Muntele Gaina, este sustinuta de argumente
astronomice (Closca cu Pui, Gainusa sau Clota, care este vazuta pe
21

firmament in perioada solstitiului de vara, cand se tine Targul Gainii),

etnologice (Gaina, pasare fantastica, cu aripi si oua de aur, care apare in
unele legende din Muntii Apuseni), toponimice (numele Muntelui Gaina din
Masivul Apuseni) si altele. Intalnirile solstitiale din Muntii Carpati unde se
inaltau rugi divinitati lor celebrate in luna iunie au asimilat de-a lungul
timpului functii noi: schimb de produse, petrecere, distractie. Acestea fac
parte din patrimoniul cultural si istoric al Vechii Europe. Un joc ritual care se
desfasura la solstitiul de vara, mai precis la Sanpetru, a fost atestat si la
macedo-romani. Acesta se numea jocul Sclavilor si era executat numai de
tineri de la 14 ani in sus. Desi la prima vedere jocul pare a avea ca tema
incercarea puterilor, el are semnificatii stravechi care se leaga de ritualul
calendarului, de implinirea si victoria fortelor naturii la solstitiul de vara. Este
interesant ca unele jocuri ale tinerilor din tinuturile pericarpatice pastreaza
elemente din jocul Sclavilor12

Crciunul. Repertoriul traditional al obiceiurilor si traditiilor cuprinde pe

langa colindele propriu-zise - cantece de stea, vicleimul, plugusorul, sorcova,
vasilica, jocuri cu masti (turca, cerbul, brezaia), teatrul popular, dansuri
(calutii, caluserii) - si o seama de datini, practici, superstitii, ziceri, sfaturi cu
originea in credinte si mituri stravechi sau crestine. Dintre acestea, care
exprima intelepciunea populara, realul sau fantasticul, esente ale bogatiei
naostre spirituale.
- Se spune ca Dumnezeu a lasat Craciunul ca omul sa fie in aceasta zi satul.
Cine nu are porc gras de Craciun nu poate spune ca a fost fericit in acel an.
- In unele zone ale tarii, porcul se taie de Ignat. Se zice ca porcul care n-a
fost taiat in aceasta zi nu se mai ingrasa, caci si-a vazut cutitul. Sangele
scurs din porc dupa ce a fost injunghiat se pune la uscat, apoi se macina si
se afuma cu el, peste an, copiii ca sa le treaca de guturai, de spaima si de
alte boli.
- In Bucovina, in Ajunul Craciunului se pun pe masa un colac si un pahar de
apa, deoarece se crede ca sufletele celor raposati vin in aceasta noapte pe la
casele lor, gusta din colac si-si uda gura cu apa. In Ajunul Craciunului, cei ce
cresc albine, nu dau nimic din casa, ca albinelor sa le mearga bine, si sa nu
paraseasca stupul pe vremea roitului. In Ajunul Craciunului nu e bine sa te
bati, nici macar in gluma, cu cineva, caci faci buboaie peste an.
- Dupa Craciun sa nu mai fie lasati copiii sa mai zica colindatul, ca fac bube.
- Acolo unde este datina de a taia porcul in ziua de Craciun, gospodinele
pregatesc o mancare din carne macra de porc cu ceapa si slanina, din care
12 Pamfile, 1910, p. 156-160
22

sunt ospatati cei dintai dintre strainii ce le calca pragul casei, acestei
mancari i se spune "pomana porcului".
- In unele sate se zice ca-i blestemata femeia care nu pune de Craciun pe
masa fata de masa cu ciucalai, pe pereti sterguri tarcate (brodate) si pe pat
perne cu fete tarcate.
- Cu o saptamana inainte de Craciun, incep pregatirile pentru colindat,
culminand in cele doua zile anterioare sarbatorii, cand se pregatesc
mancarurile si se impodobesc interioarele locuintelor: masa cu fata brodata,
fete de perne ornamentate, pe pereti se pun sterguri si blide ornamentate,
crengi de brad, banita, busuioc.
- Aluatul framantat in noaptea de Craciun e bun de deochi pentru vite. Se
crede ca la miezul noptii, inspre Craciun, apa se preface in vin, iar
dobitoacele vorbesc.
- La cele trei sarbatori mari - Craciun, Paste si Rusalii - sa te speli cu apa in
care au fost pusi bani de argint si vei fi banos.
- Nu e bine ca in Ajunul Craciunului sa fie pus pe masa mai intai rachiul,
pentru ca nu el are intaietate in aceasta seara, ci bucatele.
- Daca visezi grau verde in postul Craciunului e semn bun ca anul care vine
are sa fie manos in toate.
- In Ajunul Craciunului se leaga pomii cu paie, pentru ca acesti pomi sa lege
rod bogat.
- In Ajunul Craciunului se ung painile pe deasupra cu muruiala de faina de
grau, ca ele sa nu crape, iar cu muruiala care a ramas, se ung pomii din
gradina, ca ei sa fie in vara incarcati de roade.
- In Ziua de Craciun nu se matura in casa, ci a doua zi, si dupa ce ai maturat
du gunoiul acela la pomi, ca-i ajuta sa fie roditori.
- Pomul Craciunului imbraca in sate aspecte diferite, deosebindu-se de bradul
cu elemente ornamentale cumparate din oras. Cel mai raspandit era pomul
cu cercuri din nuiele de salcie sau din sarma, imbracate in hartie colorata,
peste ele sunt trecute sfori din ata de fuior pe care sunt insirate boabe de
fasole alba.
- In alte sate se facea pom impodobit cu paie de grau taiate scurt si insirate
pe sfoara, delimitate de floricele de porumb. Fasolea alba simboliza
"curatirea sufletului". Unii locuitori preferau pomul de vasc, pe care se
aplicau panglici de hartie colorata.
23

- In Ajunul Craciunului se da copiilor sa manance bostan, ca sa fie grasi peste

an.
- In Bucovina, colacii Craciunului se faceau in forma de opt si se pastrau pana
primavara cand se afumau si se tamaiau boii si plugul inainte de pornitul la
arat, apoi colacii erau mancati de plugari in tarina.
- In anumite sate din Transilvania i Moldova se pune, in Ajunul Craciunului,
pe un scaun, in tinda casei, fan si pe el un colac si in jurul colacului un numar
de coci corespunzator numarului de animale din gospodarie. Cocii se dadeau
la animale impreuna cu fanul ca sa se inmulteasca si sa fie "an bun".
- Prin unele parti, baietii, dar mai cu seama cantaretii bisericesti umbla cu
icoana in ziua de Ajunul Craciunului - o icoana pe care este zugravita
nasterea lui Iisus Hristos in mijlocul staulului.
- Oamenii, cand se dau la baut rachiu sau vin in sarbatorile Craciunului, nu
zic ca beau, ci ca se cinstesc.
- In unele parti, cand este aproape de a se revarsa zorile, colindatori cu
lautari sau fara lautari pleaca pe la casele gospodarilor instariti si le canta la
fereastra un cantec sau mai multe, aceste cantece numindu-se "zori",
spunandu-se ca atunci "canta zorile".
- Prin Transilvania, se intelege sub numele de "zorit" datina de a se canta
colinde de catre feciori si oameni insurati la "zoritul" in ziua de Craciun.
- Incepand cu intaia zi de Craciun si in urmatoarele zile ale acestei sarbatori,
copiii umbla cu Steaua, cantand colinde de stea prin care vestesc nasterea
lui Iisus Hristos.
- "Vicliemul" sau "Irozii" este datina prin care tinerii reprezinta la Craciun
nasterea lui lisus Hristos, siretenia lui Irod, care a poruncit uciderea pruncilor,
de a afla Pruncul si adesea infruntarea necredintei, personificate printr-un
copil sau printr-un cioban.
- Capra, Turca, Brezaia fac parte dintre datinile de Craciun si Anul Nou.
Dimitrie Cantemir spune in "Descrierea Moldovei" ca "Turca este o joaca
iscodita inca din vremurile batrane, din pricina ciudei si scarbei ce o aveau
moldovenii impotriva turcilor". Cu turca, capra sau brezaia umbla tinerii
incepand de la Ignat si sfarsind cu zilele Craciunului si prin unele parti in ziua
de Sf. Vasile pana seara. Numele de Turca, Capra sau Brezaia il poarta unul
dintre tinerii mascati.

24

- Despre cei Trei Crai de la Rasarit sau Magii calatori se spune ca au venit sa
se inchine lui lisus, dupa unii din Arabia Fericita, iar dupa altii din Persia.
Traditia ne arata ca ei se numesc: Melchior, Gaspard si Balthazar.
- Datina impodobirii bradului de Craciun pare a fi de obarsie germana, asa
cum este si cantecul "O, brad frumos!". In Germania, aceasta sarbatoare
este cunoscuta sub numele de Cristbaum. Impodobirea Pomului de Craciun a
patruns din Alsacia in Franta la sfarsitul secolului al XIX-lea, precum si in
Tarile de Jos, Spania, Italia, Elvetia. Tot pe la sfarsitul secolului al XIX-lea,
aceasta datina se intalneste in casele nemtilor din orasele romanesti si apoi
se raspandeste pe cuprinsul tarii, odata cu cantecul bradului "O,
Tannenbaum!" (O, brad faimos!)
- Despre Mos Ajun se spune ca a fost baciul aflat in slujba lui Mos Craciun,
stapanul staulului unde Maica Domnului l-a nascut pe lisus Hristos.
- Colinda a dobandit o destinatie precisa ca forma de magie benefica, ea
marcand rodnicia campurilor, sporul animalelor, domestice, cresterea
copiilor, implinirea prin casatorie a tinerilor, pacea si tihna batranilor,
influentarea, in sens pozitiv, a vietii oamenilor si a naturii.
- Vinul era in unele regiuni ale tarii si simbol al comuniunii, al unirii a doi
tineri. In momentul solemn al casatoriei li se toarna vin peste mainile lor
impreunate, simbolizand puterea vietii, trainicia si fericirea noii familii.
- "Paharul de aur" este paharul ritual cu care se bea la zile mari, cum este
sarbatoarea Craciunului, din care s-a baut candva in momente solemne, la
botez , la cununie, si care reprezenta un bun al familiei, transmitandu-se din
generatie in generatie. La origine are un inteles magic, proprietati curative,
unele dintre astfel de pahare poarta inscriptii cu caracter misterios.
- A doua zi de Craciun se reia jocul duminical intrerupt vreme de sase
saptamani, si tot atunci fetele, pe alocuri si flacaii, isi fac intrarea in ceata
fecioreasca.
- Crucea sau troita ridicate la hotarul satului au menirea sa consacre
caracterul sacru al locului, sa delimiteze si sa apere spatiul propriu satului de
fiinte demonice si totodata si comunitatile pe care le adapostesc.
- Fiecare om are un copac frate. Sadirea unui copac in gradina, in parc sau
in orice alt loc aduce noroc. Confesandu-te copacului, dobandesti o forta
fizica sporita si tarie sufleteasa. Copacii, ca si florile, au anumite semnificatii:
afinul semnifica nevoia de libertate; alunul - bunatate, sinceritate; bradul teama de suferinta; castanul - teama nevinovata; frasinul - amabilitate;
gorunul - noroc surprinzator; liliacul - iubire; marul -invidie, nedreptate;
maslinul - pace si impacare; mesteacanul - fericire in familie; nucul 25

insanatosire; paltinul - atentie la libertatea pe care o ai; piersicul - dificultati;

plopul - prietenie, devotament; prunul - fagaduieli uitate; salcia - respect;
salcamul - pudoare; socul - pierderea unui prieten; stejarul - iubire sincera;
teiul - iubire conjugala; ulmul - prietenie trainica; visinul - lipsa de initiativa;
vita de vie - petrecere; zmeurul - discordie.
- Semnificatiile populare ale unor flori: albastrelele - delicatete;
brandusa - regret; bujorul - rusine ; busuiocul - saracie; crinul - iubire ideala;
garoafa - iubire patimasa; ghiocelul -nadejde; iasomia - bucurie; laleaua reusita deosebita; lacrimioara - noroc si prosperitate; liliacul - iubire care se
naste; macul - liniste, sanatate; margareta - candoare; narcisa - egoism,
amor propriu; nufarul - raceala in iubire; nu-ma-uita - bucurie efemera;
odoleanul - gelozie, cearta; sulfina - noutate; vioreaua - aventura
primejdioasa; trandafirul - iubire si frumusete.
- Aduc noroc si se ofera ca dar: paharul de cristal, salul, vioara, manusile,
lampa (veioza), tabloul inramat, blana frumoasa, medalia gravata, cartea,
bijuteriile din aur sau argint, parfumurile cu mirosuri dulci.
- Nu aduc noroc si nu se ofera cadou: cutite, calimara, valiza, creion, cuie,
pila de unghii, centura, fular, umbrela, oglinda, batista, ace de cravata, ace
de par, parfumuri cu mirosuri violente, perle negre, farfurii, papuci.
- In noaptea Anului Nou, in Tara Chioarului, fetele ies in ograda si numara
noua stele si daca a noua stea este mai stralucitoare inseamna ca si ursitul
ei va fi frumos, va fi voinic, apoi o roaga pe stea sa-i aduca ursitul.
- La miezul noptii, de Anul Nou, fetele iau de pe masa colacul ornamentat
care se tine pe masa de sarbatori, il tin pe varful capului, se aseaza pe
taietor si asteapta sa auda un sunet dintr-o directie oarecare si din ce parte
vine sunetul, in acea parte isi va gasi ursitul.
- In Tara Oasului, in vatra focului de la stana se introduc patru potcoave pe
care, dupa ce se inrosesc, se mulg oile peste ele, crezandu-se ca oile
"stricate", care nu dau lapte, se vindeca datorita functiei magice a fierului.
- In tinda casei se pune un vas de grau ca sa treaca colindatorii peste el, apoi
graul se da la pasari si la animale, "sa fie cu spor ca si colindatorii".
- In Ajunul Craciunului, in unele parti se umbla de catre dascali tineri
bisericesti cu icoana pe care este zugravita nasterea lui Iisus Hristos. Intrand
in casa, icoana este tinuta la piept de catre dascali cantand troparul Nasterii
Mantuitorului.

26

- In Ajunul Anului Nou, feciorii care merg la colindat schimba portile unor
sateni care s-au certat in cursul anului, determinandu-i astfel sa vorbeasca si
sa se impace.
- In ziua de Craciun nu se scoate gunoiul afara decat a doua zi, deoarece
daca-l arunci "iti arunci norocul!"
- In seara de Craciun, in satele maramuresene, se ung cu usturoi vitele pe la
coarne si solduri, si usile de la grajduri pentru a alunga spiritele rele sa nu ia
laptele vacilor. Cu usturoi se ung si oamenii pe frunte, pe spate, la coate si la
genunchi, precum si usile si ferestrele casei pentru a indeparta demonii
noptii.
- In dimineata de Craciun e bine sa ne spalam cu apa curata, luata dintr-un
izvor sau fantana in care punem o moneda de argint, pentru ca tot anul sa
fim curati ca argintul si feriti de boli.
- In noaptea de Craciun nu-i ingaduit nimanui sa doarma in grajduri,
deoarece in acea noapte boii vorbesc unii cu altii, in limba lor, despre Iisus
Hristos, cel nascut in iesle si incalzit de vite cu suflarea lor.
- In zonele Fagaras si Mures este obiceiul ca de Anul Nou sa se puna pe masa
12 farfurii sub care se ascund diferite obiecte. Fete si feciori sau perechi de
fete si feciori intra pe rand in casa si intorc fiecare dintre ei cite o farfurie si
ce se afla sub farfurie le arata ca asa le va fi ursitul(a) sau ca asa le va fi
norocul daca se vor casatori: oglinda = mandrie; paharul de tuica = bautor;
painea = bogatie; carbunele = negru la suflet; sarea = saracie; creionul =
domn; bani = avutie. Se face haz de aceste preziceri.
- Se crede ca in timp ce omul stranuta, ii intra sau ii iese prin nari un duh rau
sau o particica din suflet. De aceea, pentru a nu se intampla ceva rau celui
ce stranuta, se recurge la rostirea unei urari: "Doamne ajuta!", "Sa-ti fie de
bine!", "Sanatate!". Cand stranuti de mai multe ori la rand e semn ca vei
face chef.

Semnificatiile unor intamplari:

- Ai noroc:
- daca versi vin pe masa
- daca rastorni cutia de chibrituri
- daca atingi cocoasa unui cocosat
27

- daca strici un pahar de culoare alba

- daca iti tiuie urechea stanga
- daca dai pomana unui sarac.
Diferite superstitii:
- Painea sa nu se puna cu coaja de jos in sus ca trage a saracie.
- Daca cineva bea ceai si varsa din el din intamplare, e semn bun.
- Cand te mananca palma dreapta e semn ca vei da bani altei persoane, iar
daca te mananca palma stanga inseamna ca vei primi bani.
- Femeia care poarta cercei schimbati, adica unul de la o pereche si altul de
la alta, e semn ca isi va schimba si barbatul.
- Daca porti o camasa pe dos e semn ca ti se intoarce norocul spre rau.
- Cand cineva isi musca limba e semn ca cineva il vorbeste de rau.
- Daca la masa se varsa vin din pahar din greseala inseamna ca va fi veselie.
- Cand cocosul canta in fata usii sau a ferestrei vesteste sosirea unor
musafiri.
Semne de timp:
- Daca inceputul lui decembrie va fi geros, tot asa va fi vremea zece
saptamani.
- Cand cainii latra la luna, urmeaza ger mare.
- Cand porcii de ingrasat mananca bine, va fi timp senin.
- Dupa o iarna grea, urmeaza un an manos.
- Zapada multa si gerul din decembrie vestesc grau si bucate din belsug.
- Gaste salbatice multe sunt vestitoare ale iernii grele.
- De va ploua la inceputul lunii noiembrie, saptamana Craciunului va fi
geroasa.
- Neaua multa de pe pomi insemna muguri putini pe pomi in primavara.
28

- Ianuarie cald nu e semn de an manos.

- Ianuarie uscat si geros aduce Faur umed.
- Cand se trag norii spre miazazi, urmeaza frig, iar cand e spre miazanoapte,
caldura.
Cum sa ne imbracam de sarbatori - semnificatiile unor culori
- Alb - liniste, inocenta, virtute, castitate, impacare
- caracterizeaza persoanele expansive, suave, puritane.
- Albastru - liniste, satisfactie, tandrete, iubire, afectiune
- caracterizeaza persoanele concentrice, pasive, senzitive, perceptive,
unificative
- Galben - aspiratie, originalitate, veselie, spontaneitate
- caracterizeaza persoanele active, proiective, expansive, investigative.
- Gri - melancolie, tristete, plictiseala
- caracterizeaza persoanele deprimate, inchise, cu tendinte de izolare, cu
stare de amaraciune.
- Negru - sobrietate, tristete, doliu, singuratate, despartire, moarte
- Portocaliu - exprima dorinta, excitabilitate, dominanta, erotism
- este specifica pesoanei active, ofensive, competitive, sociabile.
- Rosu - vointa, dominanta, ardoare, erotism, actiune, insufletire
- specifica persoanei active, excentrice, autonome, locomotorie,
dominatoare, erotice, competitive.
- Verde - concentrare, renastere, siguranta, indrazneala, abstinenta,
autoevaluare, persistenta
- caracterizeaza persoanele pasive, defensive, autonome, retinute,
posesive, imuabile.

29