Orientul APROPIAT antic

BORDEA IUNIA-GABRIELA
 De Horia pe 4 noiembrie 2017 | 1 comentariu

                                                                                                                                                               

Istoria umanității începe în zona „Semilunii fertile“. În Mesopotamia curgeau două

mari fluvii, Tigrul și Eufratul, care lăsau în urmă văi foarte roditoare. Tot în Orient,
Valea Nilului, cu revărsările sale periodice, a devenit leagănul civilizației egiptene. În
alte părți ale lumii, pe văile Indusului, în India, sau ale Fluviului Galben, în China, s-au
creat condiții potrivite culturilor cerealiere, ceea ce a atras populații numeroase.
 La răscrucea timpurilor neolitice cu cele dominate de
metalurgie și de noi descoperiri tehnologice, unele sate și-au
continuat existența străveche. O parte din cele aflate în delta
Tigrului și a Eufratului s-au transformat treptat în orașe-
cetăți, concentrând un număr important de producători.
Printre aceștia s-au numărat agricultori, meșteșugari
pricepuți să prelucreze lemnul și metalele, negustori
interesați să vândă surplusurile lucrate și să aducă în
schimb alte bunuri necesare.
În jurul templului dedicat unei divinități recunoscute, s-a
constituit întreaga așezare, apoi comunitatea urbană și-a
împrejmuit teritoriul cu un zid și cu un șanț, pe măsura
creșterii numărului de locuitori, în unele situații – în jur de
25.000.
Ulterior, guvernatorul orașului s-a identificat cu zeul în
care credeau localnicii. El și-a proclamat autoritatea și asupra
unor regiuni  aflate în vecinătate, despre care știa că sunt mai
Egiptenii
slab apărate. Acolo unde a întâmpinat rezistență, a atacat cu
forța armelor. În alte locuri, a acționat cu mijloace pașnice.
Lua astfel ființă orașul-stat, cu o formă de organizare
monarhică. În felul acesta, cuceritorii nu își extindeau doar
dominația. Ei răspândeau și o experiență locală, precum și
cunoștințele lor științifice și tehnologice.
 Practici sociale
În Orient apar structuri sociale: preoţii, războinicii şi oamenii de rând.
Aceştia din urmă sunt producătorii de bunuri materiale (agricultori, păstori,
meşteşugari, negustori). Ei constituie majoritatea locuitorilor. Numărul de
sclavi este redus. Aceştia provin, în mare măsură, din rândul prizonierilor de
război. Situaţia acestor oameni este cea mai dificilă, întrucât sunt
consideraţi obiecte care pot fi vândute sau lăsate moştenire. Deasupra
întregii societăţi este monarhul (rege, faraon, împărat), care în Orient
beneficiază de putere absolută.
Familia
În general, În Orientul Antic familia este formată din cei doi soţi şi din copii. De obicei, bărbaţii
beneficiază de un statut superior în comparaţie cu femeile. În Mesopotamia, femeile au, conform
Codului lui Hammurabi, drepturi mai mari decât cele din alte societăţi. De o stare asemănătoare
beneficiază şi femeile din familiile evreieşti. Cea mai bună situaţie o au femeile din Egipt. Aici li se
recunoaşte egalitatea în drepturi cu bărbatul. Un statut inferior îl au femeile din vechea Chină. De
exemplu, femeile nu au, în China, drept de proprietate. Totuşi, femeia-mamă este respectată. În
Orientul Antic, copiii sunt educaţi în cadrul familiei. Un rol important în educaţie îl are mama. De obicei,
şcolile sunt rezervate copiilor din familiile bogate.
 Locuința
În Mesopotamia, casele oamenilor de rând și palatele regale erau construite din aceleași materiale:
cărămidă uscată la soare sau în cuptoare, făcută din lut amestecat cu paie. Dimensiunile, numărul de
camere sau mobilierul erau aspectele care îi deosebeau pe cei bogați de săraci. Cei dintâi dispuneau de un
număr mai mare de încăperi, de un etaj în plus și de curți interioare spațioase. Mobilierul, însă, nu era
variat – o masă, câteva scaune și taburete joase. Locul de odihnă peste noapte era o rogojină așezată
direct pe podea, lăsând oamenii pradă insectelor, scorpionilor și șerpilor. Patul era, desigur, un lux
rezervat doar celor avuți. Din dormitorul-sufragerie se trecea în bucătărie, unde erau așezate laolaltă
moara de măcinat manuală, blidele, cratițele, mai multe găleți și cupe (tacâmurile au fost inventate mult
mai târziu).
 Importanța și dezvoltarea scrisului

Avântul cultural cunoscut de omenire dupa inventarea scrisului nu poate fi nicidecum subapreciat.
Primele inscrisuri au fost găsite pe tăbliţe de lut, care erau folosite în schimburile comerciale. Scrierea
cuneiformă timpurie a sumerienilor s-a dezvoltat din pictograme care, la fel ca şi hieroglifele egiptene,
se asemănau cu obiectul pe care îl reprezentau. Era un sistem complicat, stăpânit doar de scribi special
instruiţi, care aveau în virtutea acestui fapt o poziţie bună pe scara socială.
Pictogramele erau diferite de primele simboluri şi picturile rupestre, întrucât se bazau pe
transmiterea sensurilor prin coerenţa sistemului de scriere, mai curând decât cu ajutorul tradiţiei orale.
Dorinţa de a simplifica scrisul a transformat pictogramele in litere cuneiforme. Ele exprimau un sunet
sau un grup de sunete şi înlocuiau simbolurile obiectelor, dând astfel naştere scrierii fonetice. Sistemul
iniţial se baza pe silabe, fiecare literă reprezentând o silabă sau 0 combinaţie de silabe. Ulterior elamiţii,
huriţii, hitiţii, urartienii şi alte popoare au preluat acest sistem de scriere, astfel încât în 1400 î.Hr., el
era utilizat in comerţul din întreaga regiune şi chiar mai departe.
Următorul pas spre abstractizarea scrisului a fost crearea unui alfabet, în care fiecare literă
corespundea unui sunet. Aceasta permitea formarea unui număr nelimitat de combinaţii cu ajutorul a doar
câtorva litere care redau sunete.
Alfabetul grec a fost primul care a introdus vocalele, dar a preluat forma şi ordinea literelor, precum şi
cifrele, din alfabetele anterioare. Primele texte greceşti sunt scrise, ca şi cele semite, de la dreapta la
stânga.
 Codul lui Hammurabi
Codul lui Hammurabi datează din anul 1760 înainte de Hristos și este cel mai
vechi cod de legi cunoscut în zilele noastre. Codul lui Hammurabi este săpat
în piatră și a fost descoperit în Iran.
-Dacă un bărbat vrea să se despartă de o femeie cu care nu a avut copii, îi va
da înapoi zestrea și banii pe care i-a adus din casa tatălui ei.
-Dacă un bărbat adoptă un fiu, iar acesta crește în casa părinților adoptivi,
părinții naturali nu pot cere întoarcerea acestuia.
-Dacă cineva lovește pe altcineva de rang mai înalt, va fi biciuit în public de
șaizeci de ori.
-Dacă cineva lovește pe altcineva de același rang, va plăti o mina de aur.
-Dacă un sclav lovește un om liber, îi vor fi tăiate urechile.
-Dacă un bărbat lovește o femeie însărcinată, iar aceasta pierde sarcina, el îi
va plăti zece șekeli.
-Dacă un constructor construiește o casă, și o construiește bine,
proprietarul va plăti doi șekeli pentru fiecare suprafață a casei.
-Dacă însă nu reușește, și casa se prăbușește, ucigându-l pe proprietar,
constructorul va fi omorât.
-Dacă fiul proprietarului va fi omorât, fiul constructorului va fi ucis.
-Dacă un fiu își lovește tatăl, fiului i se vor tăia mâinile.