Ioan Slavici

Ioan Slavici (18 ianuarie 1848 – 17 august 1925) a

fost un scriitor, jurnalist și pedagog român. Își petrece copilăra în comuna Șiria, de lângă
Arad, urmând școala primară din acel loc. Mai apoi frecventează liceul în Arad și în
Timișoara, continuând să studieze drept și științe la Budapesta și la Viena. Tot la Viena îl
cunoaște și pe Mihai Eminescu cu care va lega o trainică prietenie.
La îndemnul prietenului său, Eminescu, Slavici, în anul 187, publică în revista
„Convorbiri literare” comedia „Fata de birău”, dar vocația lui e de prozator și se va concretiza
în anul 1881 cu volumul „Novele din popor”, moment de seamă în evoluția prozei românești.
Între anii 1877- 1881 vine la București, unde este profesor la Liceul „Matei Basarab” și
redactor la „Timpul” (coleg de redacție cu Eminescu si Caragiale). În 1882 e ales membru
corespondent al Academiei, secția istorică. Stabilindu-se în Sibiu, întemeiaza ziarul
„Tribuna”, fiind un jurnalist de rară fecunditate. Aici îndruma primii pași în literatură și
înlesnește debutul poetului George Coșbuc.
Din 1890 revine în București. Lucrează în învățământ, editează ziare și reviste („Vatra”-
împreuna cu Caragiale si Coșbuc ), publică volume de nuvele și romane, precum și volume
cu caracater memorialistic. Cele mai reușite nuvele ale sale sunt: „Popa Tanda”  (1873),
„Gura satului” (1878), „Budulea Taichii” (1880), „Moara cu noroc” (1880), 
„Pădureanca” (1884). Acestea au subiecte inspirate din viața socială și particularitățile lumii
satului ardelenesc, din împrejurimile Aradului, în care Slavici a dat dovadă de complexitate
sufletească și de un spirit fin de observație a zonelor obscure ale naturii umane, iar prin
prisma conștiinței sale etice a oferit personajelor sale o aură de ființe însemnate, iar tragicul și
bucuria vieții sunt învăluite în aceeași viziune a lumii și așezate pe același palier al lumii sale
contemporane.
Obosit și bolnav, în 1925, Slavici se refugiază la fiica sa care trăia la Panciu, într-un ținut de
vii care îi amintea de Șiria lui natală. Moare la 17 august 1925, în casa fiicei sale, Lavinia, din
Crucea de Jos, Panciu. E înmormântat la schitul Brazi din Panciu.

1. Diversitate tematică
Cele mai valoroase roade pe care le-a dat talentul de prozator a lui Slavici sunt cele din
domeniul nuvelisticii. Nuvelele sale au contribuit la progresul literaturii române în direcția
oglindirii realiste a vieții sociale, prin evocarea procesului de formare a micii burghezii rurale
și de pauperizare a populației sătești, prin crearea de personaje reprezentative, care
întruchipează conflictele și trăsăturile esențiale ale acestei lumi.
Nuvelele, din perioada bucureșteană a vieții sale, evocă adâncirea mizeriei claselor
asuprite, corupția aparatului funcționăresc, jefuirea celor lipsiți și lăcomia celor bogați. Unul
dintre păcatele pe care Slavici le-a sancționat necruțător a fost și ispita banului, motiv regăsit
în opere precum „Mara”, „Comoara”, „Vatra părăsită”, iar cel mai bine ilustrat în nuvela
„Moara cu noroc”.
În nuvelele lui Slavici găsim, de asemenea, o reflectare amplă a vechilor rânduieli rurale,
a obiceiurilor și datinilor, a credințelor și superstițiilor, a moralei și a prejudecăților
oamenilor simpli, un autentic tablou etnografic, psihologic și social al satului transilvanean
prezent în „Pădureanca”, „La crucea din sat”, „Scormon” și „Vatra părăsită”.
Nuvelele lui Slavici pot fi împărțite în două categorii. În prima categorie intră nuvele
precum „La crucea din sat”, „Popa Tanda” sau „Scormon”, acțiunea desfășurându-se într-un
spațiu rural (locuri asemănătoare Șiriei), eroii fiind harnici, cinstiți și muncitori. În acest tip
de nuvele domnește un univers echilibrat, bazat pe principii morale solide, cu reguli și
obiceiuri, conflictul ajungând să se declanșeze doar în momentul apariției unei situații de
criză (iubirea dintre doi tineri cu statut social diferit). Nuvelele acestea nu prezintă scene cu
adevărat tragice, deoarece tinerii nu părăsesc spațiul protector al satului, conflictul soldându-
se cu un final fericit.
A doua categorie, reprezentată de nuvele precum „Pădureanca”, „Comoara” sau „Moara
cu noroc”, prezintă personaje dornice de a-și schimba statutul social, iar plecând din sat se
lăcomesc, sfârșind într-un mod tragic. Nuvela „Pădureanca” reia o temă draga lui Slavici,
tratătă în nuvelele "idilice" „La crucea din sat” și „Gura satului”, cea a dragostei și a
căsătoriei în lumea rurală. Totuși, „Moara cu noroc” marcheaza o radicală schimbare de
registru în realismul slavician: de la idilic la tragic, de la etnografic și social la psihologic și
moral; mișcare ce se regăsește și în „Pădureanca”. Nuvela mai păstrează încă reminiscențe
idilice, ca elemente insulare într-o desfășurare epică mai largă, de o tonalitate preponderent
dramatică.
Nuvela „Pădureanca” este inspirata din împrejurări și evenimente social-istorice reale
(epidemia de holeră din vara anului 1873, când Slavici și-a pierdut ambii părinți), iar acțiunea
se desfășoară într-un spațiu geografic familiar scriitorului, străbătut cu pasul de acesta în
tinerețe, din ținutul "pădurenilor" până în pusta vestică.
Opera antreneaza mai întai cuplul Simina-Iorgovan, cărora li se interpune un al treilea
personaj, Șofron. Supus atâtor încercari, venite fie din opozitia familiei sau din însăși natura
protagoniștilor, iubirea celor doi îmbracă aspectul dramatic al unei aproape perpetue
suferințe, cu urmări funeste pentru unul dintre ei, Iorgovan. Alaturi de tema iubirii, sunt
prezente si alte obsesii ale scrisului slavician, precum problema familiei sau cea a tăriei de
caracter.

Ca și în alte cazuri, nuvela începe cu o cugetare morală si un îndemn, situând acțiunile

omului sub semnul întâmplarii, al norocului sau al nenorocirii: „Fă trei cruci și zi «Doamne
ajută!» când treci pragul casei, fie ca să ieși, fie ca să intri, căci lumea din întâmplări se
alcătuiește, iar întâmplarea e noroc ori nenorocire...”. Aceeași cugetare e reluată în ultimul
capitol, unde este descrisă moartea lui Iorgovan, pe care "nenorocirea îl ajunsese strașnic".
https://www.slideshare.net/CristianaTemelie/diversitate-tematic-i-stilistic-n-opera-marilor-
clasici
https://www.referatele.com/referate/romana/online42/Iona-Slavici---Viata-si-activitatea-
literara-Portretul-scriitorului-Proza-lui-Ioan-Slavici-Moara-cu-.php
https://www.referatele.com/referate/noi/romana/padureanca--comentariu--nuvela-de716.php