Nr. Crt.
COMPONENTA ROMANTISMUL SIMBOLISMUL
1. Definiţia curentului -curent literar apărut ca o
literar/ reacţie împotriva
Context istoric rigidităţii, rigurozităţii
clasicismului;
-moment de cumpănă, al
afirmării naţiunilor;
-1827, V. Hugo-prefaţa la
drama „Cromwell”;
„Athäneum”; „Il
Risorgimento”;
-1840, ian. 30-Introducţie
la „Dacia literară”-M.
Kogălniceanu
2. Trăsături/principii -primatul sensibilităţii
estetice asupra raţiunii;
-evadarea din vis,
mister+fantastic; în
centru-eul individual;
-diversificarea; opoziţia
faţă de canoane; sursele
de inspiraţie-nu mai este
imitată realitatea, ci se
caută originalitatea;
-eliberarea fanteziei,
atracţia de spaţii exotice;
-lumea există în funcţie
de sensibilitatea
creatorului;
-solitudinea; imaginea
NEOMODERNISMUL
-curent literar dezvoltat -curent literar apărut ca o reacţie
ca o reacţie împotriva împotriva poeziei proletcultiste, cu
poeziei retorice a aspect rudimentar;
romanticilor şi ca o -context: realismul social comunist;
reacţie împotriva -poezia anilor ’40, suprarealismul,
parnasianismului ce generaţia războiului, Cercul literar
deliricizează poezia; de la Sibiu, Generaţia ’60,
-Franţa-1886-Jean Promoţia ‘70
Moréas-„Le Figaro”-
scrisoarea Le
Symbolisme;
-România-1880-Al.
Macedonski-
„Literatorul”- articolul
Poezia viitorului
-cultivarea simbolurilor, -revenirea la poezia reflexivă, la
corespondenţelor, discursul subiectiv, cu limbaj
sinesteziilor, sugestiei, metaforizat;
primatul imaginaţiei; -reinstaurarea epicului, libertarea
corespondenţe între limabjului  concretizarea
culori, miresme şi sunete abstractului;
 menirea creatorului- -sensurile infinite;
de a inventa ceea ce nu a -reinterpretarea miturilor;
văzut niciodată; -poetică a existenţei şi a
-renunţarea la retorism; cunoaşterii;
„Poezia pură”; -lupta cu verbele  necuvintele;
-refrenul, repetarea unor -ironia, spiritul ludic, expresia
sunete, asocierea ermetică, filozofia, subtilitatea
sunetelor cu instrumente metaforică;
muzicale; -arta=cale de cunoaştere;
-poetul simbolist-izolat, -discurs dialogic.
 geniului;
-frumuseţea este văzută
la ambii poli;
-aprecierea valorilor
naţionale sau individuale.
3. Teme, motive -istoria, natura, folclorul,
iubirea, timpul,
cosmosul;
-somnul, extazul,
singurătatea, geniul,
inadaptatul, visul, ochiul,
luna, fereastra,
melancolia, miraculosul,
lacul, teiul, codrul
4. Raportul cu timpul -timp bivalent, în care se
delimitează fizicul şi
metafizicul;
-saltul în timp este
realizat prin vis şi sub
protecţia lunii
(„Scrisoarea I”,
„Memento mori”);
-reintegrarea în Absolut
se face în timpul
exclus, „blestemat”,
marcat de spleen,
angoasă;
-cultivat versul liber;
-limbaj propriu poeziei
(renunţarea la pasaje
descriptive);
-„muzica, imaginile,
culoarea”-„singura
poezie adevărată” (Al.
Macedonski);
-vid ontologic, reugiu în
spaţii artificiale.
-nevroza, spleenul, -iubirea, adolescenţa, timpul,
angoasa, moartea, cosmosul, ruptura
izolarea, natura (pastel existenţială/cuvintele+necuvintele,
psihologic); moartea;
-singurătatea, oraşul, -motivul luminii, al mării, al
cimitirul, cavoul, marea, răsăritului, cuvântul, figuri
cetatea, corabia geometrice.
-timpul îngrădeşte fiinţa, -timpul=ieşirea din somn, elanul
îi produce anxietate, adolescentin al visării;
angoasă, teamă; - timpul=durată
-noaptea nu potenţează absolută=Creatorul=Poetul=desface
meditaţia, evadarea din şi reface unitatea cosmosului;
timp, ci apropierea -timpul nu este exprimat, ci este
morţii; sugerat, dedus;
-poetului i se refuză -poetul deţine lumea, el este
„dreptul la timp”; Absolut: Am văzut cu ochii mei un
-poezia e dominată de un poet intrând în cetate./ El ţinea
 primordial al iubirii „prea târziu”: Nu mai înmâna dreaptă, în pumnul lui
(„Floare albastră”), ori veni, e prea târziu,/ Nu drept,/ un şoim sugrumat.
într-o natură mitică mai veni! („Ecou de - pătrunderea în Timp=o nouă
(„Dorinţa”); romanţă”-G. Bacovia), durată existenţială: Mă ridicam din
-timpul-exclusiv noapte- Mai citesc şi-mi pare că somn ca din mare/ scuturându-mi
potenţatoare a meditaţiei sunt viu-/ Cine iar şuviţele căzute pe frunte, visele/
(„Sara pe deal”); aprinde lampa/ Când e sprâncenele cristalizate de sare,/
-timpul istoric devine prea târziu? („Tăcere”- abisele;
timp mitic, în măsura în G. Bacovia); -timpul=Universul sub semnul
care poetul se rupe de -timpul=present căruia are loc stingerea poetică,
cronologie şi se introduce continuu=sfârşit continuu prin viziune descendentă- „Atunci”.
la începuturi prin
invocarea cosmogoniei);
-timp sacru, de perpetuă
reeditare a genezei („Sara
pe deal”, „Luceafărul”);
-timp astral, divinizat-
echivalent cu Veşnicia
(„Luceafărul”);
-timpul stă sub semnul
meditaţiei, al incursiunii
într-un periplu absolut
prin epoci istorice
(„Memento mori”);
-superioritatea trecutului
5. Condiţia creatorului Poetul=fiinţă demiurgică -Poetul=inadaptat; -Creaţia=copie de gradul al II-lea a
(personajul) ce deţine capacitatea de a -cavoul=spaţiul interior, realităţii; supusă interpretărilor;
transcende; durata subiectivă a -referinţe mitice;
-Poetul=pasăre („Numai poetului; -sărutul=contactul cu lumea
poetul”); -cimitiru-spaţiu al contingentă;
-valurile=lumea efemeră; recluziunii, al tristeţii -cubul=simbol al Creaţiei, al
-„nemărginirea solitare; perfecţiunii  poezia;
 timpului”=Eternul, -întors=întoarcere spre -piatra=durabilitatea, eternitate 
Absolutul; apus=moarte; abstract în concret.
-poezia=”cântare”; -amorul=iubirea
-personaj excepţional în dispărută  vid
împrejurări excepţionale. ontologic;
-frigul=moarte,
inadaptare;
-aripele de plumb=zbor
în jos, eşec.
6. Particularităţi ale -lirism obiectiv  lirica -lirism subiectiv, rar -lirism subiectiv, lucid, vizionar,
lirismului măştilor; confesiune; filozofic, ermetic;
-confesiune; -pastel psihologic; -sincopare  ambiguitate,
-monolog (adresat – subiectivitate-limitată; pluralitatea interpretărilor.
„Floare albastră”, -monolog;
„Dorinţa”); -discurs liric sincopat 
-lirism meditativ; ambiguitate.
-lirism apodictic, gnomic
(„Dintre sute de catarge”,
„Glossă”, „Luceafărul”).
7. Elemente de compoziţie -strofe organizate clasic -cultivarea versului liber; -organizare în secvenţe lirice;
(ritm, rimă, măsura -figuri de stil reduse; -vers alb; uneori-tehnica
versurilor constante); -principiul ingambamentului; ideea este
-principiul antinomiilor; corespondenţelor; continuată în versul următor cu
-predomină figurile de -puncte de literă mică;
stil; suspensie+linii de -predomină simbolurile;
-titlul defineşte tema pauză=sincopare; -propoziţii coordonate jutapus.
poeziei; -prezenţa simbourilor,
-text organizat în sinesteziei, sugestiei.
secvenţe lirice.
8. Caracteristici ale -predomină cuvintele din -cuvintele marchează -limbaj ermetic, esopic;
limbajului sfera eternului; greutatea, apăsarea; -cuvintele nasc mai multe
-cuvinte plastice  -predilecţia pentru interpretării  ambiguitate;
calofilie; sunetele b, m, n, p, t – -abstractul concretizat prin cuvânt;
-ton şăgalnic, intim; descriu o muzicalitate -verbele sunt reduse, în favoarea
-interogaţii  retorism; mormântală, exasperantă, substantivului  lupta cu verbele
-verbele+substantivele a delirului;  necuvintele;
întreţin poetica reveriei -substantivele descriu -(auto)reflexivitate.
monotonia, funebrul;
-verbele exprimă
adeseori staticul, mersul
pe loc, închiderea în cerc
barbar şi fără sentiment