“136 Nikolai Berdiaev Revelatia crestini, care depiseste tot ce exist in lume, sa piewificat prea mult si pare uneori c& fntreg spiritul.s-a detasat de Tuinea cresting, Trebuie s se creeze 0 lume spiritald unica, in care dinamismul constintei, aparitia unei constiinte cosmice ny ‘vor face din om juciria infinitului. Credinfa ia revelajia cresting garanteazi cl omul nu este destinat si dispar. Atunci cand. revelatia crostini va fi inteleasii mai Hiuntric, mai esoteric, mai mistic, va fi realizat un progres in Iucrarea omului spiritual, va Capitolul 1V i = . ~ LIBERTATEA SPIRITULUL veni o noua perioada in crestinism. Adevarata cultura intelectual, cunoasterea sutenticx colzboreaai la venirea acestei epoci. : Existi o cultur& artificial’ intotdeauna destractiva prin 1 consecintele ei pentru viata religioasi; existi si olumind autenticd cunossterii, 0 iluminare real a constiinfei, un triumf asupra acestui obscurantism ce retine crestinismul pe cea mai coborati treaptd si i robeste superstitiilor si prejudecitilor. Adevairul revelatiei trebuie si fie eliberat din menghina care supune constiinta miiginitului si o humin’ infinit mai strilucitoare trebuie si tasneasck din lumea spiritual. Spicitul este Hibertate, nu cunoaste constréngerea Iucrurilor objective; in el, totul este determinat prin Kiunttic, din profunzime. Afi in spirit, snseamna a fi in sine insusi. Necesitatea din lumea naturalé pentru spirit, e doar reflectul proceselor interioare, Patosul religios al Jibertifii este un patos de spiritustitate; dobindirea adevaratei bertiti inseam pitrunderea in lumea spitituald. Libertatea este Libertatea spiritului sie iluzoriu gi himeric de ao ciuta exclusiv in lumea natural. Cici rAnduiala libertati gi randoiala naturii se opun fntre ele. $i cei mai profunzi ginditori ain cunoscut diferente ce exisit thtre acestea. Intotdeauna natura este un determinism, iat propria naturi nu-mi poate fi izvorul lbertati. Incercarite ficute in vederea tntémeierii si intarisii bert in metafizica naturalist au fost mereu superficiale; ele sunt identice cu incercirile ficute pentru intemeierea si fatirizen nemuririi pe terenul metafizicii naturalist. In sufletal, in omul si jn lumea maturii este Ia fel de dificil s& gisesti libertatea ca gi nemurirca, Trebuie sé discemi si sd manifesti libertatea in viata $i experienta spiritual’; ea nu se poate demonstra, nici deduce din138 2 Nikolai Berdisev natura Iuerurilor, in orice object cunoscut de noi, ca object natural, a dispare si devine insesizabila. Orice rationalizare a libertiti o omoari, Problem religioas’, spiritual a libert&tii mu se poate confuunda cu problema libenute arbitru. Libertatea nu-si are ridicina in vointd, ci in spirit; iar ‘omul se elibereaza nu prin efortul vointei abstracte, ci prin efortul cconstiintei intregi. Cénd ne preocup dovezile existentei liberului arbitra, aceasta nu va fi numai in vederea patosului libertiii. Este nevoie de liberul arbitra spre intarirea rispunderti morale a omului, spre dovedirea meritelor legate de operele superioare, spre motivarea pedepselor din aceasti lume si din lumea de dincolo. Interesul pentru liberul arbitra afost pedagogic si utilitar, el nu este prin esenti spiritual. Metafizica spiritualist, ce adesea a fost filosofia oficial si predominant, a inscris intotdeauna in progranul su si apdrarea liberului arbitra, dar niciodati ca nu a fost 0 filosofie a libertitii!, Doctrina substantialist’ despre suflet a pretins fondarea nemoririi si liberului arbitra, dar a fost o forma de naturalism, 0 njelegere rational a vieti spirale. Natura substantial& apiirea ca sursi a determinismului, nu a libertatii?, Doctrina libertai alegerii, inteleasi ca libertatea indiferentei, evident ne satisface ce} mai putin, E foarte interesant de constatat ci in polemicile asupra impacarii liberului arbitru cu harul, ce auimpértit gandirea religioas% occidental incepind cu Sf. Augustin si Pelaghie, iezuiti, lipsiti de patosul libertitii spiritului, au respins libertatea cconstiintei, devenind cei mai arztori partizani ai liberului arbitrw. Jansenistii, ca si Luther, au negat liberul arbitra, totul revenind harului, dar au recunoscut libertatea religioasti mai mult decat |" Una dinte cele mai interesante Iucrari despre acest subiecteste cea a Ii C. Seerétan, La philesophie de la liberté. Substanta este o categorie & metafizicit naturaliste gi au a gtingelor aturi care pot si teacd de ea. Sears religioass Spirit si ibertate. Inceréaité de filosofie crestink * 19 iezuifi. Pelaghie, fanatic partizan al liberului arbitra natural si jnalterabil, a fost un rationalist incapabil s& injeleagi misterul ibertitii, Opozitia dintre libertate si har continea in ea un viciu gi ‘0 eroare, 0 impirtire a libertatii, ce revenea randuielii din tumea naturalé, Aceasti fals opozitie a libertitii si harului a dus ta despartirea fatre protestantism si catolicism. In aceasti ciocnire s-au manifestat divergente puternic paradoxale. Protestantismul proclamat dintotdeauna principiul bert constiintsi, a aparat libeftatea religious, negind cu totul liberul arbitra in favoarea harvlui; a refuzat si recunoascd libertatea omului in raport cu Dumnezeu', Din contri, catolicismul a negat libertatea constiinget principiu condamnat cu vehement de Vatican ca principia liberal — si a sus{inut liberal arbitru la fel ca si lncrarea harului. Pe acest teren s-a desfiigurat controversa asupracredintei silucraiii ei Protestantism si catolicismul, ffrd a vrea, an opus libertatea ‘harului, faptelor ctedinta. Problema feligioas® a liberta¢i spiritului se afld astfel gresit pusd si insuficient impezitd, Problema libertitii nu este numai problema libertitii voinfei dupa definifia dati de psihologia naturalists si pedagogia moralizanti. Este problema principiului fundamental al Sin(ei si vietii. Infelegeres fiinfei depinde de libertate, care este anterioari fiinfei. Libertatea este 0 categorie spiritual si religioasé, nu naturalist si metafizici. ‘Asupra problemei libertatii, tendinfele filosofice si doctrinale religioase se impart. La Dostaievski, aceasta problem’ a libertitii spiritului atinge toati profunzimea si acuitatea ei”, Dar ce I-a chinuit pe Dostoievski n-a fost problema liberulut arbitra, ci o problemi infinit mai profunda. Ideea libertatii e une dintre ideile centrale ale crestinismmului. Fri ea, crearca lumii, eaderea si Mantuirea sunt de neimeles, 1 eri emarcabila carte de Luther: De servo arbitrio. 2-Veri eartea mea: L'esprit de Dostoiewski.140 feniomenul credinfei rimine inexplicabil. Fara libertate, este imposibild teodiceea, desfasurarea universali e dezgoliti de sens, Spiritul libertatii infinite inundi Evangheliile si Epistolele apostolice, Libertatea nu trebuie si fie numai obiectul cercetirii, ci in clutirile noastre 9X avem libertatea spizitului, si ageztim problema libertitii in atmosfera spiritual favorabild ei. .,Astfel fii sunt iberi” (Matei). ,.Daci va elibereazi Fiul, cu adevitrat veti fi liberi” (loan). ,,Voti cunoaste adeviirl si adevirul vi va clibera” loan). ,.Nu vi mai numese robi, pentru ei robul nu stic ce face stipanul, va voi numi prieteni, pentru c& v-am facut cunoscut, tot ce am aflat de la Tatal” (loan). Ciné isi va adfnci privirile in legea desivarsitd, legea’ slobozeniei” (Ep. lacob). ,,Ati fost riscumpirati cu un rare pret, nu deveniti deloc robii oamenilor” (Pavel). ,Unde este Duhul Domnului, acolo este libertatea” (Pavel), Nu mai esti rob, ci fiu” (Pavel). Fratilor, afi fost chemati la slobozenie” (Pavel), ,.Domnul nu vrea pe nimeni si-I fie slujbas, fara voia lui sau prin constrangere; si vrea ca toti S&T shijeasc’ slobozi si cu bunavoie, si cunoasci blandejea stujiri. (Sf. Toan Crisostom). ,Dar Eu, niciodati nu constréing pe cel ce nu vrea, dorese servirea celor ce ‘Mi asculti si fie liberi si imediati” (Sf. Simeon Nou! Teolog). LaDostoievski, Marele Inchizitor ti spune lui Hristos: ,,Tw ai dorit iubirea libera din partea omului, ca liber si zboare la Tine, fermacat si cucerit de Tine”. Aici nu-i vorba de problema diferentiali a liberului arbitra, ci de problema integrald a libertitii spiritului. Aici libertatea este intreaga atmosfera a vietii spirituale, este principiul ei esential. Libertitii i se adaugd o anumit& calitate a sentimentului si a cuprinderii viefii. Crestinismul presupune spiritul liber Jibertatea spiritului; fri aceasté atmosferd spiritual’ el nu exist, este lipsit de orice sens. Spirit gi liberate. fucercare de filosofie crestin’ 141 mL Problema religioasé a liberciii spiritului nu poate fi rezolvatd printr-o filosofic rational. Ganditorii cei mai mari aw fost Constienti de nepitrunsul ei mister. Bergson a afirmat cl toute. definitile rationale despre libertate duc Ia disparitia ci. E imposibil de elaborat un concept logic gi pozitiv al libertitii, capabil si pitrundi misterul in fntregime. Libertatea este via, cere nu este accesibilX deci in experienta viefi, cici misteral siu interior scap’ ‘categoriilor ratiunii. Filosofia rational’ ajunge la doctrina static a libertitii, in timp ce aceasta ¢ dinamicd prin esenja ef, nu poate fi conceputil decat in migcare. Libertatea trebuie analizaté in destinul ei interior, in dialectica sa tragicd, in diferitele ei epoci spitituale, fa ocolurile prin care se pierde si se misc’ in contrariul stu. Libertatea nu este 0 categorie fixi, static’, este dinamica intetioar’ a spiritului, misterul irational al fiintei, al vietii si destinului, Aceasta nu inseamni ci ea nn se poate cunoaste, cle aproape si se impace cu agnosticismul. Dar efile ce duc la cunoasterea ei sunt complexe $i nn seamiini deloc celor urmate de metafizica naturalists, care plismuieste doctrina determinismului si a fiberului arbitru. in realitate, determinismul are dreptate cind e vorba de fizica si metafizica lumii naturale; aproape imposibil si-] combati cu argumente pe cale rational. In afara crestinismului nu este libertate; determinismul aduce intotdeauna succesul. Libertatea spiritului ca si nemurirea, nu este o stare natural omului, e © now nastere, ormul spiritual apare in ea, el mu se cunoaste decat in experienta si viaja spiritual’, Tzvoral ei na sti in suflet sinc mai pugin fn trupul omului, in fiinta natural, supusé intotdeauna legilor naturii i limitata din toate parjile prin fortele exterioare determinante, ci in spirit, in dobandirea vieti spirituale. Libertatea este o pitrundere fn alt’ rinduiala a fiinjei, in ordinul spiritual,