Sunteți pe pagina 1din 10

Fundaţii II Curs 03/05÷12 Noiembrie 2018

Fundaţii pe Elemente Fişate Pagina 1 din 10

Fundaţii pe Piloţi – Elemente Fişate

Evaluarea Capacităţii Portante a Piloţilor - Capacitatea portantă a pilotului izolat


solicitat la compresiune axială
Se foloseşte relaţia:
R = K ⋅ m ⋅ Pcr în care
- K este coeficientul de omogenitate, egal cu 0.7,
- m este coeficientul condiţiilor de lucru egal cu 1,
- Pcr este încărcarea axială critică a pilotului în kN.

Încărcarea axială critică a pilotului se poate determina pe baza următoarelor încercări în teren:

- încercarea statică de compresiune (STAS 2561/2-90) pe piloţi de probă introduşi în


teren, în zona de stratificaţie tipică din amplasamentul lucrării, folosind procesul
tehnologic de execuţie ce urmează a fi adoptat pentru realizarea fundaţiilor; pentru piloţi
la care nu se poate atinge în cursul încercării încărcarea axială critică, aceasta se
consideră egală cu încărcarea maximă realizată în cursul încercării,

- încercarea dinamică (STAS 2561/2-81) pe piloţi de probă din amplasamentul lucrării în


cazul piloţilor prefabricaţi introduşi prin batere,

- penetrarea statică (STAS 1242/6-82) în zona reprezentativă din amplasamentul lucrării.

În faze preliminare de proiectare în cazul în care lipsesc încercările de teren se poate face
predimensionarea fundaţiilor pe baza capacităţii portante a piloţilor determinată prin formule
empirice de calcul (STAS 2561/3-90). În faza de execuţiei se vor folosi rezultatele încărcărilor
statice de probă.
Stabilirea încărcării axiale critice sau a capacităţii portante a piloţilor folosind
încercarea statică de compresiune
Prin încercarea statică de compresiune se urmăreşte determinarea prin măsurători a relaţiei dintre
intensitatea solicitării şi mărimea înfigerii în teren a pilotului supus încercării precum şi stabilirea
modului de desfăşurare în timp a tasării pilotului sub acţiunea fiecărei trepte de încărcare.

Numărul piloţilor ce vor fi încercaţi static pe amplasament se va fixa de către proiectantul de


specialitate şi elaboratorul studiului geotehnic de referinţă pentru amplasament, în raport cu
numărul total de piloţi, cu întinderea suprafeţei pe care se vor executa, cu gradul de uniformitate al
stratificaţiei şi cu gradul de cunoaştere al amplasamentului.

Numărul minim de piloţi încercaţi este stabilit în STAS 2561/3-90. Metodologia de încercare a
piloţilor de probă este prezentată în STAS 2561/2-81.

Rezultatele măsurătorilor se reprezintă într-un grafic ce cuprinde variaţia tasării stabilizate, s, cu


timpul, t, şi cu încărcarea P, precum şi variaţia încărcării P în timp (Figura 1).

Document Curs Departamentul


Anul IV CFDP - UTCB de Geotehnică şi Fundaţii
Fundaţii II Curs 03/05÷12 Noiembrie 2018
Fundaţii pe Elemente Fişate Pagina 2 din 10

24 ore

t Pcr P

4 x 30'
s d/10

> 0.1mm

s
Figura 1
Reprezentarea grafică a rezultatelor unei încercări de probă la compresiune axială
Stabilirea încărcării axiale critice a piloţilor folosind încercarea dinamică
Încărcarea critică se stabileşte cu relaţia:
2
n ⋅A  n ⋅ A  n 0 ⋅ A Q 0 + 0 .2 ⋅ q
Pcr = − 0 +  0  + ⋅ ⋅ Q0 ⋅ H 0 (1)
2  2  e Q0 + q
în care:
- Pcr este încărcarea critică axială a pilotului în kN,
- e este refuzul pilotului în cm,
- n0 este un coeficient a cărui valoare, în kPa, se alege din tabelul 1,
- H0 este înălţimea de cădere, în cm, a cărei valoare se alege conform cu tabelul 2,
- A este aria secţiunii transversale a pilotului în m2,
- Q0 este greutatea, în kN, a berbecului cu cădere liberă sau a părţii care loveşte, pentru
berbecii mecanici,
- q este greutatea pilotului, inclusiv a elementului de protecţie şi a părţii staţ ionare a
berbecilor mecanici, în kN.
Tabelul 1
Valori ale coeficientului no
no
Tipul pilotului şi condiţiile de batere
(kPa)
Pilot din beton armat (cu element de protecţie) 1500
Pilot din lemn (fără element de protecţie) 1000
Tabelul 2
Valori de calcul ale înălţimii Ho în cm
Tipul de berbec Pilo ţi verticali Pilo ţi înclinaţi cu panta 3:1
Berbec cu cădere liberă
Ho = H1 Ho = 0.8H1
sau acţiune simplă
Berbec Diesel sau cu 100 ⋅ E o 80 ⋅ E o
Ho = Ho =
acţiune dublă Qo Qo

Document Curs Departamentul


Anul IV CFDP - UTCB de Geotehnică şi Fundaţii
Fundaţii II Curs 03/05÷12 Noiembrie 2018
Fundaţii pe Elemente Fişate Pagina 3 din 10

În tabelul 2 s-au făcut următoarele notaţii:


- H1 mărimea cursei părţii berbecului care loveşte, în cm,
- E0 este energia de lovire a berbecului, în kJ,
- Q0 este greutatea p ărţii berbecului care loveşte, în kN.

Pentru realizarea încercării dinamice utilajul de batere se prevede cu un berbec cu simplă acţiune ş i
cadenţă redusă - mică (maxim 60 de lovituri pe minut). Masa berbecului trebuie să fie cel puţin
egală cu cea a pilotului în cazul pilo ţilor de beton armat şi cu dublul acesteia în cazul piloţilor de
lemn.

Înălţimea de cădere trebuie aleasă în aşa fel încât lucrul mecanic corespunzător unei lovituri să fie
de aproximativ 15kNm pentru piloţii din lemn şi 20÷40kNm la cei din beton armat. Refuzul, e, al
pilotului se calculează ca valoare medie a tasărilor obţinute pentru serii de câte 10 lovituri
succesive. Deficienţa principală a formulelor dinamice constă în faptul că nu ţin seama de diferenţa
dintre parametrii fizici ai p ământului supus solicitărilor dinamice şi cei corespunzători solicitărilor
statice.
Stabilirea încărcării axiale critice pe baza datelor din încercări de penetrare statică
Încercarea de penetrare statică se utilizează în cazul piloţilor prefabricaţi introduşi în teren prin
batere şi constă în a înfige corpul penetrometrului în pământ cu viteză constant ă măsurând forţa de
frecare pe suprafaţa laterală a pilotului şi rezistenţa specifică la penetrare pe con. Se fac următoarele
ipoteze:
a) rezultatele obţinute prin penetrare statică înainte de baterea pilotului sunt aceleaşi ca dup ă
baterea pilotului; de aici rezultă că diferenţa dintre penetrometru şi pilot constă numai în
diferenţa de dimensiuni; în cazul piloţilor cu secţiune pătrată se asimilează secţiunea lor cu
un cerc calculându-se diametrul echivalent (figura 2),
b) rezistenţa pe vârful pilotului cu diametrul echivalent d este media rezistenţei pe vârful
penetrometrului pe distanţa (β + 4)d (figura 2).

Rp (kN)

d1

π ⋅ d2
d 12 =
A 4
4
d = d1 ⋅ ≅ 1.13 ⋅ d1
π
A
d
A = Aria

Rp2

Varf pilot
βd
Adancimea (m)

4d
Rp1

Figura 2
Document Curs Departamentul
Anul IV CFDP - UTCB de Geotehnică şi Fundaţii
Fundaţii II Curs 03/05÷12 Noiembrie 2018
Fundaţii pe Elemente Fişate Pagina 4 din 10

Determinarea forţei axiale critice utilizând rezultatele încercării de penetrare statică


Pe baza ipotezelor enunţate, în cazul folosirii unui penetrometru static având diametrul bazei
conului şi al coloanei de 3.6cm şi o viteză de penetrare v <2m/s constantă pe întreaga adâncime de
încărcare, încărcarea axială critică poate fi stabilită cu relaţia:
Rp U
Pcr = ⋅ A + Fl ⋅ (2)
2 up
în care:
- Rp este rezistenta convenţională pe vârful penetrometrului în kN/m2,
- A este aria secţiunii transversale a pilotului în m2,
- Fl este rezistenta tangenţ ială pe suprafaţa laterală a penetrometrului, introdus până la
nivelul vârfului pilotului, în kN (figura 2),
- U este perimetrul secţiunii transversale a pilotului în m,
- up este perimetrul secţiunii coloanei penetrometrului în m.

Rezistenţa convenţională pe vârful penetrometrului se calculează cu relaţia:


R p1 + R p 2
Rp = (3)
2
în care:
- Rp1 este media rezistenţelor pe vârful penetrometrului înregistrate în stratele situate de la
nivelul vârfului pilotului până la o adâncime egală cu 4d sub aceste nivel, în kN/m2,
- Rp2 este media rezistenţelor pe vârful penetrometrului înregistrate de la nivelul vârfului
până la o înălţime egală cu βd deasupra acestui nivel, în kN/m2,
- d este diametrul în cazul secţiunii circulare, diametrul echivalent în cazul secţiunii
pătrate, sau dimensiunea maximă a secţiunii dreptunghiulare a pilotului, în cm,
- β este un coeficient care se alege din tabelul 3 în funcţie de starea fizică a stratului în
care se execută penetrarea statică.

Tabelul 3
Valorile coeficientului β
Stratul în care se execută penetrarea β
Pământuri coezive, nisipuri afânate 3
Nisipuri de îndesare medie 8
Nisipuri îndesate şi nisipuri cu pietriş 15
Estimarea capacităţii portante a pilotului izolat la compresiune, prin calcul
a) Piloţi purtători pe vârf
Capacitatea portantă a piloţilor purtători pe vârf se calculează cu relaţia:
R = k ⋅ m ⋅ pv ⋅ A (4)
în care:
- k este coeficientul de omogenitate egal cu 0.7,
- m este coeficientul condiţiilor de lucru având în general valoarea 1.0,
- A este aria de rezemare pe vârf a piloţilor prefabricaţi sau aria secţ iunii pilotului executat
pe loc în planul bazei, în m2, care se determină conform tabelului 4; pentru piloţii
tubulari A este aria totală a secţiunii circulare cu diametrul exterior, d, numai dacă golul
a fost umplut cu beton pe o înălţime de cel puţin 3d de la nivelul vârfului; în caz contrar
A se consideră aria netă a secţiunii inelare de beton,

Document Curs Departamentul


Anul IV CFDP - UTCB de Geotehnică şi Fundaţii
Fundaţii II Curs 03/05÷12 Noiembrie 2018
Fundaţii pe Elemente Fişate Pagina 5 din 10

Tabelul 4
Calculul ariei A
Tipul pilotului A
d2
Pilot cu secţiune constantă π
4
d 2b
Pilot cu bază lărgită de diametru db 0,9π
4

- pv este rezistenţa convenţională a terenului de la baza pilotului care se stabileşte astfel:


o pentru piloţii de dislocuire care reazemă cu baza pe o rocă stâncoasă sau
semistâncoasă,
t 
p v = σ rsc ⋅  + 1.5 kPa (5)
d 
în care σrsc este rezistenţa medie la compresiune a rocii stâncoase determinată pe
epruvete cubice, în stare saturată, în kPa; t este adâncimea de încastrare în stâncă, în
m, iar d este diametrul pilotului în planul bazei, în m,
o pentru piloţii de dislocuire care rezemă cu baza în straturi necoezive macrogranulare
(pietrişuri, bolovănişuri sau blocuri), se utilizează relaţia (7),
o pentru piloţii de îndesare care reazemă cu vârful pe rocă stâncoasă sau semistâncoasă
respectiv pe straturi necoezive macrogranulare se consideră pv = 20.000kPa.

În cazul în care piloţii executaţi pe loc ajung cu baza în orizonturi stâncoase puternic fisurate sau în
orizonturi stâncoase cu intercalaţii nestâncoase este obligatorie în toate situaţiile verificarea
capacităţii portante prin încercări statice pe piloţi de probă.

b) piloţii flotanţi
Capacitatea portantă la forţa axială de compresiune a piloţilor flotanţi se calculează cu relaţia:
 n

R = k ⋅  m1 ⋅ p v ⋅ A + U ⋅  m 2i ⋅ f i ⋅ l i kN (6)
 1 
în care:
- k = 0.70
- A este aria secţiunii maxime în planul bazei pilotului in m2(vezi punctul a din prezentul
paragraf),
- m1 şi m2 sunt coeficienţi ai condiţiilor de lucru daţi în tabelul 5 pentru piloţii prefabricaţi
şi în tabelele 6 şi 7 pentru piloţii executaţi pe loc,
- U este perimetrul secţiunii transversale a pilotului, în m,
- fi este rezistenţa convenţională pe suprafaţa laterală a pilotului în dreptul stratului i, în
kPa, conform tabelului 8,
- li este lungimea pilotului în contact cu stratul i, în m,
- pv este rezistenţa convenţională a pământului sub vârful sau baza pilotului; în tabelul 9
sunt date valorile pv în kPa pentru cazul piloţilor prefabricaţi; pentru piloţii executaţi pe
loc, de dislocuire, care reazemă pe pământuri necoezive pv se calculează cu relaţia:
p v = α ⋅ (γ ⋅ d b ⋅ N γ + γ 1 ⋅ l c ⋅ N q ) (7)
în care:
- α este un coeficient în funcţ ie de gradul de îndesare ID al pământului de la baza pilotului
(Tabelul 10),
- γ este greutatea volumică a pământului de sub baza pilotului, în kN/m3,
Document Curs Departamentul
Anul IV CFDP - UTCB de Geotehnică şi Fundaţii
Fundaţii II Curs 03/05÷12 Noiembrie 2018
Fundaţii pe Elemente Fişate Pagina 6 din 10

- γ1 este valoarea medie ponderată, prin grosimile diferitelor strate, a greutăţilor volumice
ale stratelor străbătute de pilot, în kN/m3,
- db este diametrul pilotului la nivelul bazei, în m,
- lc este fişa de calcul a pilotului, în m, care se stabileşte astfel:
1. pentru l ≥ n ⋅ d b se consideră l = n ⋅ d b ,
2. pentru l ≤ n ⋅ d b se consideră l c = l .
- l este fişa reală a pilotului (adâncimea bazei pilotului măsurată de la nivelul terenului
natural, sau – pentru infrastructurile podurilor – de la nivelul fundului albiei, ţinând
seama de adâncimea de afuiere, în m,
- n este un coeficient în funcţie de gradul de îndesare ID al pământului de la baza pilotului
(Tabelul 10).

Tabelul 5
Valorile coeficienţilor condiţiilor de lucru m1 şi m2 pentru piloţii prefabricaţi
Tehnologia de execuţie m1 m2
Piloţi bătuţi 1.0 1.0
Piloţi introduşi prin subspălare în pământuri
nisipoase cu condiţia baterii pe ultimul metru 1.0 0.6
fără subspălare
Piloţi introduşi prin vibrare în pământuri
a) nisipoase saturate, de îndesare medie
- mijlocii şi mari 1.2 1.0
- fine 1.1 1.0
- prăfoase 1.0 1.0
b) argiloase cu indice de consistenţă 0.5< IC < 1
- prafuri nisipoase 0.9 0.9
- argile nisipoase sau prăfoase 0.8 0.9
- argile 0.7 0.9
c) argiloase cu indice de consistenţă > 1 1.0 1.0

Tabelul 6
Valorile coeficientului de lucru m1 pentru piloţii flotanţi executaţi pe loc
Pământuri sub baza pilotului
Tehnologia de betonare
coezive necoezive
Betonare în uscat 1.0 1.0
Betonare sub apă:
- cu injecţ ie la bază, 0.9 1.0
- fără injecţie la bază. 0.8 0.9
Betonare sub noroi:
- cu injecţ ie la bază, 0.8 0.9
- fără injecţie la bază. 0.6 0.8

Document Curs Departamentul


Anul IV CFDP - UTCB de Geotehnică şi Fundaţii
Fundaţii II Curs 03/05÷12 Noiembrie 2018
Fundaţii pe Elemente Fişate Pagina 7 din 10

Tabelul 7
Valorile coeficientului de lucru m2 pentru piloţii flotanţi executaţi pe loc
Pământuri
Tehnologia de execuţie
coezive necoezive
Pilot cu mantaua introdusă prin batere
1.0 1.0
şi betonul compactat prin batere
Pilot cu mantaua introdusă prin vibrare şi
betonul compactat prin vibrare 0.7 0.6
(la extragerea coloanei)
Pilot forat în uscat şi netubat 0.6 0.7
Pământuri
Tehnologia de execuţie
coezive necoezive
Pilot forat sub noroi 0.5 0.6
Pilot forat cu tubaj recuperabil 0.6 0.7
Pilot forat cu tubaj nerecuperabil 0.6 0.8

Tabelul 8
Valorile rezistenţei convenţionale, f, pe suprafaţa laterală a pilotului
Adâncimea Pământuri necoezive Pământuri coezive cu IC
medie a Mari şi
fine prăfoase ≥ 0.8 0.7 0.6 0.5 0.4 0.3
stratului fine
(m) f (kN/m2)
1 35 23 15 35 23 15 12 5 2
2 42 30 20 42 30 20 17 7 3
3 48 35 25 48 35 25 20 8 4
4 53 38 27 53 38 27 22 9 5
5 56 40 29 56 40 29 24 10 6
7 60 43 32 60 43 32 25 11 7
10 65 46 34 65 46 34 26 12 8
15 72 51 38 72 51 38 28 14 10
20 79 56 41 79 56 41 30 16 12
25 86 61 44 86 61 44 32 18 -
30 93 66 47 93 66 44 34 20 -
35 100 70 50 100 70 50 36 22 -

Observaţii:
1. valorile f se adoptă pentru adâncimi medii, corespunzătoare distanţei de la mijlocul grosimii
stratului „i” până la suprafaţa terenului; în cazul unor strate cu grosimi mai mari de 2.0m
determinarea valorilor f se face prin împărţirea în orizonturi cu grosimea de maximum 2.0m,
2. pentru valorile intermediare ale adâncimilor sau consistenţei f se interpolează liniar,
3. dacă în limitele lungimii pilotului există o intercalaţiei de pământ puternic compresibil, de
consistenţă redusă (turbă, mâl etc.) de cel puţin 30cm grosime, iar suprafaţa terenului
urmează a fi încărcată (în urma sistematizării sau din alte cauze) cu o umplutură de pământ
sau din alte materiale, valorile f pentru stratul puternic compresibil şi pentru cele de
deasupra acestuia se determină astfel:
- când supraîncărcarea este până la 30kPa, pentru toate straturile situate până la limita
inferioară a stratului puternic compresibil (inclusiv umpluturile) se ia f = 0kPa,

Document Curs Departamentul


Anul IV CFDP - UTCB de Geotehnică şi Fundaţii
Fundaţii II Curs 03/05÷12 Noiembrie 2018
Fundaţii pe Elemente Fişate Pagina 8 din 10

- când supraîncărcarea este cuprinsă între 30 şi 80kPa pentru straturile situate deasupra
stratului foarte compresibil (inclusiv umpluturile) se ia f din tabel multiplicat cu 0.4, cu
semn negativ, iar pentru stratul foarte compresibil f = -5kPa,
- când supraîncărcarea este mai mare de 80kPa, pentru straturile situate deasupra stratului
foarte compresibil se ia f din tabel cu semn negativ iar pentru stratul foarte compresibil f = -
5kPa,
4. dacă pilotul străbate umpluturi recente, straturi argiloase în curs de consolidare sau straturi
macroporice sensibile la umezire, cu grosimi mai mari de 5.0m, valorile f se iau din tabel cu
semn negativ.

Tabelul 9
Valorile rezistenţelor convenţionale, pv
Adânci Pământuri necoezive Nisip Pământuri coezive cu IC
mea de Pietriş Nisipuri prăfos ≥ 1.0 0.9 0.8 0.7 0.6 0.5 0.4
înfigere mari medii fine
2
(m) f (kN/m )
3 7500 6500 2900 1800 1200 7000 4000 3000 2000 1200 1000 600
4 8300 6600 3000 1900 1250 8300 5100 3800 2500 1600 1200 700
5 8800 6700 3100 2000 1300 8800 6200 4000 2800 2000 1300 800
7 9700 6900 3300 2200 1400 9700 6900 4300 3300 2200 1400 850
10 10500 7300 3500 2400 1500 10500 7300 5000 3500 2400 1500 900
15 11700 7500 4000 2800 1600 11700 7500 5600 4000 2800 1600 1000
20 12600 8200 4500 3100 1700 12600 8200 6200 4500 3100 1700 1100
25 13400 8800 5000 3400 1800 13400 8800 6800 5000 3400 1800 1200
30 14200 9400 5500 3700 1900 14200 9400 7400 5500 3700 1900 1300
35 15000 10000 6000 4000 2000 15000 10000 8000 6000 4000 2000 1400

Observaţii:
1. adâncimea de înfigere a pilotului se măsoară de la nivelul terenului natural până la nivelul
vârfului pilotului, când umplutura sau decapările prevăzute nu vor depăşi 3m; când
umpluturile sau decapările sunt mai mari de 3m adâncimea de înfigere se măsoară de la
nivelul superior, respectiv inferior, cu 3m nivelului terenului natural,
2. valorile pv din tabel pot fi folosite cu condiţia ca pilotul să pătrundă în terenul stabil (care nu
este supus afuierii sau alunecărilor) cel puţin 4m pentru infrastructurile podurilor sau
construcţiilor hidrotehnice şi pe 3m pentru celelalte construcţii,
3. valorile pv din tabel sunt valabile pentru pământuri nisipoase îndesate sau cu îndesare medie
(ID > 0.33),
4. pentru nisipuri mari şi pietrişuri valorile pv din tabel se pot folosi numai în cazul în care
t t
încastrarea relativă a vârfului pilotului în strat este ≥ 15 ; pentru valori < 15 se
d d
calculează rezistenţa convenţională corectată cu relaţia:
 t
p vcor = p v ⋅  0.7 + 0.22 ⋅  în care:
 d
- t este adâncimea de încastrare în stratul de nisip mare sau pietriş a vârfului pilotului, în m,
- d este diametrul pilotului în planul bazei, în m.

Document Curs Departamentul


Anul IV CFDP - UTCB de Geotehnică şi Fundaţii
Fundaţii II Curs 03/05÷12 Noiembrie 2018
Fundaţii pe Elemente Fişate Pagina 9 din 10

5. pentru pământurile nisipoase cu excepţia nisipurilor mari valorile din tabel se pot folosi cu
t t
condiţia pătrunderii vârfului pilotului pe o adâncime ≥ 4 ; pentru valori < 4 se
d d
calculează rezistenţa convenţională corectată cu relaţia:
 t
p vcor = p v ⋅  0.5 + 0.125 ⋅ 
 d
6. pentru valori intermediare ale adâncimilor sau consistenţei, valorile pv din tabelul 3.9 se
interpolează liniar.

Tabelul 10
Valorile coeficienţilor α şi n
ID α n
0÷0.33 0.5 10
0.34÷0.66 0.4 15
> 0.67 0.3 20

- Nγ, Nq sunt factori de capacitate portantă (Tabelul 11) în funcţie de valoarea medie a
unghiului de frecare internă φ al stratului de la baza pilotului.

Tabelul 11
Valorile factorilor de capacitate portantă Nγ şi Nq
φ’ 26º 28º 30º 32º 34º 36º 38º 40º
Nγ 9.5 12.6 17.3 24.4 34.6 48.6 71.3 108.0
Nq 18.6 24.8 32.8 45.5 64.0 87.6 127.0 185.0

În lipsa unor încercări de laborator efectuate pentru determinarea lui φ, se admite utilizarea valorilor
date în Tabelul 12 în funcţie de granulozitate şi de gradul de îndesare ID.

Tabelul 12
Valori orientative pentru φ’ (grade)
Gradul de îndesare
Natura pământului 1 1 2 2
ID < ≤ ID < ID ≥
3 3 3 3
Nisip cu pietriş şi
38 39 40
nisipuri mari
Nisipuri mijlocii 35 38 39
Nisipuri fine 28 32÷36 38
Nisipuri prăfoase 26 30÷34 36

Când deasupra stratului de pământ necoeziv în care pătrunde baza pilotului se află un strat de
umplutură recentă, necompactată, sau de pământ coeziv plastic moale sau plastic curgător, sau un
strat de turbă, drept fişă l se va considera doar adâncimea pe care pătrunde pilotul în stratul portant
iar pv se calculează cu relaţia:
p v = α ⋅ (γ ⋅ d b ⋅ N γ + γ 1 ⋅ l c ⋅ N q ) + γ 2 ⋅ h (8)
unde:
- γ2 este greutatea volumică a stratului slab, în kN/m3,
- h este grosimea stratului respectiv, în m.
Document Curs Departamentul
Anul IV CFDP - UTCB de Geotehnică şi Fundaţii
Fundaţii II Curs 03/05÷12 Noiembrie 2018
Fundaţii pe Elemente Fişate Pagina 10 din 10

Pentru piloţii de dislocuire care reazemă cu baza pe pământuri coezive, valoarea pv se calculează cu
relaţ ia (12) cu condiţia asigurării pătrunderii bazei pilotului în stratul respectiv cu cel puţin
diametrul pilotului sau bulbului:
p v = N c ⋅ c u + γ1 ⋅ D (9)
în care:
- Nc este un factor de capacitate portantă care se ia egal cu 9,
- cu este rezistenţa la forfecare a pământului de sub baza pilotului determinată în condiţii
nedrenate, în kPa,
- γ1 este valoarea medie ponderată prin grosimile diferitelor strate străbătute de pilot, a
greutăţilor lor volumice, în kN/m3,
- D este adâncimea, în m, la care se găseşte baza pilotului, măsurată de la nivelul terenului
natural sau, pentru infrastructurile podurilor, de la nivelul fundului albiei, ţ inând seama
de adâncimea de afuiere.

lipsa datelor privind rezistenţa la forfecare a stratului de la baza pilotului se admite, pentru
pământuri coezive, utilizarea valorilor pv din Tabelul 13.

Tabelul 13
Valorile rezistenţei convenţionale pv pentru pământuri coezive
IC
Adâncimea bazei
≥1 0.9 0.8 0.7 0.6 0.5 0.4
pilotului (m)
Pv (kPa)
3 850 750 650 500 400 300 250
5 1000 850 750 650 500 400 350
7 1150 1000 850 750 600 500 450
10 1350 1200 1050 950 800 700 600
12 1550 1400 1250 1100 950 800 700
15 1800 1650 1500 1300 1100 1000 800
18 2100 1900 1700 1500 1300 1150 950
20 2300 2100 1900 1650 1450 1250 1050
30 3300 3000 2600 2300 2000 - -
40 4500 4000 3500 3000 2500 - -

Observaţie:
Pentru valori intermediare ale indicelui de consistenţă IC şi ale adâncimii, valorile pv se determină
prin interpolare liniară.

Dacă stratul coeziv în care se găseşte baza pilotului are indicele porilor e>0.5 atunci se utilizează pv
cor calculat cu relaţia:
 e − 0.5 
p v _ cor = p v ⋅ 1 − 0.5 ⋅  (10)
 0.6 

Document Curs Departamentul


Anul IV CFDP - UTCB de Geotehnică şi Fundaţii