-31-

CAPITOLUL II

UTILIZAREA METODELOR PROBABILISTICE ÎN ANALIZA SIGURANŢEI

STRUCTURALE LA STAREA LIMITĂ ULTIMĂ A PODURILOR DE ŞOSEA
DIN BETON ARMAT SUPUSE ÎNCĂRCĂRILOR STATICE

 II.1. Modelarea probabilistică a capacităţii portante secţionale.

II. 1. Modelarea probabilistică a rezistenţei oţelului folosit la armarea betonului.

Variabilitatea rezistentei oţelului – ca şi a rezistenţei betonului – rezultată din

încercarea de către producători şi utilizatori a unor loturi de eşantioane de armătură,
sau dedusă din interpretarea solicitărilor maxime de rupere obţinute prin încercarea
unor elemente de beton armat sau precomprimat în laborator sau în situ, a stat la
baza definirii probabilistice a rezistenţelor caracteristice sau normate ale oţelurilor
folosite în elementele structurilor din beton.
În suprastructurile podurilor de şosea din beton executate în tara noastră, se
utilizează în mod curent ca armături, oţelurile de calitate OB-37, PC-52/60, SBP,
([II.94], [II.95], [II.97]).
Studiile statistice efectuate asupra limitei de curgere a oţelurilor laminate la
cald şi a rezistenţei de rupere a sârmelor SBP de diferite diametre fabricate în ţara
noastră ([II.10], [II.21], [II.25], [II.29], [II.37], [II.66], [II.77], [II.104]) au condus la
rezultate ca cele sintetizate în tabelele II.1, II.2, II.3 si II.4, variaţia parametrilor
statistici înscriindu-se in limitele de variaţie deduse de studii similare realizate în alte
ţări, [II.3].
Pe această bază au fost interpretate probabilistic rezistenţele caracteristice sau
normate ale oţelurilor folosite la armarea betonului, corespunzător unei probabilităţi
tip „p” fixată apriori, astfel încât rezistenţa oţelului să aibă valori mai reduse decât
valoarea „minimă garantată”:

P (Ra  Ra, p) = p (II.1)

Cuantilul Ra, p stabilindu-se pe baza relaţiei:

R a ,p  m a  K a  m a 1  KVa  (II.2)
unde:
ma = media rezistenţei oţelului
 -32-

Tab. II.1. Indicatorii statistici şi rezistenţele caracteristice oţel PC – 52

Nr. de probe
Indicatorii statistici limitei de curgere
Valoare Abatere Coef. de
Unitatea care a  medie standard variaţie Va
R a ,p R a ,p
efectuat R an
ma a (%)
Nr. încercările (mm) (daN/mm2) (daN/mm ) 2
(daN/mm2)
1 Încerc [II.48] 6-14 865 41.27 2.617 6.34 36.97 1.027
(cu probe de
la producător) 16-40 878 38.80 2.305 5.94 35.00 1.029

2 Încerc [II.48] 6-14 1221 43.35 7.517 17.34 30.98 0.861

(cu probe de
la beneficiar) 16-40 1274 35.90 2.010 5.60 32.60 0.959

3 Institutul de 6-14 15 43.24 7.52 17.39 30.87 0.858

Constr.
Bucureşti 16-40 12 35.12 2.47 7.00 31.08 0.914
[II.37]
4 I.P. Aiud 16-40 49 35.00 1.50 4.28 32.54 0.904
[II.77]
5 C.A.G.C.C.F. 16-32 45 40.93 5.60 13.70 31.70 0.932
Bucureşti
6 [II.66] 6-14 367 38.50 4.50 11.70 31.09 0.864
16-28 481 37.50 4.10 11.00 30.714 0.903
R an  34.00 daN / mm 2    16  40 mm  Conf. STAS 10.111/2-77 [II.101]
R an  36.00 daN / mm 2    6  14 mm 
Tab. II.1. Indicatorii statistici şi rezistenţele caracteristice oţel PC – 60
Nr. de probe

Indicatorii statistici limitei de curgere

Valoare Abatere Coef. de
Unitatea care a  medie standard variaţie Va R a ,p
efectuat ma a (%) R a ,p
R an
Nr. încercările (mm) (daN/mm2) (daN/mm2) (p=5%)
1 Inst. de 1228 20 46.45 2.32 5 42.63 1.040
Constr. Buc.
[II.37]
2 [II.66] 614 46 40.90 5.18 12.70 32.35 0.752

1628 186 44.70 6.03 12.50 35.50 0.886

Tab. II.3. Indicatorii statistici şi rezistenţele caracteristice pentru SBP I  37 mm

 -33-

Nr. de probe
Indicatorii statistici limitei de curgere
Valoare Abatere Coef. de
Unitatea care a  medie standard variaţie Vp
R p, p R p, p
efectuat mp p (%)
p=5% Rp
Nr. încercările (daN/mm2) (daN/mm2) (daN/mm2)
(mm)
1 I.P.Aiud 1154 194 9.021 4.65 179.16 0.963
[II.77] 437 192 6.048 3.15 182.05 0.979
3 75 192 4.992 2.60 183.80 0.988
2310 184 6.992 3.80 172.50 0.927
33 56 188 4.512 2.40 180.58 0.971
444 182 8.463 4.65 168.08 1.006
5 216 183 8.967 4.90 168.25 1.007
2 I.C.P.T.T. 5 40 182.45 3.01 1.651 177.50 1.063
[II.48]
7 38 180.14 3.98 2.21 173.60 1.106

3 I.P. Giurgiu 5 112 190.09 6.159 3.24 179.96 1.078

[II.77]
4 I.C.P.T.T. 5 112 190 6.196 3.26 179.81 1.077
Pod Satu
Mare [II.77]
5 I.P. Aiud 3 2764 193.5 10.80 5.58 175.74 0.945
[II.66] 5 1932 184 8.77 4.77 169.56 1.015
33 10880 185.9 5.51 2.96 176.85 0.951
R np  186 daN / mm 2    3 mm  Conf. STAS 10.111/2-77 [II.101]
R np  167 daN / mm 2   5 mm 
R np  157 daN / mm 2   7 mm 
a = abaterea standard

Va  a = coeficientul de variaţie
ma
Legile de repartiţie utilizate curent sunt repartiţia normala (Gauss) log-
normală, Gumbel si Beta, prima dintre ele fiind cel mai frecvent exploatată din
cauza facilitaţii de calcul a cuantililor, comparativ cu repartiţii mai evoluate ca
formulare matematică. De altfel, în cazurile curente de variabilitate a rezistenţei
armăturii, coeficienţii de variaţie nu depăşesc decât rareori 0,10, aspect care sprijină
ideea utilizării repartiţiei normale în studiul probabilistic al rezistenţei oţelului din
armături.
 -34-

Pentru comparaţie, în fig. II.1 se prezintă variaţia raportului cuantilului de 5%

(x0,05) şi media mx în repartiţia normală si logaritmic normală, funcţie de coeficientul
de variaţie Vx.
Rezultă că în cazul repartiţiei Gauss:

x 0,05
 1  1,645  VX (II.3)
mX

Respective pentru repartiţia log-normală [I.16], [I.17], [II.20]:

x 0,05 1,645 ln(1 VX2

e
mX

2
(II.4)
1  VX

Se observă că, pentru coeficienţii de variaţie VX sub 10% (cazul armăturilor SBP, de
rezistenţă ridicată), cuantilii calculaţi în cele două repartiţii sunt practic aceeaşi,
repartiţia de tip normal conducând la cuantili foarte apropiaţi de cei obţinuţi cu legi
de repartiţie asimetrice.
În majoritatea normelor, cuantilul ce defineşte rezistenta normată a oţelului
din armături, corespunde probabilităţii de 5%, deci unui coeficient K=1,645 în
repartiţia normală (recomandările CEB – FIP, România, Anglia, etc.).
Interpretând rezultatele prelucrărilor statistice de care se dispune sau efectuate
de autor în ultimii ani [II.21] se pot desprinde următoarele concluzii:
1. Coeficienţii de variaţie ai rezistenţei oţelului au valori ce depăşesc în cele
mai multe cazuri limitele maxime prevăzute spre respectare uzinelor producătoare,
mai ales la oţel moale.
2. Rezistenţa caracteristică sau normată – corespunzând conform normelor
naţionale şi recomandărilor internaţionale probabilităţii de 5% - nu este asigurată în
toate cazurile, nici pentru SBP (tab. II.1II.4).
3. Inexactităţile şi imperfecţiunile de încercare, prelevare a epruvetelor şi
uneori chiar de interpretare a datelor statistice, semnalează diferenţe între indicatorii
statistici obţinuţi de producători şi beneficiari, primul eliminând de regulă din
studiile statistice probele cu rezistenţă defavorabilă.

1,0

0,9

0,8
x0,05/mx

Repartitie Gauss:
0,7
x5%
 1  1,645VX
0,6
mx
0,5 Repartitie log. Norm:
V x(%) 1, 645 lN (1V x2
x5% e
0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20 22 24 26 28 30

Coeficient de variatie Vx mx 1  Vx2
 -35-

Fig. II.1 Variaţia xp/mx funcţie de Vx în diferite legi de repartiţie

Frecvenţe relative
în repartiţia:

Interv.
% f(x)
Reala Gauss Log.N
25
Frecvente relative

20 1 1,7857 0,84 0,76

2 4,4643 5,52 2,48
15
3 4,4643 5,95 6,10
10
4 12,500 11,13 11,50
5 6,250 16,45 16,78
m x =190,00

5 6 26,7857 19,25 19,18

7 16,0714 17,82 17,38
x(daN/mm 28) 13,3929 13,04 12,61
9 11,6071 7,55 7,41
200

203
173

176

179

182

185

188

191

194

197

10 2,6786 3,46 3,56

201,5
174,5

177,5

180,5

183,5

186,5

189,5

192,5

195,5

198,5

Fig. II.2 Repartiţia rezistenţelor la rupere SBP 5

pod peste Someş la Satu Mare [II.10]

4. Pentru coeficienţii de variaţie reduşi (inferiori chiar valorii de 5%)

semnalaţi în cazul oţelului SBP de rezistenţă ridicată, diferenţele între cuantilii
calculaţi cu diferite legi de repartiţie sunt nesemnificative chiar în cazul fractililor cu
probabilitate mică. Se recomandă deci, utilizarea legii de distribuţie Gauss.
Spre exemplificare, se prezintă în fig. II.2 rezultatele prelucrării statistice a
rezistenţei la rupere a oţelului SBP I 5, obţinută prin încercarea a 112 probe
 -36-

prelevate din armătura de precomprimare a podului peste Someş la Satu Mare

[II.10].
Tab. II. 4
Unitatea  Nr. de Valoarea Ab. st. a Coef. Rez. normată
care a probe medie rez. rez. de de var. calculată Rcn
efectuat de rupere rupere Vp R  m p  1,645 p
n
p
R pn
încercările mp p (%)
mm (daN/mm2) (daN/mm2) (daN/mm2)
I.P. BLEJOI 5 1164 174,63 7,056 4,041 163,00 0,976
(AN 1986)
I.P. BLEJOI 5 392 179,50 5,795 3,229 170,00 1,018
(AN 1986)

Interv.
Frecv. Frecv. f.
abs. rel. Gauss
% %
1 4 0,34 0,159
2 11 0,95 0,95
fx (x) ( %)
3 53 4,553 3,85
25
4 62 5,326 10,57
Frecvente relative

20 5 302 26,54 19,68

15
6 287 24,66 24,83
7 190 16,32 21,23
m p =174,63 daN/mm

Curba densitatii de
2

repartitie Gauss
10
8 159 13,66 12,31
5 9
Rezist. de rupere
64 5,50 4,84
10 SBP
a armaturii 17 1,46 1,29
0 x(daN/mm 2)
178,6

183,0
152,2

156,6

161,0

165,4

169,8

174,2

187,4

191,8

Fig. II.3 Studiul statistic al rezistenţei de rupere a oţelului SBP 5 [II.21].

(Probe încercate la Intreprinderea de Prefabricare BLEJOI an 1986).

Se observă că atât indicatorii statistici (medii, abateri standard sau coeficienţi

de variaţie), cât şi frecventele relative pe diferite intervale în repartiţia normală şi
logaritmic – normală conduc la rezultate foarte apropiate.
5. Rezistenţele de rupere ale oţelului SBP 5, obţinute în decursul anilor
1987 (circa 1500 de probe) la Intreprinderea de Prefabricate Blejoi, conduc prin
prelucrare statistică la concluzia că, chiar dacă valoarea coeficienţilor de variaţie
scăzută (sub 5%), rezistenţa caracteristică este foarte apropiată şi chiar sub rezistenţa
normată prevăzută în standard (fig. II.3 si tab. II.4).
 -37-

Aceste rezultate indică o scădere sensibilă a calităţii oţelului SBP livrat de uzinele
producătoare, impunându-se însă extinderea acestor studii asupra unui volum de date
primare cât mai important, ce ar permite redefinirea valorilor rezistenţelor normate
conform variabilităţii şi valorilor medii actuale ale rezistenţei la rupere ale oţelurilor
de aceasta calitate.
6. În cazul oţelurilor se constată că atât coeficientul de variaţie, cât şi
dispersia nu sunt standardizate într-o formulare clară în prescripţii. În plus, dacă s-ar
aplica prevederile normativului 438/1-80 [II.94] care indică utilizarea unui nivel de
încredere de 97,7 % pentru calculul rezistenţei normate a oţelului (corespunzând
unei valori k = 2,00 în repartiţia Gauss), rezistenţele normate ale oţelului ar fi şi mai
reduse deoarece:
R pn  R2,3%  ma  2,00 a  ma (1  2  V A ) (II.5)
7. Întrucât rezistenţa oţelului din armătură este un factor esenţial ce
influenţează capacitatea portantă (şi siguranţa), se impune deci [II.37] reglementarea
într-o formă unitară a conţinutului normelor şi corelarea prevederilor acestora cu
rezultatele studiilor statistice recente.
II. 1.2. Modelarea probabilistică a rezistenţei la compresiune a betonului.
Aplicarea metodelor statistice pentru aprecierea calităţii betoanelor a generat
posibilitatea definirii probabilistice a rezistenţei betonului la compresiune, această
caracteristică fizico-mecanica reprezentând „un indicator sintetic ce caracterizează
ansamblul proprietăţilor betonului” [II.17].
Rezistenţa medie a betonului la rupere prin compresiune provenind din
încercări standardizate pe epruvete de diferite forme şi dimensiuni, defineşte marca
betonului (sau intervine în determinarea clasei acestuia).
Parametrii statistici de localizare şi împrăştiere sunt utilizaţi frecvent la
calculul „rezistenţei minime garantate” sau a „rezistenţei caracteristice (normate)” a
betonului.
Asimetriile constatate în histogramele frecvenţelor rezistenţei betonului, au
condus la utilizarea nu numai a repartiţiei Gauss sau normale, ci şi a unor legi de
distribuţie asimetrice (log-normală, Beta, Gamma) [II.66], [II.43], cu precizarea că
asimetriile sunt cu atât mai pronunţate cu cât calitatea (rezistenţa) betonului este mai
redusă. În acest sens, pentru betoanele de calitate superioară utilizate în
suprastructurile prefabricate sau în tablierele executate din beton precomprimat,
coeficienţii de variaţie ai rezistenţei betonului fiind reduşi, se poate utiliza cu foarte
bune rezultate legea de repartiţie Gauss.
Rezistenţa caracteristică sau normată a betonului nu este definită în mod unitar
în normele diferitelor ţări, aspect esenţial în aprecierea nivelelor diferite de siguranţă
rezultate din aplicarea normelor de calcul şi concepţia pentru podurile din beton.
 -38-

Astfel, în normele sovietice SNIP [II.36], [II. 121], se acceptă indiferent de

marcă un coeficient de variaţie mediu de 13,5 % pentru calculul rezistenţei
caracteristice.
Normele germane DIN 1045 [II.116] definesc „o rezistenţă nominală” WN, cu
probabilitatea de 5% de a exista valori mai reduse decât această rezistenţă
caracteristică. În acelaşi normativ se fixează pentru „clasele Bn de rezistenţă ale
betonului” (Bn50  Bn550), valoarea minimă a rezistenţei medii la compresiune pe
cuburi cu latura de 20 cm, (WN ), care pentru betoanele de clasă superioară trebuie să
fie mai mare cu cel puţin 50 daN/cm2 decât rezistenţa nominală.
În S.U.A. conform standardului AICI 318-77, [II.111], rezistenţele de rupere
ale betonului la compresiune  f c'  stabilite pe corpuri de probă cilindrice, conduc –
prin aplicarea prevederilor din norme asupra mediilor minime şi abaterilor standard
maxime – la „rezistenţe specifice” corespunzător unor nivele de probabilitate de 1%,
2,3% si 5%.
În Franţa, normativele [II.35] prevăd utilizarea unei rezistenţe caracteristice
„necesară sau specificată”, f c 28, măsurată la compresiunea axială pe epruvete
cilindrice la 28 de zile de la turnare.
În ţara noastră, în conformitate cu prevederi mai vechi (STAS 10102 – 75,
[II.99]), rezistenţa caracteristică (normată), Rcn , având probabilitatea de 5% de a
exista în structură rezistenţe mai reduse decât aceasta, se calculează în funcţie de
marca betonului, Rcub , cu relaţia:
Rcn  1  1,645  CV ,c   Rc [daN/cm2] (II.6)
unde: CV,c = coeficientul de variaţie al rezistenţei betonului compresiune;
Rc = rezistenţa medie prismatică, calculată pe baza rezistenţei medii la
compresiune pe cub (sau marca betonului, Rcub ), cu relaţia experimentală:
Rc   0,87  0,0002  Rcub   Rcub (II.7)
Rezultă deci corelaţia dintre marca betonului, Rcub şi rezistenţa normată Rcn ,
presupunând că aceasta respectă repartiţia Gauss sub forma:
Rcn  1  1,645  CV ,c    0,87  0,002  Rcub   Rcub (II.8)
(Bc) [N/mm ] 2

Normele60 mai noi de poduri, înlocuiesc marca betonului cu clasa acestuia, în

conformitate cu stas 10102-80 [II.102] şi revizuirea STAS 10111/2-77 [II.101] se
definesc clasele50 de betoane („Bc”) pe baza valorii minime garantate a rezistenţei la
compresiune la45 28 de zile, corespunzător cuantilului de 5% în repartiţie normală:
R5%  R0,05  1  1,645  CV ,c   Rcub (II.9)
BC)

40

35

30
to
e n(

25
la
C eb
sad

20

15

10
[da N/cm2 ]
0

0
0

0
0

0
0

0
0

0
2

5
1

Marca de beton (B)

 -39-

(B)

Fig. II.3 Corespondenţa dintre marca de beton (B) şi clasa de beton (BC)

Tab. II.5 Rezistenţa betoane de marca B-400 şi B-500 (II.77)

Coef. de Rezist.
Marca de beton

variaţie normată
Anul Număr Rezist. Abaterea Vb calculată n
Rcalc
de medie stand. %
n
Rcalc Rn
probe pe cub b
2
(daN/cm ) (daN/cm2) (daN/cm2)
1969 689 402 49.10 12.10 253.7 1.060
1970 596 428 46.00 10.75 276.4 1.152
B400 1971 697 418 32.20 7.70 287.1 1.196
1972 369 427 35.70 8.36 289.0 1.204
1973 456 401 26.10 6.50 282.8 1.178
Total 2807 415.20 37.82 9.10 277.8 1.160
B500 1977 245 548.4 41.95 7.65 364.5 1.257

Rezistenţe normate (Conf. STAS 10102/75)

Beton marca B 400 Rn = 240 daN/cm2
Beton marca B 500 Rn = 290 daN/cm2
Unde:
Rcub = rezistenţa medie la compresiune pe cuburi cu latura de 14,1 cm.,
exprimată în N/mm2.

Rezistenţa caracteristică (normată) se exprimă cu o relaţie similară relaţiei

(II.7):
 -40-

Rcn   0,87  0,002  R0,05   R0, 05

[N/mm2] (II.10)
elementul de legătura dintre clasa betonului şi marca acestuia, fiind rezistenţa medie
la compresiune pe cub ( Rcub ).
Intoducerea conceptului de „clasa de betoane” a impus necesitatea racordării
rezultatelor prelucrărilor statistice mai vechi cu cele recente, corelaţia dintre marca şi
clasa de beton fiind sintetizată în fig. II.3, presupunând diferiţi coeficienţi de variaţie
CV,c ai rezistenţei betonului la compresiune (valorile centrale din grafic,
corespunzând unui coeficient de variaţie CV,c = 15%, egal cu cel utilizat de normele
actualmente în vigoare).
Studiul calităţii betoanelor utilizate la construcţiile din ţara noastră – conform
normelor anterioare de mărci [I.17] B 150  B 300, - indică, pentru un volum
important de betoane fabricate şi puse în opera, coeficienţi de variaţie globali
apropiaţi de 15% (deci de valoarea propusă în norme).
În ceea ce priveşte betoanele de calitate superioară (B400 Bc30  B300/Bc40)
utilizate la execuţia tablierelor din beton precomprimat ale podurilor de şosea, studii
statistice mai vechi [II.77], [II.66] operate asupra rezistenţei la compresiune pe probe
prelevate la interprinderile de prefabricate Giurgiu şi Aiud, indică coeficienţi de
variaţie sensibili mai reduşi (în general sub 10%) rezistenţele normate calculate
depăşind valoarea propusă de norme de cca. (5 – 20)% (tab. II.5).
Studiile statistice efectuate de autor [II.21] asupra rezistenţelor la compresiune
a betoanelor de marca B 400 / Bc 30 – B 500 / Bc 40 produse la Intreprinderea de
Prefabricate de Poduri din Blejoi extinse asupra unui număr important de probe (cca.
20.000) încercate în laboratoarele unităţii menţionate în perioada 1983 – 1987,
indică de asemenea, pentru betoanele de rezistenţă ridicată o variabilitate a calităţii
mai mică decât cea propusă în norme (coeficientul de variaţie fiind pentru ambele
clase sub 10%). Au rezultat de asemenea rezistenţe medii efective la compresiune pe
cuburi, mai mari decât cele corespunzătoare clasei cu (10 – 25)%. În consecinţă,
rezistenţele normate efective, devansează cu circa (10 – 30)% rezistenţele normate
definite în norme (tab. II.6, II.7).

Tab. II.6 Rezultate prelucrări statistice betoane B 400 / Bc 30 [II.21]

Număr de probe
Anul

Rezist. Abaterea Coef. Norme vechi Norme noi

medie stand. de (B-400) (Bc30)
pe cub variaţie n
R calc n
Rcalc n
Rcalc n
Rcalc
( Rc ) (b) (Vb) R Bn 400 n
R Bc 30

(daN/cm2) (daN/cm2) (%) (daN/cm2) (daN/cm2)

 -41-

1 642 390 28.80 7.385 271.35 1.131 274.60 1.130

2 369 441 28.00 6.349 308.77 1.287 312.40 1.286
1983 3 1017 395 34.40 8.709 267.68 1.116 271.51 1.117
4 561 476 35.60 7.479 323.43 1.348 328.32 1.351
5 1323 392 7.20 1.837 301.00 1.254 301.83 1.242
1984 6 792 460 34.40 7.478 313.86 1.308 318.42 1.310
7 813 447 28.40 6.353 312.46 1.302 316.20 1.301
8 1434 379 24.40 6.438 269.12 1.121 271.84 1.119
9 1159 373 22.00 5.898 267.90 1.117 270.34 1.112
1985 10 660 441 27.60 6.259 309.28 1.289 312.87 1.288
11 996 375 20.40 5.440 271.45 1.131 273.74 1.127
12 642 455 25.60 5.626 321.64 1.340 325.12 1.338
13 654 496 41.00 8.260 330.37 1.377 336.15 1.383
1986 14 1167 378 22.80 6.032 270.50 1.127 273.04 1.124
15 1107 391 22.00 5.629 280.93 1.171 283.50 1.167
16 444 472 24.70 5.235 334.56 1.394 338.06 1.391
17 291 381 19.30 5.066 277.23 1.155 279.45 1.150
1987 18 195 461 23.90 5.184 328.00 1.367 331.30 1.363
19 345 446.5 33.20 7.437 305.94 1.275 310.22 1.277
Total

14610 423.7 26.31 6.257 298.47 1.244 301.78 1.242

Rezistenţe normate prevăzute în norme:

Beton marca (B 400): Rn = 240 daN / cm2, (STAS 10.102 / 75)
Beton marca (Bc 30): Rn = 243 daN / cm2, (STAS 10.102 / 80)

Tab. II.7 Rezultate prelucrări statistice B 500 (~ Bc 40 ) [II.21]

Număr de probe
Anul

Rezist. Abaterea Coef. Norme vechi Norme noi

medie stand. de (B-500) (Bc-40)
pe cub variaţie n
R calc n
Rcalc n
Rcalc n
Rcalc
( Rc ) (b) (Vb) R Bn 500 n
R Bc 40

(daN/cm2) (daN/cm2) (%) (daN/cm2) (daN/cm2)

 -42-

1 513 508 35.50 7.00 345.40 1.191 350.65 1.111

2 399 503 34.00 6.76 343.97 1.186 348.97 1.104
1983 3 411 501 35.50 7.09 340.70 1.175 345.86 1.094
4 309 543 41.00 7.56 361.45 1.246 367.85 1.164
5 243 501 29.00 5.79 348.94 1.203 353.26 1.118
1984 6 207 548 30.50 5.56 378.59 1.305 383.58 1.214
7 183 469 26.00 5.54 330.86 1.141 334.51 1.059
8 255 472 32.00 6.78 325.25 1.122 329.67 1.043
1985 9 291 525 29.00 5.52 365.16 1.260 369.71 1.170
10 366 504 25.50 5.06 355.41 1.226 359.28 1.137
11 237 508 44.50 8.76 334.10 1.152 340.46 1.077
1986 12 246 574 45.00 7.84 377.60 1.302 385.00 1.218
13 264 587.5 34.50 587 399.40 1.377 405.43 1.283
14 171 556.6 31.40 5.64 383.10 1.321 388.32 1.229
1987 15 153 534 27.60 5.17 372.89 1.286 377.32 1.194
16 147 488.7 39.05 7.99 327.80 1.130 333.25 1.055

Total 4395 520.10 33.75 4.49 355.85 1.227 361.00 1.142

Rezistenţe normate prevăzute în norme:

Beton marca (B 500): Rn = 290 daN / cm2, (STAS 10.102 / 75)
Beton marca (Bc 40): Rn = 316 daN / cm2, (STAS 10.102 / 80)

Tab. II.8 Rezultate prelucrări statistice betoane de clase B 20  Bc 50 [II.66]

Perioada

Clasa Clasa Număr Rezist Abat. Coef. de Rezist. Rezist. n

Rcalc
de de probe medie pe stand. variaţie norm norm Rn
beton beton cub (b) (Vb) calc STAS
(daN/cm2) (%) n
R calc Rn
(daN/cm2) (daN/cm (daN/cm2)
2
)
 -43-

Bc20 B270 627 308.0 60.0 19.50 173.0 166 1.044

Bc25 B350 1167 339.0 57.0 17.40 198.8 205 0.970
1968 Bc30 B400 1134 422.0 67.0 15.90 251.7 243 1.036
-
Bc40 B500 595 465.0 55.0 11.80 298.0 316 0.949
1972
Bc50 B600 3641 641.0 60.0 9.80 395.0 385 1.026
Bc20 B270 634 306.0 60.0 19.50 172.0 166 1.037
1968
- Bc25 B350 1643 338.0 57.0 16.70 20.12 205 0.982
1972 Bc30 B400 4032 425.0 51.0 12.10 273.0 243 1.124
Bc40 B500 2872 503.0 42.0 8.30 340.0 316 1.076
Bc50 B600 12500 613.0 45.0 7.40 410.4 385 1.067

Rezistenţe normate prevăzute în norme:

Beton marca (B 400): Rn = 240 daN / cm2, (STAS 10.102 / 75)
Beton marca (Bc 30): Rn = 243 daN / cm2, (STAS 10.102 / 80)

Se observă de asemenea o apropiere mai mare între rezistenţele normate

calculate, efective şi rezistenţa caracteristică definită corespunzător clasei de
betoane.
Şi alte studii confirmă aceste concluzii [II.66], în tabelul II.8, sinteza
parametrilor statistici (caracterizând rezistenţele la compresiune ale betoanelor de
clasa Bc 20  Bc 50 realizate în perioada 1968 – 1983 la I.P. Aiud) atestă faptul că,
la betoanele de rezistenţă (marcă/clasă) ridicată executate în condiţii de respectare
optimă a tehnologiilor de fabricaţie, coeficienţii de variaţie nu depăşesc valoarea
limită de 10%, rezistenţele normate efective fiind în exces cu peste 5% faţă de cele
prevăzute în standarde.
Se impune deci utilizarea în calculul rezistenţelor normate la compresiune ale
betonului, a unor coeficienţi de variaţie diferenţiaţi:
CV,c = 10%…………..Bc 40 şi Bc 50
CV,c = 13,5%…………Bc 30 (II.11)
CV,c = 20%…………..Bc 15 - Bc 25

care ar conduce la utilizarea unor rezistenţe caracteristice ale betoanelor din

structurile de poduri, consecvente cu variabilitate reală a calităţii acestui material.

II. 1.3. Modelarea probabilistica a capacităţii portante secţionale

În conformitate cu teoria generală a betonului armat, capacitatea portantă
secţională depinde de mai mulţi parametri şi anume: forma şi dimensiunile secţiunii,
procentul de armare, caracteristicile fizico-mecanice ale materialelor ce intră în
alcătuirea secţiunii mixte (betonul şi armătura).
 -44-

Teoria betonului armat furnizează relaţia cauzală dintre momentul capabil şi

parametrii menţionaţi, acceptându-se că ipotezele de calcul şi rezultatele teoriei
generale de calcul rămân valabile şi în calculul siguranţei structurale în concepţie
probabilistică.
Modelarea probabilistică a capacităţii portante are drept scop determinarea de
repartiţie şi a indicatorilor statistici proprii acestei mărimi şi pe această bază
estimarea cuantililor corespunzători unor nivele de probabilitate acceptate apriori.
Aprofundarea unor probleme ar putea permite ca, în conformitate cu variabilitatea
tuturor parametrilor aleatori, să se fundamenteze pe criterii corecte capacitatea
portantă normată sau de calcul şi pe această bază să se deducă seturile de coeficienţi
de siguranţa globali sau parţiali cu aplicabilitate la structurile de poduri din beton.
Aşa cum s-a precizat în capitolul I se va utiliza metoda momentelor centrale
de ordinul II aplicată la studiul probabilistic al capacităţii portante în elementele de
beton precomprimat supuse la încovoiere.
Conform normelor de calcul la stări limita [II.102], momentul încovoietor
intr-o secţiune dreptunghiulara sau de tip „T” cu axă neutră în placă are forma:
M = 0,85 bp x Rc (ho – x/2 ) (rupere prin beton) (II.12)
M = 0,85 ApmpRp (ho – x/2 ) (rupere prin armătură) (II.13)
unde:
Ap = aria armăturii întinse;
bp = lăţimea plăcii comprimate;
ho = înălţimea utilă a secţiunii;
mp = coeficient al condiţiilor de lucru;
x = înălţimea zonei comprimate a secţiunii;
Rc = rezistenţa de calcul la compresiune a betonului;
Rp = rezistenţa de calcul la întindere a armăturii.
În conformitate cu aceleaşi norme:
Ap R p Ap m p R p
mp 1 k ; x (II.14)
b p ho Rc b p Rc
Variabilitate ariei de armătură şi a dimensiunilor secţionale este redusă şi se
neglijează, aceşti parametri fiind consideraţi constanţi (deterministici). Abordarea
probabilistică a capacităţii portante depinde deci, în mod exclusiv de influenţa
variaţiei rezistenţelor betonului şi armăturii.
Relaţiile (II.12), (II.13) se vor simplifica în consecinţă, rezultând formulări
depinzând de două variabile aleatoare (rezistenţele materialelor din secţiune):
 x 
y  C1 x1 x 2  C 2  2  (rupere prin beton) (II.15)
 2 
unde:
C1 = 0,85 bp;
C 2 = ho ;
 -45-

x1 = rezistenta aleatoare a betonului la compresiune;

x2 = inaltimea aleatoare a zonei comprimate.
 x 
y  C 3 x3  C 2  2  (rupere prin beton) (II.16)
 2 
unde:
C3 = 0,85 Ap mp;
x3 = rezistenţa aleatoare a armăturii;
Înălţimea zonei comprimate depinzând în principal de rezistenţă, este luată în
calcul tot ca o variabilă aleatoare, conform relaţiei (II.14):
x3
x2  C4 (II.17)
x1
Aplicând metoda momentelor centrale în studiul variabilităţii înălţimii zonei
comprimate (x2 sau x) se obţine respectiv valoarea medie x 2 , abaterea standard  x2
şi coeficientul de variaţie V x2 caracterizând această variabilă aleatoare:
x3
x2  C4 (II.18)
x1
x
 x2  C 4 3  V x23  V x22 (II.19)
x1
(unde valorile barate reprezintă valorile medii ale variabilelor aleatoare considerate).
Coeficientul de variaţie:
 x2
V x  V x2   Va2  Vb2 (II.20)
x2
unde: Va si Vb sunt coeficienţii de variaţie ai rezistenţei oţelului, respectiv ai
betonului.
Din fig. II.4 şi tab. II.9 se observă că variabilitatea poziţiei axei neutre
sintetizată în coeficientul de variaţie Vx, depinde în cea mai mare măsura, de variaţia
rezistenţei betonului, Vx fiind practic egal cu coeficientul de variaţie al betonului
(Vb). Aceasta permite simplificarea relaţiilor de calcul probabilistice ale capacităţii
portante.
Utilizând relaţia (II.15) caracterizând ruperea secţiunii prin beton şi aplicând
metoda momentelor centrale se obţine valoarea medie şi abaterea standard a
capacităţii portante conform relaţiilor (I.32), (I.33), respectiv de:
y  C1 x1 x 2 C 2  x 2 / 2 (II.21)
2 2

 2
y
 y 
   V x1 x1  2  y
 


 V x2 x 2  2

 x1  m  x 2 m

 C1 x1 x 2   C
2
2  (II.22) 
 x 2 / 2 V x21  C 2  x1 V x22  2

Rezultă în consecinţă coeficientul de variaţie al capacităţii portante (Y):
 -46-
2
 
 
y C  x2
vy   V x21  2  V 2
(II.23)
y  x  x2

 C1  2 
 2 
Utilizând notaţiile curente din betonul armat rezultă în cazul ipotezei ruperii
secţiunii prin beton, următoarele relaţii de bază pentru calculul capacităţii portante
medii şi al coeficientului de variaţie al acesteia:
M cap  0,85  b p x Rc  ho  x / 2  (II.24)
2
 
 
h  x
V M  Vb2  o  V 2 (II.25)
 x
x

 ho  
 2
unde: x, Rc reprezintă valorile medii ale variabilelor aleatoare de baza menţionate;
Vb, Vx = coeficienţi de variaţie ai rezistenţei betonului, respectiv ai înălţimii
zonei comprimate.
În mod similar, conform relaţiei (II.16) caracterizând ruperea secţiunii de
beton precomprimat prin armătură, se obţine abaterea standard şi coeficientul de
variaţie al capacităţii portante secţionale:
y  C 3 x3 C 2  x 2 / 2 (II.26)
2 2
 y
 y2  


 V x1 x 3  2  y
 


 V x x 2  2

 x 3 m  x 2 m

 C 3 x3   C
2
2  
 x 2 / 2 V x23   C 3 x 2 / 2 V x22  2
 (II.27)
2
 
 
y  x 
Vy 
y
V x23 

2

x 
 V x2  (II.28)
 2 C 2  2  
  2  

Revenind la notaţiile tradiţionale ale betonului armat, rezultă relaţiile de bază

atât pentru calculul capacităţii portante medii, cât şi pentru coeficientul de variaţie al
„rezistenţei secţionale” (VR = VM):
M cap  0,85  A p m p R p  ho  x / 2 (II.29)
2
 

(II.30)
 
x V x
VM  V a2  
 

x 
 2 ho  
  2 
  

Întrucât aşa cum s-a dovedit anterior, coeficientul de variaţie al poziţiei axei
neutre (Vx) este practic coeficientul de variaţie al rezistenţei betonului la
compresiune (Vx  Vb) relaţiile (II.25), (II.28) devin:
2
 
 
 ho  x 
V M  Vb 1
 x
(rupere prin beton) (II.31)
 ho  
 2
 -47-
2
 
 
xVb
VM  V a2  
(rupere prin armătură) (II.32)
  x 
 2 ho   
 2  
 
Calculele numerice ale coeficienţilor de variaţie al capacităţii portante atestă
că, pentru un anumit tip de structură cum ar fi tablierele realizate din beton
precomprimat, acest parametru (VM) descriind variabilitatea capacităţii portante în
jurul mediei sale, depinde pentru oricare din cele două modele de rupere considerate,
în principal de coeficienţii de variaţie ai rezistenţelor, materiale ce alcătuiesc
structura, nefiind influenţat decât in mica măsura de alţi parametri, cum ar fi: aria de
armătură, înălţimea secţiunii, etc.
Modelul ruperii secţiunii prin armătură nu este respectat de comportamentul
practic al unor grinzi din beton precomprimat încercate până la rupere sau până în
vecinătatea acestui stadiu [II.77], armătura de înalta rezistenţă fiind caracterizată
printr-o rupere fragilă (casantă), alcătuirea elementelor este astfel concepută încât
ruperea să se producă prin epuizarea capacităţii de rezistenţă a zonelor comprimate
ale secţiunii din beton precomprimat.

V x (%) Tabel II.9

Vx  V a2  Vb2
30
Vb
25 Va
a) 5% 10% 15% 20% 25%
20 M
2% 5,39 10,20 15,13 20,10 25,08
15 30 1,00 4% 6,40 10,77 15,52 20,40 25,32
10 6% 7,81 11,66 16,16 20,88 25,71
8% 9,43 12,81 17,00 21,54 26,26
5 20 0,80
V b (%) 10% 11,18 14,14 18,03 22,36 26,93
capacitati portante

0
5 10 15 20 25
10 0,60
Fig. II.4 Variaţia coeficientului de variaţie Vx al poziţiei axei neutre
Va(%)
0,40
0 2 4 6 8 10 0 2 4 6 8 10
1-kVM c)
Va(%)
1,0

0,8
capacitati portante

0,6

0,4
p
-1 -2 -3 -4
10 10 10 10
 -48-

Fig. II.5 Coeficientii de variatie si

coeficienti partiali de
siguranta (de omogenitate)
aplicati capacitatii portante.

Sinteza rezultatelor numerice este prezentată în fig. II.5. Se observă că valorile

coeficientului VM în modelul de rupere prin armătură nu depinde de variabilitatea
rezistenţei betonului (Vb), acesta fiind practic egal cu coeficientul de variaţie al
rezistenţei armăturii (Va), deci foarte mic. Se poate trage concluzia că şi din punct de
vedere numeric, modelul de rupere prin armătura nu este corect, întrucât ar conduce
la coeficienţi de variaţie ai capacităţii portante de valoare mult prea redusa,
(maximum 10%), mult sub valorile presupuse a se realiza în condiţii normale de
execuţie. Pe acest considerent nu se va utiliza în continuare acest model de rupere
secţională.
În modelul de rupere prin betonul comprimat (fig. II.5.a) se evidenţiază faptul
că variabilitatea rezistenţei betonului (Vb) influenţează într-o mai mare măsura
coeficientul VM decât coeficientul de variaţie al rezistenţei armăturii (V a), fiind lejer
mai mare decât Vb cu circa 50% putând adopta valorile globale constante, conform
relaţiei (II.11) de:
VM = (10 – 15)%………………..Bc 40 şi Bc 50
VM = 20 %………………………Bc 30 (II.33)
VM = 30 %……………………....Bc 15 - Bc 25
Calculul cuantililor moment Mp având nivele diferite de probabilitate „p” de a
exista elemente în care momentele capabile sunt inferioare acestor cuantili, se poate
efectua dacă se cunoaşte legea de repartiţie pe care o respectă capacitatea portantă,
considerată ca o funcţie aleatoare multivariată, depinzând de mai multe variabile
aleatoare de baza, fiecare cu propria lege de repartiţie. Deşi acest aspect este dificil
de stăpânit teoretic, se poate accepta că funcţiile aleatoare multivariate, funcţie de
variabile aleatoare cu distribuţii normale (Gauss) respectă tot o lege de repartiţie
normală. S-a dovedit anterior că atât rezistenţa oţelului, cât şi a betonului pot fi
descrise pentru cazuri curente de calitate a execuţiei de legea normală de distribuţie.
Conform teoriei generale de calcul probabilistic, probabilitatea „p” ce
defineşte cuantilul Mp implică un coeficient k, funcţie de care:
 -49-

M p  M  k   M  M 1  k  V M  (II.34)
sau:
1  k  VM  M p / M (II.35)
M ,  M si VM fiind determinaţi prin relaţiile (II.24), (II.25).
Relaţia (II.35) defineşte coeficientul parţial de siguranţa (de omogenitate) aplicat
capacităţii portante. În cazul cuantilului de 5% (deci p = 0,05) ce ar putea caracteriza
capacitatea portanta caracteristica (normata), in ipoteza repartiţiei normale
coeficientul parţial de siguranţa (de omogenitate) are valoarea:
1  1,645  V M   M 0, 05  / M (II.36)
Acest coeficient (fig. II.5b) poate fi aproximat la:
0,75. . . .. . .. . .. . .B c40 si Bc50

(1  1,645  V M )  0,70. . . .. . .. . .. . .B c30
 15 
0,65. . . .. . .. . .. . .B c Bc 25

(II.37)
Coeficienţii parţiali de siguranţa (II.35) descresc rapid cu diminuarea
probabilităţii „p” caracterizând cuantilul Mp. Astfel, în cazul unor elemente realizate
din betoane de calitate superioară, (Vb  10%), valoarea acestui coeficient se reduce
la (0,750,60) atunci când probabilitatea „scade” de la 5% la 5 o/oo (fig. II.5c).
Acelaşi parametru (coeficientul de omogenitate) variază între (0,650,45) pentru
betoane caracterizate de o variabilitate a rezistenţelor mai ridicată (V b = 15%).
Aceste aspecte dovedesc sensibilitatea cuantililor Mp la variabilitatea rezistenţelor
materialelor ce compun elementul, aspect de care trebuie să se ţină seama în
verificarea siguranţei structurale.