10.

VERIFICĂRI LA GRINZILE CU INIMĂ PLINĂ

1. Verificări la Starea Limită Ultimă de Rezistenţă (S.L.U.R.)
2. Verificări la S.L.U.R. ale îmbinărilor dintre inimă și tălpi
3. Verificări la Starea Limită de Oboseală (S.L.O.).
4. Verificarea la flambaj lateral a tălpii comprimate.
5. Verificarea la Starea Limită de Serviciu (S.L.S.)

10.1 Verificări la Starea Limită Ultimă de Rezistenţă (S.L.U.R.)

În cazul grinzilor cu inimă plină se efectuează verificările la Starea Limită Ultimă de
Rezistenţă ce corespund elementelor preponderent încovoiate: verificarea la moment încovoietor,
verificarea la forţă tăietoare, verificarea la combinaţia moment încovoietor cu forţă tăietoare.
10.1.1 Verificarea la moment încovoietor
Se realizează utilizând relaţia:
M Ed
1 (10.1)
M c ,Rd
Momentul încovoietor reziztent M c , Rd se stabileşte în funcţie de clasa secţiunii transversale

astfel:
- pentru elemente în clasele 1 şi 2:
W pl  f y
M c ,Rd  M pl ,Rd  (10.2)
M0
- pentru elemente în clasa 3:
Wel ,min  f y
M c ,Rd  M el ,Rd  (10.3)
M0
- pentru elemente în clasa 4:
Weff ,min  f y
M c , Rd  (10.4)
 M0

10.1.2 Verificarea la forţă tăietoare

Se realizează utilizând relaţia:
VEd
1 (10.5)
Vc ,Rd

1
 
 În cazul unui calcul plastic, valoarea rezistenţei la forfecare este:
Av  f y
Vc , Rd  V pl , Rd  (10.6)
3 M 0
în care Av este aria de forfecare ce se poate stabili conform precizărilor din SR EN 1993-1-1: 2006.

Pentru verificare în raport cu rezistenţa elastică la forfecare Vc , Rd , într-un punct critic al

secţiunii transversale se poate utiliza următorul criteriu:

 Ed
1 (10.7)
fy
3 M 0
în care pentru calculul lui  Ed se poate utiliza formula lui Juravski:

VEd  S
 Ed  (10.8)
I t
în care:
VEd este forţa tăietoare de calcul
S este momentul static al secţiunii situată deasupra punctului ales
I este momentul de inerţie la încovoiere al întregii secţiuni
t este grosimea peretelui
În cazul profilelor I şi H, eforturile unitare de forfecare se poat stabili şi cu relaţia:
VEd
 Ed  (10.9)
Aw
dacă este respectată condiţia:
Af
 0.6 (10.10)
Aw
Af fiind aria unei tălpi, iar Aw  hwt w este aria inimii.
10.1.3 Verificarea la încovoiere şi forţă tăietoare
Când forţa tăietoare este mai mică decât jumătate din valoarea rezistenţei plastice la
forfecare, efectul ei asupra momentului încovoietor poate fi neglijat.
Pentru secţiunile transversale I cu tălpi egale, dacă nu este respectată condiţia precizată
anterior trebuie calculat momentul de calcul rezistent plastic redus utilizând relaţia:

2
 
  Aw2 

 pl 4t  f y
W
M VRd  w 
(10.11)
M0
care se compară cu momentul plastic rezistent M c , Rd calculat ca la 10.1.1.

În relaţia (10.11)  este un coeficient de reducere stabilit cu relaţia:

2
 2V 
   Ed  1 (10.12)
 V pl ,Rd 
V pl ,Rd fiind calculat cu relaţia (10.6).

10.2 Verificări la S.L.U.R. ale îmbinărilor dintre inimă și tălpi

10.2.1 Grinzi cu inimă plină nituite
Forța tăietoare produce în diverse secțiuni ale grinzii, lunecări importante în îmbinările
pentru inimă și tălpi (Fig.10.1).
Nituri de cap
Lunecarea pe unitatea de lungime se determină pe baza relației:
Vy  S z
L (10.13)
Iz
Există tendința de lunecare a pachetului de platbande în raport cu inima. Atât niturile de cap
cât și niturile de gât preiau lunecările dintre piesele pe care le îmbină. Relaţia de verificare este în
acest caz:
L  e  2 Rnitmin,cap (10.14)

Rnitmin fiind rezisztenţa nitului.

3
 
 Fig.10.1Alcătuirea grinzilor cu inimă plină nituite utilizând pachete de platbande
În relaţi (10.14) momentul static S z este cel corespunzător numai pachetului de platbande cu

grosimea t, în raport cu axa z.

Nituri de gât
În cazul niturilor de gât relaţia (10.14) devine:
L  e  2 Rnitmin,gat (10.15)

Verificarea niturilor de gât care solidarizează tălpile de inimile grinzilor cu inimă plină se
face la efortul din încărcările aplicate direct pe tălpi (Fig.10.2) cu relația:

R  H 2  V 2  Rnit ,min (10.16)

Vy  S z
H e (10.17)
Iz

4
 
 Fig.10.2
 l  Pv
V e (10.18)
z
În relația de mai sus S z reprezintă momentul static al pachetului de platbande și profilelor
cornier în raport cu axa orizontală.

10.2.2 Grinzi cu inimă plină sudate

Îmbinările sudate ce trebuie verificate sunt de tipul celor prezentate în figura 10.3.

Fig.10.3 Tipuri de îmbinări sudate utilizate la grinzi cu inimă plină

Pentru cordoanele de sudură solicitate de o forţă P, verificarea se face în baza relaţiei:

5
 
 P f  fy 
 || ;  ; || ;    y   (10.19)
As  M 0  3 M 0 
în care:
As este secţiunea (aria) de calcul a sudurii;
 || ;  ; || ;  sunt eforturi unitare maxime efective, paralele (||), respectiv perpendiculare ()
pe axa longituidnală a sudurii.
În cazul cusăturilor sudate supuse unui moment încovoietor M , verificarea se face pe baza
relației:

M f  fy 
 || ;  ; || ;   y  y   (10.20)
Is  M 0  3 M 0 
în care:
I s este momentul de inerţie al sudurii;
y este distanţa de la axa centrului de greutate al sudurilor la punctul în care se face verificarea
efortului unitar.
Pentru sudurile longitudinale de gât ale grinzilor cu inimă plină verificarea se face cu relația:

V S fy
 ||   (10.21)
I  a 3 M 0
în care:
V este forţa tăietoare din secţiune;
S este momentul static al suprafeţei care lunecă în raport cu centrul de greutate al secţiunii;
I este momentul de inerţie la încovoiere al întregii secţiuni;
 a este suma grosimilor de calcul ale cordoanelor care preiau lunecarea.
În cazul cusăturilor sudate supuse la solicitări compuse care produc stări plane de eforturi
(Fig.10.4), se verifică atât fiecare efort unitar în parte, care nu trebuie să depășească rezistența limită
corespunzătoare, cât și efortul unitar echivalent.

6
 
 Fig.10.4 Cordon de sudură supus la solicitări compuse
 l  Pl fy
1   (10.22)
tw  z M0
fy
 ech   ||2   12   || 1  3 2  (10.23)
M0

10.3 Verificări la Starea Limită de Oboseală

Relaţiile pe care se bazează metoda de verificare sunt:
 c
 Ff   E 2  (10.24)
 Mf
 c
 Ff   E 2  (10.25)
 Mf
în care:
 Ff este coeficient parţial de siguranţă pentru acţiunile care determină fenomene de oboseală
şi care are valoarea 1;
 E 2 ;  E 2 sunt ecarturile echivalente de eforturi unitare  şi  pentru o solicitare variabilă
cu amplitudine constantă, numărul de cicluri de repetare fiind 2×106. Aceste
ecarturi se determină asttfel:
 E 2    2   p (10.26)

 E 2    2   p (10.27)

unde:
  1  2  3  4 (10.28)

7
 
 1 este un factor ce ţine seama de schema statică, de vătămarea produsă de trafic, de lungimea
încărcată a liniei sau suprafeţei de influenţă, de tipul forţei interne pe secţiunea elementului
(moment încovoietor sau forţă tăietoare);
 2 este un factor care ţinea seama de volumul traficului;
3 este un factor care ţine seama de durata de viaţă proiectată a podului;
 4 este un factor ce ţine seama de traficul greu pe alte benzi de circulaţie la podurile de şosea,
respectiv de traficul pe două sau mai multe linii la podurile de cale ferată;
2 este coeficientul dinamic;
 p   p ,max   p ,min este ecartul de eforturi unitare din acţiunea unui model de încărcare
la oboseală.
 Mf este un coeficient parţial de siguranţă pentru material cu valori între 1 şi 1.35.
 c ;  c valorile de referinţă ale rezistenţei la oboseală pentru N=2×106 cicluri.
Pentru stări plane de eforturi unitare se ulilizează următoarea relaţie de interacţiune:
3 5
   
         
 Ff E2
   Ff E2
 1 (10.29)
  c    c 
  Mf    Mf 

10.4 Verificări la flambaj lateral a tălpii comprimate

10.4.1 Fenomenul flambajului lateral la grinzile cu inimă plină
Tendinţa în prezent este aceea de aproiecta grinzi cu inimă plină economice care să conducă
la un consum minim de oţel. Din acest motiv, secţiunile adoptate au rigiditate la încovoiere în plan
orizontal ( EI z ) mai mică în comparaţie cu rigiditatea la încovoiere în plan vertical ( EI y ), plan în

care acţionează acţiunile cu ponderea cea mi mare (Fig.10.5).

La astfel de secţiuni ale grinzilor cu inimă plină pentru care EI z  EI y este posibil ca la o

anumită valoare a încărcării ce acţionează în plan vertical, numită încărcare critică, grinda să cedeze
prin flambajul lateral al tălpii comprimate, chiar dacă la fibrele extreme ale secţiunii grinzii nu s-a
atins încă limita de curgere a materialului.

8
 
 Dacă înălţimea grinzilor cu inimă plină creşte, atunci se reduce secţiunea tălpilor şi în
consecinţă se reduce momentul de inerţie la încovoiere I z şi deci creşte pericolul apariţiei
fenomenului de flambaj lateral.

Fig.10.5
Atât timp cât încărcarea din planul vertical (xOz) este sub valoarea critică, grinda este încă
în echilibru stabil. Sub acţiunea încărcărilor din planul (xOz) grinda acumulează deplasări verticale
(săgeţi) v , deplasări laterale u şi rotiri  . Valorile maxime male acestor deplasări şi rotiri , pentru
starea de echilibru stabil a grinzii, se ating în momentul în care încărcarea exterioară atinge valoarea
critică.

Fig.10.6

9
 
 Pentru evaluarea încărcării critice M cr se va utliza ca exemplu o grindă cu inimă simplu

rezemată solicitată doar la moment încovoietor (încovoiere pură) (Fig.10.6).

Ipotezele acceptate la evaluarea încărcării critice sunt:
- reazemele grinzii sunt de tip furcă (Fig.10.7). Acest tip de rezemare împiedică rotirea
secţiunii în planul (xOy) pe reazeme;
- materialul din care este confecţionată grinda are o comportare linear-elastică;
- secţiunea transversală a grinzii este indeformabilă, bisimetrică şi constantă pe deschiderea
L;
- momentul de inerţie la încovoere I z este mic în comparaţie cu I y ;

- deplasările şi rotirile grinzii sunt mici în momentul când momentul încovoietor M atinge
valoarea critică ( sin   tg   şi cos   1 ).

Fig.10.7 Schema unui reazem tip furcă

Încărcarea critică M cr este valoarea maximă a momentului încovoietor pentru care grinda

este în echilibru stabil. Deformata grinzii la atingerea încărcării critice este schematizată în figura
10.8.
În figura 10.8 s-au notat cu x,y axele principale ale secţiunii grinzii înainte de aplicarea
încărcării, cu x axa longitudinală a grinzii neîncărcate, cu  ,  axele principale ale secţiunii grinzii

în poziţie deformată (la atingerea valorii maxime a momentului încovoietor) şi cu  axa tangentă
într-un punct la axa deformată a grinzii când momentul încovoietor atinge valoarea critică.
Poziţia deformată în spaţiu a grinzii, când este atinsă valoarea momentului încovoietor M cr

este caracterizată de componentele u şi v ale deplasării centrului de greutate al grinzii după direcţiile
axelor y şi z, respectiv de unghiul  de rotire (răsucire) a secţiunii grinzii.

10
 
 Deformata spaţială a grinzii poate fi definită prin următoarele trei ecuaţii diferenţiale:
d 2v
EI   M (10.30)
dx 2

Fig.10.8 Deplasările şi rotirile grinzii la atingerea încărcării critice M cr

d 2u
EI   M (10.31)
dx 2
d d 3
GI t  EI   M (10.32)
dx dx 3
în care:
EI  , EI sunt rigidităţile la încovoiere în plan vertical, respectiv orizontal ale secţiunii

grinzii;
GI t este rigiditatea la torsiune liberă;

EI  este rigiditatea la torsiune (răsucire) împiedicată a secţiunii grinzii;

I t , I  sunt momentele de inerţie la răsucire liberă, respectiv momentul de inerţie sectorial al

secţiunii grinzii;
E
G este modulul de elasticitate transversal; (10.33)
21   

11
 
 M  , M  , M  sunt componentele momentului încovoietor critic M cr pe direcţiile axelor

 , ,  .
Rezultă:

M   M cr cos   M cr
M   M cr sin   M cr   (10.34)
du
M    M cr sin    M cr tg   M cr
dx
Pentru înţelegerea grupului de relaţii (10.34) trebuie luată în considerare figura 10.9.

Fig.10.9 Componentele M  , M  , M  ale momentului încovoietor M cr

Introducând expresiile (10.34) în ecuaţiile diferenţiale (10.30), (10.31) şi (10.32) se obţine:

d 2v
EI   M cr  0 (10.35)
dx 2
d 2u
EI   M cr    0 (10.36)
dx 2
d d 3 du
GI t  EI  3  M cr 0 (10.37)
dx dx dx
d 2u
Se derivează ecuaţia (10.37) şi se înlocuieşte cu valoarea ob obţinută din (10.36).
dx 2
Rezultă:
d 2 d 4 d 2u
GI t  EI   M 0 (10.38)
dx 2 dx 4 dx 2
cr

sau scriind sub altă formă:

12
 
 d 4 d 2 M cr2
EI   GI   0 (10.39)
dx 4 dx 2 EI
t

Împărţind ecuaţia (10.39) cu EI  se obţine:

d 4 GI t d 2 M cr2
   0 (10.40)
dx 4 EI  dx 2 EI  EI

Se face notaţia:
GI t M cr2
2  şi   (10.41)
EI  EI  EI

iar ecuaţia (10.40) devine:

d 4 d 2
 2    0 (10.42)
dx 4 dx 2
Aceasta este o ecuaţie diferenţială de gradul IV de forma:
r 4  2r 2    0 (10.43)
care are două rădăcini reale şi două imaginare:

r12, 2     2   (10.44)

Soluţia generală a ecuaţiei (10.42) este de forma:

  C1 sin mx  C2 cos mx  C3e nx  C4 e  nx (10.45)

în care:

m    2  
(10.46)
n     2

sunt mărimi reale şi pozitive (rădăcinile reale ale ecuaţiei de gradul IV).
Pentru determinarea constantelor de integrare C1 , C2 , C3 , C4 din (10.45) se utilizează

condiţiile de margine (impuse de sistemul de rezemare de la capetele grinzii). Reazemele de la

capetele grinzii fiind de tip furcă în secţiunile de reazem rotirea  a grinzii în planul yOz este
împiedicată. Este însă liberă deplanarea secţiunii grinzii la ambele capete. Se poate scrie deci:
d 2
Pentru x  0    0 şi 0
dx 2
Din derivarea de două ori a relaţiei (10.45) rezultă:
d 2
 C1m 2 sin mx  C2 m 2 cos mx  C3 n 2 e nx  C4 n 2 e nx (10.47)
dx 2
Din   0  C1  0  C2  C3  C4  0 (10.48)

13
 
 d 2
Din 2
 0  C 2 m 2  C3 n 2  C 4 n 2  0 (10.49)
dx
Dacă se înmulţeşte ecuaţia (10.48) cu n 2 şi se scade (10.49) din (10.48) rezultă:
n 2C2  m 2C2  0
Deoarece m, n  0  C 2  0 şi din ecuaţia (10.48) rezultă că C3  C 4 . Dacă se are în vedere

şi faptul că e nx  e  nx   2 shnx se obţine:

  C1 sin mx  2C 4 shnx (10.50)

d 2
2
 C1 m 2 sin mx  2C 4 n 2 shnx (10.51)
dx
Pentru celălalt capăt al grinzii rezultă:
d 2
Pentru x  L    0 şi  0 şi înlocuind în (10.50) şi (10.51) se obţine:
dx 2
C1 sin mL  2C 4 shnL  0 (10.52)

 C1m 2 sin mL  2C 4 n 2 shnL  0 (10.53)

S-au obţinut astfel două ecuaţii omogene (10.52) şi (10.53) cu două necunoscute C1 şi C 4 .
Pentru ca sistemul de ecuaţii asociat celor două ecuaţii să aibă soluţii diferite de 0 este necesar
ca determinantul coeficienţilor să fie nul. Rezultă:
sin mL  2shnL
 0 (10.54)
m sin mL  2n 2 shnL
2

Rezultă astfel că:

 sin mL  2n shnL  2m 2 sin mLshnL  0
 
2 sin mL n 2 shnL  m 2 shnL  0

sin mLn 2 shnL  m 2 shnL   0

Cum m, n  0  sin mL  0 şi din ecuaţia (10.52) rezultă C 4  0 .
Din condiţia: sin mL  0  mL  k , k  1,2,3...
Valoarea cea maim mică pentru m care satisface condiţia sin mL  0 se obţine pentru: k  1 .
Rezultă:

mL   şi m 
L
Înlocuind valoarea lui m în (10.46) se obţine:

14
 
 2
   2   
L2
2
 2 
     2   
2

L 
4 2
2    4
 2 2
2
L L
 4
 2
 4
 2
L L2
Dacă se ţine cont de expresiile lui  şi 2 din (10.41) rezultă:

4 2
M cr  EI  EI  GI t EI (10.55)
L4 L2
Analizând relaţia (10.55) se pot formula următoarele concluzii:
- cu cât deschiderea L a grinzii este mai mare, cu atât pericolul de flambaj lateral este
mai mare;
- cu cât rigiditatea la răsucire (torsiune) este mai mare (GI t , EI  ) şi cu cât rigiditatea la

încovoiere transversală este mai mare ( EI ) pericolul de flambaj lateral este mai mic.

10.5 Rezistenţa la încovoiere-răsucire a secţiunii

Conform prevederilor din SR EN 1993-1-1:2006 relaţia de verificare la încovoiere-răsucire
este:
M Ed
1 (10.56)
M b , Rd

în care M b ,Rd este momentul rezistent de calcul la încovoiere-răsucire.

Pentru secţiunile din clasele 1,2 şi 3 rezistenţa la flambaj se stabileşte cu relaţia:

 LT W pl f y
M b, Rd  (10.57)
 M1
pentru secţiunile din clasa 3 cu relaţia:

 LT Wel f y
M b ,Rd  (10.58)
 M1

iar pentru secţiunile din clasa 4 cu relaţia:

 LT Weff f y
M b ,Rd  (10.59)
 M1

15
 
unde Wpl, Wel şi Weff sunt modulele de rezistenţă plastic, elastic şi respectiv eficace ai secţiunii
transversale a alementului analizat. Factorul de reducere  LT depinde de curba de flambaj prin
încovoiere-răsucire şi se calculează utilizând relaţia:

1
 LT  , dar  LT  1.0 (10.60)
2
 LT   2
LT  LT

 
 LT  0.5 1   LT  LT  0.2   LT 2
(10.61)

Zvelteţea redusă se stabileşte pentru solicitarea de încovoiere-răsucire cu relaţia:

Wf y
 LT  (10.62)
M cr

în care W se va alege diferenţiat în funcţie de clasa secţiunii transversale.

În relaţiile de mai sus  LT este factorul de imperfecţiune ce depinde de curba de flambaj prin
încovoiere-răsucire (Tabelul 1), iar M cr este momentul încovoietor critic de flambaj determinat pe

baza relaţiei (10.55).

Tabelul 1

Alegerea curbelor de flambaj pentru flambajul prin încovoiere-răsucire se face pe baza

prevederilor din tabelul 2.
Tabelul 2

16
 
 10.6 Verificări la starea limită de serviciu (S.L.S.)
Pentru structurile de poduri la Starea Limită de Serviciu (de exploatare) trebuie efectuate
următoarele verificări:
- limitarea eforturilor unitare;
- limitarea respiraţiei inimilor;
- respectarea limitelor gabaritului de liberă trecere;
- limite ale aspectului vizual.

10.6.1 Limitarea eforturilor unitare

f
 Ed .ser  y
(10.63)
 M ,ser
f
 Ed .ser  y
(10.64)
3  M ,ser

f
 Ed
2
, ser  3 Ed , ser 
2 y
(10.65)
 M ,ser

în care valoarea recomandată pentru  M ,ser este 1.0.

10.6.2 Limitarea respiraţiei inimilor

Pentru a limita respiraţia inimilor se limitează zvelteţea acestora, reducându-se astfel
pericolul apariţiei fisurilor din oboseală în îmbinările sudate dintre inimi şi alte elemente
componente ale secţiunii grinzilor cu inimă plină (tălpi, rigidizări etc.) situate în zona comprimată.
Această verificare poate fi neglijată în cazul panourilor de inimi fără rigidizări longitudinale
sau pentru subpanourile inimilor rigidizate dacă sunt îndeplinite condiţiile:
b
 30  4 L  300 pentru poduri rutiere (10.66)
t
b
 55  3.3L  250 pentru poduri feroviare (10.67)
t
în care L este deschiderea grinzii, exprimată în m şi nu mai mică de 20m.
Dacă nu sunt îndeplinite criteriile exprimate prin relaţiile (10.66) şi (10.67), atunci respiraţia
inimii se verifică cu relaţia:
2 2
  x , Ed ,ser   1.1 Ed ,ser 
      1.10 (10.68)
 k  E   k  E 
în care:

17
 
  x ,Ed ,ser ,  Ed ,ser sunt efoturi unitare obţinute în gruparea frecventă de acţiuni;

k , k sunt factorii de voalare obţinuţi presupunând marginile panoului de inimă ca fiind

articulate;
2
t
 E  190000  în [N/mm2] (10.69)
b

10.6.3 Respectarea limitelor gabaritului de liberă trecere

Sub efectele grupării caracteristice de acţiuni, nici o parte a structurii nu trebuie să intre în
limitele gabaritului de liberă trecere precizate în norme.

10.6.4 Limite ale aspectului vizual

Pentru obţinerea unui aspect vizual plăcut în cazul podurilor se prevede o contrasăgeată.
Aceasta se determină în baza relaţiei:
1
f cs  f g  fp (10.70)
4
în care:
f g este săgeata verticală din acţiuni permanente;

f p este săgeata verticală din acţiuni utile.

18