Sunteți pe pagina 1din 32
Hristos si perfectiunea umana! L Problematica si definirea termenilor Luand in consideratie faptul c& E, G.-White I! prezint& in mod constant pe Hristos ca fiind exemplul nostru spiritual, nu este surprinzAtor c& ea stabilesteo relatiestrnsdintre desavarsirea crestina si sfinfenia lui Hristos in timpul intruparii. Lucrarea de fata igi propune sd rezolve aceasta problema, rispunzdnd la trei intr jore: (1 len White prin desivarsirea spirituala? (2)Este posibila perfectiunea in aces permanent al cresteri spirituale, sau ambele? (3)Care este relafia pe care o stabileste E.O.White intve perfecfiunea sprituall a lui Hristos st cea a credinciosilor? Putem spera ca in aceasta viafé si atingem acelasi nivel al desAvarsirii pe care I-a atins si Hristos in timpul intrupairii Sale? A avut Hristos 0 mostenire spiritual asem&nstoare cu a intregii umanitaqi? A avut [sus acelasi punct de plecare, a folosit el aceleasi mijloace pentru aceeasi fint8? Sau exist o discrepanta intre exemplul desivarsirii totale a lui Hristos, asumat de noi si cea ce E.G.White ar putea recunoaste: diferenfele majore dintre dintre natura umand a lui Hristos si a noastra? Raspunsurile la aceste intrebari capata un sens foarte clar atunci cénd le punem in relatie cu subiectul eforturilor noastre pe plan spiritual, Dacd noi, ca si crestini, vor elimina eforturile inutile $1 aleatorii, atunci vom infelege care este finta pe care Dumnezeu doreste si o atingem, precum si care sunt mijloacele pe care El ni le pune la dispozitie pentru indeplinirea cerintelor Sale. Raspunsul fa aceste intrebliri depinde’si de modul in care fl prezentim pe Hristos oamenilor. Atentionarea binecunoscut’ a lui E.G.White este pertinent in acest sens: «, ceea ce este descoperit este al nostru gi al copiilor nosatri, dar $Q fiecare fiinya mand si fie avertizata in legatura cu tentafia de a-L prezenta pe Hristos ca fiind intrutotul uman, asa cum suntem noi; acest lucru este practic imposibil;”” e de alta parte, ea accentueazi natura umand completa a lui Hristos. | Hristos nu a pretins doar c& ar avea natura umand; El gi-a asumat-o in realitate. El a avut intr-adevar o natura umand, El era fiul Mariei; El a fost samAnta lui David potrivit liniei genealogice.”® Nu este nimic de nunafa doketista in conceptia lui E.G.White despre Hristos; inst ‘ea nici nu incearc& s4 reduc natura divina a lui Hristos la conditia decdzuté a umanitati. ‘Aceast lucrare nu are pretentia de a fi exhaustiva, ci este doar o incercare de lamuri ‘nvataturile lui E.G. White despre acest subiect. Pentru inceput este bine si clarificdm anumiti termeni folosifi de E.G. White, precum nee Caracterul este definit de c&itre Ellen White ca find suma géndurilor si sentimentelor exteriorizate in comportament. "Daca : ‘awed nity ee a en = f »s Adevaratul caracter este o calitate a sufletului, care se arat& in comportament.’ Baza caracterului, explicd ea, reprezint& o corecti folosire a capacitatilor mentale. sia puterilor morale, talentelor si facultatilor cu i. Puterile morale si mentale pe care ni le-a dat Dumnezeu nu reprezint& caracterul, Ele sunt it i ii ‘sunt bine folosite, vor fc * suptiment al Rev. Ministry, aug. 2003, autorl setiunii~ Erwin G. Gane 2 E.G, White, SDA Bible Comentary, vol 5, p. 1129. 2 B.G.White, Selected Messages, vol.1, p. 247. *£.G.White, Testimonies, vo. 5, p.310. 5 E.G.White, Child Guidance, p. 161 Un om poate avea o siménta valoroas’ in mand, dar sAmanta nu reprezintd un cedru’. Samanta trebuie plantaté inainte ca ea s& devin un copac, Mintea este gradina; caracterul este rodul. Dumnezeu ne-a dat capacitati pe care si le cultivim gi si le dezvoltim. Direefia vietti noastre determina caracterul. in instruirea acestor capacititi pentru a fi armonioase si si formeze ug caracter-valoros, noi suntem.chemati si luerém, niment nu poate face nimic in locul nostru. "E.G White defineste marile puteri morale ale sufletuluica flind: ,eredinta, nddejdea i dragostea”Intenfia ei este de araté cum caracterul, sumna gindurilor,sentimentelor sia ac inilor, este bazaia pe utilizarea anumitor capacitati, facultati, puteri; dintre acestea, cele mai importante sunt credinta, nddejdea si dragostea. in privinta puterilor mintale, ea nu se refer la abilitati intelectuale ca fiind premiseleunui bun caracter, ci spune: ,.Abilitatile intelectuale si genialitatea nu formeaz’ caracterul, cici adesea cei care'dispun de aceste elemente, prezint exact inversul a ceca ce este un bun caracter.”” ‘Astfel ca in utilizarea termenului natura) E.G. White adesea infelege natura spiritual” ca find ceva diferita de latura umana fizict sf intelectual’, De exemplu, vorbind despre natura lui Hristos, ea serie: ra Lui spiritualé era fir nici o urma de pacat,”"? Ba defineste apoi, ce {nfelege prin natura spirituala perfecta. Prezentand condifia omului inainte de cadere serie: “2Ornul trebuia s& poarte chipul lui Dumnezeu atat in infaitisarea exterioara, cAt si in caracter. ‘Numai Hristos singur este "intiparirea Fiinjei" (Evr.1,3) Tatalui; omul inst a fost facut “dupa chipul” lui Dumnezeu. Natura sa era in armonie cu v‘ i Dumnezeu. Mi i ‘nteleaga lucrurile dumnezeiesti. Sentimentele sale erau curate; apetitul si pasiunile [ui erau sub ‘pul lui Dumnezeu si fiind in perfect ascultare de vointa Sa." CO natura spirituala perfect implica o deplind armonie intre puterea morala si mintald si voinja lui Dumnezeu, pentru a reflecta in intregime chipul divin, Aceste puteri morale si mintale reprezint& baza caracterului. In numeroase pasaje, E.G.White face distinetia intre natura i caracter Prima dintre ele reprezint& capacitatile morale ale sufletului si ale mintii, == capacitatea de a tnfelege lucrurile dumnezeiesti. Cea de a doua reprezinta suma gandurilor, a sentimentelor si.a actiunilor care provin din natura umand. Natura este baza caracteruluj, Ea face aceasti distinctie in eartea Calea catre Hristos: ‘> La inceput, omul a fost inzestrat cu puteri nobile si cu o minte bine echilibrata. Ca fing, el cera destivarsit $i in deplina armonie cu Dumnezeu, Géndurile lui erau curate, iar scopurile sale, sfinte. Dar prin neascultare, puterile sale au ajuns pervertite, iar egoismul a luat locul jubiril. Prin piicat, ela ajuns atit de slab, incét ti era imposibil, in propria sa putere, sa reziste puterii réului. El ‘a devenit rob al lui Satana gi ar fi ramas astfel pentru fotdeauna, daca Dumnezeu nu ar fi interve in mod special.” Lainceput, caracterul omului (g4nduri si scopuri) era perfect, de vreme ce el era inzestrat ‘cu o natura perfectii: ,.puterile nobile si o minte echilibrati”. Dar cAnd ,puterile sale (natura) au fost pervertite, caracterul [ui a devenit imprefect, iar egoismul a inlocuit iubirea, i i osibild prin mentinerea ,.puterii si a mintii echilibrate”, ci numai prin dependenta de Dumnezeu pentru a rezista riuluj. Nr cedrul nu permite aparita buruienlor. 7 B.G.White, 47, p. 606, * EG White, 3T, p.187. ‘G.White, Child Guidance, p. 161 °E.G.White, SDA Bible Comeniary, p, 104. ' E.G.White, Patriarhi si Prof, p.45 (Rom cap. Creatiunea, p.28) "EG White, CCH, p.17 (cap. Pacdtosul are nevoie de Hristos) ‘Strebuie sa existe o putere care si lucreze dinauntru, o noua viaféi de sus, mai inainte ca ‘oaménii s& poata fi schimbati de la pacat la sfintenie. Aceasta putere este Hristos. Numai harul Sau poate sa invioreze puterile fara viaté ale sufletului si sa-l atraga spre Dumnezeu, spre sfintire.”” Faptul cd E.G.White, defineste ,natura” ca fiind ,puterea sufletului”, ,capacitatea de a-L cunoaste pe El” este demonstratai si de urmatorul fragment din cartea Educatie: capacitatea de a-I. cunoaste. Toat& lucrarea celui rau pe parcursul activitajit Tut fristos a fost demascati, Faoultatile sufletului, paralizate de p&cat, mintea intunecatd, vointa pervertité, doar El poate si le revigoreze gi si le restaureze. El ne deschide bogafia universului, ca prin El puterea de a disceme si de a insusi aceste comori si fie impirtasité..Rezultatul consumarii din fructul cunostinfei binelui si a rfului se manifesta in experienta fiecarui om. Aceasta este ceea ce in natura sa induce inclinatia spre rau, 0 putere, care fara interventie, el nu o poate stavili. Pentru a intelege puterea ei, pentru a atinge idealul, care in majoritatea sufletelor este singurul merit pe care BI il accept, omul poate avea trie Taria aceasta este Hristos.” * ‘ind omul este convertit, lui i se d& un nou caracter (67, p. 449) si noi vom vedea c& Dumnezeu doreste ca poporul Siu si ajunga la perfectiunea cara i. Dar convertirea nu es rezultatul noi naturi in sensul unor noi capacititi, mentale si puteri morale. Cu privire la pocai E.G.White sri Ganduri noi, simtéminte noi, motive noi, sunt implantate. Se formeaza un nou standard al caracterului. Mintea este schimbatd, capacitatile sunt stimulate si actioneze in noi domenii. Omul nu este inzestrat cu alte capacititi, ci ele sunt sfintite. Desi E.G. White are multe de spus in privinta importan(ei destivasirii caracterului ea nu o prezinti ca fiind perfectionarea capacitatilor, a puterilor morale si mintale, care sunt baza naturii umane pentru a intra in ceruri. Aceste puteri sunt pistrate in condifii corespunzatoare (81, p. 64), trebuie puse la lucru gi dezvoltate (4T, p. 606), dar nu se sugereazi fuptul ca vor fi perfectionate pana la venirea lui Isus. inainte de a trage o concluzie cu privire la ceea ce putem deveni in aceasta viata, putem spune c& vom deveni in toate aspectele ceea ce Hristos a fost in natura sa umana; ar trebui ‘A ne intrebam totusi, el a mostenit la nastere o ,,dorint& si o capacitate” inferioare de a-L cunoaste pe Dumnezeu? Puterea sa morala era imperfecta? in alte cuvinte, Hristos a mostenit ceea ce noi mostenim la , 0 natura decdzuta si pacdtoasi? st nash ca sip IJ. Natura omului la nastere E.G.White spune multe despre efectele céderii omului in pcat. Prin alegerea de a pica mul_a dobandit o natura decizuti. “2Dar lor li s-a spus c& natura lor a devenit dectzuté in urma pAcatuiri; ei sian diminuat is isi i i Satana ca si aiba acces direct,” ‘Aceasta natura dectizuta pe care toti urmasii lui Adam au mostenit-o. ,, Din cauza pacaturi,. urmasii lui s-au nascut cu tendinte int + Desi ea nu prezint& invatiturile sale in sensul extrem augustinian al doctrinei despre vinovatia mostenita, E.G. White totusi prezint’ urmarile directe ale cAderii in pacat a primilor piringi, cum ar fi pierderea nemuririi, condamnarea la mortea vesnic& a intregii omeniri. Numai interventia Mantuitorului a permis restaurarea naturii umane la puritatea si nemurirea original "E.G. White, CCH, p. 18 “E.G White, Educatie, p28, 29. *S Parabole, p, 98,99. °° E.G.White, Patriarhi si Profeti,p.61. -GWhite, SDABC, vol 5, p. 1128