V-am scris...

V-am scris atîtea nopți amare

și-atîta viață mistuită
am pus în gînduri și-n cîntare
și în solia fericită.

Am semănat cu plină poală

semințe rodnice de slavă
și nu mi-a fost nici mîna goală,
cum n-a fost inima bolnavă!

De-a fost vreo trudă sau osîndă

le-a ars a dragostei văpaie -
și de-a fost mîna tremurîndă
s-a întărit în vîlvătaie.

Am dus cu drag această viață

chiar dacă-am strîns adesea hrană
de seară și de dimineață
tăcuta lacrimilor mană.

Chiar de-am văzut sporindu-mi șirul

cu-atîtea prigoniri de soarte
și-atît de-ntins că-i cimitirul
de visuri și speranțe moarte.

Chiar dacă-n orice zi-n tăcere

am plîns o nouă prietenie
mai mult cu încă o durere
și mai puțin c-o bucurie...

- Din tot trecutul se-nfiripă

un gînd ce toate le dezleagă:
tot ce am semănat, e-o clipă
dar am să strîng vecia-ntreagă!

—Traian Dorz