Strategii de relaţii publice în mediul global

Campanii de relaţii publice la nivel global

Campania de relaţii publice este un efort susţinut al unei organizaţii pentru a construi
relaţii sociale demne de încredere, cu scopul de a atinge anumite obiective (determinate în urma
unor cercetări), efort bazat pe aplicarea unor strategii de comunicare şi evaluarea rezultatelor
susţinute.1
Doug Newsom, Kruckeberg Dean şi Van Slyke Turk, propun următoarea definiţie:
``Campaniile sunt eforturi ample, coordonate şi orientate către atingerea unui obiectiv sau a unui
set de obiective corelate, care vor permite organizaţiei să atingă în viitor, un scop pe termen lung,
fixat prin declaraţia de principii``.2 Elementele dinstinctive ale unei campanii în cadrul unui plan
de relaţii publice sunt: amploarea acţiunilor întreprinse, focalizarea lor şi concentrarea lor asupra
unui număr mic de obiective într-o perioadă de timp nu prea lungă.
Pentru a se impune în domeniul lor, organizaţiile, indivizii, ideile trebuie să se sprijine pe
diverse strategii elaborate de consilieri, specialişti într-o activitate anume. Campaniile reprezintă
cea mai populară metodă de a face cunoscută organizaţia şi de a-i construi o imagine pozitivă.
Elaborarea unui plan de campanie de relaţii publice "corespunde unui stadiu de evoluţie al
organizaţiei care a înţeles că trebuie să se adapteze la public sau să încerce să-l influenţeze"3
Organizaţiile pot desfăşura campanii în sprijinul lansării unor produse, pentru formarea şi
menţinerea unei imagini favorabile sau îşi pot uni forţele într-o campanie comercială care să
promoveze o anumită ramură industrială ori care să susţină o serie de aspecte - locale, naţionale,
internaţionale, ce afectează industria respectivă.

Planul unei companii de relaţii publice

Campania de relaţii publice nu este un şir de improvizaţii; ea se materializează sub forma
unui plan structurat în etape bine definite, ordonate într-o succesiune logică, astfel încât să ducă
la îndeplinirea obiectivelor stabilite.
Planul campaniei de relaţii publice se elaborează ca o consecinţă a: planificării
strategice; apariţiei unei urgenţe; funcţionării şi observării atente a feed-back-ului; unei decizii
ad-hoc; propunerii structurii de relaţii publice; unei solicitări venite din exterior.4
Planul unei campanii de relaţii publice trebuie să răspundă la patru întrebări5:
- Care este situaţia actuală?
- Ce rezultate vrem să obţinem?
- Cum vrem să ajungem la aceste rezultate?
- Cum vom măsura nivelul de realizare a scopurilor şi efectul acestora?

____________________
1
Kendall, Robert (1996), op.cit.,p.3.
2
Newsom, Doug, VanSlike Turk, Judy şi Kruckeberg, Dean (2003). Totul despre relaţiile publice.
Iaşi: Polirom, p.571
3
Bernard Dagenais, Campania de relaţii publice,Polirom, p.16
4
Cf. Bernard Dagenais, Campania de relaţii publice, Polirom, 2003, p.62-64
5
Cf. Ibidem, p.55
Totodată, planul campaniei trebuie să respecte câteva cerinţe, cum sunt:
- să ţină seama de planurile superioare ale organizaţiei;

1
- să fie orientat pe îndeplinirea obiectivelor organizaţiei;
- să se articuleze la nivelurile ierarhice de decizie;
- să fie flexibil, astfel încât să permită corectarea lui în funcţie de rezultatul evaluărilor
acţiunilor desfăşurate.

Etape în planul unei campanii de relaţii publice

Ca proces de relaţii publice, campania este un demers structurat, planificat şi
coordonat. Planul campaniei nu trebuie conceput ca o sumă aritmetică de etape distincte,
ci ca o concepţie flexibilă în care, pe de o parte, părţile componente se întrepătrund, iar
pe de altă parte, se pot efectua schimbări impuse de evaluările permanente. Următorul
algoritm este o adaptare şi o completare a succesiunii realizate de Cristina Coman6, prin
sintetizarea diferitelor modele din literatura de specialitate:
- Definirea problemei: cel mai adesea, conducătorii instituţiilor sunt preocupaţi
doar de rezultatele economice şi neglijează aspectele de imagine şi relaţia cu diversele
publicuri. Identificarea problemei nu trebuie să încerce să cuprindă modul de rezolvare
sau să culpabilizeze organizaţii, persoane sau categorii de persoane. Această etapă este
adesea neglijată de specialiştii în relaţii publice, care uită să formuleze un punct de
vedere al organizaţiei asupra situaţiei iniţiale, cu accent pe consecinţele negative ale
perpetuării situaţiei existente. Un alt detaliu ar fi acela că, pentru cazul campaniilor
sociale, definirea problemei se face la nivel macrosocial, oricare ar fi organizaţiile
promotoare ale proiectului.
- Analiza situaţiei: este o etapă materializată într-un dosar de lucru în care se
acumulează toate datele cunoscute referitoare la problema în cauză, date structurate pe
două secţiuni: (1) analiza factorilor interni (date despre biografia şi imaginea persoanelor
importante din cadrul organizaţiei, atitudinile şi practicile de comunicare din interior,
istoricul implicării organizaţiei în problema respectivă); (2) analiza factorilor externi
(interese, atitudini şi caracteristici ale segmentelor de public implicate sau afectate de
problema respectivă, legi şi reglementări care privesc problema, jurnalişti sau publicaţii
care se ocupă de domeniul respectiv).
- Identificarea categoriilor de public: pornind de la identificarea valorilor,
intereselor, aşteptărilor publicurilor se procedează la o ierarhizare a segmentelor de
public în ordinea importanţei lor pentru realizarea obiectivelor campaniei. Segmentele
trebuie identificate cât mai ``strâns`` şi cât mai fidel. În al doilea rând, tipul de consum
media este important să se identifice, pentru că reprezintă calea de atingere a fiecărui
public ţintă. Un ultim aspect se referă la realismul în identificarea publicurilor.
- Formularea obiectivelor: în multe variante, formularea obiectivelor este plasată
înaintea alegerii publicurilor ţintă. Însă, obiectivele nu pot fi stabilite înainte de alegerea
şi ierarhizarea segmentelor de public.

_________________
6
Coman Cristina (2001), op.cit.,p. 81

2
 După Dennis L. Wilcox7, obiectivele unei campanii se pot împărţi în două mari categorii:
(1) informaţionale (prezintă un produs, un serviciu sau o organizaţie, sunt uşor de formulat şi de
realizat, dar gradul de îndeplinire se constată mai greu) şi (2) motivaţionale (urmăresc să
determine anumite acţiuni ale publicului şi de aceea sunt greu de atins, dar realizarea lor se
evaluează mai uşor).
- Formularea axei de comunicare: defineşte şi poziţionează produsul/serviciul, actorul
public sau organizaţia, în relaţia cu publicurile ţintă.
- Stabilirea strategiilor: pentru alegerea celei mai bune strategii trebuie să se realizeze
corespondenţa cu: obiectivele fixate, publicurile alese ca ţintă a campaniei, stilul de comunicare
organizaţională.
- Stabilirea tacticilor: decurge din strategie; în conceptul de tactică se include atât
acţiunea propriu-zisă, cât şi canalul de comunicare. Planul de campanie trebuie să cuprindă
următoarele informaţii: descrierea activităţii, termenul limită de executare, cerinţe speciale
(spaţiu, echipament audio-video), bugetul estimat, persoana care răspunde de finalizare.
Fiecare acţiune planificată se adresează unei categorii specifice de public. Tacticile
trebuie puse în concordanţă cu strategiile, iar la finalul campaniei, eficienţa acestora trebuie
evaluată. Lucrările de specialitate consideră că specialiştii în relaţiile publice au la dispoziţie trei
canale prin care îşi pot transmite mesajele:
- evenimente speciale;
- media controlate;
- media necontrolate.
- Fixarea calendarului: Robert Kendall8 identifică mai multe moduri de prezentare
grafică a calendarului campaniei: (1) pentru fiecare lună: scris de mână sau tipărit, datele
acţiunilor sunt încercuite, iar alături se adaugă cu altă culoare detaliile de comunicare; (2) global:
o schemă grafică în care anul este divizat în două, trei sau patru părţi; sunt reprezentate toate
elementele strategiei cu intervale de timp de pregătire şi desfăşurare; (3) ``tabloul lui Gantt``:
este o variantă în care, pe o coloană, în stânga, e prezentat graficul activităţilor, iar în dreapta, pe
orizontală, se trec lunile, în timp ce pe verticală se trece ordinea zilelor şi se leagă numele
acţiunii de ziua în care a fost programată; (4) ``calendarul povestit``. Sunt prezentate în detaliu
activităţile prevăzute în planul de campanie, precizându-se în dreptul fiecăreia data desfăşurării;
Bernard Dagenais9 face distincţie între un program al activităţilor şi un calendar al
acestora. Primul determină localizarea temporală a unei activităţi anume. Calendarul, în schimb,
cuprinde informaţiile cu privire la etapele de acţiune şi datele la care acestea trebuie executate.
Este vorba despre programarea acţiunilor ce trebuie realizate pentru ca planul să fie gata la un
anumit moment stabilit, adică în conformitate cu programul.Calendarul poate avea diverse forme
şi trebuie construit de aşa manieră încât să ofere o perspectivă generală asupra tuturor
activităţilor, dar, în acelaşi timp, să facă vizibile, dintr-o privire, elementele principale ale
campaniei, să fie uşor de consultat, realist, echilibrat şi să propună termene stricte de îndeplinire
a activităţilor din planul campaniei de relaţii publice.

________________________
7
Wilcox, Dennis L., et al. (1992), op.cit., p. 172
8
Robert Kendall, Robert (1996), op.cit., p.283-284
9
Bernard Dagenais, Campania de relaţii publice, Polirom, 2003, p.315-316

3
 - Stabilirea bugetului: în condiţiile realizării unui calendar cât mai amănunţit, realizarea
unui buget este relativ facilă şi ajută nu numai la demararea efectivă a proiectului, ci şi la
alocarea unor roluri şi responsabilităţi. Nu numai estimarea cheltuielilor este importantă, ci şi
aceea a resurselor şi a sarcinilor de alocat fiecărui participant. În România, bugetele alocate
pentru campaniile de comunicare pot să fie mai mici de cât apreciază specialiştii.
- Definirea procedurilor de evaluare: după Scott M. Cutlip10, evaluarea trebuie să se
desfăşoare pe trei niveluri: (1) evaluarea planului de campanie: se urmăreşte, în primul rând,
dacă informaţiile au fost suficiente şi adecvate, în al doilea rând, calitatea şi oportunitatea
strategiilor alese şi, în fine, calitatea mesajelor concepute; (2) evaluarea implementării planului:
se stabileşte gradul în care tacticile şi-au atins scopul, măsurându-se totodată efortul depus pentru
realizarea acestora. În primul rând se contabilizează cantitativ mesajele emise, apoi se
monitorizează preluarea lor în mass-media, în final, se identifică audienţa efectivă a mesajelor;
(3) evaluarea impactului mesajului: este dimensiunea cea mai importantă a evaluării, se referă la
gradul de îndeplinire a obiectivelor campaniei şi feed-back-ul transmis de publicurile ţintă.
Aceasta presupune:
a. Stabilirea numărului de persoane care şi-au însuşit mesajele transmise.
b. Stabilirea numărului de persoane care şi-au schimbat opiniile după receptarea
mesajelor transmise.
c. Stabilirea numărului de persoane care şi-au schimbat atitudinea după receptarea
mesajelor. Aceste trei tipuri evaluări presupun compararea cu cunoştintele opiniile, atitudinile
existente înainte de începerea campaniei. Cercetările trebuie făcute pe grupuri reprezentative de
public vizat, prin metode sociologice.
d. Stabilirea numărului de persoane care acţionează în direcţia sugerată de mesaje.
e. Stabilirea numărului de persoane care repetă sau promovează comportamentul sugerat
de campanie. Evaluările se fac prin observare directă sau indirectă a grupurilor sau indivizilor.
f. Stabilirea contribuţiei campaniei la schimbarea socială şi culturală pozitivă.

Caracteristici ale campaniei de relaţii publice

Sintetizând experienţa acumulată de specialiştii în domeniul relaţiilor publice, Cristina
Coman11 consideră că o campanie de succes trebuie să aibă mai multe caracteristici:
- definirea nevoilor, a obiectivelor şi a resurselor publicului sau publicurilor ţintă;
- planificarea sistematică a campaniilor;
- monitorizarea şi evaluarea continuă a campaniei;
- ajustarea şi corectarea permanentă a campaniei pentru menţinerea interesului publicurilor
faţă de organizaţie;
- selectarea unor media adecvate pentru fiecare categorie de public.

Tipuri de campanii de comunicare

Autorul american Patrick Jackson12 consideră că ceea ce diferenţiază campaniile sunt
tipurile de obiective:
- conştientizarea unei probleme: se urmăreşte aducerea în atenţia publicului a unor teme
puţin dezbătute (de ex., normele de comportament ecologic);

__________________________
10
Cutlip, Scott M. et.al. (2005/2010), op.cit., p.390-412
11
Cristina Coman, op.cit., p.80-81
12
Apud Newsom, Doug et al.(2003), op.cit., p. 573, şi Coman Cristina (2001), op.cit., p.78-80

4
 - informarea publicului: se urmăreşte nu numai conştientizarea unei probleme importante,
ci şi însuşirea de către public a informaţiilor despre specificul problemei (ex., cazuri de
boli generate de poluare, costurile sociale şi pagubele generate de poluare);
- educarea publicului: se doreşte ca publicul să adopte un model de acţiune în conformitate
cu cel propus prin campanie (campania împotriva cancerului de cervix şi vaccinarea
HPV);
- întărirea atitudinilor: în acest caz mesajele se adresează unei categorii de public care
susţine valorile organizaţiei (ex., o campanie pentru construirea unei biserici);
- schimbarea atitudinilor: mesajele sunt adresate unor publicuri care nu aderă la valorile
organizaţiei (campania împotriva violenţei domestice);
- schimbarea comportamentului: se urmăreşte ca publicul să adopte un model nou de
acţiune, fie că există, fie că nu există un model prestabilit (campania pentru adoptarea
metodelor de planning familial).
După Jerry A. Hendrix primele două tipuri de obiective sunt obiective informaţionale, al
doilea şi al treilea sunt atitudinale, iar ultimele două sunt obiective comportamentale.
Alte criterii de clasificare a campaniilor de relaţii publice:
- după factorul timp, ele pot fi cu durată lungă şi cu durată scurtă;
- după conţinut, pot viza teme de amploare sau teme limitate;
- după adresabilitate, se pot restrânge la o singură categorie de public sau se pot extinde la
toate publicurile organizaţiei. Pentru a-şi atinge obiectivele aceste campanii, au nevoie de
sprijinul autorităţilor printr-un cadru legislativ şi normativ adecvat.

Conceptul de campanile de relaţii publice

Conform lui Bernard Dagenais13 - "este instrumentul care face legătura între organizaţie şi
publicurile acesteia" şi constă dintr-o "succesiune de acţiuni concrete ce trebuie realizate pentru a
atinge obiectivele organizaţiei".
Dupa W.S. Dunn14 - o asemenea campanie constă în:
- analiza situaţiei comunicării şi a marketingului şi înţelegerea comportamentului
consumatorului;
- efortul de a dezvolta strategii pentru folosirea mass-media, a mesajelor şi bugetelor
alocate pentru a oferi un plan pentru a obţine avantaje din aceasta situaţie.
Relaţioniştii, atunci când proiectează campania de relaţii publice, operează, de regulă, cu
următoarele concepte15 - scop, obiectiv şi declaraţie de principii.
a) Scopul este definit ca rezultat global pe care o organizaţie speră să-l obţină prin
activitatea sa.
b) Obiectivul este reprezentat de acţiuni şi etape specifice care măsoară progresul făcut în
îndeplinirea scopului; acesta trebuie să fie clar, comensurabil şi să contribuie semnificativ la
îndeplinirea scopului propus.

__________________________
13
Bernard Dagenais, Campania de relaţii publice, Polirom, p.57
14
W.S. Dunn, apud Cristina Coman, op.cit., p.73
15
Cf. Cristina Coman, op.cit., p.74-75

5
 c) Declaraţia de principii este un text scurt în care sunt prezentate valorile majore ale
unei organizaţii, scopurile pe care le are, locul şi responsabilitatea ei între celelalte organizaţii
asemănătoare şi în societate în general. De regulă, declaraţiile de principii pun în evidenţă
angajamentele publice referitoare la obligaţiile civice si la responsabilităţile sociale, constituie o
mărturie a ideologiei şi valorilor pe care le promovează şi dau sens activităţilor organizaţiei.
Pentru relaţionişti declaraţia de principii este foarte importantă întrucât:
- face vizibilă şi transparentă organizaţia pentru societate;
- facilitează procesele comunicaţionale;
- oferă un cadru general în interiorul caruia programele sau campaniile de relaţii publice
pot să-şi fixeze cu uşurinţă scopuri şi obiective specifice.
O declaraţie de principii este coerentă şi îşi atinge scopul pentru care a fost elaborată dacă
răspunde la câteva întrebări majore:
- De ce există?
- Pentru ce se vrea cunoscută, în prezent şi în viitor, organizaţia?
- Ce trebuie să aştepte publicurile de la organizaţie?
- Care sunt priorităţile organizaţiei?
- Unde se vrea să se ajungă, cu cine vrea să colaboreze pe traseul proiectat?
- Care va fi rolul organizaţiei în comunitate şi în domeniul specific de activitate?
- Cui îi aparţine organizaţia?
- Către cine are obligaţii?
- De ce ar dori cineva să lucreze pentru organizaţie?
În proiectarea şi eleborarea campaniilor de relaţii publice relaţioniştii trebuie să opereze
cu semnificaţiile corecte şi a altor termeni des întâlniţi în domeniul de care se ocupă. Astfel,
alături de sintagma "relaţii publice" în practica domeniului apar şi noţiunile16 - de eveniment,
campanie, program.
a) Evenimentul - este o întâmplare de scurtă durată. El ocupă un interval de timp precis,
răspunde numai unui obiectiv şi vizează unul sau mai multe publicuri bine determinate. Poate
cuprinde obiective specifice de mai mică anvergură şi cu caracter punctual.
b) Campania - se întinde pe o durată mai mare, dar, la fel ca evenimentul, are un început
şi un sfârşit bine delimitate. Aceasta este alcătuită dintr-o sumă de evenimente sau alte acţiuni
specifice de relaţii publice, obiectivele ei sunt mai largi şi implică o gamă largă de categorii de
public.
c) Programul - la fel ca în cazul campaniei, este format din mai multe evenimente şi
acţiuni de relaţii publice, dar nu are termen clar de finalizare. El poate fi revăzut şi modificat
periodic şi poate continua atâta timp cât se consideră că este necesar. Obiectivele programului
sunt de mare anvergură şi vizează probleme generale.
Pentru ca diferenţele dintre program şi campanie nu sunt întotdeauna precizate este bine
să se fixeze câteva repere specifice:
- programul are un aspect continuu şi însoţeste viaţa unei organizaţii pe mari durate de
timp;
- campania este concepută pentru o anumită perioadă, are un început şi un sfârşit clar, fapt
care permite evaluarea mai exactă a efectelor ei;

_________________
16
Cf.Ibidem, p.76-78

6
 - aceste procese nu se exclud reciproc: un program se poate desfăşura concomitent cu o
campanie; la fel, un eveniment poate fi desfăşurat în timp ce se derulează un program sau
o campanie cu un caracter mai general. Corelarea lor măreşte impactul activităţilor
relaţiilor publice.
Probleme pot apărea şi în identificarea distincţiilor între campania de relaţii publice şi
alte tipuri de campanii (de marketing, de publicitate etc.), întrucât relaţiile dintre ele sunt foarte
complexe:
- elemente de relaţii publice pot apărea ca instrumente de lucru în alte campanii;
- în relaţiile publice se pot aplica tehnici de marketing pentru crearea de relaţii bune cu
consumatorii, tehnica reclamei pentru prezentarea mai vizibilă a organizaţiei, tehnica
promoţiunii, pentru a se crea evenimente şi acţiuni specifice legăturii puternice cu
publicul.
Este necesar să distingem între conceptul de "campanie de relaţii publice" şi conceptul de
"campanie de comunicare publică":
- primul are ca obiectiv crearea de relaţii pozitive între organizaţii şi publicurile lor
folosindu-se un spectru larg de mijloace de comunicare;
- campania de comunicare publică are un scop imediat, practic bine definit (limitarea
fumatului, înfrumuseţarea oraşului, aplicarea normelor de securitate rutieră etc.) şi
foloseşte exclusiv mass-media.

Obiective şi sarcini

Un obiectiv se referă întotdeauna la un public ţintă şi vizează, în general, o creştere sau o

scădere numerică a acestuia ori o modificare a comportamentului său.
În stabilirea obiectivelor unei campanii de relaţii publice se va opta pentru una dintre
următoarele trei sarcini17:
Cunoaşterea: publicul nu cunoaşte produsul sau serviciul. Trebuie acţionat pentru
informarea acestuia în legătură cu existenţa produsului sau serviciului făcând apel la raţiunea şi
imaginaţia sa.
Atitudinea: publicul cunoaşte produsul sau serviciul, dar este posibil să nu-i placă. Se va
acţiona pentru înlăturarea atitudinii negative şi stimularea atitudinii pozitive a acestuia. Este
necesar a se evalua procentul de ostilitate, de ignorare, indiferenţă sau atitudinile pozitive,
preferenţiale, de fidelitate.
Comportamentul: publicul cunoaşte produsul, acesta îi este pe plac, dar nu-l cumpăra. Va
trebui deci să-l convingem să cumpere produsul sau să folosească serviciul oferit, să adere la
cauza propusă, să treacă la acţiune.
Este uşor de dedus faptul că publicurile ţintă au niveluri diferite de cunoaştere, atitudine
şi comportament. În cadrul formulării obiectivului, în dreptul fiecărei ţinte de atins va trebui să
se precizeze sarcina specifică de îndeplinit.
Sarcinile de îndeplinit corespund celor trei niveluri: cognitiv, atitudinal şi
comportamental.

__________________________
17
Bernard Dagenais, Campania de relaţii publice, Editura Polirom, Iaşi 2003, p.199

7
 Există chiar un acronim care redă aceste sarcini propuse. Este vorba de cuvântul AIDA,
format din primele litere ale cuvintelor care descriu sarcinile de îndeplinit:
- A atrage Atenţia - CUNOAŞTERE
- A suscita Interesul - ATITUDINE
- A stârrni Dorinţă - ATITUDINE
- A provoca Acţiunea - COMPORTAMENT
Atenţia reprezintă notorietatea; interesul şi dorinţa înseamnă percepţia pozitivă; acţiunea
se referă la cumpărare sau adeziune. Constantin Lougavoy şi Denis Huisman, doi autori
francezi, propun o abordare piramidală pentru descrierea etapelor corespunzătoare unor
schimbări ale comportamentului publicului18.
Această schemă arată că informarea (1) este condiţia esenţială pentru etapa numărul (2),
comunicarea, iar aceasta este singura care permite schimbarea (3). Forma piramidei evidenţiază
faptul că, pe măsură ce se trece de la o etapă la alta, baza acesteia se ingustează. Tot de aici se
poate observa că este relativ uşor să pui în practică o politică simplă de informare, dar mult mai
dificil să aplici o politică de schimbare.
Diversele campanii de relaţii publice, după opinia lui Patrik Jackson, fondator al unei
mari firme internaţionale de relaţii publice, pot avea şase tipuri de obiective19:
a. Conştientizarea unei probleme: se aduce în atenţia publicului teme de dezbatere şi de
interes pentru acesta; exemplu: efectele nocive ale consumului de alcool, droguri, tutun;
importanţa eforturilor pentru protejarea mediului ambiant etc.
b. Informarea publicului: pe lângă conştientizarea unei probleme se urmăreşte
îmbogăţirea informaţiilor referitoare la specificul acelei probleme; exemplu: factori generatori de
poluare; cazuri dramatice de boli datorate consumului de băuturi alcoolice, tutun, droguri,
poluarea mediului;
c. Educarea publicului: se urmăreşte pregătirea publicului pentru a acţiona, pe baza
cunoştinţelor acumulate în conformitate cu obiectivele campaniei; exemplu: campania anti-
SIDA, campania împotriva violenţei în familie etc.
d. Întărirea atitudinilor: vizează acele categorii de public despre care se ştie că susţin
valorile organizaţiei; exemplu: protejarea patrimoniului forestier, reducerea poluări etc.
e. Schimbarea atitudinilor: vizează publicurile care nu împărtăşesc valorile organizaţiei;
exemplu: campania împotriva fumatului.
f. Schimbarea comportamentului: se urmăreşte inducerea de noi modele de acţiune;
exemplu: campania pentru păstrarea curăţeniei, campania pentru purtarea centurilor de siguranţă,
campania pentru aplicare metodelor de planning familial etc.
Obiectivele ultimelor două campanii sunt destul de greu de atins, deoarece nu este deloc
uşor să schimbi atitudinile sau modurile de comportament, fapt ce necesită ca ele să se
desfăşoare pe perioade lungi de timp. În plus, pentru atingerea obiectivelor este nevoie ăa fie
susţinute de legi şi reglementări, dar şi implicarea autorităţilor prin măsuri preventive sau
coercitive; exemplu: codul rutier, amplasarea de coşuri de gunoi, controale, amenzi etc.

_______________________
18
Ibidem, p.200
19
Doug Newson şi colab., op.cit., p.47

8
 Bibliografie

Cristina Coman, Relaţiile publice: principii şi strategii, Editura Polirom, Iaşi, 2006
Bernard Dagenais, Campania de relaţii publice, Editura Polirom, Iaşi 2003, p.199
Newsom, Doug, VanSlike Turk, Judy şi Kruckeberg, Dean (2003). Totul despre relaţiile
publice. Iaşi
Cutlip, Scott M. et.al. (2005/2010), op.cit., p.390-412
Wilcox, Dennis L., et al. (1992), op.cit., p. 172
Robert Kendall, Robert (1996), op.cit., p.283-284
W.S. Dunn, apud Cristina Coman, op.cit., p.73

9
10
11
12