EA DE ÎNV

UNITATE VĂȚARE NR.

N 1.

UTILIZA
AREA FON
NDULUI FUNCIAR
F Î ROMÂNIA
ÎN

11. Obiectivele unității de învățaare nr. 1

Prin studdierea acestte unități de învățare stuudentul estee în

măsură ssă:

Cunoasccă fondul fuunciar al Roomâniei

Identificce principaliii factorii reestrictivi ai solurilor
Stabilească principalele funcţii ale solurillor

1 SITUAŢ
1.1 ŢIA FOND
DULUI FUN
NCIAR

Suprafaţa agricolă este de 144.730.700 ha h din caree 9.358.1000 ha terenuuri arabile,,

3.3222.800 ha păăşune, 1.512.000 ha fâneţe,
fâ 281.100 ha vii şi pepiniere viticole, 256.700 haa
livezzi şi pepinierre pomicolee.
În ultimma perioadăă se petrecc schimbărri evidente în ceea ce priveştee utilizareaa
terennurilor, prinn scăderea suprafeţelor
s r ocupate cuu păduri, cu livezi şi a suprafeţeelor arabile,,
creştteri înregisttrându-se înn cazul tereenurilor ocuupate de fââneţe şi cu viţă de viee. Creştereaa
supraafeţei terennurilor scoaase din circcuitul agriccol în ultim mul timp, a determinaat o măriree
substtanţială a teerenurilor occupate cu co
onstrucţii, drumuri
d şi căi
c ferate. See impune reeconstrucţiaa
ecoloogică a tereenurilor deggradate sauu afectate de d diferiţi factori
f restrrictivi naturrali (climă,,
topoggrafie, conddiţii edaficee) sau antroppici, ca urm
mare a utilizzării neraţioonale a soluurilor sau caa
urmaare a influennţei industrriei prin proocesele de poluare.
p Dattele obţinutte în cadrul Sistemuluii
Naţioonal de Moonitoring all Calităţii Solului
S au evidenţiat că
c circa 122 milioane ha terenurii
agriccole, din caare circa 7,55 milioane hah terenuri arabile sun nt afectate ded unul sauu mai mulţii
factoori restrictiv
vi.

Priincipalii factori restriictivi ai prooducţiei agrricole

Tabelul 1.11
Nr. Factorul restrictiv
r Supprafaţa
crt. (m
mii ha)
1 Seceta freccventă 7..100
2 Excesul peeriodic de appă 3..781
3 Eroziunea hidrică a so olului 6..300
4 Eroziunea eoliană 3
378
5 Salinizareaa solului 6
614
6 Aciditatea puternică şii moderată 3..437
7 Carenţe în microelemeente (zinc) 1..500
8 Poluarea chhimică a sollului 9
900
9 Poluarea cuu petrol şi apă
a sărată 50
10 Degradări prin
p diferitee lucrări de excavare 30
11 Depunereaa de reziduurri 18

4
 La aceşti factori restrictivi se adaugă scăderea continuă a gradului de aprovizionare al
solului cu elemente nutritive (azot, fosfor, potasiu) şi scăderea conţinutului în humus al
solurilor. Foarte multe suprafeţe ale terenurilor agricole sunt afectate de mai mulţi factori
restrictivi cu repercursiuni asupra producţiei, calităţii acesteia şi creşterii costului de
producţie. Pe 72,6% din terenurile agricole din clasele de calitate II-V sunt necesare investiţii
foarte mari pentru ameliorarea terenurilor şi înlăturarea factorilor restrictivi ai capacităţii de
producţie a solurilor (Dumitru, 2002).

1.2 ROLUL PEDOLOGIEI ÎN ECOSISTEMELE TERESTRE

În natură ca şi în societatea umană, solul îndeplineşte importante funcţii globale, care

sunt esenţiale pentru asigurarea existenţei pe Terra, prin acumularea şi furnizarea de elemente
nutritive şi energie organismelor vii şi prin asigurarea celorlalte condiţii favorabile dezvoltării
acestor organisme.

ENERGETICĂ ECOLOGICĂ

SOLUL

INDUSTRIALĂ ECONOMICĂ

INFORMATICĂ

1. Funcţia ecologică:
- contribuie la reglarea compoziţiei atmosferei şi a hidrosferei prin participarea
solului la circuitul elementelor chimice şi respectiv al apei în natură;
- contribuie la stabilitatea reliefului, protejând stratele adânci ale scoarţei
terestre;
- prezintă rol de atenuare a variaţiilor bruşte ale unor caracteristici ale solului,
reglând condiţiile de dezvoltare ale plantelor;
- acţionează ca un filtru de protecţie, prevenind contaminarea apelor freatice cu
diferite substanţe poluante;
- prezintă rol de sistem epurator de substanţe organice străine sau de
microorganisme patogene ajunse în sol;
- asigură condiţiile de protecţie, funcţionare şi evoluţie normală a biosferei;
- determină protecţia genetică a unor specii şi implicit a biodiversităţii;
- reprezintă habitatul de dezvoltare al organismelor din sol.
2. Funcţia economică:
- contribuie la producerea de fitomasă care serveşte ca materie primă de bază
pentru producerea de alimente, îmbrăcăminte, combustibil etc., prin
intermediul funcţiilor solului de rezervor şi furnizor continuu de apă şi
nutrienţi care-i conferă proprietatea cea mai importantă respectiv fertilitatea
solului;

5
 - rol în regenerarea capacităţii de producţie a ecosistemelor, prin contribuţia
esenţială la circuitul elementelor chimice în natură (prin mineralizarea
materiei organice).
3. Funcţia energetică:
- acumularea de energie chimică rezultată prin convertirea energiei solare prin
procesul de fotosinteză în substanţe organice şi acumularea parţială a acestora
în sol sub formă de humus. Această energie se poate elibera în sol prin
procesul de descompunere (mineralizare) a substanţelor organice;
- face intermedierea schimbului de energie şi substanţe între litosferă şi
atmosferă;
- rol de absorbţie a radiaţiei solare şi transferul de căldură către atmosferă.
4. Funcţia industrială:
- prezintă un rol important în infrastructură pentru diferite construcţii şi
instalaţii, drumuri, autostrăzi, aerodromuri, stadioane etc., sau spaţiu de
instalare de cabluri şi conducte subterane;
- asigură materii prime pentru diferite ramuri industriale (argilă, nisip, lut etc.).
5. Funcţia informatică:
- semnal pentru declanşarea unor procese biologice sezoniere;
- înregistrează şi reflectă fidel, etapele din evoluţia istorică prin păstrarea unor
caractere relicte sau a unor relicve arheologice.
Solul prezintă un rol esenţial în funcţionarea normală a ecosistemelor terestre şi
acvaterestre, reprezentând o uzină imensă, la scară mondială permanent producătoare, prin
procese automorfe, de fitomasă care constituie baza dezvoltării organismelor heterotrofe,
inclusiv a omului. Fără asigurarea de către fitomasă a nutriţiei cu hidraţi de carbon, proteine şi
alţi compuşi, ca şi a energiei necesare, viaţa pe glob nu ar exista şi nu s-ar putea derula
(Florea, 2003).
Prin funcţiile pe care le îndeplineşte, solul reprezintă una din cele mai valoroase
resurse naturale, folosită de om pentru a obţine produsele vegetale de care are nevoie. Solul,
ca şi corpurile acvatice, alcătuiesc cele mai importante medii pentru producţia de biomasă.
Fiind folosit de om în procesul producţiei vegetale, solul reprezintă totodată un mijloc
de producţie, principalul mijloc de producţie în agricultură şi silvicultură, acesta fiind o
resursă regenerabilă, atâta timp cât utilizarea sa de către om nu influenţează negativ
funcţionalitatea acestuia.