!

W M m m

m
V. NITESCU
P.:

jggpg
3

EDITURA TEHNICA
COMITETUL DE STAT PENTRU CONSTRUCŢII
ARHITECTURĂ §1 SISTEMATIZARE
C. S. C. A. S.

ÎNDRUMĂTORUL
ZIDARULUI ŞAMOTOR
Ing. V. Niiescu

19

E D I T U R A T E H N I C Ă
BUCUREŞTI — 1965
 Lucrarea constituie un îndrumător teoretic şi practic pentru,
muncitorii care execută lucrările de zidărie ale cuptoareloB
industriale.
In cuprins se dau noţiuni asupra proceselor termice care au loc,
în cuptoare şi asupra reprezentării lucrărilor de zidărie în planuriltl
de execuţie, se descriu materialele şi uneltele care se folosesd
la aceste lucrări; modul de executare a lucrărilor de zidărie w
cuptoarelor inclusiv a lucrărilor de pregătire, de prelucrare d
cărămizilor, de preparare a mortarelor, a betoanelor refractare'
etc.
Sînt, de asemenea, indicate unele prevederi cu privire la or-
ganizarea lucrărilor de zidărie, asupra executării acestora pe timp
friguros, precum şi asupra măsurilor de tehnica securităţii muncii.
Lucrarea se adresează muncitorilor care vor să se califice în
meseria de zidar şamotor, precum şi celor care vor să-şi ridice
gradul de calificare profesională.
 Capitolul 1

GENERALITĂŢI

l ucrările de înzidire ale cuptoarelor industriale

nliit lucrări de o tehnicitate ridicată, care necesită o
execuţie foarte îngrijită, întrucît de aceasta depinde
în mare măsură buna comportare a instalaţiei respective
iu timpul exploatării şi însăşi producţia sub aspectul
ci calitativ şi cantitativ.
De aceea, aceste lucrări trebuie să fie executate de
Cltre muncitori cu calificare de specialitate, care să
j>osede temeinice cunoştinţe teoretice şi practice.
I )c asemenea, cei ce conduc şi execută lucrările de
liwldire ale cuptoarelor trebuie să cunoască desti-
naţia acestora şi modul lor de funcţionare, precum şi
legii tura dintre lucrările de zidărie şi cele de instalaţii
aferente.
Iu acelaşi timp, este necesar ca aceştia să cunoască
lolicitările complexe la care este supusă construcţia
In ansamblul ei şi în special zidăria pe care o execută,
solicitări datorită temperaturilor înalte, topirilor de
materiale, fenomenelor de coroziune chimică sau
MKTiinlcă, fenomenelor de presiune datorită încărcări-
lor etc.
Conducătorii tehnici ai lucrărilor trebuie să iniţieze
l>c muncitorii care execută lucrările de înzidire asupra
tuturor acestor probleme pentru ca aceştia să poată
15
aprecia importanţa indicaţiilor care li se dau şi anumite
prevederi speciale ale proiectului de execuţie.
Din complexul de lucrări de zidărie, instalaţii
şi montaje, pe care le necesită construcţia unui cuptor,
îndrumătorul de faţă se rezumă numai la lucrările
de zidării ||i în special la, acelea de.;: zidărie re-
fractară .
Lucrările de zidărie refractară sînt lucrări destinate
să reziste îndeosebi la temperaturile înalte din inte-
riorul cuptoarelor, necesitate de desfăşurarea procesului
tehnologic; al instalaţiei. Zidarii care .execută acest ţip
de zidărie sînt denumiţi-zidari şamotori.
In afara lucrărilor de cuptoare propriu-zise trebuie
menţionate şl unele lucrări anexe ale acestora pe care
zidarul şamotor trebuie să le cunoască şi să le execute,
cum sînt canalele de fum şi căptuşelile coşurilor indus-
triale.

1. Clasificarea cuptoarelor industriale

Cuptoarele industriale se pot clasifica din punctul
de vedere al procesului termic şi al scopului pentru
care se folosesc în cuptoare de topire (furnale etc,) cup-
toare de încălzire (cuptoare de tratament termic), cup-
toare de ardere (cuptoare de var, cuptoare de ciment
etc.), cuptoare de cocsificare, cuptoare de uscare şi cazane.
Din punctul de vedere al specificului industrial
pot fi cuptoare pentru industria siderurgică (furnale,
cuptoare Siemens-Martin etc.), cuptoare pentru indus-
tria metalurgică (cubilouri etc.), cuptoare pentru
industria materialelor de construcţii (cuptoare de var,
de ciment, de topit sticlă etc.), cuptoare pentru indus-
tria chimică, alimentară etc.
Cuptoarele industriale se pot împărţi şi în alte
categorii din punct de vedere al aspectului constructiv
(cuploare înalte, cuptoare adînci, cuptoare tubulare,
cuptoare tunel, cuptoare vană etc.) al perioadei de
funcţionare (cu funcţionare continuă sau intermitentă),
al modului de încălzire (cu flacără directă sau cu flacără
indirectă) sau al modului de funcţionare (cu vatră fixă
sau mobilă, rotative, oscilante, cu propulsie etc.).
Dat fiind marea diversitate a tipurilor de cuptoare
pot exista şi alte criterii de clasificare în afară celor
descrise mai înainte ca de ex. după felul combusti-
bilului (gazos, lichid sau solid etc.).

2. Noţiuni cu privire la procesele termice din cuptoare

Cuptorul propriu-zis este partea de construcţie în
care are loc procesul tehnologic (încălzire, ardere,
topire etc.) sub acţiunea căldurii. Căldura din cuptor
se realizează de obicei într-o zonă numită focar. Aici
are loc arderea, ca rezultat al combinării combusti-
bililor cu aerul de ardere. Alimentarea cu combustibil
şi cu aer se face prin instalaţiile respective, aferente
cuptorului.
Canalele de fum constituie elementul instalaţiei
prin care se evacuează din cuptor gazele arse rezultate
în urma procesului de ardere. Ele fac legătura între
cuptor şi coşul de fum respectiv.
Coşul de fum este partea finală a instalaţiei, care
asigură evacuarea în atmosferă a gazelor arse produse
în instalaţie.
In unele cazuri, în afara acestor trei elemente esen-
ţiale — cuptor, canale de fum şi coş — în circuitul
instalaţiei unui cuptor se interpun şi alte elemente
cu destinaţie specială, ca: regeneratoare de căldură
menite să folosească căldura gazelor arse la preîncăl-
zirea aerului de combustie, instalaţii de tiraj arti-
ficial etc.

5
 Circulaţia gazelor de la focar, prin canalele de fum
şi coş, pînă la gura de evacuare a acestuia se datoreşte
tira[ului.
In fig. 1 este indicată schematic instalaţia unui
cuptor oarecare.

L J. : . 1

Instalaţia de alimentare instalat'a de ardere. Zona de Instalat io de evacuare

cu aer fi combustibil desfăşurare a procesului fer- a gazelor arse
mic şi tehnologic

Fig. 1. Schema instalaţiei unui cuptor:

/ — instalaţia de alimentare cu aer de combustie (cu pretncălzire even-
tuală tn regenerator); 2 — instalaţia de alimentare cu combustibil;
3 — instalaţia de ardere (arzătoare); 4 — cuptor; 5 — canale de fum;
6 — coş pentru evacuarea gazelor arse; 7 — regenerator de căldură (cu
instalaţia aferentă — inversor etc.); 8 — circuitul de gaze arse care
alimentează regeneratorul de căldură; 9 — circuitul de evacuare a ga-
zelor arse, răcite în regeneratorul de căldură.

Procesele termice care determină procesele tehno-

logice ce se desfăşoară în interiorul cuptoarelor, se
datoresc căldurii obţinute prin arderea combustibililor.
Arderea combustibililor constă în combinarea unor
elemente din combustibil (carbon, hidrogen, sulf) cu
oxigenul din aer, combinare care se face la temperaturi
înalte, dînd căldură şi lumină.
Arderea poate să fie completă conform reacţiei :
C + 2 0 = COa,
caz în care combinarea carbonului cu oxigenul duce
la formarea bioxidului de carbon, sau incompletă,

6
I mil In compoziţia gazelor arse apare un procent mai
• ridicat de oxid de carbon (CO).
Rezultă că în cadrul instalaţiei sînt necesare dispo-
l/itive de reglare a debitelor de combustibil şi de aer,
• (şibăre, clapete, robinete de instalaţii etc.) care să
• permită amestecuri optime, în vederea realizării unei
I arderi complete, care, implicit duce la economii de
I combustibil şi la un randament bun al cuptorului.
I In scopul economisirii combustibilului, se realizează
I adeseori o preîncălzire a aerului de combustie cu ajutorul
căldurii cedate de gazele arse care se evacuează din
instalaţie prin regeneratoarele de căldură.
Totuşi,' chiar dacă arderea este completă şi aerul
folosit este preîncălzit, se pot produce pierderi mari de
căldură din cauza neetanşeităţii construcţiei. De aici
rezultă importanţa pe care o reprezintă buna execuţie a

1
zidăriei.
Căldura dezvoltată în cuptoare se măsoară în calorii. m
Unitatea de măsură a căldurii, caloria, este cantitatea
de căldură necesară pentru ridicarea temperaturii unui
litru de apă cu un grad centrigrad, de la 19°C la 20°C.
în practică se -utilizează kilocaloria sau caloria mare
(kcal), unitate de o mie de ori mai mare decît caloria. MîffjS
Intre aportul de căldură adus în instalaţie prin
arderea combustibililor şi consumul de căldură Care
are loc în aceasta, odată cu desfăşurarea procesului
tehnologic, există un echilibru care se exprimă mate-
matic printr-o egalitate numită bilanţ termic.
Datele proiectului de execuţie sînt stabilite în funcţie
de calculul termic al cuptorului şi de bilanţul termic
scontat. O modificare a dimensiunilor sau a structurii
pereţilor cuptorului, o inversare a straturilor de zidărie
sau o utilizare greşită de materiale provoacă modificări
ale bilanţului termic, respectiv ale procesului tehno-
logic, ceea ce face ca instalaţia să-şi reducă randamentul,

7
 sau chiar să nu mai corespundă scopului pentru carej
a fost executată. Aceasta explică obligaţia constructo-j
rului de a respecta cu stricteţe toate datele şi prevederile;
proiectului de execuţie.
Aportul de căldură constă în special în cantitatea*
de căldură realizată prin arderea combustibilului.
Această cantitate este rezultatul produsului (înmulţirii)!
dintre cantitatea de combustibil arsă şi puterea caloricăI
a combustibilului respectiv.
Puterea calorică a combustibililor solizi şi lichizi
se exprimă în kilocalorii pe kg (kcal/kg) iar a celor
gazoşi în kilocalorii pe m3 (kcal/Nm3).
în tabela 1 se indică puterea calorică inferioară a
unora din combustibilii mai des utilizaţi,
Focarele cuptoarelor sînt adecvate tipului de combus-
tibil utilizat. Astfel, focarele în care se ard cărbunii
sînt prevăzute cu grătare de diverse tipuri,'în timp
ce acelea în care se arde gaz metan sau păcură, sînt
dotate cu arzătoare sau injectoare.
Consumul de căldură se datoreşte în special procesului
tehnologic, insă o parte din acest consum se datoreşte
şi pierderilor de căldură prin pereţii cuptorului. Este
important ca execuţia să respecte întocmai structura
proiectată şi calitatea corespunzătoare a zidăriei pentru
ca astfel să se reducă lă minimum pierderile de căldură
şi implicit risipa de combustibil.
Pierderile de căldură prin zidăria cuptorului depind
de suprafaţa pereţilor, de natura materialelor, de
grosimea straturilor de zidărie precum şi de tempera-
turile interioare şi exterioare.
Capacitatea de izolare a materialelor se exprimă
prin valorile coeficienţilor de conductibilitate termică.
Coeficientul de conductibilitate termică, X reprezintă
pierderea de căldură în kilocalorii printr-un perete'
din materialul respecti§| cu grosimea de un metru

8
 TABELA 1

Puterea calorică a combustibililor

Puterea calorică inferioară, Qţ

1 imumlrea combustibilului
kcal/kg kcal/Nm3

Combustibili solizi

Lemn umed 1 500—2 500

l.cmn uscat 3 000—4 000

Turbă 3 0 0 0 ^ 3 500

Lignit 2 000—4 500

Cărbune brun 4 5 0 0 — 5 500

Huilă 6 0 0 0 — 7 000

Antracit 7 000—7 500

Combustibili lichizi

Păcură 9 0 0 0 — 1 0 000

Motorină 10 000—11 000

Combustibili gazoşi

Gaz de furnal 900—1 000

Gaz de cocserie 4 0 0 0 — 4 500

Gaze naturale (gaz metan) 8 0 0 0 — 8 500

Gaze de sondă 9 500

Aragaz % . 9 500—11 500

şi cu suprafaţa de un metru pătrat, în timp de o oră,
cînd diferenţa de temperatură între cele două feţe
ale oeretelui este de 1°C.
In tabela 2 se indică valorile coeficienţilor de conduc-
tibilitate termică pentru elemente din diferite materiale.

TABELA 1

Coeficienţi de conductibilitate- termică pentru zidării,: betoane şi

materiale de izolaţie

. Coeficientul de
Felul zidăriei, betonului Temperatura din conductibilitate
sau al stratului de izolare stratul de zidărie termică X.
sau de beton °C. kcal/m.h.grd

Zidărie din cărămizi de con- 20 0,40

strucţii roşii 500 0.62^
Zidărie din cărămizi de şa- 500 0,88
motă 1 000 1,15
Zidărie din cărămizi de si- 500 1,03
lica 1 000 1,35
Zidărie din cărămizi de 500 4,15
magnezită 1 000 3,00
Zidărie din cărămizi termo- 100 0,11
izolatoare de diatomit (dia- 500 0,15
lit)
Beton simplu 20 0,8—1,2
Beton armat 20 1.4
Beton armat vibrat 20 1,75
Beton cu deşeuri ceramice 20 0,5—0,9
Diatomit în vrac 0,06—0,10
Zgură de furnal 0,25
Zgură expandată de furnal 0,14
Zgură de locomotivă 0,20

10
 Din tabelă se observă că valorile coeficienţilor de con-
ductibilitate sînt variabili înraport cu temperatura stra-
iului în care se găseşte materialul şi că aceştia sînt cu atît
mai mici cu cît materialul este mai bun izolator termic.

Fig. 2, Variaţia temperaturii într-un

perete neomogen, compus din mai multe
straturi:
i — strat Interior din zidărie refractară
(Xi = 1); 2 — strat intermediar de izolare
termică (klselgur, diallt etc.) — 0,1);
strat exterior din zidărie, roşie < A a ==0,7).

Variaţia temperaturii într-un perete compus din-irei

straturi diferite este reprezentată schematic în fig. 2.

3. Reprezentarea zidăriei refractare în planurile de execuţie

Pentru ca lucrările de înzidire refractară să fie execu-
tate în strictă conformitate cu planurile de execuţie,
este necesară cunoaşterea în amănunt a acestora de

11
 către conducătorii tehnici ai lucrării. Aceştia întocmesc
uneori schiţe sau detalii de execuţie care trebuie bine
înţelese de către maiştri, .şefii de echipă sau muncitorii
zidari.
Pentru a face posibilă prezentarea cît ,ţnai simplă
şi tn acelaşi timp cît mai pe înţeles a acestor planuri
şi detalii, se utilizează
Zidărie cu cărămizi
anumite semne . con-
de construct/! roşii venţionale ca cele re-
prezentate în fig. fi.
In cazurile cînd în
Zidărie cu cărămizi lucrarea respectivă se
refractare utilizează mai multe
sorturi de zidărie re-
fractară w-şamotă, si-
Zidărie cu cărămizi
izolatoare
lica, magnezită etc.—-
atunci se utilizează
Strat izolator _ haşuri diferite pentru
cu materiale in vrac fiecare din aceste sor-
(kise/gur, zgură etc) turi, indicîndu-se în
/egewdăspecificaţia fie-
cărei haşuri; de ase-
menea, în cazul în
•A Beton care există din acelaşi
Fig. 3. Semne convenţionale utili- sort de material mai
zate curent în planurile de execuţie multe refractarităţi
ale lucrărilor de înzidire a cuptoarelor. (ex. RC 69, RC 73,
RC 75 etc.) (fig. 4).
Cel mai indicat mod de reprezentare a diverselor
tipuri de zidărie este însă colorarea planurilor.
în general, culorile folosite sînt: culoarea roşie
pentru zidăria cu cărămizi de construcţie obişnuite,
roşii; culoarea galbenă pentru zidăria cu cărămizi
refractare; albastră pentru zidăria cu cărămizi izola-
toare; gri pentru beton etc. (se pot folosi şi alte culori,

12
 V
J 0 PfQŞJ&ASUPJj. 3Unijo$$

r9,10[HO is
J iîjozr iziLusaţ
•ijiUBJBO no
[MţjnuSiqo ar}
mkos HajBO[n:
•jojunu
bo|asj9Aip B
hţ, ;tyj (-Dp
AUti h i OH '69
I J J B J U B P B J P J

I Bill JBU9ţBlll
IĂHJ90B U i p B)S
III jnZBD LI I
MSB ap Litis
1-91J Bl j B D I J JD9(J
Ul 9S-npUJD|p
l"JOS 9 ţ S 9 0 B in
g-g ouDfd avmjoas
Injţuad ajutaj!
BZ£9ZLJI}N OS

F^p?gţizauS
l i s vfţOUIBĂ -
|-9J 9IJT?piZ OJ;
;9}[nui iBin i?
fes BAip9dS9J
|ii p u p 9junzi
H jpr u i
asonssssaU. -9.1 9[99 B9 9|
'-U09 9UU19S

FBZB9Z][lţn 9S 41
[unuBjd joţsoo
B f d u i l S I Bill ) |

ţijoţpuniu nei
j9Uiq 9 ţ n q 9 j ) v
9S9UI90ţUl Bl}*ţ
y-v a/ouipnfiGuoi aunijodp
{limits # ?PHS niţuad ŞUBA joţcîno *Q 'XFYJ

f|iO|iio i
fi|oz; IZIUI^
I j i y p g D na
#|jiiij§iqo o
fcfioj t?dJ80|
\I0|U1
b j ^ j d A j p t?,

P 3 H 4 (59
H|||.i0|Dejjoi
Ml |B|JD)Bll|
| R p . ) t ? II jp |f
I ||t/lM til
•Kit dp 1 |iH
Mj| t|)tfD|Jp«*>|

• •w-llplipH
bi tttdd* u
p|lM<l «>};.! a j
B«M9||||I1 ffl

R 'V|0Ulvt A

M tMVPI* -1!
|j|iili(t«)i I VIII I
l i n i U#l,l l,
js| I j i i
 • p l i u ca culorile respective să fie "explicate prin
Klpilini^ din planşe).
^HlJlW/f de execuţie se compun din planuri de
l î i n l i l i i şi din planuri de detaliu. în planurile' de
IMlttbln sint indicate în mod obişnuit vederile laterale,
• I i l e şi in plan precum şi secţiunile longitudinale,
•Mivrrstile şi orizontale ale
iplicluliii, prin axul construc-
IIIN-ii ţi prin diversele zone de
iflilmharc a secţiunii (fig.5).
Iu planurile de detaliu se
iH'|Mi'/intă cărămizile fasonate
Ipwliil, piesele metalice ale
noimii'ucţiei sau alte detalii
<|«* construcţie, necesare obţi-
nem pieselor componente'sau
< imitării lucrării. Fig. 4, Modele de haşuri
pentru reprezentarea în
Piesele refractare se repre- planuri a dileritelor sorturi
zintă deseori în vederi late- şi calităţi de zidărie .'re-
nţii*, frontale şi în plan (fig. 6), fractară.
Iar la nevoie se explică prin
«ccţiuiii longitudinale şi transversale, sau chiar prin
desena în perspectivă ale piesei
în planurile de ansamblu se poziţionează prin numere
isau litere) fiecare piesă fasonată de zidărie sau zonă
do zidărie executată cu cărămizi standardizate, pozi-
ţionare care se înscrie la numărul respectiv din indica-
torul desenului (cartuş).
Dimensiunile obiectului şi ale pieselor se marchează
prin linii de cotă şi cifre (cote). Deoarece înzidirea
cuptoarelor implică o execuţie precisă, cotele se exprimă
în milimetri.
Nivelurile construcţiei se indică prin cote de nivel,
reprezentate printr-un triunghi cu vîrful în jos, lîngă care
se scrie, în milimetri sau în metri nivelul respectiv
19
 20

11
•>•—- —

ri l 51

i
i
i
I
i
I
1 i i
L • i
,J
60
200 f

§<\J

Fig. 6. Detaliul unei piese

refractare fasonate.

faţă de cota zero a construcţiei (exemplu + 7,24 m

sau —240 mm).
Cunoaşterea planurilor, a semnelor convenţionale
de reprezentare şi citirea lor exactă este o condiţie
foarte importantă pentru o bună execuţie a lucrării.

C a p i t o l u l II
MATERIALE UTILIZATE LA LUCRĂRILE DE
ÎNZIDIRE A CUPTOARELOR INDUSTRIALE
Materialele care se folosesc la înzidirea cuptoarelor
se împart în materiale de construcţii obişnuite, materiale
izolatoare şi materiale refractare.

14
 I. Materiale de construcţii obişnuite
Aceste materiale se folosesc în general în zonele
Interioare ale cuptoarelor şi canalelor de fum sau la
Icomlrucţia părţii de rezistenţă sau de căptuşeală a

I
cojurllor industriale.

Cărămida de construcţii obişnuită, roşie, poate să

llf plină sau găurită, cu găuri verticale.
Cărămida roşie plină trebuie să corespundă condi-
cilor STAS 457-57. Se fabrică din argilă presată şi
(ti să apoi în cuptoare industriale de tip Hoffman sau
cuptoare tunel, la temperaturi de 900—1 000°C.
Cărămizile roşii găurite cu găuri verticale (tip GVP)
trebuie să corespundă prescripţiilor STAS 5185-59.
Cărămizile roşii care se folosesc la înzidirea cuptoare-
lor industriale trebuie să fie bine arse, cu structură
omogenă, cu culoare uniformă, fără granule de var,
cu formă regulată, cu colţurile şi muchiile drepte şi
cu dimensiunile corespunzătoare celor indicate în stan-
dardele respective. De asemenea, cărămizile trebuie să
aibă suprafeţele regulate, plane, fără ştirbituri la mar-
gine, şi fără crăpături, iar la lovire cu ciocanul să dea
un sunet clar, metalic. Întrucît aceste cărămizi se
folosesc îndeosebi la partea exterioară a cuptoarelor
se recomandă folosirea în mai mare măsură a cărămizilor
de faţadă sortate la furnizor (STAS 457-57 calitatea A
sau STAS 5185-59 calitatea A).
I; Cărămizile roşii se clasifică după calitate, marcă
şi clasă.
r C a l i t a t e a cărămizilor roşii pline, conform STAS
457-57 poate fi : calitatea A (folosită pentru zidării
aparente), calitatea I, şi calitatea a Il-a, în raport cu
condiţiile de admisibilitate a caracteristicilor (ştirbi-
turi, culoare, crăpături etc.).
15
 M a r ca cărămizilor roşii pline poate fi 50, 75, 100J
125 şi 150, înţelegîndu-se prin marca respectivă rezis-i
tenţa la compresiune a cărămizilor. Pentru cuptoarele
industriale se recomandă folosirea cărămizilor de marcă
100-125 iar pentru zidăria coşuritor de fum industri-
ale de marcă 125-150.
C l a s a cărămizilor roşii pline se stabileşte în
funcţie de greutatea specifică aparentă a acestora :
C x — 1,0 — 1 , 3 kgf/dm a ; C» — 1,3 1,6 kgf/dm3;
C y ^ 1 , 6 — 1,9 kgf/dm3.
Cărămizile roşii găurite, cu găuri verticale sînt de
aceleaşi calităţi, mărci şi clase ca şi cărămizile pline
cu excepţia mărcii 150 şi a, clasei C3 care nu se fabrică.
Greutatea specific ă apa r e n t ă , în
medie, este de circa 1 700—1 800 kgf/rn3.
D i m e n s i u n i l e cele mai uzuale c u greutăţile
pe bucată şi abaterile limită la dimensiuni ale cărămi-
zilor roşii sînt indicate în tabela 3,\ iar a celor găurite
în tabela 4.
R e c e p ţ i a ş i î n c e r c a r e a cărămizilor s e
face conform STAS 456-57.
Transportul şi depozitarea cărămizilor roşii se face
prin aşezarea lor pe cant, fiind interzis a se transporta
sau depozita în vrac.
Cărămizile roşii pline se utilizează la fundaţiile
cuptoarelor, la pereţi sau la bolţi, în exteriorul con-
strucţiei.
In unele cazuri se pot utiliza şi în anumite zone
interioare cu temperaturi mai joase (250—300°C pînă
la max.500°C) — (exemplu căptuşeala coşurilor de fum,
canale de fum etc.).
Cărămizile roşii găurite se pot folosi numai în anumite
condiţii prescrise sau acceptate de către proiectant.
Aceste cărămizi nu se vor folosi acolo unde pătrunde
umezeala şi apa în interiorul lor, întrucît prin îngheţarea

16
 CO TP+
+ CO c0
+ +
0)

3
CO
"OD CO CO
-L;
T?
+ + £ + 1
CO CD *N
1 **1
xd
u
T
ÎC0
©
lO LO QJ
LO
+ m
"c3
• + +
e
00* 00
.2 «
CO'
a 1
I P.,
E S
.s 3
a
lm
lO
*—' Q. S3 co^ 00
co
X* 5 3 CO CO
a
.8
o « ST
>
•c 00
co^
JL>
«»
X5
a> 00 CO
oo co
(0 a
3 X M
« S m o
CO
CO
00 E • H t—t-
00 S X X
e X X o o
to LQ <N a>
<N
ensiu
mm

^ 77! fcfl
I X X
5 o
sg
o
TP
L
O
,,
CM —<

X X
rf Gi
CM Oi
a, (X
> >
a a

16
apei din goluri fisurează şi îşi pierd rezistenţa mecanic® cil) M AS 6486-61 7-în cazul în care este necesară
De asemenea, ele nu pot fi utilizate în locurile unde esil hi picofrare la scurt timp după turnarea betonului.
necesară cioplirea cărămizilor întrucît nu se pot realizl Cimentul se livrează în saci de hîrtie a cîte 50 kg
în mod corect formele cerute. La construcţia bolţilal IltCtrc sau în vrac. El
şi a căptuşelii coşurilor, unde este necesară cioplire! ifvbulc depozitat în i^S^s.
de formare a penelor se vor folosi cărămizi roşii plinei tocuri închise ferite de ,n&. /a
cărămizile roşii cu găuri nefiind indicate. umezeală.
în cazurile de utilizare a cărămizilor găuriîe ll Varul, conform
cuptoare, se va avea grijă ca găurile cărămizilor să nil S T A S 146-61, este ob-
corespundă în golurile canalelor şi orificiilor care se las! (tnut prin arderea pie-
în construcţia cuptoarelor respective. Totodată va trei trei de calcar; se li-
bui să se ţină seama de posibilităţile de îmbinare a cărăl vrează de obicei în
mizilor roşii cu cărămizile izolatoare şi refractare, acold bulgări. Pentru a fi
unde această îmbinare se cere prin proiect — în cazul folosit la prepararea
grosimilor de cărămizi diferite (de exemplu la tipul 8a mortarelor varul bul-
cu cărămizi refractare de 65 mm). gărise stinge în varniţe
In fig. 7 sînt reprezentate cărămizile găurite da prin adăugare de apă
tip GVP 24 x 11,5 şi GVP 29 x 14. da o parte var 2,5—3
In cazul în care este necesară înlocuirea cărămizilor! părţi în volume apă).
de tip 63 cu cărămizi de tip 88 se va socoti că numărul Din 1000 kg de var
de bucăţi necesar din acest tip va fi aproximativ 3/4 bulgări se obţin în
din numărul de bucăţi de tip 63. medie 1,6—2m 3 de var
La un metru cub de cărămizi sînt necesare 560 bu- s t i n s .
căţi de cărămizi de format 240 x 115 x 63 mm sau Nisipul utilizat la
410 bucăţi de cărămizi de format IMO'-x 115 x 88 mm, prepararea mortarului
iar la un metru, cub de zidărie în ziduri drepte sau curbei pentru zidăria roşie
inclusiv pierderile, se socotesc 435 bucăţi cărămizi de trebuie să fie curat şi
format 240 x 115 x 63 mm sau 326 bucăţi cărămizi sa corespundă pres- Fig. 7. Cărămizi roşii cu găuri ver-
ticale:
de format 240 x 115 x 88 mm. cripţiilor dinstandard. a — cărămizi GVP 24 X 11,5;
Cimentul folosit în general este cimentul Portland Bpiiunelecazuri s p e - | rămizi GVP 29 X 14.
PZ 400 conform STAS 1500-60 sau cimentul metalurgic dale cum ar fi con-
1

M 400 conform STAS 1202-62. strucţiile expuse acţiunii soluţiilor acide, se utilizează
In unele cazuri se folosesc şi alte cimenturi pres- nisipul silicios (cuarţos) de Văleni sau de Aghireş.
crise în proiect sau dictate de împrejurări speciale ca r in afara materialelor de construcţii obişnuite indi-
de exemplu cimentul RIM (ciment cu rezistenţe iniţiale cate anterior se mai pot folosi şi alte materiale ale căror
18
19
 caracteristici şi reţete de folosire sînt arătate în docuf Cărămizile din diatomit se fabrică de obicei în
mentaţiile de proiect respective, de la caz la caz (exeml (urmate normale cu dimensiunile 250 x 125 x 30...
piu: ciment alitic folosit pentru unele cazuri de zidării ii',!() mm, grosimea variind din 5 în 5 mm, iar abaterile
cu cărămizi de bazalt artificial). idinisibile fiind de + 2 % de la aceste dimensiuni.
Ureutatea unei cărămizi din diatomit cu grosimea
2 Materiale termoizolatoare < n mai uzuală de 60 mm, este de circa 1 kg.
Caracteristicile mai importante, conform STAS
Materialele izolatoare folosite la construcţia cupl 1836-50 sînt indicate în tabela 5.
toarelor au rolul de a reduce pierderile de căldură dirfl
cuptor, de a economisi astfel consumul de combustibil TABELA 5
şi de a permite lucrul, în condiţii normale, în jurul Caracteristicile cărămizilor termoizolatoare din diatomit (dialit)
instalaţiei. In acelaşi timp zidăria sau straturile dl
materiale izolatoare mai au şi rolul de a proteja elemenl
Caracteristici Condiţii de calitate
tele, de construcţie aferente cuptoarelor care nu rezista
la temperaturi înalte (betonul, carcasele metalice etc.)|
Materialele izolatoare se caracterizează printr-o Greutatea specifică aparentă, kgf/m? 600
greutate specifică aparentă mai mică în raport cu alte Refractaritatea, min., C.P. 125 (900 °C)
materiale, cum şi printr-o conductibilitate termica
scăzută- Conductibilitatea termică a cărămizilor de| Rezistenţă la compresiune, kgf/cm2 6—10
diatomit, de exemplu, este de circa 6 ori mai micăî Coeficientul de conductibilitate terniică-
decît aceea a cărămizilor roşii. informativ (X), kcâl/m • h • grd 0,1 (la t = 100 ° C )
Materialele izolatoare pot fi sub formă de cărămizi
sau sub formă granulară şi pulverulentă. Materialelei Condiţiile de recepţie, marcare şi transport sînt
izolatoare pot fi, de asemenea, materiale naturale menţionate în STAS 1836-50. Se precizează în mod
(diatomit) sau produse artificiale (cărămizi din dia- deosebit că manipularea acestor cărămizi trebuie făcută
tomit). cu multă grijă,, depozitarea urmînd a se face în locuri
Cărămizile termoizolatoare din diatomit (sau cărămizile j acoperite şi închise, ferite de umezeală.
de dialit) sînt cărămizile termoizolatoare cele rrtai| Pentru stabilirea necesarului de cărămizi izolatoare
des utilizate şi se fabrică conform STAS 1836-501 din diatomit se va considera că la 1 m2 de zidărie izo-
Cărămizile termoizolatoare din diatomit se fabricai latoare de 60 mm grosime trebuie 34 bucăţi de cără-
din diatomit, amestecat în stare umedă cu substanţei mizi, iar la 1 m3 de zidărie izolatoare se consumă478 bu-
combustibile, modelate mecanic şi arse la temperatura căţi cărămizi de format 250 x 125 x 60 mm (inclusiv
de 900°C, temperatura maximă pînă la care este indicată, pierderile).
de altfel, şi folosirea lor (în mod practic nu se recomandai Cărămizile silico-aluminoase uşoare se mai numesc
folosirea la temperaturi peste 500—600°C). şi cărămizi de şamotă poroasă sau şamotă uşoară din

20 21
cauza greutăţii lor reduse; ele se fabrică conform'
STAS 3512-52.
Aceste cărămizi prezintă, faţă de alte materiale izo-|
lante, avantajul că rezistă la temperaturi mai înaltei
decît acelea la care rezistă în mod obişnuit acestei
materiale. Din aceste motive ele se pot folosi fie cal
material refractar (de exemplu la cuptoarele de ciment)]
fie ca material termoizolator, în stratul din spatele]
zidăriei refractare de şamotă (de exemplu la cuptoarele!
de var).
Cărămizile silico-aluminoase se fabrică din şamotă
şi argilă refractară sau zgură, cu adaosuri combustibile,
care prin ardere creează goluri. In unele cazuri se folosesc j
spumante, menite să mărească volumul golurilor şi prin
aceasta capacitatea izolatoare a cărămizilor.
Cărămizile-silico-aluminoase se fabrică de obicei1 în
formate standardizate (STAS 131-59), dar în cazurile
impuse de necesitate se pot obţine şi produse fasonate,
nestandardizate. Abaterile limită la dimensiuni, admise
de standard, sînt de + 2 , 5 % pentru calitatea I şi + 3 %
pentru calitatea a Il-a.
Cărămizile uşoare silico-aluminoase, se clasifică
conform STAS 3512-52 în tipurile Uj şi Un ale căror
caracteristici calitative sînt indicate în tabela 6.
TABELA 6
Caracteristicile cărămizilor silico-aluminoase
(conform S T A S 3512-52)
Condiţii de admisibilitate
Caracteristici „. tâ ~
Tip U j Tip Ujj

Refractaritatea, min., I.P. 158 158

Greutatea specifică aparentă, kgf/dm3 1,2 1,4 ,
Rezistenţa la compresiune, kgf/cm2 30—50 . 50—60
Conductibilitatea termjcă la 1 100 °G, X,
kcal/m-h-grd 0,35 ! 0,42

26
 Condiţiile de admisibilitate, marcare, recepţie, de-
j'»/ilare şi transport sînt indicate în acelaşi STAS
menţionat anterior.
Necesarul şi consumul de cărămizi silico-aluminoase
SO stabilesc în acelaşi fel ca şi cel al cărămizilor de şa-
motă.
Cărămida silico-aluminoasă de format standardizat—
N 2 — 2 5 0 x 1 2 3 x 6 5 mm cîntăreşte circa 2,4 kg (tipul
ti') şi circa 2,8 kg (tipul Un.),
Cărămizile de diatomit-argilă sînt cărămizi termo-
izolatoare pe bază de diatomit şi argilă refractară;.
Diatomitul este un material de izolare sub formă
amorfă, care se extrage din cariere (Pătârlagele, Miniş
etc.) şi provine dintr-o rocă sedimentară alcătuită din
schelete de diatomee (alge marine depozitate pe fundul
vechilor mări), în proporţie de minimum 60% şi din
argilă sau nisip.
Diatomitul se poate folosi în stare naturală ca un
component al unei mase izolatoare sau ca materie
primă la fabricarea cărămizilor termoizolatoare din dia-
tomit (dialit). In acelaşi timp, în urma uscării şi măci-
nării sale la fabricile de cărămizi de dialit, se foloseşte
ca material component al mortarului izolator utilizat
la înzidirea acestor cărămizi, sub denumirea cunoscută
de kiselgur sau pămînt de infuzorîi. Kiselgurul se folo-
seşte adeseori ca material izolator la cuptoare, în vrac,
turnat liber în golurile din pereţi sau deasupra
bolţilor.
Caracteristicile diatomitului trebuie să corespundă
STAS-ului 1427-56 şi sînt redate în tabela 7.
Diatomitul brut se livrează în vagoane închise, în
vrac, în timp ce kiselgurul se livrează în saci de hîrtie.
Diatomitul şi kiselgurul se depozitează în locuri
închise, ferite de umezeală şi se folosesc pe cît posibil
în stare uscată,
27

Carac teris f ici I e di atom i tu I ui
Caracteristici Calitatea I Calitatea a 11
Comppziţia chimică
S i O s max., % 80
A1 2 0 3 max., % 12
Greutatea specifică (In vrac in stare afi-
nată). max., kgf/m3 260
Umiditatea, max., % ;' 20
Pierderi prin calcinare, max., > ,'^/j ; 12
Zgura de furnal se prezintă sub formă granulară
şi se poâte utiliza ca material de termoizolaţie la eup-'
toâre, în zonele cu temperaturi mai joase, în golurile
pereţilor sau deasupra bolţilor.
Zgura de furnal se livrează în mod obişnuit în vrac
însă la şantier trebuie luate măsuri speciale de uscare
şi depozitare în locuri ferite de umezeală.
Zgura de locomotivă este produsul arderii cărbunilor
în focarul locomotivei şi constituie un material de termo-
izolaţie folosit uneori pentru izolarea bolţilor de la
canalele de fum ale cuptoarelor.
Se recomandă ca acest material să fie ferit de con-
tactul direct cu betonul datorită conţinutului relativ
ridicat de sulf din zgură.
Zgura de locomotivă se foloseşte numai în stare
uscată, deoarece prin uscarea ulterioară în timpul tem-
perării cuptorului, se pot produce tasări dăunătoare
construcţiei.
Se va verifica înainte de utilizare dacă a fost bine
stinsă, întrucît în timpul exploatării, granulele de căr-
bune nears se pot autoaprinde ceea ce ar duce la micşo-
rarea capacităţii termoizolante.
20
TABELA Oranulitul este un material tertnoizolator granular,
IF culoare brun^oşCată, obţinut prin expandarea argilei
n cuptoare rotative. Granulitul poate fi utilizat .la
»omlnicţia cuptoarelor ca agregat în betoanele uşoare
J««niioizolatoare.
< iranulitul se livrează în vrac şi se păstrează în depo-
18Ho descoperite,, pe sorturi separate.
' .68 Pcşeurite ceramice se utilizează în unele cazuri la
. ;12 «Ieftinirea betoanelor termoizolatoare folosite la pon-
356 »lrucţia cuptoarelor.
20 Azbestul este folosit atît ca material de izolare cît
12 il ca material de etanşare şi se produce conform STAS
3315-63. Este rezistent la atacul microorganismelor,
un arde şi nu întreţine arderea (la 1 500° C se topeşte).
Sc utilizează de obicei sub formă de plăci sau de şnur
împletit.
Plăcile de azbest au grosimi variabile de la 3 la
10 mm şi se livrează în ambalaj din şipci de lemn.
Şnurul de azbest are grosimi variabile; în mod uzual
se foloseşte dimensiunea 0 25 mm, livrarea făcîndu-se
In colaci.
în anumite cazuri azbestul se foloseşte şi sub formă
de fibre (scame) sau praf, singur, sau in amestec cu
alte materiale izolatoare după reţete speciale indicate
in proiect.
Caracteristicile azbestului folosit ca material izolator
sînt indicate în tabela 8.
I, Azbestul are rol de etanşare fie pe suprafeţe întregi,
fie local, în rosturile de dilatare sau în zonele unde se
montează piese metalice în zidăria cuptoarelor. El este
folosit şi la confecţionarea echipamentelor de protecţie
ale zidarilor care efectuează lucrări de reparaţii ale
cuptoarelor la temperaturi înalte.
Betoanele izolatoare sînt compuse din diverse agregate
uşoare ca : diatomit, zgură de furnal, granulit, deşeuri
21
 TABELA I
Caracteristicile azbestului pentru izolaţii

Caracteristici Valoarea

Greutatea specifică aparentă:

— frîngliie (şnur), kgf/m3 • 500—fOO
— carton (placă), kgf/m8 1 000—1 200
Conductibilitatea termică, X, kcal/fn-h-grd
la - f 20 C C ' 0,10—0,13
Refractaritatea, °C ' 300 ;

ceramicc etc., la care se adaugă liantul prescris în

proiect. Ele se folosesc la fundaţiile cuptoarelor, laj
căptuşirea unor piese metalice etc. Marca betonului şi)
compoziţia acestuia, inclusiv dozajul şi tipul de ciment
trebuie indicate în poiect.
Betoanele uşoare izolatoare au greutăţi specifice
aparente variabile, în raport cu marca betonului şi cu
agregatul folosit.
— Betonul cu diatomit B 1 0 — B 25 are greutatea specifică
1 000 kgf/m 8 ;
— Betonul cu granulit B 10—B 25 are greutatea speţilică
circa 800—900 kgf/m3.
Pentru izolaţii locale, în zone de lucru expuse la
temperaturi înalte sau pentru protecţia unor piese meta-
lice şi utilaje amplasate în apropierea cuptoarelor, se
pot folosi diverse materiale izolatoare ca : plăci de pîslfi
semirigidă de vată minerală, vată de sticlă, plăci de
azbest etc.
Pe lîngă materialele izolatoare, descrise anterior,
care se utilizează în mod curent la construcţia cuptoa-
relor se menţionează materialele izolatoare de import
al căror mod de folosire trebuie descris în instrucţiunile
speciale ale proiectului.
La cuptoarele industriale construite în ultima vreme
în ţara noastră s-au folosit cărămizi izolatoare de tipul
J' IP, I lighpoor, silica poros, Poral etc. de culori variate,
M care predomină albul, cu forme perfect regulate şi
m rezistenţe la compresiune ridicate.
Se menţionează utilizarea în largă măsură a vermi-
uli/ului, care este un material termoizolator obţinut
lin mică expandată (metamică) sub formă granulară.
Sr foloseşte ca material izolator în spaţiile închise din
ix i c ţ i i cuptoarelor sau deasupra bolţilor acestora. Este
«•/istent la foc şi la atacul microorganismelor.
Vermiculitul se poate folosi şi ca mortar în amestec
11 ghips sau cu ciment Portland, cazuri în care aderă
|lne la suprafeţele de zidărie.
Caracteristicile vermiculitului determinate pe pro-
bele obţinute din materialul importat sînt indicate în
labela 9.

Caracteristicile vermiculitului

Caracteristici. Valoarea

lireutatea specifică aparentă

în stare afinată

- medie, kgf/m3 100-120 •

— max., kgf/m3 170
^onductibilitatea termică, X, kcal/m-h-grd
(informativ) 0,03—0,04
jranulozitatea medie, mm 2—4

Vermiculitul se livrează în saci de hîrtie şi se re-

unoaşte prin aspectul său de culoare galben-brun des-
his şi structură asemănătoare cu a rumeguşului.
30
 3. Materiale refractare

Partea cea mai importantă din zidăria cuptoarelor

este zidăria refractară, care constituie de obicei stratul
interior de uzură şi de rezistenţă la acţiunea temperaturii.
Materialele refractare din care se execută zidăria
refractară sînt acele materiale care rezistă în mod spe-
cial la temperaturi înalte fără modificări esenţiale ale
proprietăţilor de bază. Aceste materiale trebuie să re-!
ziste, de asemenea, la acţiunile mecanice şi chimice la
care sînt supuse în timpul funcţionării cuptoarelor. Din
aceste motive, datorită diversităţii de tipuri de cuptoare,
de produse elaborate în acestea, de combustibili, zguri,
temperatură, acţiuni mecanice şi chimice etc., produsele
refractare sînt foarte variate.
In general produsele refractare sînt produse artifi-
ciale care se utilizează sub diverse forme şi aspecte:
cărămizi refractare, materiale refractare pulverulente
(cimenturi, praf de şamotă, silica etc.), betoane refrac-
tare, mase plastice refractare, tencuieli refractare etc.
a. Clasificarea materialelor refractare. Clasificarea
materialelor refractare după compoziţia chimică. Clasi-
ficarea materialelor din acest punct de vedere este indi-
cată în STAS 130-52 şi este redată în mod restrîns în
tabela 10.
Din materialele indicate în tabelă cele mai des uti-
lizate sînt materialele refractare de şamotă iar apoi
materialele silicioase, magnezitice şi crommagnezitice.
In prezent se fabrică la noi în ţară materialele arătate
în tabela 10 cu simbolurile RA, R B , RC, RCA, RCB,
RD, RG şi RN. De asemenea, se mai fabrică în cantităţi
mici şi în mod excepţional, cărămizi forsteritice şi
materiale refractare dolomitice.
în compoziţia chimică a materialelor refractare un
rol deosebit îl are conţinutul de: trioxid de aluminiu
31
 ÎABBLA 10
(limlflcarea produselor refractare după Compoziţia chimică

Denumirea Componen- Conţinutul, %

Nr. produsului Simbolul ţii princi-
pali minim | maxim
I .
1 Silicioase (silica) RA Si02 93
2 Si lico-a luminoase Ala03 T5 75
SiO a
2.1 Silico-argiloăse RB AI 8 O 3 '^lif.4; 30
2.2 De şamotă AI 2 O 3 30 45
2.2.1 Simple RC AI 2 O 3 30
2.2.2 îmbogăţite îri alu- 40
mină, prin adaos
de alumină calci-
nată RCA A12OS MBI 45
2.2.3 îmbogăţite în alu- RCB AI 2 O 3 45
mină prin adaos 40
de bauxită
2.3 Aluminoase RD ALJOS ' 'ffîw
2.4 Cu conţinut mare
46
de alumină ÂLJOA 75
2.4.1 Cu liant ceramic RE
2.4.2 Mulitice (topite şi REM
apoi turnate)
3. Corindonice RF A1 2 0 3 75 —•

4 Magneziene MgO
4.1 Magnezitice (pe
bază de periei az) - RG MgO 85
4.2 Dolomitice RH CaO 48
4.3 Forsteritice RI MgO 45
Si02
;, 5 Spinelice RL A1 2 0 3
MgO
l 6 Cromitice RM Cr,03 circa
30
! 7 Crommagnezitice RN Cr203 10 30
MgO 30 70
8 Carborundice RO SiC 50 95 "
9 Carbonice RPC C 90 —

10 Speciale RS

32
 (Al a O s ), bioxid de siliciu (Si0 2 ), oxid de magnezfl
(MgO), oxid de calciu (CaO), trioxid de crom (Cr2OA)J
precum şi de alţi oxizi care determină unele proprietăţi
ale acestor materiale cum sînt trioxidul de fier (Fe a O s «
bioxidul de titan (Ti0 2 ) etc. Conţinutul mai mare sau
mai mic din aceşti oxizi determină caracterul chimic ar
materialelor refractare, acestea împărţindu-se în:
— m a t e r i a l e r e f r a c t a r e a c i d e cuuii
conţinut ridicat de S i 0 2 (silica şi parţial refractarelq
silico-aluminoase etc.) care rezistă la acţiunile chimica
ale agenţilor acizi din cuptoare;
— m a t e r i a l e r e f r a c t a r e b a z i c e cu]
un conţinut mare de A1 2 0 3 (silico-aluminoase cu peste]
70% alumină) sau de MgO, (magnezitice) etc. carel
rezistă la acţiunile chimice ale agenţilor bazici;
— m a t e r i a l e r e f r a c t a r e n e u t r e carel
rezistă, datorită compoziţiei lor chimice, atît la acţiunile]
chimice acide cit şi la cele bazice, (materialele silico-l
aluminoase, spinelice şi carborundice).
Clasificarea materialelor refractare după refractari-\
tate. Prin refractaritatea unui material se înţelege]
rezistenţa sa la temperatură. Ea este caracterizată prin]
temperatura de înmuiere a indicatorilor piroscopicij
confecţionaţi din materialul respectiv, sub formă dej
mici trunchiuri de piramidă. Temperatura de înmuiere.]
a indicatorilor piroscopici este aceea la care vîrful indi-
catorului, îndoindu-se, atinge suportul pe care este i
aşezat acesta. Refractaritatea se notează cu IP (indi-l
câtor piroscopic) şi primele trei cifre care exprimă tem-1
peratura de înmuiere a indicatorului piroscopic în felul
arătat mai sus. (De exemplu, materialul care rezistă
la temperatura de 1 690° C are refractaritatea IP 169).
Pe produsele indigene refractaritatea se marchează prin
adăugarea la simbolul materialului refractar respectiv,
arătat în tabela 10, a ultimelor două cifre ale indica-
20
• M i i l piroscopic corespunzător refractarităţii mate-
v• , .ii. (Exemplu: cărămizile de şamotă de refracta-
IP 175 se notează cu RC 75, cele cu IP 173 cu
K 73 etc.). Cînd refractaritatea unui material este
flttfinsă între doi indicatori piroscopici (de exemplu
|P 173 şi IP 175), atunci materialul se notează cu sim-
lolul materialului refractar şi ultimele două cifre ale
Aleatorului piroscopic superior cu o steluţă la partea
ilft sus, (adică RC 75* în cazul exemplului dat).
Refractarităţile curente pentru produsele de şamotă
Obişnuite fabricate la noi în ţară sînt IP 158, IP 169,
IP 171, IP 173, IP 175, iar cele mai puţin frecvente
II' 177, IP 179 şi IP 182, cu notaţiile respective RC 58,
RC 69, RC 71, RC 73, RC 75 şi RD 77, RD 79, RD 82,
In marea lor majoritate cu steluţă, conform ultimelor
redactări ale standardelor şi cataloagelor de preţuri
respective.
în unele cazuri, refractaritatea este indicată şi prin
uiţi indicatori decît cei piroscopici ca, de exemplu,
prin conul Seger (CS). Acest sistem este utilizat mai
des în literatura străină şi arată conţinutul în A1203 al
materialului respectiv.
în tabela 11 este indicată clasificarea materialelor
refractare după refractaritate prin indicele piroscopic,
corespondentul său în con Seger şi prin temperatura
respectivă în °C.
TABELA 11
Clasificarea produselor refractare după refractaritate
Refractaritatea
Denumirea
I.P. C.S. °C
Produse cu refractaritate 158—175 26—34 1 580—1 750
normală
Produse cu refractaritate mare 177—200 35—42 1 770—2 000
Produse suprarefractare peste 2 000
21
 Clasificarea materialelor refractare după formă ţH
dimensiuni. Materialele refractare se clasifică în f u n c ţ i f l
de formă în produse refractare fasonate şi în produs®
granulate şi pulverulente.
Produsele refractare fasonate s f
împart în piese standardizate şi nestandardizate.
Cărămizile refractare standardizate se împart în cărăl
mizi normate (paralelipipedice), cărămizi pene lungi şl
cărămizi pene scurte, conform STAS 131-59 (tabela 12)1
In afară de cărămizile standardizate cuprinse îil
STAS 131-59, există încă multe formate standardizata
pentru diferitele tipuri de cuptoare, care se construiesJ
curent (ceea ce face posibilă standardizarea pieselor)!
Astfel, cărămizile de silica pentru cuptoarele de topitl
sticlă, se confecţionează după STAS 4473-60 şi se no-l
tează conform acestui standard, de exemplu: SNJ
(250 x 125 x 100 mm), S P t (250 x 125 x90/60 mm)etc.
Cărămizile refractare nestandardizate sînt cărămizi
care se fasonează în mod special după desenele întocmikj
de către proiectant. După gradul de complexitate al
acestor cărămizi, conform catalogului de preţuri M.I.M
nr. 4/MTţ din 1961, ele se împart în cărămizi fasonate
simple, complicate, foarte complicate şi speciale (gradul
de complexitate este determinat de greutatea pieselor,
de raportul între dimensiunile maxime şi minime ale
pieselor, de numărul de unghiuri intrînde, orifieii,
dimensiuni etc.).
Abaterile limită şi defectele admisibile ale cărămi-
zilor refractare de şamotă şi silica sînt indicate în
tabelele 13, 14, 15 şi 16.
P r o d u s e l e r e f r a c t a r e g r a n u l a t e şi
p u l v e r u l e n t e constau în praful de şamotă,
praful de silica, făină de magnezită şi crommagnezită
etc. precum şi în mortarele respective, adică în ameste-

32
 OiOioMwww^mw
oicD(OioooiNino)3^

CO0O0)CO
00 50M
—<<N
<5000
, w00
urf t)<" —<" co'oo" -tco" lOt-COCOCOCOCDC^C^CO

lOlOiOiOiOlOlOlOlOlO
IO IO IO CO IO CO CO IO

o o o o o o o o o o o o o o o o o
O i o IO IO LO IO CC
CO CS O) CO <N <N CS

aa.aas.abD.aHi

33
 05 LO CD LO LO 00 LO
OS o> CD co CD h- 03
CO f- O) CM CM co <J> CV
c/3
c
00 00 o 0 0 O CM CD O
o
CJ
CO .CD TP o C D 0 0 CO
CO CO L O CO CM co CM C D 03
o

o> O ^ O CD CO LO
CD 00 LO CO LO -t—1
1—1 CM CO O
6.
03
o>
CL>
LO lO LO LO L O LO LO LO T3
LO LO CO CO LO ^ LO

to
TO C D
LO lO
CD
LO
CD
LO
CD
LO
CD
LO
CD
LO
CD e
u.
5C3
O
CO co O CO CO CO CO O
CM CM i o CM .T—| T—H r—1 L O

c . cn <5 a»
<D CO i o 9 >o
o, e
o
LO
O o O o o O
LO o L O CO CO CO
o
LO
-l H J.
CM CM CO CM CM CM CM CO CO 55
CO H * H

C/) C/) CO

s < < <

H te 00
CO CO
i-i «d CO t» 03 «
CO co CO co CO c/) co co • T3
C/5 " «4
Oh cu Oh a O, cu a a. « hJ C/)
ZDhDH
 HHHHHHHHHHHHHHHHHHHBHII

TABELA 13

I Im ltd la dimensiuni la produsele refractare de şamotă

Abaterile limită
Dimensiuni
Calitatea I Calitatea a Il-a

4 100 mm zb 2 % zb 2 mm
101 mm la 2 5 0 mm ± 2% ± < 2 % + 2 mm)
îftl mm ptnă la 4 0 0 mm • ± 2% ± ( 2 % + lmm)
400 mm
După acordul părţilor în func-
ţ i e de destinaţia produselor

TABELA 14

MNIUTIIC limită la dimensiuni la produsele refractare silicioase

Abaterile limită
Clasa A Clasa B
Dimensiuni
Calitatea Calitatea Calitatea Calitatea
I a Il-a I a II-a

tA Ia 100 mm zb 2 mm zb 2 mm zb 2 m m ± 3 mm
Iii 101 l a 150 mm zb 3 mm zb 3 mm ± 3 mm zb 4 mm
I A 151 la 2 5 0 mm zb 4 mm zb 4 mm zb 4 m m ± 6 mm
I N 251 Ia 350 mm -£: 5 mm zb 5 mm Ş 2% ±2%+'lmm
la 351 la 5 0 0 mm ± 6 mm zb 6 mm zb 2 % dz3%+lmm
ite 506 mm § 1,5 % zb 1,5 o/o ± 2% Nu se limi-
tează

«•urile de praf cu lianţii respectivi (exemplu: praf de

fOmotă şi argilă refractară).
b. Proprietăţile materialelor refractare. Tipurile de
materiale refractare şi calităţile variate ale acestora
ilnt determinate de proprietăţile chimice, fizice şi me-
canice respective.
Compoziţia chimică indică tipul de material refractar
ţi oferă posibilitatea de apreciere asupra refractarităţii

35
 TAB EU
Defectele admisibile cu privire la forma şi aspectul exteriori
al produselor refractare de şamotă TABELA 16
' > trie admisibile cu privire la forma şi aspectul exterior âl
Condiţii de admisibilitate peni produselor refractare de silica
t o a t e clasele de refractarltat®
Defecte
Abateri limită
Calitatea I C a l i t a t e a a II
Defecte Clasa A Clasa B
Calitatea Calitatea Calitatea Calitatea
încovoierea feţelor (săgeata I a II-a I a II-a
maximă), în mm, pentru
produse cu lungimea: volcrea feţelor
— pînă la 250 mm 1,5 (Urcata maximă)
— de la 250 pînă la 400 mm 2 il»t-iilru produse
tu lungimea:
— peste 400 mm După acordul părţilor în funci inii la 250 mm 2 mm 3 mm 2 mm 3 mm
de destinaţia produselor ar la 250 la
Adîncimea spărturilor: 400 mm 3 mm 1% 3 mm 1 % + 1 mm
— la colţuri, max., mm 6 peste 400 mm 1% 1% 1% 1 % + 1 mm
— la muchii, max., mm 7 !> foi uri la colţuri
Topituri cu diametrul pentru produse
max., mm 8 5 piuă la 50 kg,
Zgurificare Nu se adriiite In adîncime de
[ Fisuri cu lăţimea pînă la max. (pe partea
0,5 mm, cu lung. de max., expusă focului
mm 40 80 te admite cel
Crăpături cu lăţimea: inult un colţ
— de la 0,5 la 1 mm Nu se admit Se admit izo- spart), mm 10 10
late cu Iun IjiUrturi ale muchii-
max.-30 mm lor în adîncime
— peste Nu se admit de max., mm:
• produse pînă la
acestuia. Analiza chimică a materialului refractar araţi 50 kg 10 5 10
10 8
în procente conţinutul în oxizi de bază şi în oxizi sj •produse peste 50kg 15
una, cu diametrul max., mm,
cundari denumiţi fondanţi. La produsele de şamotf îopituri 5 | 8 | 5 10
oxizii de bază sînt A1 2 0 3 şi S i 0 2 iar fondanţii Fe20B|Suri de suprafaţă se admit cu lungime,în mm,max.
CaO şi MgO. La produsele silicioase oxidul de b a » cu lăţimea:
este Si0 2 , fondanţii fiind aceiaşi ca şi la produsele J" R înă 'f J'mmTa
şamotă, la care se adaugă Al 2 O s . "o^mm"1 40 50 50 75
Compoziţia mineralogică indică componenţii mineraH de la 0,25 mm nu se
ai materialului şi în special pe acela pe care materiali® la 0,5 mm admit 30 30 75
Crăpături Nu se admit
Zgurificare Nu se admite
36
37
îl conţine în procentul cel mai ridicat. Compone
mineralogic principal al materialelor refractare
şamotă este mulitul (3 A1209 • 2Si0 2 ); al produsei
i
silicioase, diferitele forme de cuarţ (tridimit, a cuarţ.B
cuarţ, cristobalit); al produselor cu conţinut mareH
alumină silimanitul(Al 2 0 s Si0 2 ), iar al produselor mag™
zitice cristalele de periclaz (MgO).
Greutatea specifică a materialelor este greutatea uifl
tăţii de volum, considerat ca un corp compact, fără goli®
şi pori, exprimată uzual în kgf/dm3 sau kgf/m3.
Greutatea specifică aparentă este greutatea unită®
de volum în starea sa reală (inclusiv goluri şi pori»
se exprimă, de asemenea, în kgf/dm3 sau kgf/m3.
Densitatea specifică aparentă reprezintă raportil
dintre masa produsului şi volumul său aparent (incluşii
goluri şi pori); se exprimă în gr/cm3, kg/dm3, kg/m3 e t J
Greutăţile specifice ale materialelor refractare t n l
importante sînt indicate în tabela 17.
TA BE IA J

refractare

Greutatea •Rezistenţa
Denumirea produselor specifică Porozitatea la
refractare aparentă aparentă
% compresiune
kgf/dm3 kgf/cm 2

Produse de şamotă
obişnuite i",80—2,00 • 30—25 150—200
Produse de şamotă
compacte 2,05—2,20 .22—16 300—500
Produse de şamotă
foarte compacte 2,25—2,30 15—10 peste 600
Produse magnezitice 2,70--2,90 . 24—20 400—500
Produse crommag-
nezitice 2,75—3,00 26—20 400—600
Produse de silica 1,80—2,20; 25—19 a 200—250

38
 porozitatea materialului refractar exprimă în pro-
I din volumul total al materialului, volumul ocupat
|<4» golurile mici interioare (pori); ea, variază la mate-
liiwli'le refractare între 10 şi 30%;. Cu cît porozitatea
|«»1< mai scăzută cu atît materialul refractar este mai
Lmiipact şi deci mai rezistent la acţiunea de infiltrare
I* gazelor şi zgurilor precum şi la acţiunea umezelii.
I Porozitatea ridicată însă favorizează proprietăţile termo-
I igolatoare ale materialului respectiv.
I In practică se determină de preferinţă porozitatea
aparentă a materialului refractar care indică raportul
dintre volumul porilor deschişi şi volumul produsului,
| liiţelegîndu-se prin pori deschişi acei pori care comunică
Intre ei şi cu aerul din jurul produsului.
Rezistenţa la compresiune arată sarcina pe care o poate
Miporta materialul la efortul de compresiune pe unitatea
de suprafaţă (kgf/cm2). Rezistenţele la compresiune ale
materialelor refractare sînt indicate în tabela 17; deter-
minarea lor se efectuează în laborator pe cuburi cu
latura de 50 mm, confecţionate din produsele care se
supun încercării.
Rezistenţa la compresiune creşte în raport cu tempe-
ratura la majoritatea materialelor refractare, pînă la
temperatura de 1 000—1 100°C, după care scade brusc;
totuşi rezistenţa minimă de 1—10 kgf/cm2, necesară
exploatării cărămizilor în cuptoare, rămîne pînă la
temperatura de înmuiere a materialului. Aceasta, arată
temperatura la care se înmoaie un produs refractar supus
la o sarcină de 2 kgf/cm2.
La produsele de şamotă temperatura de înmuiere sub
sarcină este mult mai joasă decît temperatura corespun-
zătoare refractarităţii materialului respectiv în timp
ce la materialele silicioase, magnezitice şi crommagne-
zitice această temperatură este apropiată de temperatura
corespunzătoare refractarităţii materialului. Aceasta ex-

39
plică de ce materialele refractare de şamotă, deşi au
refractarităţi ridicate, nu se pot folosi decît la tenii
peraturi cu mult mai joase decît temperaturile coresJ
punzătoare refractarităţii lor.
In tabela 18 se dau temperaturile de înmuiere sub
sarcină ale produselor refractare mai importante.

TABELA 11
Temperaturile de deformare (înmuiere) sub sarcina de 2 kgf/cm 2
a produselor refractare

Temperatura de înmuiere sub

sarcina de 2 kgf/cma
Denumirea produselor
refractare
începutul 40%
înmuierii

Produse refractare de şamotă cu

ALGOJ < 4 0 % 1 250 1 320 1 500
Produse refractare de şamotă cu
A1 2 0 3 = 4 0 % 1 400 1 470 1 600
Produse refractare de caolin cu
A I A > 40% (42%) 1 450 1 550 1 650
Produse refractare silicioase (si-
lica) 1 650 1 670
Produse refractare magnezitice 1 550 1 580
Produse refractare crommagnezi-
tice 1 600 1 700

Notă. Procentele de 4 şi 40 indică deformarea procentuală a

înălţimii epruvetei.

Refractaritatea este proprietatea materialelor de a

rezista lâ temperaturi înalte. Se exprimă în indicatoare
piroscopice (IP), conuri Seger (CS) sau în °C — cores-
punzător temperaturii la care materialul se înmoaie şi
îşi pierde forma (v: Cap. II pct. 3).
Refractaritatea unui material este dependentă de
compoziţia chimică a acestuia. Cărămizile de şamotă
de exemplu, au o refractaritate cu atît mai ridicată cu

40
 • • • • • i ^ I

ill conţinutul de alumină (Al 2 p 8 ) este mai mare. Aşa

ni i a arătat însă mai înainte refractaritatea singură
I BOatc determina folosirea unui material la o anumită
DHpTratură; va trebui să se ţină seama în această
>«vin(;i de temperatura de înmuiere sub sarcină, în
llntul rînd, precum şi de alte considerente ca natura
şuţilor fizici şi chimici etc.
In tabela 19 se arată refractaritatea produselor re-
•Ctare mai importante.
TABELA 19

Refractaritatea produselor refractare

Refractaritatea
Denumirea produselor refractare °C

duse refractare silicioase (silica) 1 710—1 750

xlu.se refractare silico-argiloase .1 580—1 730 |
«tuse refractare de şamotă 1 580—1 750
iduse refractare superaluminoase 1 7 7 0 — 2 000
duse refractare magnezitice 2 000
it use refractare dolomitice 1 850
duse refractare forşteritice 1 850
duse refractare crommagnezitice 2 000

Conductibilitatea termică a materialelor este proprie-

tea care determină capacitatea izolatoare a acestora
i respectiv pierderile de căldură prin zidăria cuptoarelor
mlustriale.
Rezistenţa la şoc termic sau stabilitatea termică este
proprietatea materialelor refractare de a rezista la
variaţiile bruşte şi repetate de temperatură fără a se
distruge. Distrugerea din cauza şocului termic se mani-
(«•stă iniţial prin apariţia de crăpături care conduc la
rupturi şi exfolieri ale materialului.
Rezistenţa la şoc termic depinde de compoziţia chi-
mică şi mineralogică, de modul de fabricaţie, deconducti-

41
bi li ta tea termică şl de coeficientul de dilataţie ternii<
a materialului. Determinarea mărimilor care intră j
calculul stabilităţii termice este foarte complexă şi d
aceea în practică stabilirea ei se face prin determinări <1
recte şi anume prin încălzirea cărămizilor la temperatul]
de 8Q0°C şi răcirea bruscă în apă curgătoare. Stabilitat
termică se apreciază astfel în raport cu numărul ş<j
curilor la care rezistă cărămida pînă la pierderea a 20Î
din greutatea ei iniţială, pierdere care rezultă de pe urm
părţilor ce se desprind. In tabela 20 se redau indicii d
stabilitate termică pentru unele materiale refractare ma
importante.
TABELA 2

Rezistenţa la şoc termic a produselor refractare

Rezistenţa la şoc termic

(stabilitatea termică)
exprimată prin numărul
Denumirea produselor refractare ae şocuri termice care
duc la pierderea a 20%
din greutate

Produse de şamotă obişnuite 10—12

Produse de şamotă cu granulaţie fină 5—8
Produse de şamotă cu granulaţii mare 25—100
Produse magnezitice 4
Produse crommagnezitice 15
Produse de silica 1—2

Constanţa de volum este proprietatea materialelor de

a-şi menţine volumul şi implicit dimensiunile, în timpul'
încălzirii lor şi a exploatării cuptoarelor.
Cînd volumul materialului respectiv creşte se pro-
duce fenomenul de dilatare, iar atunci cînd scade se pro-j
duce fenomenul invers de contracţie. Dacă după răcireaj
materialului dimensiunile acestuia revin la cele iniţiale
rezultă că dilatarea sau contracţia a fost .temporară ;|
cînd materialul nu mai revine însă la dimensiunile saleî

42
ilfMlnte de încălzire, modificarea de volum şi respectiv
Alăturea sau contracţia este permanentă.
Dilatarea şi contracţia şe exprimă în procente faţă
dr dimensiunile iniţiale ale produsului, pozitive în cazul
itliilarii şi negative în cazul contracţiei.
Constanţa de volum variază cu compoziţia materia-
lului refractar şi cu temperatura la care ^ste supus ma-
Irriulul, precum,şi cu durata de încălzire a acestuia.
I 'rodusele refractare de şamotă se caracterizează prin
ill In tari la temperaturi joase şi contracţii importante la
Irmperaturi înalte (1 200—i 40O°C) şi prelungite în
limp.
Produsele refractare de magnezită, crommagnezită,
iTomită şi corindonice au o dilatare uniformă, relativ
ronstantă, adică aproximativ proporţională cu creşterea
temperaturii.
Produsele refractare de silica au o variaţie de volum
neuniformă în raport cu creşterea temperaturii, datorită
transformărilor de structură mineralogică care au loc în
material la diversele temperaturi. Aceste transformări
se produc cu creşteri importante de volum, în special
la temperaturile de 120, 580, 870 şi 1 400°C.
în fig. 8, a sînt reprezentate curbele de dilatare ale
produselor refractare de şamotă, magnezită, crommag-
nezită şi corindon, iar în fig. 8, b curbele de dilatare ale
produselor de silica cu diverse structuri mineralogice.
Pentru temperaturi care depăşesc 1 000°C se pot
considera următoarele valori ale dilataţiei termice expri-
mate în procente şi mm/m:

— produsele refractare de şamotă — 0,6 — 0,8% adică 8 mm/m;

— produsele refractare de silica — 1,2 — 1,4% adică 14 mm/m;
— produsele refractare semiacide — 0 , 7 — 1 , 0 % adică
10 mm/m;
— produsele refractare de magnezită — 1,4 — 2,2% adică
22 mm/m;

43
 \
,0* 1
**

V ind ol
C0r
3

nmntc
r —' N\ —

M • V
Ir-" \\

\
§ 1Ca S S <5 5J S c ca &
rs
ca
^ fî; rtf fc?
3^ S>
I § § § f | ş iQ «s csj
Temperatura, °C
a

Cristouai" -
TridUTîiţ.
.y
- ~
' /

4sr
t \
/ r WS
!/ —

/;
*t j ţ)
• xs'
—

3 cj ţ j 5 ej ^ Ca & & K
CM sj «j N5)iaSS §s v CviDiî»
Temperatura, °C
b
Fig. 8. Curbele de dilatare ale produselor refractare:
— şamotă, magnezită, cromită, corindon; 6 — silica cu diverse
structuri mineralogice.
• produsele refractare de crommagnezită — 1,0 — 1,8%
adică 18 mm/m.
pk'.ul se iau în considerare valorile maxime).
\\ ceea ce priveşte produsele de şamotă se menţio-
a că la temperaturi de 1 200—1 400°C suportă
tacţii de 0,2—1,0%, în raport cu refractaritatea ma-
iilului.
Dilatarea şi contracţia termică au o importanţă
kcbită de care trebuie să se ţină seama la proiectarea
(iviei şi la execuţia acesteia.
Permeabilitatea la gaze (rezistenţa la infiltraţia ga-
or) este proprietatea materialului refractar de a opune
Istenţă la trecerea prin el a gazelor; permeabilitatea
gaze depinde de compacţi tatea produselor, de mărimea
»rilor şi de legătura dintre e i : cînd porii sînt deschişi
•nneabilitatea la gaze este mare şi invers, indiferent
t gradul de porozitate al materialului respectiv.
Produsele refractare folosite la construcţia cuptoa-
„•lor trebuie să aibă o permeabilitate la gaze cît mai
i-dusă pentru a se evita astfel degajările de gaze nocive
pierderile de căldură.
Rezistenţa la acţiunea zgurilor depinde în cea mai mare
măsură de natura chimică a zgurilor şi a materialului
refractar care vine în contact cu aceste zguri. Astfel,
materialele refractare bazice (magnezitice, crommagne-
/.itice, dolomitice etc.) rezistă bine la acţiunea zgurilor
bazice iar materialele refractare acide (silicioase etc.)
rezistă în bune condiţii la acţiunea zgurilor acide. în
acelaşi timp unele materiale neutre se comportă bine
la acţiunile ambelor feluri de zguri, acide sau
bazice.
Rezistenţa la coroziune depinde şi de porozitatea
materialului precum şi de temperatura de regim la care
se produce acţiunea zgurii, însă nu se poate determina
prin indici ca în cazul celorlalte proprietăţi.
45
 Rezistenţa la uzură este proprietatea unora din matej
rialele;refractare de a rezista în bune condiţii la frecări
şi uzură mecanică din cauza materialelor care se încarc^
sau care contribuie la procesul tehnologic în cuptol
(exemplu cuptoarele de var, furnalele, cuptoarele da
topit sticlă etc.). Produsele refractare rezistente la uzurM
trebuie să aibă o rezistenţă mare la compresiune şi ol
porozitate cît mai redusă.
c. Produse refractare. La construcţia cuptoarelor
industriale, a canalelor de fum şi a coşurilor se utili-;
zează produse refractare sub formă de cărămizi (piese]
fasonate) şi sub formă granulară, pulverulentă sau ames-
tecuri din acestea.
1) Cărămizi refractare. Cărămizile re-1
fradare de şamotă se fabrică din amestecul argilei refrac-|
tare naturale (ca liant) cu şamotă (ca degresant), şamota
fiind materialul obţinut prin arderea argilei şi măci-
narea ei.
Pasta rezultată din acest amestec şi apă se supune
fasonării după procedeul uscat sau umed iar apob se]
usucă în uscătorii şi se arde în cuptoare de diverse ti-
puri (tipul cel mai modern de cuptor pentru arderea
cărămizilor refractare de şamotă este cuptorul tunel).
Cărămizile de şamotă se marchează cu o literă mare I
care exprimă de obicei iniţiala fabricii în afară de simbol, 1
refractaritate şi format; de exemplu cărămida refrac-1
tară de şamotă, fabricată la Comarnic, de refractaritate 1
IP 173 şi de format standardizat, normal 250 x 125 X 1
X 65 mm se notează C-RC 73-N2.
Cărămizile de şamotă au obişnuit o culoare gălbuie. K
în funcţie de destinaţie cărămizile de şamotă trebuie I
să corespundă prevederilor din standardele respective: [
— cărămizi de şamotă de uz general — STAS 136-54;
— cărămizi de şamotă pentru cazane industriale — STAS
2496-60;

46
 m cărămizi de şamotă pentru furnale STAS 2555-61;
»•> cărămizi de şamotă: pentru caupere — STAS 1505-61
# nu M i i ;
*» cărămizi, de şamotă pentru cuploare* de c i m e n t ^ STAS

»- cărămizi; de' şamotă pentru "cuptoare Simens^tartin —

VŞkS 1852-54, 4604-54, 4843-58;
cărămizi-(blocuri) de şamotă pentru cuptoarele de sticlă —
>fAS 2913-51 ,eio.
In tabela 21 sînt redate caracteristicile produ-
ii'lor refractare de şamotă de uz"general-, conform
• I AS 136-54.
M?Qrămizîle de şânlotă se încadrează în grupa produ-
c e r refractare silico-aluminoase avînd un conţinut de
w f i s cuprins între 30 şi circa 42 care determină
iiracterul lor neutru din punct de vedere chimic.
Cărămizile refractare de silica se fabrică conform
IT AS 135-49 din amestecul sortat pe granulaţii al
ii.trţitei măcinate cu lapte de var şi mineralkator,
lltiestec care se presează în formele fasonate cerute şi
line ulterior se usucă şi se ard în cuptoare la tem-
:!>craturi înalte.
Cărămizile de silica au o culoare gălbuie cu pete
de culoare brună şi albă.
Caracteristicile acestor produse sînt redate în ta-
11)0la 22^
Pentru cărămizile de silica folosite la cuptoarele de
lopitl sticlă STAS 4472-60 indică proprietăţile fizico-
i hi mice şi mecanice precum şi abaterile la dimensiuni
ji defectele admisibile de formă şi aspect exterior;
corespunzător acestor cărămizi STAS 4473-60 indică
tipurile de cărămizi^fasonate standardizate câ formele
|i dimensiunile respective (normale SN,r..SN 5 , pene
Sl^.^SPJA, blocuri pentru arzător SAi...SA 7 , blocuri cu
nas SNa, — SNa5 şi blocuri pentru umeri SU, —- SU 7 ).

47
 c O
00
fi LO m

I o
O O
t*- CO 8®.
CO CO -H

<v 1 o
o —•
C
4> <J> N-
ttfl CO CO O
N
3
E
O CO 8».
Tf o
t>- __

I o
CO O io o f-
< CO f -
t*- — 5 ©
H
C/5

t-N-
. o O N o
.SJ2 lO
Ou o" CN

5-+
C-0»
e CD -4-»
CD
y i C
o 03
a. CO .2 g
>co co S3.Î2*
Q. o
c
a>
>C0
Ow '3 so
CO o 3I S9 S
a. ip o
CO CO j O ^
Q, tijO <L> tu3
CO >
<U CO co CL^H
CO 0) ft f
.2 x r
••—IM "S c
N cO
P>co
tr « ,<2 co a
t-4 £
O <v N
<u
C
<L> O I—
a, o c*

16
 tabela n
Icrlsticiie cărămizilor refractare de silica de uz general
(STAS 135-49)
Condiţii de a driiisibil i tate

Caracteristici
Clasa A Clasa B

• »4< taritatea C.P. min. 173 169

ftîMld de siliciu (Si0 2 ), min.,. % 94,5 93,0
Ml de calciu (CaO), max.,% 2,5 3,0
«HMId de aluminiu (Al a 0 8 ),max.,,% 18 2,0
•iHKMUatea aparentă, max.,% 25 25
ii fţMiţa Ia compresiune, min.,
kgf/cm2 250 200
(UlTatea specifică aparentă, kgf/dm8 2,32...2,42 2,32...2,42
(Cărămizile de silica au o compoziţie chimică acidă
KI rezistenţă mecanică sporită, cu deformaţie sub sarcină
•jiroape de punctul de înmuiere, însă cu stabilitate
it mică foarte redusă, fapt care împiedică folosirea
itfcstor cărămizi la cuptoarele cu funcţionare periodică.
Cărămizile refractare magnezitice se folosesc la con-
«rucţia cuptoarelor Simens-Martin, a cuptoarelor de
intent; etc.,
Cărămizile de magnezită sînt de natură bazică din
jllinct de vedere chimic şi au o refractaritate şi tempera-
Dlira de deformare sub sarcină mai ridicate decît celelalte
nateriale refractare (v.' proprietăţile materialelor re-
Kractare).
Cărămizile refractare de crommagnezită se fabrică
Mi prezent şi la noi în ţară din amestecul de cromit
ţi magnezită, umezit, presat şi uscat după care se arde
fn cuptoare tunel la temperaturi de circa 1 600° C.
Caracteristicile acestor cărămizi, destinate căptuşelii
cuptoarelor rotative de ciment sînt precizate în
NID 430-62 si redate rezumativ în tabela 23.

P-2181 49
 TABELA I

Caracteristicile cărămizilor crommagnezitice

(Conform NID 430-62)
•
Condiţii de 1
Caracteristici admisibilitate 1

Refractaritatea I.P., min 200

Porozitatea aparentă, max., % 20
Greutatea specifică aparentă, kgf/dm3 2,9
Rezistenţa de rupere la compresiune la tem-
peratura obişnuită, min., kgf/cm2 500
Temperatura de deformare sub sarcina de
2 kgf/cm2, °C:
-^- începutul, min 1 600
— sfîrşitul, min.., 1 700
Rezistenţa la şoc termic (950°C,-apă), min.,
cicluri 15
Compoziţia chimică:
— MgO, min., % 70
— Cr a 0 3 ,min.,% 8
—CaO, max., %> 2
în afara tipurilor de cărămizi refractare descrisa
anterior se mai folosesc diverse alte tipuri care au însl
o utilizare restrînsă şi a căror descriere, caracterisl ici
şi proprietăţi sînt redate în normativele, standardela
sau prospectele respective.
2) Mortare r e f r a c t a re. Mortarele re\
fractare de şamotă sînt amestecuri uscate de praf ide'
şamotă şi argilă refractară, fin măcinată. Mortarele de
şamotă folosite trebuie să aibă aceleaşi caracteristici
chimice şi mineralogice ca şi cărămizile ,1a a căror înzi-
dire se folosesc.
Caracteristicile mortarelor de şamotă conform
STAS 134-61 sînt indicate în tabela 24. La zidirea că-
rămizilor de şamotă obişnuite se folosesc mortarele
din grupa MRC iar la zidirea cărămizilor aluminoase,
mortarele din grupa MRD.

50
 TABELA 25
Marcarea, ambalajul, transportul, depozitarea şi fi
cepţia mortarelor de şamotă se efectuează confoii Caracteristicile mortarelor refractare silicioase
STAS 134-61. Mortarul de şamotă se livrează in Via (conform STAS 3859-53)
sau în sad de hîrtie cu masa netă de 50 kg ( ± 2 % ) |
se depozitează în locuri ferite de umezeală. Condiţii .
Caracteristici de admisibilitate
Mortarele folosite trebuie să fie fine, cu rest n
ciurul nr. 1 STAS 1077-50 de maximum 3% şi să trea< j
prin sita nr. 0,5 în proporţie de 55% . In mod praclil NMiulaţia ,fiax,. mta 1
cînd rosturile sînt mici, mortarul trebuie să aibă o gra t Iractaritatea:
nulaţie sub 0,2 mm, iar cînd rosturile sînt mai mal dusa M71 tain. I . P . 171
clasa M67 min. I . P . 167
(pînă la 2 mm) fineţea de 0,2 mm va corespunde la I umiditatea, m a x . , % 3
cantitate de numai o0% din material, restul putînd si «>n(inutul de SiO a m i n . , % 88—92
aibă granulase pîna la 1,5—2 mm. «uţlnutul de A1 2 0 3 , % 5—8
irnnulaţia: reziduu, %:
Pentru zidăriile cu cărămizi semiacide în amestec .si pd sita 2 mm (STAS 1077-50) lipsă
introduce nisip cuarţos după reţetele indicate în proiecll pe sita 1 mm (STAS 1077-50) 3
Pentru zidăriile antiacide se foloseşte un mortal - pe sita 0,2 mm (STAS 1077-50) 40
antiacid compus dintr-un amestec de nisip cuarţos cil
silicat de sodiu STAS 2902-61 (38° Be) şi fluorosilicaj
Se livrează în saci de hîrtie cu masa netă de
de sodiu (6 kg/100 kg nisip) sau alte chituri special
preparate (chituri din import, densurit etc.). » kg ( ± 2 ) . H M I
Mortarele refractare de silica sînt amestecuri de nil Mortarele de magnezită şi crommagnezită se pot
sip cuarţos sau de cărămidă de silica fin măcinată cil confecţiona şi prin amestecare cu silicat de sodiu,
argilă refractară sau praf de şamotă în proporţie dtl In cantitatea prescrisă în reţetele din proiect.
maximum 10—12%. Pentru alte tipuri de zidărie mortarul trebuie indi"
Caracteristicile mortarelor refractare de silica, con-l cat în proiect odată cu reţeta de preparare a acestuia-
form STAS 3859-53, sînt indicate în tabela 25. 3) Cimenturi r e f r a c t a r e . Cimenturile re-
Mortarele refractare magnezilice sînt făinuri din acelaşi [ fractare se folosesc lâ pregătirea mortarelor sau betoa-
material din care se confecţionează cărămizile de magne-1 nelor refractare. Cele mai des utilizate sînt cimenturile
zită sau crommagnezită (MgO — 70—85%), a luminoase şi superaluminoase care conţin Al2Oa în
Caracteristicile acestora trebuie să corespundă NIDi proporţie de 70%."
nr. 431-62. Se folosesc, de asemenea, cimenturi refractare din
Sortul :MC — (pentru, cuptoare de ciment) reziduu max. [>% I import (ciment Fondu, ciment Lafarge etc.) al căror
cu ochiul de 3 mm (STAS 1077-50); mod de folosire la confecţionarea betoanelor trebuie să
Sortul MM — (pentru cuptoare Simons-Martin, cuptoare» fie indicat în amănunt în instrucţiunile anexate la
adinei, cuptoare vană pentru vată minerală) reziduu 0% pe sita I
cu ochiul de 1 mm (STAS 1077-50).
proiect sau în prospectele respective.

52 53
 Pentru repararea căptuşelilor de natură bazică •
pot folosi cimenturile dolomitice (Dosefa); a căror |>«
ducţie a1 început şi la noi în ţară.
4 ) B e t o a n e r e f r a c t a r e . Betoanele r e f r i
tare sînt amestecuri de agregate refractare cu liaifl
şi apă. Utilizarea lor permite înlocuirea produsei!
refractare fasonate arse, o execuţie mai rapidă: cu inj I
puţine rosturi şi uneori de forme destul de complicai* I
Agregatele refractare folosite la confecţionarea ln
toanelor refractare sînt şamote de refractarităţl difi
rite, magnezite, crommagnezite etc.
Ca lianţi pot fi folosite cimenturile refractare (alj
minoase, superaluminoase), cimentul Portland cu ada<
suri de stabilizatori ceramici sau alţi lianţi speciali
Clasificarea betoanelor refractare în funcţie de tempi
ratură, cuprinde:
— betoanele rezistente la foc, care rezistă la tenii
peraturi pînă la 900°C;
— betoanele refractare cu utilizare pînă la 1 250° CI
— betoanele refractare speciale cu utilizare pînl
la 1 400—1 500°C.
Reţetele de compoziţie ale betoanelor refractari
confecţionate pe baza agregatelor şi lianţilor livraţii
corespunzător clasificării de mai sus, sînt următoarele!
— betonul rezistent la foc se compune din agregata
de cărămidă roşie şi dintr-un liant de ciment PZ 4001
cu stabilizator ceramic (circa 20—25%);
— betonul refractar se compune din agregate de
şamotă cu refractaritate de circa 1 710°C şi dintr-unj
liant de ciment P 400 cu stabilizator ceramic (15—30%) ;l
— betonul refractar special se compune din agregate j
de şamotă cu refractaritate ridicată şi liant de ciment
aluminos în proporţie de 20—24%.
Betoanele refractare se pot turna la faţa locului în;
cofraje sau pot fi confecţionate sub formă de piese pre-

54
 Irate; condiţiile de preparare, punere în operă şi
jfflre sînt descrise în capitolul cu privire la execu-
i cuptoarelor.
!«(acteristicile betonului refractar compus din agre-
irfractare şi liant de ciment cu stabilizator ceramic
Indicate în tabela 26.
TABELA 26

Caracteristicile betonului refractar de tip Azuga

Caracteristici

«poziţia:
««regate, % greut. 74
in care: agregat mare B 5 — 1 0 mm 60
Kftfai mic C 0,2—5 mm 40
liant (ciment P 400 + stabilizator cera-
mic), % greut. 26
flpfi, % 7—8 '
miperatura de utilizare, max., °C 1 250
«Istenţa la compresiune, kgf/cm 2 :
după 7 zile 70
după 28. zile 150
riitatea specifică, kgf/m3 1 700
nlracţia liniară, % :
plnă la 600 0,2—0,8
pînă la 1 200", max. 1
Intaţia termică 7 (între 20° —850° C), mm/m 4—7
•rozitatea aparentă (după ardere), % 35

Betonul refractar se livrează în saci, pe sorturi şi

|tc granulaţii, în vagoane închise.
In prezent utilizarea betonului refractar este încă
limitată; utilizarea unor cimenturi refractare de cali-
late superioară face însă posibilă utilizarea şi în con-
strucţii mai importante (de exemplu cuptorul de re-
coacere pentru linia de geam laminat de la Fabrica
de geam laminat din Scăeni).

55
 5 ) T « n c uie I i r e f r a c t a r e. Aceste tencuM
se folosesc la protecţia zidăriei refractare, fiind ale»
tuite de obicei din amestecuri de cromite. Preparan
şi modul de punere în operă se descrie în proiect \ I
la caz la caz.
In numeroase cazuri tencuielile refractare se folosa
şi ca mijloace de reparare sau de protecţie a zidării
agregatelor termice în curs de exploatare.
6) M a s ele r e f r a c t a r e b ă t ă t o r i t e. Mi
sele refractare bătătorite sînt alcătuite în generj
dintr-un amestec de degresant (şamotă, magnezită, eroii
magnezită), cu un liant (silicat de sodiu, gudron etcl
şi se folosesc la completarea rosturilor din zidării
furnalelor etc. Reţetele de confecţionare şi punere tl
operă ale acestor mase trebuie indicate necondiţional
în proiectul de execuţie.

C a p i t o l u l III

UNELTE ŞI UTILAJE

La lucrările de zidărie a cuptoarelor trebuie folosite

unelte de bună calitate pentru a se asigura o execuţie
corespunzătoare a lucrării. în acelaşi timp este nece-
sar ca anumite operaţii să se facă cu ajutorul utila-
jelor, în scopul măririi productivităţii muncii. •

1. Unelte de lucru
a. Unelte pentru executarea zidăriei. Ciocanul de
zidar cu un cap ascuţit şi unul teşit conform STAS
4375-60, se foloseşte la lucrările de zidărie şi de prelu-
crare a cărămizilor roşii.

56
 CiocanţiL de zidar cu două capete ascuţite, este ciocanul
«k«lt în mod curent de către zidarii şamotori, întrucit
(fVi-şte la tăierea şi cioplirea cărămizilor refractare.
Nirlca metalică a ciocanului de cioplit are o lamă de
Mea 35—48 mm lăţimepeoadîncime de circa 12—15 mm
* ficcare capăt, lamă care se căleşte şi care se ascute
-niodic la polizor. Ambele tipuri de ciocane sînt pre-
A/ute cu cozi de lemn, care trebuie să fie bine împă-
ite în partea metalică. Există posibilitatea ca la ca-
nide ciocanelor să se ataşeze piese demontabile de
rhiinb, confecţionate din oţeluri rezistente la uzură,
ire măresc durabilitatea ciocanului şi asigură o cio-
llre corespunzătoare. în orice caz ciocanul trebuie să
le confecţionat din oţel de bună calitate, întrucît de
xccutarea lucrărilor cu ciocane bune depinde în mare

N . O C
Fig. 9. Ciocane pentru lucrări de zidărie:
a — ciocan de zidar ascuţit la un capăt;
b — ciiocân de zittâr ascuţit la ahibeîe capete; ţ
c-f- cjocan de lemn.

Ciocanul de lemn este folosit pentru baterea cără-

mizilor de şamotă în timpul executării lucrărilor (sau
iii unele cazuri pentru retuşarea zidăriei proaspăt exe-
cutate).
în fig. 9 sînt reprezentate tipurile de ciocane des-
crise.

57
 Canciocul de zidar se confecţionează din tablă şi e s f l
prevăzut cu un mîner de lemn. Canciocul serveşte H
întinderea mortarului pe stratul de cărămizi.
Mistria se confecţw
nează dintr-o parte de tM
blă şi un mîner de lenfl
(conform STAS 4452-5®
şi poate avea forma t r f l
pezoidală sau triunghiul
Iară. Se foloseşte la î'ntinl
derea mortarului pe strai
tul de cărămizi în groşii
mea cerută, la operaţii»
de tencuire, fuguire etcl
a o c d Dalta metalică poatl
Fig. 10. Diferite tipuri de dălţi să aibă; forme diversei
metalice: rotunde sau late, de lun-|
a — daltă rotundă; b — daltă lată; ginii diferite şi se confecJ
e — daltă pentru cioplit blocuri;
d — daltă pentru ciocan pneumatic. ţionează din oţel desculel
rezistent la uzură. înainta
de folosire dălţile trebuie sa fie bine ascuţite. Cu]
ajutorul dălţilor se execută lucrările de tăiere şl
cioplire a cărămizilor (fig. 10).
Firul cu plumb are o parte metalică, de forme dife-l
rite, în care predomină forma cilindrică şi forma de
pară, ambele avînd un vîrf ascuţit. Partea metalică tre-
buie să aibă o greutate suficient de mare pentru a asi-
gura întinderea sforii sau a sîrmei metalice de care se;
suspendă. Cu ajutorul firului cu plumb se determină
şi se controlează verticalitatea pereţilor sau centrarea
unei zidării de secţiune circulară (zidăria coşurilor, a
furnalelor etc.).
Nivela de lemn cu bulă de aer (bolobocul);
STAS 5307-61, se foloseşte la obţinerea orizontalităţii şi
la verificarea acesteia. în cazul în care nivel-a se fixează

58
 (RH

I fame (echere) cu diverse înclinaţii, -se poate folosi

Ijixccutarea pereţilor înclinaţi. Unele nivele au pe una
In laturile mici o a doua bulă de aer cu ajutorul căreia
controlează verticalitatea zidăriei.
Nivelele se pot confecţiona
din metal, ceea ce asigură o
jllatesuperioară a acestei unelte,
llllzarea nivelei se face prin
Hrlvirea bulei de aer din car-
ina de sticlă între limitele tra-
ile pe aceasta (fig. 11).
1'ierul de fuguit se foloseşte
realizarea rosturilor zidăriei Fig. 11. Nivelă cu bulă
jtarente şi este format dintr-un de aer.
er pătrat de dimensiune egală
u a rostului respectiv, îndoit puţin la capăt, cu
itner de lemn (fig. 12).
Dreptarele se folosesc pentru realizarea unei zidării
ii nivel constant pe orizontală sau pe verticală. Se
Dnfecţionează din lemn de calitate superioară, rezistent
j uzură şi cu feţele perfect geluite şi paralele între ele
12). Lungimile dreptarelor sînt variabile în raport
ji necesităţile locale, în medie 1,5—3 m, cu secţiuni

Fig. 12. Unelte de zidărie:

de fuguit; b — dreptar de lemn; c — echer de trasaj
la 90° (vinclu).

59
 de 6—12 cm/2—2,5 cm. Dreptarele se pot folosi şi H
verificarea planeităţii pieselor mari (exemplu blocurlB
de şamotă) unde se pot utiliza şi dreptare în cruce pentiM
verificarea simultană în două sensuri.
Echerele de trasaj la 90°, se confecţionează din m e m
(conform STAS 2050-51), simple sau cu talpă şi cu ajutcfl
rul lor se trasează unghiurile drepte între două fefl
ale zidăriei sau între două feţe perpendiculare ale unfl
piese refractare (fig. 12). Echerele se pot confecţioiiH
la nevoie şi din lemn de calitate bună, bine geluiB
cum şi de alte înclinaţii.
b. Unelte pentru sortarea cărămizilor şi verificare»
rosturilor. Calibrorul metalic cu mîner se foloseşte ll
sortarea cărămizilor după toleranţele la dimensiune!
Feţele interioare ale ramei metalice de calibrare trebuia
să fie prelucrate cu precizie la dimensiunile indicatei
Rama metalică trebuie să fie rigidă pentru a nu se delI
forma în timpul folosirii şi a da astfel indicaţii eronatei
Se utilizează calibroare manuale sau fixate pe un sul
port (fig. 13).
Lama de control se foloseşte la verificarea grosimii
rosturilor din zidăria refractară. Se confecţionează diij
oţel cu lăţimea de 15 mm şi grosimea corespunzătoara
grosimii rostului care urmează a fi verificat (fig. 13)1
Masa de sortat cărămizi foloseşte la sortarea în seriei
a cărămizilor refractare după toleranţele la dimensiune.!
Se confecţionează de obicei dintr-o placă de lemn rezis-
tent, bine geluit şi din piese metalice demontabile,!
bine dimensionate şi fixate, aşezate distanţat în număr
de 3—4 bucăţi, după necesităţile de sortare pe grupe
(fig. 13).
c. Unelte pentru prepararea mortarelor. Sitele şa
ciururile folosite la prepararea mortarelor şi la deter-

60
 IUI rea granuiozităţii componenţilor acestora âe coîl-
lioiiează din împletituri şi ţesături din sîrmă conform
AS 1077-50 si din table perforate conform STAS 1078-50.

Calibrul 3
Calibrul Z

c
Fig. 13. Unelte de control şi sortare:
a—callbror metalic; b—lamă de control; c - masă de sortat.

Sitele mai des utilizate au ochiuri de 0,2; 1; 2 şi 3 mm.

I'cntru a putea fi folosite sitele se încadrează în rame
de lemn de diverse dimensiuni.
Sapele de mortar cu coadă se folosesc la amestecarea
mortarului.
Lopeţile cu coadă de lemn se utilizează la manipularea
mortarului.
d. Unelte pentru transportul cărămizilor şi morta-
relor. Roabele metalice cu pneuri pentru 80, 100 şi 120 kg
se utilizează la transportul mortarului şi cărămizilor.

61
 Conteinerele metalice pentru cărămizi se pot excctifl
după tipurile indicate în cataloagele sculelor şi uneltei®
de mică mecanizare sau după cerinţele diversei®
lucrări.
Găleţile metalice negre sau galvanizate cilindrice I
tronconice de capacităţi şi forme diferite se folosesc A
asemenea pentru transportul mortarelor.
Lăzile pentru mortar au forma unui trunchi de c o l
cu dimensiuni aproximative de 470/400 mm lungime!
270/200 mm lăţime şi circa 250 mm înălţime.
Scripeţii de diametre diferite se folosesc la ridicare!
materialelor în cazul diferenţelor mici de nivel şi al
sarcinilor relativ reduse. Este indicată folosirea pe c i l
posibil a scripeţilor cu rulmenţi.
Frînghiile de cînepă împletită se folosesc la ridicarea]
materialelor cu ajutorul scripeţilor.
în afara sculelor şi uneltelor menţionate mai înainte
se mai folosesc şi alte unelte pentru executarea lucrărilor
de înzidire (metri de lemn, creioane dulghereşti de!
trasat, drişcă de lemn, şpaclu, ciocan de lăcătuş, sape,!
maiuri de lemn etc.) precum şi unelte specifice lucrărilor
ajutătoare ca : unelte de dulgherie (tejghea de tîmplărie,
ferăstrău de lemn cu coadă, rindea, teslă; pile de feră-
strău, burghie etc.), unelte pentru lucrări de construcţie
metalică, unelte pentru lucrări de săpătură etc.

2. Utilaje
a. Utilaje pentru lucrările de prelucrare a cărămi-
zilor. Maşinile de şlefuit electromecanice cu şasiu metalic,
montate pe fundaţii de beton, prevăzute cu pietre de
polizor speciale din materiale abrazive, se folosesc la
şlefuirea blocurilor de şamotă de dimensiuni mari,
mijlocii şi mici (maşina de polizat de tip Diskus-Werke
de 0 700—1 200 mm, cu electromotor de 20—40 CP,

62
 •

iigjfflnlor de absorbţie pentru praf, automat de pornire,

liWniii'i de siguranţă).
hilizoarele electromecanice cu şasiu metalic, pe fun-
• B i <lo beton, cu pietre de polizor din materiale abrazi-
!§(f«rborund sau car-
(llfiS de siliciu), elec-
.iMHolor 1,7 k\V/2800
«4/itiin cu automat de
,Ofilire şi tablou de
nuanţă, se folosesc
ffMllru şlefuirea cără-
ruilor (fig. 14),
Maşinile de tăiat
ir/iinizile Refractare
•r şasiu metalic, cu
picuri speciale de tă-
«I din materiale abra-
{tve (maşina de tip
Hvola-ŞTS 350-400)
tint prevăzute cu ven-
mlator de absorbţie
jM-iitru praf (fig. i5).
Pietrele de polizor pentru şlefuitul pieselor de şamotă
i>ot fi de formă cilindrică plană sau de formă cilindrică
cu degajare (conform STAS 4594-54). Dimensiunile
i/.nale ale acestor pietre .de polizor sînt 0 250—400 mm
tl 30—60 mm grosime (fig. 16).
Discurile de tăiat cărămizile se confecţionează din
nateriale abrazive (carbură de siliciu legată cu bache-
lită) de dimensiuni 0 350—400 mm şi 3,5—4 mm gro-
iline.
Maşinile portative de şlefuit pe orizontală de tip
plex, cu pietre abrazive, pot fi cu legătură la instalaţia
de forţă sau cu motor propriu^ de dimensiuni mici şi
mijlocii (fig. 17).

63
 Ciocanele pneumatice se folosesc la cioplitul blod
rilor de şamotă şi sînt prevăzute cu trusă de dălţi (I
tunde, late etc.) (fig. 17).

F i g . 15. Maşină de t ă i a t y cărăfnizi refractare

(tip Avola).

- ... .. ,

m
ţj a
Fig; 16, Pietre ide polizor:
J
« — de "formă cilindrică plană; b — de formă cilindrică cu degajare.
15
 Utilaje folosite la confecţionarea mortarelor.
Kp/e se folosesc la confecţionarea mortarelor iar
•Eţntru transportul acestora; ele trebuie indicate
MCtul de organizare o dată cu caracteristicile

ipective. In cazul unor cantităţi tmai mari de beton

I executat pentru confecţionarea betoanelor se utili-
>ză Utonierele.
c, Utilaje folosite lâ transportul materialelor. Ma-
itralele Pioner dotate cu cîrlig sau platforme de lemn,
lllgurate împotriva basculării, cu automat de pornire
i| tablou desiguranţă pentru greutăţi pînă la 0,5 t sînt
fclosite pentru transportul materialelor pe verticală.
t Benzile transportoare de lungimi variabile după nece-
Jltăţl, cu instalaţiile de forţă auxiliare, sînt folosite
pentru transportul pe orizontală sau la diferenţe de
>-2181 65
 nivel reduse, pentru cazurile de folosire a unor canli
mai mari de material.
Instalaţiile de linii înguste (500, 600 mm) cu va^oi
decovil dotate cu platforme din dulapi de lemn
necesare pentru transportul materialelor de la de|K
la locul de lucru.
Lopeţile mecanice sînt utilizate la descărcarea i
terialelor în vrac etc.
Proiectele de organizare trebuie să prevadă în cupfl
sul lor sculele, uneltele şi utilajele necesare pentru ei
If cutarea lucrărilor respective, asigurînd astfel dotafj
I şantierului la timp cu cele necesare.
I
111
Capitolul IV
EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE ZIDĂRIE
A CUPTOARELOR

1. Lucrări pregătitoare şi auxiliare

Lucrările de construire ale unui cuptor se execul
pe baza proiectului de execuţie întocmit de către
proiectant de specialitate şi care conţine devizul,
strucţiunile tehnice etc. şi planurile. Prevederile pro
iectului trebuie respectate întocmai, orice modificări fâ
cîndu-se numai cu acordul proiectantului.
Organizarea lucrărilor — necesarul de mînă de lucri
pe specialităţi, de utilaje şi mijloace de transport precum
şi modul de depozitare a materialelor, instalaţiile pro
vizorii de curent electric, apă, gaze, măsurile de tehnic»
-securităţii muncii etc. — trebuie indicate detaliat în
proiectul de organizare elaborat de către proiectant şi
constructor, în funcţie de situaţia reală de pe şantier.

66
i'fniectul de execuţie a unui cuptor cuprinde un
>j>U'X. de l u c r ă r i : terasamente (săpături, nivelări),
flflţii, construcţii metalice, zidării de construcţii,
Htoare şi refractare, precum şi lucrări de instalaţii,
llloje şi automatizare în unele cazuri. Proiectul de
|inlzare trebuie să stabilească succesiunea acestor
«ari, iar cei care sînt însărcinaţi cu executarea zidă-
f) cuptoarelor trebuie să le cunoască şi în unele cazuri
ll simple, să le execute în întregime ei însuşi.

Lucrările de terasamente constau din trasarea funda-

tor (însemnarea conturului acestora cu scînduri şi
if uşi), săparea terenului pînă la cotele indicate în
oiect (verificîndu-se starea, natura şi rezistenţa aces-
n l a ) şi nivelarea fundului săpăturii. O dată cu trasarea
)ndaţiilor se face îngrădirea săpăturilor şi se marchează
nele principale ale construcţiei pe balustrade de
mn sau prin cuie fixate pe borne din mortar de ciment,
it cazul unor săpături la adîncime se face sprijinirea
itulurilor sau se execută taluze naturale.
Nivelarea terenului din jurul construcţiei şi a tere-
uilui de fundaţie se face în raport cu cota zero ( + 0 , 0 0 )
stabilită în proiect. Această cotă se înseamnă pe ele-
mente fixe de construcţie deja executate şi în funcţie
de ea se determină toate cotele de nivel ale lucrării.
Lucrările de fundaţii se execută din zidărie, din beton
sau din beton armat. Armătura betonului armat se
execută în conformitate cu detaliile proiectului de către
muncitori calificaţi. Betonul de fundaţie se toarnă, de
obicei, după nivelarea cu un strat de beton de egalizare.
In cazuri speciale, de infiltraţii de apă sau de pînze de
apă freatice la adîncimi deasupra nivelului fundaţiei,
se procedează la drenarea şi epuizarea apei sau la lucrări
de chesoane metalice şi hidroizolaţii.
Lucrările de zidărie şi construcţie metalică vor începe
numai după întărirea 'betonului de fundaţii. Pe timp
67
 friguros trebuie luate măsurile speciale de protdH ţMMfloara prin tiranţi, atunci cînd sub vatra cupto-
a betonului împotriva îngheţului (închiderea şi încHifl || există un subsol.
rea locului de lucru, încălzirea apei şi a agrega!(•!• Hoularea ancorajelor simple de tipul celor descrise
adăugarea de acceleratori de priză, decofrare î n t î r z » ifţiii înainte, sau altele similare, se execută uneori chiar
etc.). I fâlrc zidarii şamotori care trebuie să cunoască deci
Lucrările de montaje şi de construcţie metalică m jililfcl de lucrări. în orice caz, aceştia trebuie să efec-
fi de amploare mai mare (carcasa furnalelor, a caww MM* montarea în zidărie a pieselor simple de oţel sau
relor, ancorajul cuptoarelor de var etc.) sau mai mM a* nntâ ca vizoare, guri de vizitare, clapete de explozie
constînd uneori în construcţii metalice simple (cuptoăB ii Iu condiţiile indicate în proiect.
tunel etc). l a lucrările de terasamente, fundaţii şi construcţii
La aceste lucrări trebuie folosiţi muncitori califl tarialice importante şi complicate se folosesc mijloace
câţi de specialitate şi utilaje adecvate (macarale, vl(fl iiifometrice de trasare şi de determinare a axelor şi
ciuri, trolii, truse de sudură etc.). «Ar lor de nivel.
Construcţia metalică de ancoraj a cuptoarelor are rom Zidăria cuptoarelor începe după întărirea fundaţiilor
de a prelua împingerile rezultate în urma dilatării zidfl i după trasarea axelor principale, prin determinarea
riei şi în special împingerile orizontale ale bolţilor! maturului pereţilor, pornind de la interior către exte-
Cele mai simple ancoraje sînt formate din reazeinrl rior, pentru a se asigura astfel respectarea cotelor de
montanţi şi tiranţi. (ibarit interior ale cuptorului. Eventualele toleranţe
R e a z e m e l e sînt formate din profile metalici M grosimea zidurilor, datorită abaterilor la dimensiunile
(U, I, cornier) aşezate orizontal, în lungul pieselor d<! iirmnizilor, se compensează către exterior, verifieîndu-se
reazem ale bolţii, la nivelul la care se realizează împin! •ilodată influenţa acestora asupra construcţiei metalice.
gerile orizontale din boltă. Lucrările de instalaţii de aer, de combustibil, de apă
•Ic., se pregătesc în paralel cu iucrările de zidărie însă
M o n t a n ţ i i (stîlpii) sînt formaţi tot din pro«l «uontajul şi în special definitivarea acestuia se execută
file metalice aşezate vertical, în locurile indicate ini după terminarea zidăriei şi a construcţiei metalice.
proiect şi preiau eforturile din barele de reazem, pecarrl
le transmit la tiranţi şi la fundaţie. Lucrările de instalaţii se execută numai de către munci-
tori calificaţi şi autorizaţi.
T i r a n ţ i i formaţi din bare de oţel rotund. |
unesc montanţii opuşi de pe cele două laturi ale cupto-1 2. Sortarea şi prelucrarea cărămizilor
rului. Tiranţii sînt reglabili, prin acţionarea piuliţelor!
de la capetele lor, ceea ce permite ca în timpul temperării I Lucrările de zidărie refractară se execută cu rosturi
şi exploatării cuptorului să se acţioneze asupra lor în mici, întrucît mortarul din aceste rosturi se degradează
raport cu dilatarea zidăriei (v. fig. 21). mai uşor decît acela de la cărămizile înzidite. Grosi-
La partea inferioară montanţii se încastrează într-o || mea rosturilor variază după importanţa lucrării de
fundaţie de beton sau pot să fie ancoraţi ca şi la partea H la 0,5 mm la 3—4 mm. Pentru realizarea dimensiunilor

68 69
mici de rosturi se impune sortarea şi prelucrarea li
prealabil a cărămizilor,
a. Sortarea cărămizilor are ca scop folosirea cărâ
mizilor grupate pe toleranţe, astfel încît zidăria să s
execute pe cît posibil cu cărămizi de aceeaşi grosime
lungime sau lăţime, în aceeaşi zonă, rînd etc.
Pentru sortarea cărămizilor în funcţie de dimen
siuni se folosesc diverse unelte între care calibroru
(sau şablonul metalic) şi masa de sortat (v. fig. 13)
în afară de sortarea pe dimensiuni a cărămizilor
se mai face şi sortarea după felul materialului (şamotl
silica etc.), dupărefractarităţi (RC73, RC71, RC69 etc.).
după formate (N lf Na etc.), grupele formate depozi-
tîndu-se în stive care se notează cu indicaţii asupra
acestor caracteristici (tăbliţe, scris cu creta etc.).
De asemenea, în afară de recepţionarea calitativă!
a cărămizilor la executarea lucrărilor, înainte de punerea!
în operă, cărămizile se verifică şi se sortează fiecare
bucată în parte, chiar de către zidarul şarnotor, din
punct de vedere al defectelor admise (v. cap. II). Sor-
tarea aceasta are de scop să evite folosirea cărămizilor
cu ştirbituri, colţuri rupte etc., în proporţii neadmise
şi în acelaşi timp, să evite aşezarea cărămizilor cu aceste
defecte spre interiorul cuptorului.
b. Prelucrarea cărămizilor refractare constă în tăierea,
cioplirea şi şlefuirea lor. Aceste operaţii sînt impuse de
necesitatea de a folosi bucăţi de cărămizi, sferturi,
jumătăţi sau trei sferturi pentru capete de ziduri,
îmbinări de pereţi,, colţuri, legături pe verticală între
rînduri (ţeserea rosturilor) sau pentru realizarea dimen-
siunilor uniforme ale cărămizilor, care să asigure cali-
tatea zidăriei cerute de proiect în funcţie de mărimea
rosturilor. Totodată, aceste operaţii sînt necesare şi în
cazul în care trebuie obţinute alte formate de cărămizi
din cele existente.

70
 In multe cazuri, încă înainte de începerea lucrărilor
ii» tidărie, este necesară pregătirea cărămizilor şi a
idelor refractare pentru introducerea lor în operă.
»l exemplu blocurile de şamotă folosite la fundul şi
"«rotii cuptoarelor vană pentru topit sticla au lungimi
ill 500, 600 şi 1 000 mm cu toleranţe conform STAS
113-51 de + 2 % , ceea ce reprezintă la lungimea unui
line 1 cm, 1,2 cm şi respectiv 2 cm. Aceste abateri
. Iltiise de standard, nu pot fi însă admise la executarea
«rărilor, aşa încît pentru realizarea rîndurilor de
ingime perfect egală cît şi pentru asigurarea planei-
ţii suprafeţelor în contact se impune cioplirea
'locurilor. Cantităţile folosite fiind mari, iar lucrările de
ioplire manuală dificile, prelucrarea blocurilor trebuie
> preceadă începerea zidăriei propriu-zise.
Prelucrarea cărămizilor se face în ateliere speciale,
uliipostite împotriva intemperiilor şi dotate cu utilajul
«Crespunzător în funcţie de importanţa lucrării, canti-
i*lea materialelor de prelucrat etc. (polizoare, maşini
le tăiat, maşini de şlefuit etc.).
La locul de lucru se impun, de asemenea, lucrări
!<• prelucrare a cărămizilor ca de exemplu fasonarea
'cnelor de, închidere a bolţilor.
Tăierea cărămizilor se execută manual cu ajutorul
locanului de zidar, sau mecanic, cu maşini de tăiat
Irămidă refractară. Cărămida care trebuie tăiată
nanual se înseamnă cu creionul pe linia de tăiere iar
ipoi cu ajutorul ciocanului de zidar ascuţit la ambele
sipete, se crestează de jur-împrejur pe conturul tăie-
ittrii. In cazul unor cărămizi mai puţin dure (exemplu
amota) o lovitură de ciocan dată perpendicular pe supra-
iija cantului, pe linia de tăiere după adîncirea acesteia,
ste suficientă pentru despicarea cărămizii. în cazul
iirămizilor dure adîncitura făcută pe conturul liniei de
âierese măreşte cu ajutorul dălţii, iar lovitura de tăiere

71
 se dă prin intermediul acesteia cu un ciocan mecaij
Cărămida care se taie se ţine în mîna stîngă, aşa cum
arată în fig. 18.
Atunci cînd tăiei
cărămizilor de acel)
format se face peni
un număr mai mare
bucăţi se pot fold
pentru trasare şabloi
ne făcute din t a b l
Productivitatea II
crărilor de tăiere 1
cărămizi lor creşte mul
prin folosirea maşini
lor de tăiat, cu discuij
de carborund. Acţionarea discului de carborund se faci
cu ajutorul unei pedale. Praful rezultat în urma tăierii
este absorbit într-o instalaţie unde este stropit cu apS]
O astfel de maşină de tăiat cărămizi, este reprezenta!!
în fig. 15.
După tăierea manuală a cărămizilor este necesarii
finisarea suprafeţelor tăiate printr-o cioplire de potri-
vire şi ulterior prin şlefuire.
Cioplirea cărămizilor este operaţia prin care se reali-
zează cărămizi corecte ca format, prin înlăturarea defec-
telor de fabricaţie sau prin care se obţine schimbarea
formei unei cărămizi.
C i o p l i r e a de p o t r i v i r e şi de ajus-
t a r e este cioplirea care se face pentru îndepărtarea
asperităţilor, reducerea grosimii, egalizarea acesteia pe
toată suprafaţa, înlăturarea abaterilor inadmisibile etc.
Aceasta se execută cu ajutorul ciocanului de zidar
ascuţit la ambele capete, după o prealabilă trasare eu
creionul de dulgher. în cazul cărămizilor de format obiş-
nuit, cărămida se aşază pe piciorul stîng mai sus de

72
 fcnunchi şi se ţine cu mina stingă de partea din
»pate.
Cioplirea de potrivire se execută mai întîi pe conturul
•oprafeţei care se ciopleşte iar apoi în rest (fig. 19).
In cazul unor grosimi mai mari
de cioplit se folosesc dălţi de
zidar rotunde sau plate după
necesităţi. Blocurile mari de
ţamotă se aşază pe un alt
bloc şi înainte de cioplire se
verifică integritatea lor prin
batere cu ciocanul. Sunetul la
lovirea cu ciocanul trebuie sa
fie clar, metalic. Prin această
verificare se caută a se evita
cioplirea unui bloc care va
fisura sau va crăpa încă înainte
de sfîrşitul operaţiei. Fig. 19. Cioplirea de po-
Pentru a mări productivi- trivire a cărămizilor.
tatea lucrărilor se utilizează
adeseori ciocane pneumatice prevăzute cu dălţi de
tipuri diferite (v. fig. 17).
Suprafeţele cioplite se controlează cu dreptare mici
de lemn sau în cazul blocurilor de dimensiuni mai mari
cu dreptare în cruce pentru verificarea în ambele sensuri.
Intersecţia suprafeţelor în unghi drept se verifică cu
ajutorul echerelor de 90°.
C i o p l i r e a de s c h i m b a r e a formei
urmăreşte obţinerea unor forme noi din cărămizile nor-
male sau de alt format existent. De exemplu, obţinerea
cărămizilor de format pană din cărămizi normale
(fig. 20). In acest caz se face trasarea pe conturul tăieturii
apoi tăierea cărămizilor şi la urmă cioplirea asperi-
tăţilor. Se pot folosi în afară de ciocanul de zidar şi

7S
dalta, şabloane metalice şi ciocane pneumatice ca şi tn
cazul cioplirii de potrivire şi ajustare.
Maiexistă cazuri în care piesele refractareavîndduri-
tate foarte mare nu se pot ciopli. Din această cauză

o b c
Fig. 20. Cioplirea de schimbare a formei cărămizilor:
a — trasarea; 6 — cioplirea; c — şlefuirea.

trebuie procurate piese fasonate special cu dimen-

siunile impuse de proiect (de exemplu, piesele de cor*
hart, corvizit etc.).
Cărămizile trebuie controlate înainte de cioplire cît
şi după aceasta pentru ca să nu se pună în operă cărămizi
cu defecte.
Şlefuirea cărămizilor este operaţia prin care se înlă-
tură asperităţile de pe cărămizi şi unele abateri la dimen-
siunile acestora.
Şlefuirea se poate face manual prin frecarea cărămi-
zilor între ele sau prin frecarea cu o bucată de piatră
de polizor. în cazul unor cantităţi mari de cărămizi
care se şlefuiesc trebuie folosite maşinile de polizat
(v. fig. 14) cu o piatră sau cu două pietre din carborund
sau carbură de siliciu.
Pentru polizări la faţa locului se pot utiliza şi maşini
de şlefuit portabile de tipul Flex (v. fig. 17) cu piatra
de polizor dispusă orizontal.

74
 Pietrele de polizor trebuie comandate din timp şi
#» compoziţie adecvată tipului de materiale refractare
• durităţii acestora. în unele cazuri, prinderea pietrelor
*r şlefuit se face cu chituri adezive şi în aceste cazuri
• linie făcută o verificare minuţioasă a aderenţei rea-
f/ite pentru a nu se produce accidente.
Şlefuirea este o operaţie obligatorie la zidăriile re-
petare cu rosturi sub 1 mm, cum este cazul la vetrele
binalelor unde se cer rosturi de 0,5 mm.
Pentru toate lucrările de prelucrare a cărămizilor tre-
buie luate măsuri de protecţia muncii prin folosirea
n'helarilor albi, dotarea utilajelor cu apărători şi
nstalaţie de absorbţie şi înlăturare a prafului, folosirea
tic genunchiere etc.

3. Prepararea mortarelor
Lucrările de zidărie a cuptoarelor cuprind de obicei
ildării de construcţii obişnuite, zidării izolatoare şi
lidării refractare la a căror execuţie se utilizează dife-
Hte tipuri de mortare.
a. Mortare pentru zidăria de construcţii. Aceste mor-
lare se prepară în conformitate cu STAS 1030-55 şi cu
normativul pentru prepararea şi folosirea mortarelor de
tldărie CSCAS — indicativ C.17-62, după indicaţiile
proiectului.
Mortarele pentru zidăria roşie pot fi:
— mortare de var cu adaos de ciment;,
I-;-—mortare de ciment simplu;
— mortare de ciment cu adaos de var.
> Celelalte mortare de zidărie nu se utilizează în mod
>urent la construcţia cuptoarelor.
[• Marca mortarelor. După rezistenţa la compresiune,
mortarele folosite la zidăria de construcţie a cuptoarelor
se împart în patru categorii (v. tabela 27).

75
 TABELA I
Mortare pentru zidăria roşie a cuptoarelor

Marca Rezistenta, la
Tipul mortarului mortarului compresiune
kgf/fcm2

Mortar de var-ciment 10 , 10—24

Mortar de ciment-var
sau de ciment-argilă 25 25—49
Mortar de ciment-var 50 50—99
Mortar de ciment 1 . 100 minimum 100
Notă. Rezistenta mortarelor se determină pe cuburi cu latura
de 7,07 cm după 28 de zile; pentru mortarele de var după 90 de zile.

In mod obişnuit se foloseşte mortarul marca 10 iar

pentru zidării cu înălţime mai mare mortar marca 25
Marca mortarului trebuie indicată în proiect.
Pentru zidăria arcelor şi bolţilor marca mortarului
se stabileşte în funcţie de deschiderile acestora, conform
STAS 760-54 (tabela 28 şi tabela 29).

TABELA 2»

Marca mortafuhii pentru zidăria roşie a bolţilor plane

Marca mortarului
Dimensiunile bolţilor ,
10 ' 25 >' 50

Deschiderea, l, pînă
Ia, m 1,50 M M I 2,00 2,25
înălţimea 0,20 l 0,16 L . 0,10 / 0,12 l

Materialele folosite la prepararea mortarelor de zidărie

roşie trebuie să corespundă prescripţiilor din standardele
respective (varul pastă, cimentul Portland cu adaos de
zgură PZ 400, cimentul metalurgic M 400, cimentul

76
 TABELA 25
Marca mortarului pentru zidăria roşie a bolţilor în segmenţi
de arc sau în plin cintru
Marca mprtarului
Dimensiunile bolţilor
25 100

Jcscliiderea, l, pînă
la, m 2,00 •2,50 , 3,00 3,50
wilţimea 0,10 / 0,08 l 0,08 / 0,06 l
Notă. înălţimea arcelor va fi de cel puţin 1/2 cărămidă reco-
rwndabil minim 1 cărămidă..
Săgeata minimă a bolţilor va fi de 1/8 l.

cu tras T-25 STAS 1118-59, conform normativului

CSC AS—C. 19-62, nisipul STAS 1667-62, apa
STAS 790-61).
Compoziţia şi dozajele uzuale în volume pentru morta-
rele de zidărie roşie sînt indicate în tabela 30.

TABELA 30

Dozaje uzuale pentru mortarele folosite la zidăria roşie a cuptoa-

relor
Dozajul lh părţi de volum
Marca
morta- Tipul mortarului Ciment Var gras
rului 300 pastă Nisip

10 Var-ciment H 10
25 Ciment-var (argilă) 1 0,7 7
1 0,4 •, ; "5 '
50 Ciment-var (argilă).
; ÎO'O Ciment-var (argilă) •j/i '0,2 4
100 Ciment 1 — 4
Notă. Pentru cimentul cu marcă mai mare de 300 sau mai mică,
dozajul se micşorează sau se măreşte respectiv cu 10%. Dozajul
minim de ciment este de 100 kg la metru cub de mârtar.

77
 în compoziţia mortarelor se adaugă plastifl<i»|
(argilă, var etc.), care se amestecă în prealabil cu ajj
Dozajul de plastifiant se calculează în conformitate!
indicaţiile din STAS 1030-55 în funcţie de starea 1
umiditate a mediului în care se execută lucrar®
în anumite cazuri, se adaogă ca accelerator de iuti
rireclorura de calciu (pentru mortare marca minimum j
la lucrările executate pe timp friguros în condiţia
normativului C 8-61 şi STAS 3316-52.
Cantităţile de materiale necesare pentru un m e t a
cub de"mortar de zidărie roşie sînt indicate în tabela .'141

TABELA •
Cantităţile de materiale necesare pentru 1 m3 de mortar folosii
ia zidăria roşie

C a n t i t ă ţ i l e de materiale necesar»)
pentru confecţionarea unui metru |
cub de mortar 1
Marca V a r pastă Nisip
mortarului Tipul mortarului
Ciment
PZ 300
k«r m3 kg m8 kg

10 Var-ciment. 123 0,100 130 1,030 11 340

25 Ciment-var (argilă) 175 0,100 130 1,030 1 340
50 Ciment-var (argilă) 245 0,080 105 1,030 1 340
100 Ciment-var (argilă) 306 0,050 651 1,030 .1 340
100 Ciment 360 1,030 1 340
Notă. Cantităţile indicate sînt infciteiative, ele variind in
funcţie de granulozitatea nisipului şi de consistenţa mortarului

Condiţii tehnice. Mortarele pentru zidăria roşie tre-

buie să corespundă următoarelor condiţii tehnice:
— consistenţa: la zidăriile roşii, pline — 8 . . . 13 cm;
la zidăriile, roşii cu găuri — 7 . . . 8 cm (STAS 2634—60);
— tendinţa de segregare (conform STAS 2634-60) — m a x . 0,35
(se determină numai la mortarele care se transportă la distanţă).

78
Prepararea mortarelor pentru zidăria de construcţii
jlectuează manual sau prin procedee mecanice.
\w cazul îolosirii plastiîianţilor (var, argilă) se face
prealabil prepararea pastei respective.
P a s t a d e v a r s e obţine prin stingerea varului
ttfiri în varniţe de lemn cu dimensiunile de 2,00 x
'2,50 m şi cu înălţimea de circa 35—40 cm. Varniţa
Ic prevăzută cu o uşiţă (înlocuită în timpul scurgerii
irului cu o sită cu ochiuri de 3 mm) prin care se eva-
icază varul stins în groapa de depozitare cu dimen-
unile de 3,00 x 3,00 şi înălţimea 3,00 m (27 ms).
In varniţă se introduce întîi o cantitate mică de apă
l>oi bulgării de var, iar după aceea din nou apă, astfel
IKlt volumul total al apei să fie de 2,5—3 ori volumul
mrului. Se amestecă bine cu sapa de var pînă se obţine
MU lapte de var care se scurge în groapa de depozitare.
Stingerea varului pentru zidării se realizează în mini-
mum 2 săptămîni, iar a varului pentru tencuieli în
'2 luni. Se pot folosi şi stingătoare mecanice care reduc
durata la 10—15 min şi ridică productivitatea la
t/h
P a s t a de a r g i l ă s e o b ţ i n e prin stropirea
ibundentă cu apă a argilei c î t e v a zile, după c a r e s e intro-
duce în v a r n i ţ ă unde se amestecă pînă la obţinerea pastei
cu aspect omogen şi consistenţă 15 c m .
M o r t a r u l d e v a r s e prepară prin amestecarea
pastei de var cu apă,, pînă cînd se obţine un lapte de var
consistent după care se adaogă nisipul. Amestecul con-
Unuă pînă la obţinerea unui aspect omogen, adăugîndu-se
\a nevoie apă. Aceste mortare trebuie folosite în termen
de 10 ore.
M o r t a r u l d e c i m e n t s e prepară p e o plat-
formă, prin amestecarea separată în prealabil a cimen-
tului cu nisipul, după care se adaogă apă treptat, pînă
la obţinerea omogenităţii şi consistenţei dorite.

79
 în cazul în care se folosesc plastifianţi ca argilă sau!
var, peste pasta respectivă din varniţă se adaogă în can«l
tităţi mici amestecul de ciment cu nisip pînă cînd HI
obţine o pastă foarte omogenă şi de consistenţa necesarii
lucrării.
Mortarele de ciment se prepară în cantităţi care se poli
utiliza în decurs de o oră de la confecţionare.
în cazul cantităţilor mari de mortare se recomandă |
prepararea mecanizată a acestora în malaxoare sau în
betoniere de 150—200 1 capacitate, fixe sau mobile, 1
după caz. Productivitatea malaxoarelor de aceste capa
cită ţi este în medie de 2,5—3 m3/h.
în malaxoare se introduce mai întîi apa, apoi nisipul,
liantul şi plastifiantul, în timp ce în betoniere nisipul şi
liantul (cimentul) se introduc abia la urmă. Durata de
amestecare minimă este de 3 min.
Nu este permisă folosirea mortarelor întărite şi nici
amestecarea acestora cu alte mortare proaspete.
Transportul mortarelor se face în funcţie de can-
tităţi, de distanţă şi de diferenţa de nivel, cu ajutorul
găleţilor, al roabelor cu pneuri, al tomberoanelor sau al
pompelor mecanice. La ridicarea pe verticală se folosesc
scripeţi, trolii, boburi, macarale Pioner etc.
Mortarul transportat se depozitează la locul de lucru
în lăzi de mortar, unde se amestecă din nou înainte de
folosire.
b. Mortare pentru zidăria izolatoare. Mortarul folo-
sit la zidăria izolatoare din cărămizi de diatomit (dialit)
se prepară din amestecul de kiselgur (praf de diatomit
măcinat şi uscat) cu apă.
Amestecul cuprinde circa 100 kg kiselgur la 60 1
apă iar această proporţie este suficientă pentru execu-
tarea unui metru cub de zidărie izolatoare.
în cazul în care kiselgurul este umed, se va reduce
cantitatea de apă pentru a se obţine consistenţa necesară.

80
irul de kiselgur (sau pămînt de iiîfuzorii) se efec*
fii în varniţe sau în lăzi de mortar, în raport cu cam
ea necesară. Nu trebuie să se prepare în cantităţi
. întrucît apa este uşor absorbită de kiselgur iar
larul îşi pierde lucrabilitatea.
ii unele cazuri speciale, prevăzute în proiect» la mor*
I de kiselgur astfel preparat se adaogă silicat de sodiu
\S 2902-61), în scopul realizării unei bune etanşei'
a zidăriei. Silicatul de sodiu trebuie să aibă densi*
M de circa 38°Be iar cantitatea de adaos trebuie indi*
ii de către proiectant. în acest caz mortarul se prepară
lintităţî foarte mici (pentru 1/2 oră) deoarece se întă-
"e repede.
Pentru zidăriile cu cărămizi de şamotă uşoară (sili-
aluminoasăj se foloseşte mortarul de şamotă de clasa
IC-71 confecţionat în modul arătat la capitolul de mor-
'e refractare.
Pentru alte tipuri de zidării izolatoare, mortarele şi
jctele lor de preparare trebuie indicate în proiectul
»pectiv.
c. Mortare pentru zidăria refractară. Rosturile zidă-
ti refractare se umplu cu mortarul refractar de tipul
tespunzător zidăriei: de şamotă, silica, magnezită
fe. Calitatea fiecărui mortar trebuie, de asemenea, să
«espundă calităţii şi refractarităţii zidăriei, (de
templu pentru zidăria de şamotă RC 73 se va folosi
tortar de clasa MRC 73).
Pentru ca rosturile de zidărie să se poâtă executa de
irosimile mici indicate în proiect, este necesar ca mor-
irul respectiv să îndeplinească anumite condiţii tehnice
le consistenţă şi granulozitate.
Mortarele refractare sînt amestecuri de prafuri sau
.iinuri cu apă. Aceste mortare se numesc umede (mortare
le şamotă, silica etc.). în cazul făinurilor folosite fără

-2181 81
âpă, mortarele respective se numesc mortare uscate (fâi
de magnezită etc.).
în raport cu cantitatea de apă din amestec, mori
rele refractare se pot clasifica după 'consistenţă 1
— mortare fluide cu 600 1 de apă la metru cub I
mortar;
— mortare semiţluide (semiconsistente) cu 500 1 aa
la metru cub.
— mortare consistente (pastă) cu circa 400 1 apă I
metru cub;
Pentru mortarele de silica cantitatea de apă este ml
redusă. La zidăria de magnezită se recomandă lipi
completă de apă în mortar, întrucît aceasta este u»
absorbită de cărămizi, fapt care reduce din durabilii!
tea zidăriei.
Granulozitatea agregatelor folosite în amestec cu an
la confecţionarea mortarelor refractare este în funcli
de grosimea rosturilor zidăriei şi deci de calitatea a c a
teia (tabela 32).

TABELA

Granulozitatea agregatelor ia mortarele refractare

Tipul zidăriei Categoria Mărimea Granulozitatea Sita

refractare de calitate rosturilor, "agregatelor, cern»
mm mm

Zidărie de şa-
motă sau de
silica Obişnuită 2—3 1 nr, 1
îngrijită 1—2 pînă la 1 (97%) nr, 1
Deosebit de pînă la
îngrijită 1 mm max. 0,5 nr.O
Zidărie de mag-
nezită şi crom- conform
magnezită proiect 0,2 nr.O

82
 i In unele cazuri speciale care se indică în proiect, zi dă*
na refractară se execută fără mortar, ca de exemplu fun-
dul şi pereţii cuptoarelor de topit sticla alcătuiţi din
blocuri de şamotă, «orvizit sau corhart etc.
Materialele folosite la confecţionarea mortarelor re-
tractare sînt descrise în cap II
Mortarul de şamotă este amestecul de praf de şamotă
cu argilă refractară, la care se adaogă apă pînă la con-
listenţa necesară (STAS 134-61). înainte de prepararea
mortarului trebuie să se verifice dacă în produsul sosit
l»c şantier praful de şamotă este amestecat cu argilă
refractară.
în caz contrar aceşti componenţi se vor amesteca şi
omogeniza în proporţii de 50—70% praf de şamotă şi
30—50% argilă (în medie 1 : 1).
Amestecul uscat se livrează în următoarele clase:
MRC 6 7 - 6 9 — 7 1 — 73 (şamotă), MRB 69—71 (semi-
acide, MRD 73—75 (aluminoase), în vrac sau în saci şi
se depozitează în locuri ferite de umezeală..
înainte de prepararea propriu-zisă a mortarului prin
amestecarea cu apă mortarul se cerne prin site de mări-
mea indicată în tabela 32. Se pot utiliza şi site mecanice
Insă, în mod obişnuit, se va căuta obţinerea mortarului
fin', gata ciuruit, direct de la producător. Amestecul
mortarului uscat cu apa se face în varniţe sau în lăzi de
mortar, în funcţie de cantitatea necesară, astfel ca în-
treaga cantitate să se poată utiliza înainte de întărire,
fiind interzisă folosirea mortarelor vechi. Uneori se folo-
sesc malaxoare de mortar, de tipul celor descrise la capi-
tolul privitor la mortarele zidăriei de construcţii. Trans-
portul mortarului se face cu găleţi, roabe etc., sau cbiar
cu pompa în cazul unui volum mare de zidărie.
Greutatea specifică a mortarului de şamotă uscat în
stare pulverulentă este de 1 400—1 500 kgf/m3.

83
 Cantitatea de mortar uscat (praf de şamoiă 4- argill
refractară) folosită la executarea unui metru cub di
zidărie refractară de şamotă este variabilă tn raport ctj
forma elementului zidit (pereţi, bolţi etc.), cugrosinini
rosturilor zidăriei (1, 2, 3 mm) şi cu gradul de folosire
a cărămizilor special fasonate, conform Normelor
deviz C 1961 (tabela 33). -
TABELA 31
Consumul de mortar refractar de şamotă

| Mărimea 1 Consumul
Formatul di» mQrtar
Ferma zidăriei i^tui-ţiŞ''' >>. de şamota
cMmizilor
mm .1 kg/m3

IVrefi drepţi •Normal şi

special 115'
fasonat ^ vţisgM 157

Holţi " Normal, i . 79

2 128
.3 217

Special 6(1
fasonat 2 104
173

Pere] i în două sensuri N'ornia! 79

2 ' 128
.fv ' : 217

|Special
fasonat
'''."'l-j''"': 90
' 133
191

Mortarul de silica este amestecul format din nisip

cuarţos (de Văleni sau Aghireş) în proporţie de 80;—85%

84
 tu praf de şamotă (sau argilă refractară) în adaosi de
16-—-20% şi apă pînă la consistenţa necesară. Adaosul
de praf de şamotă sau uneori de lapte de var măreşte
lucrabilitatea mortarului. în locul nisipului cuarţos
ms foloseşte uneori şi praful obţinut prin măcinarea fină
I deşeurilor din cărămizi de silica.
Cernerea materialului pulverulent (v, tabela 32),
prepararea mortarului şi transportul acestuia se fac în
mod similar ca şi la mortarul de şamotă.
Greutatea specifică a mortarului de silica pulveru-
lent este de circa 1 300—1 450 kgf/m3, iar consumul
de mortar la un metru cub de zidărie, este acelaşi ca în
cazul zidăriilor de şamotă.
Mortarul de magnezită se foloseşte în majoritatea cazu-
i ilor sub formă uscată de făină de magnezită.
Granulozitatea făinei de magnezită este indicată în
labela 32 iar consumul la metru cub de zidărie se calcu-
lează din tabela 33.
Mortarul uscat de magnezită se presară în straturi
subţiri pe zidărie, în rosturile orizontale.
Mortarul de crommagnezită se foloseşte fie sub formă
uscată ca şi cel de magnezită, fie prin amestec cu o solu-
ţie de silicat de sodiu. Soluţia de silicat de sodiu se pre-
găteşte în vase, din circa 6 1 de silicat de sodiu peste care
se toarnă apăjgapoi soluţia obţinută se amestecă cu circa
50 kg făină de crommagnezită peste care se toarnă în
prealabil 5—6 1 de ulei mineral. Amestecarea trebuie
continuată pînă se obţine o pastă perfect omogenă. Ca
oricare mortar preparat cu silicat de sodiu are întărire
rapidă şi de aceea se prepară numai în cantităţi mici
care se consu,mă în decurs de circa oră.
Se pot folosi şi alte reţete de mortar însă în orice caz
proiectul trebuie să indice reţetele respective şi modul
lor de preparare.

85
 Granulozitatea fainei de crommagnezită şi coiimij
mul la un metru cub de zidărie sînt indicate în tabela fl
şi respectiv tabela 33. •
In ceea ce priveşte prepararea şi utilizarea mortare!
lor de zidărie pe timp friguros, se va ţine seama de previi
derile cuprinse în cap. VII privitor la executarea lucrll
rilor de zidărie refractară la temperaturi joase.

4. Confecţionarea betoanelor refractare

Tipurile de betoane refractare şi materialele compo j
nente ale acestora au fost descrise în cap. II privitor li]
materiale. Dintre aceste tipuri cel mai des utilizat la]
noi în ţară este betonul refractar livrat de fabrica de
produse refractare din Azuga cu utilizări între 900 şl ]
1 250°C, ale cărui caracteristici şi compoziţie sînt indi
cate în tabela 26.
Caracteristici le acestui betons-au indicat, deasemenea
în capitolul încareaufost descrişi componenţii respectivi
Prepararea betonului refractar şi condiţiile de utilizare
înainte de amestecare cu 1—2 ore, agregatele se umezesc
pentru a nu absorbi în cursul preparării apa de hidratare
a cimentului. Totodată se va verifica dacă agregatele
folosite nu au fost degradate de umezeală, de îngheţ,
sau de o depozitare prea îndelungată (se admite o depo-
zitare de maximum 60 de zile).
După cîntărirea agregatelor conform reţetei indicate
mai sus (înainte de umezire) acestea se introduc de pre-
ferinţă .într-o betonieră, unde după amestecarea celor
două sorturi cu apa se va adăuga liantul. Amestecarea
seva face pînă cînd se va obţine un beton omogen.
Turnarea betonului refractar trebuie să fie făcută fără
rosturi de întrerupere. în timpul turnării betonul se va
feri de insolaţie iar după terminarea prizei se va umezi
timp de mai multe zile.

86
u este permisă turnarea betonului la temperaturi
<-8°C şi este necesară păstrarea temperaturii de
mum -V-5°C încă 72 ore după turnare. Nu se admite
/area acceleratorilor de priză, iar eventuala vibrare
ionului se va efectua cu precauţie pentru a se evita
(«crea agregatelor mari.
(n cazul armării betonului refractar, armătura se
It-cţionează după regulile obişnuite de armare a be-
nelor.
I >ecof rarea şi exploatarea betonului refractar se efec-
|ză numai după completa întărire a betonului. îna-
c de darea în exploatare piesele vor fi supuse uscării
Dp de 12 ore la 100°C, temperatură care trebuie men-
«ită timp de 24 ore, după care se admite o creştere a
mperaturii de 30°C pe oră, cel puţin pînă la 600°C.
Pentru alte tipuri' de betoane refractare (cu ciment
»ndu sau Lafarge din import etc.) proiectul va preciza
fetele de confecţionare şi preparare precum şi desenele
I detaliu pentru confecţionarea cofrajelor de lemn sau
metalice în care se toarnă betonul refractar respectiv.
Prepararea şi utilizarea maselor bătătorite sau ten-
iiiclilor refractare cu materialele indicate la cap. II se
electuează pe baza indicaţiilor speciale ale proiectului.
5. Executarea elementelor de construcţie
Zidăria cuptoarelor este variată în raport cu tipurile
4e cuptoare. In general însă zidăria acestora cuprinde
unele elemente ccmune ca: pardoseală, pereţi şi bolţi,
precum şi goluri, rosturi de dilataţie etc. (fig. 21).
Aceste elemente se întîlnesc atît la zidăria de construcţie
cit şi la zidăria refractară şi în mai mică măsură la
zidăria izolatoare.
a. Executarea elementelor de construcţie ale zidăriei
roşii. Lucrările de zidărie roşie se execută în conformitate

8
 cu datele constructive din STAS 760-54 şi'cu prescrij.
ţiile din STAS 761-60 precum şi după prevederile ||
instrucţiunile din proiectul respectiv.
cu fier beton de dimensiuni şi mod de aşezare indicate în
proiect.
Grosimile curente ale zidăriilor roşii de la cuptoare
sînt de 1/2 cărămidă, |f cărămidă, 1 1 l 2 cărămidă, ^cără-
mizi şi 2^2 cărămizi, înţelegîndu-se printr-un perete de
I cărămidă grosimea de 240 mm (modulat 250 mm)
corespunzătoare lungimii cărămizilor standardizate.
Zidăria pereţilor se execută de obicei cu cărămizi
aşezate pe lat, în rînduri orizontale, cu legătură la fie-

CSL Hâ— Rind t

' ^ V i I L I
-Rtnd /
-Hindi RindZ
HH
SL '^i i'i i'

Rînd i Rtnd I

RindZ
'R/nd 2
Fig, 21. Elementel-e de construcţie ale uptii.cuptor; H- 6
/ — fundaţie; 2 — strat de egalizare; ffijfei- pardoseală; 4 — vatra
cuptorului; • S — zidărie roşie; 6 — zidărie izolatoarei t — Bt'dărio Fig. 22. Perete, de % Fig. 23. Perete de 1 cără
refractară; 8 — bolta cuptorului; 9 — reazemul b o i ţ i i ; 10 — izolarea
b o l ţ i i ; /i—construcţii metalică (montan|i"bare orizontale de reazem cărămidă grosime. midă grosime.
şi t i r a n ţ i ) ; 12 — oriîieil (guri de acces,:Şţkătoare, guri de observare).

care rînd (fig. 22, 23, 24 ţ 25) sau la cîteva rînduri

In genera^ zidăria roşie a cuptoarelor se execută cu
(fig. 26, 27). în fig. 22, 23, 24,25, se indică o vedere late-
rosturi orizontale de 10 mm şi rosturi verticale de circa
rală a zidăriilor precum şi două rînduri consecutive,
12 mm. La pereţii înalţi rosturile qrizontale se executa
ţesu'ţe între ele. Ţeserea cărămizilor se realizează prin
de preferinţă cu grosimi chiar mai mici de |§ mm, pen
decalarea rosturilor, de la un rînd la altul, cu 1/i cără-
tru a se evita tasarea mortarului sub acţiunea greutăţi»
midă sau Va cărămidă, din care cauză cărămizile trebuie
zidăriei. în unele cazuri (de exemplu cuptoarele de vai
tăiate la capete său la punctele de intersecţie, la s/4
de la F-ca de ciment Bîrseşţi)'zidăria roşie se armeazi»
sau la 1/2 din lungimea tor,

89

i
P g r •Rind / •Rind /
• Rînd 2 'Rînd 2
I S
^ r
i^f><1 1 11

iMJh d / /?/77C /

1 Rînd 2 Rînd 2

4
a £
F i g . 24. P e r e t e de 1 Va c ă r ă m i d ă g r o s i m e :
a — v a r i a n t a 1; b — v a r i a n t a a 2-a.

7 — ^ Cînd /
x i r i u
^Rînd 2 Rînd £
x i i I U I
[ ^ r

o I Rînd (

Rînd 2 Rînd 2

F i g . 25. P e r e t e de 2 c ă r ă m i z i g r o s i m e :
a — v a r i a n t a 1; b — v a r i a n t a a 2-a.
 i . u
a sea

c
<»-<
«D
Uh g
ju .5
co
O
S
"c3 2 m
e s f
I « «%I S o
w
vg
>co 0)
*a
O-
ed
D o
u. O)
« "ft 'a
tlO £
O-

m§
ci
EJS

jca c
C3 O C
ÎCC
B N Ut
Sj <D

n <u
J « .is
^ &
\ N u* O
<D u
cd Q.
T <v
c3 w
txo 3
^ -
K-J «

CO
<N £
>:?§ tub
•SFc
 Pereţii de 1 cărămidă se pot executa cu cărămiiis
aşezate în cap la fiecare rînd, cu condiţia alternării ro^ii
rilor. Pereţii cu legătură la cîteva rînduri se admit nun mi
în cazul grosimii acestora de cel puţin 2 cărămizi.
Zidăria stîlpilor se execută din minimum l1/2 x Mi
cărămizi, cu legătură la fiecare rînd (fig. 28) sau la iul
multe rînduri pentru stîlpii de cj
puţin 2 x 2 cărămizi. La parl»<
superioară a stîlpilor de zidăriei
recomandă executarea unor cun
neţi de beton armat pe toată su
prafaţa transversală a stîlpilor o
scopul de a repartiza uniform sal
cinile construcţiei pe care o susţii
Zidăria arcelor şi bolţilor i
execută după indicaţiile proiet
Fig. 28. Stîlp de zidărie tului sub formă de bolţi plaiu
de 2 j X 2j>cărămizi. (fig. 29), bolţi în arc de cert
(fig. 30) sau bolţi în plin cintri
(fig. 31). Marca mortarului folosit la zidăria bolţilor esti
indicată în tabelele 28 şi 29 în funcţie de deschiderea >
înălţimea acestora. Rosturile zidăriei roşii trebuie să fii

Fig. 29. Boltă plană.

92
 r.xtrados sub 2 cm iar la intrados de minimum
cm (fig. 32). In cazul în care bolţile se execută cu
iinizi cioplite în formă de pănă, rosturile se realizează

de aceeaşi dimensiune (1—1,5 cm) pe toată grosimea

bolţii, însă grosimea cărămizilor la capătul subţire va fi
de cel puţin 4 cm (fig. 33).

93.
 Bolţile cu grosime mai mică de */2 de cărămidă
se admit iar acestea se execută numai la orificiile
dimensiuni reduse. Se recomandă grosimi de bolţi

Fig. 32. Zidirea bolţilor Fig. 33. Zidirea bolţi-

. fără cioplirea cărămizilor. lor cu cioplirea în formă
de pană a cărămizilor.

cel puţin 1 cărămidă. Bolţile cu grosimi mai mari sc

execută fie prin ţeserea cărămizilor într-un singur inel
compus (fig. 34), fie din mai multe inele suprapusr
(fig. 35).
Reazemele bolţilor la fel ca şi rosturile dintre
cărămizi trebuie să aibă o înclinare pe direcţia razei iai
în cazul unor bolţi adiacente cu reazeme pe acelaşi perete
trebuie respectate indicaţiile din fig. 36.
Condiţii de execuţie.
Lucrările de zidărie de construcţie se execută în
general pe timp călduros (15 martie— 15 noiembrie).

94
 La lucrările care se desfăşoară pe timp friguros se
or lua măsurile indicate în cap. V I I .
Cărămizile roşii se umezesc înainte de a fi montate
cntru a nu absorbi apa de hidratare a cimentului.

f;lg. 34. Zidirea bolţilor dintr-un Fig. 35. Zidirea bolţilor din
inel ţesut. mai multe inele suprapuse.

în zidurile de 1/2 şi 1 cărămidă nu se admit spărturi.

In zidurile mai groase de 1 cărămidă se admit spărturi
în proporţie de maximum 10%, iar acestea trebuie să
fie de cel puţin */2 cărămidă.
Rosturile trebuie să fie bine umplute cu mortar şi să
aibă grosime uniformă. Zidăria roşie a cuptoarelor fiind
de obicei zidărie aparentă,
are rosturi fuguite în adîn-
cime de minimum 5 mm sau
pînă la faţa peretelui (la co-
şurile de fum rosturile se
umplu cu mortar pînă la
exterior).
Orizontalitatea şi verti-
calitatea zidăriei se asigură
cu dreptare, nivele şi fire
Fig. 36. Rezemarea bolţilor
cu plumb. Pentru respecta- adiacente.
rea cu precizie a cotelor de
nivel indicate în proiect se folosesc şipci gradate (abşte-
curi), între care se întinde o sfoară pentru darea nive-
lului şi urmărirea acestuia de la rînd la rînd. Abşte-

95
Gurile sînt confecţionate din lemn^ -geluite şi gradai*
prin însemnarea exactă a cotelor principale şi a grosimii
fiecărui rînd de cărămidă inclusiv mortarul.
întreruperile zidăriei se execută de obicei în scară l«
45° şi mai puţin cu ştrepi. La reluare se curăţă şi se ud!
zidăria executată anterior. întreruperea zidăriei deasu
pra bolţilor este interzisă.
La partea superioară a pereţilor, ultimul rînd de căra
mizi se execută de preferinţă pe cant.
In cazul în care zidăria cuptorului este ancorată prin
tr-o construcţie metalică, aceasta se verifică în prea la
bil şi din punct de vedere al verticalităţii şi orizontal"
tăţii elementelor componente, iar zidăria roşie se execut
lipit de aceste elemente, care constituie astfel un ghida)
cu rolul abştecului indicat anterior.
Pentru executarea bolţilor se folosesc cintre şi eşafo
daje din lemn. Zidăria bolţilor se începe simultan de la
ambele naşteri (reazeme) ale bolţilor.
Cheia (cărămida din axul bolţii, care se introduce la
urma) se bate cu ciocanul de lemn pentru a intra oare-
cum forţat şi a realiza astfel împăţjarea bolţii. In .cazul
unui şir de bolţi care dau împingeri pe acelaşi perete,
acestea se vor executa simultan, pentru ca împingerile ori-
zontale a cîte două bolţi alăturate să se anuleze reciproc.
Rosturile de dilatare şi de tasare se execută pe baza
detaliilor incluse în proiectul de execuţie.
Zidăria aparentă se spală de obicei cu apă tare, înainte
de rostuire.
Repararea crăpăturilor se face prin injectarea cu mor-
tar de ciment sau prin desfacerea locală sau totală a
zidăriei şi repararea ei după importanţa crăpăturilor
şi indicaţiile proiectantului.
In ceea ce priveşte abaterile limită ale zidăriei, aces-
tea sînt indicate în STAS 761-60 sau se prescriu în mod
special în proiectul de execuţie.

96
 b. Executarea elementelor de construcţie ale zidă-
'M izolatoare. Zidăria izolatoare a cuptoarelor se exe-
-i',i cu materialele descrise în cap. II şi în conformitate
«i proiectul de execuţie. Această zidărie se găseşte de
4»lcei între stratul interior de zidărie refractară şi stra-
iul exterior de zidărie roşie sau uneori între zidăria refrac-
tră şi carcasa metalică a cuptorului.
In dreptul orificiilor, zidăria izolatoare se pro-
tejează cu zidăria refractară sau roşie pentru a nu
ipni în contact direct cu gazele calde.
Zidăria izolatoare cu cărămizi de dialit. Zidăria
p e r e ţ i l o r din cărămizi izolatoare de dialit se
execută de obicei în grosime de 1 cărămidă pe cant,
l/t cărămidă sau 1 cărămidă pe lat cu rosturile ver-
ticale ţesute între ele. Rosturile zidăriei de dialit au
grosimea medie de 3—4 mm şi sînt umplute cu mortar
je kiselgur la care, dacă proiectul prevede aceasta,
te adaugă silicat de sodiu.
Z i d ă r i a b o l ţ i l o r din cărămidă izolatoare
nu are rol de rezistenţă, aceasta sprijinindu-se pe zidă-
ria refractară pe Care o izolează. De asemenea, nu se
utilizează niciodată stîlpi de zidărie izolatoare de dialit
datorită rezistenţei scăzute la compresiune a cărămizilor.
Zidăria izolatoare din cărămizi silico-aluminoase,
In afară de rolul de izolare are uneori şi rol de zidărie
refractară sau de uzură (exemplu electrofiltrele de la
cuptoarele de ciment). Elementele de construcţie ale
acestei zidării se execută în mod similar cu cele de
şamotă.
Zidăria izolatoare din cărămizi de diatomit-argilă se
execută după indicaţiile proiectului, în ceea ce priveşte
formatul şi mortarul utilizat precum şi poziţionarea
cărămizilor.
Izolaţiile cu materiale în vrac (kiselgur, vermiculit,
zgură etc.) se realizează prin umplerea golurilor lăsate

7—2181 97
special între straturile de zidărie sau prin straturi A
umplutură deasupra bolţilor.
Lucrările de izolare trebuie să respecte unele .
diţii tehnice şi anume:
— materialele folosite (cărămizile sau material^
în vrac) trebuie să fie uscate pentru a nu îngreuna g
prelungi uscarea zidăriei şi temperarea cuptorului
— la înălţimi mari de pereţi straturile de izolMj
cu materiale în vrac se tronsonează prin scoater» D
consolă, la distanţe indicate în proiect sau în standard
a zidăriei roşii sau refractare alăturate (exemplu
coşuri de fum);
— zidăria izolatoare de dialit nu este prevăzuU
în general cu rosturi de dilatare. în dreptul rosturile
de dilatare din pereţi stratul de izolare cu material*
în vrac se limitează prin zidărie roşie sau refractari
pentru a se evita scurgerea materialului izolator prl»
golul rostului de dilatare (v. fig. 21);
— zidăriile izolatoare cu cărămizi de rezistenţi
mică la compresiune precum şi izolaţiile cu material»
în vrac trebuie întrerupte în dreptul construcţiei d»
ancoraj şi în dreptul reazemelor bolţii din zidării
refractară; ele se vor înlocui prin zidărie roşie sau
refractară (v. fig. 21);
— sub pereţii cuptoarelor sau ai canalelor de fum.
izolaţia cu cărămizi de dialit sau cu materiale în vrai
se întrerupe pentru a se evita tasarea pereţilor şi fisu
rarea acestora (v. fig. 21).
c. Executarea elementelor de construcţie ale zidă-
riei refractare. Zidăria refractară cuprinde elemente
similare cu cele de la zidăria roşie c a : pardoseli, pereţi
şi bolţi, însă cu structuri mai complexe şi mai variate,
cu dimensiuni de rosturi mai mici precum şi cu anumite
porţiuni în care apar forme constructive foarte variate;
acestea din urmă necesită lucrări de cioplire a cără-
98
Mjjlllor sau, de preferinţă, piese refractare special
Minate. în cele ce urmează se vor descrie cazurile
Himeiitare şi frecvente de executare a elementelor de
! -mlrucţie, întrucît cazurile speciale sînt foarte variate,
i«Ciitarea lor făcîndu-se după detaliile din proiect
la caz la caz.
Zidăria refractară se execută cu cărămizile şi morta-
le indicate în cap. II. Prepararea mortarelor este
iWtcrisă în cap. IV.
Cărămizile prezintă feţe, muchii şi colţuri. Ele se
4|că în zidărie pe lat, pe cant (pe muchie) sau în
idcloare, aşezarea fiind dispusă în general prin pro-
wl ul de execuţie (fig. 37). |
Rosturile zidăriei refractare sînt de dimensiuni
i l c i , variabile în raport cu calitatea zidăriei cerută prin
ifoiect:
— zidărie deosebit de îngrijită cu rosturi pînă
4 1 mm;
— zidărie îngrijită cu rosturi de 1—2 mm;
— zidărie obişnuită cu rosturi pînă la 3—4 mm.
Această clasificare se referă la calitatea zidăriei
leterminată de mărimea rosturilor, însă calitatea în
»lne a execuţiei trebuie să fie realizată în cele mai
nune condiţii în toate cazurile.
Rosturile zidăriei se execută prin alternarea lor
le verticală şi pe orizontală, în rînduri succesive,
lin motive de rezistenţă, stabilitate şi etanşeitate.
Alternarea rosturilor se realizează prin decalarea aces-
tora cu 1/2 cărămidă, s/4 cărămidă sau mai rar cu 1/i
cărămidă, aşa cum se arată >în figurile care reprezintă
zidirea pereţilor.
r
; Lucrările de prelucrare a cărămizilor necesitate
de ţeserea rosturilor, de intersecţia pereţilor, de eli-
inarea toleranţelor etc., constau în operaţiile de
99
 tăiere, de cioplire şi de şlefuire în condiţiile a
în cap. IV.
Zidăria, cu cărămizile în prealabil prelucrate
importanţa zidăriei şi necesităţile locale, se

Rînduri
picioare

Rînduri
pe cant
Rînduri
pe lat

Rosturi \ierficale Rosturi

transversale orizontale

Rosturi
Rindun
pe lat

Rînduri
c ^ in tung
Fig. 37. Aşezarea cărămizilor în zidărie:
a — p ă r ţ i l e c o m p o n e n t e a l e c ă r ă m i z i i (1 — f e ţ e ; 2 — c o l ţ u r i ;
3 - m u c h i i ) ; b—poziţia c ă r ă m i z i l o r în z i d ă r i e ; c—rosturile zidăriei.

executa fie direct, fie prin probarea în uscat a căra

miziior înainte de fixarea lor în mortar.
Aşezarea cărămizilor în zidărie, respectiv în mortal
se poate face prin înmuierea cărămizilor în mortar,
prin alăturare sau prin apăsare (fig. 38, 39). înmuiem

100
timizilor în mortar se face în cazul zidăriilor cu
duri pînă la 1 mm cînd se foloseşte mortar de consis-
MA fluidă sau semifluidă. Aşezarea prin alăturare a
«iniizilor se face în stratul de mortar întins pe su-
«Iflţa rîndului anterior, prin mişcarea cărămizii pe

> LI \\frl 1

a b
Fig. 38. Aşezarea cărămizilor i prin alăturare.

Fig. 39. Aşezarea cărămizilor prin apăsare.

101
ISHH9

orizontală pînă lîngă cărămida zidită mai t n a l M

Prin mişcarea cărămizii mortarul se adună în rond
vertical care se creează. Aşezarea prin apăsare sc H
prin plasarea cărămizii lîngă cărămida zidită aninai
într-un strat de mortar întins pe zidărie; prin apAMijl
mortarul pătrunde în rostul vertical. Eventuali
goluri din rosturi se umplu după aşezarea cărămlilB
iar surplusul de mortar care se scurge pe pereţi n
adună cu mistria.
Zidăria roşie şi izolatoare se execută în condlfll
similare folosindu-se mortare semiconsistente sau coniM
tente şi aşezarea cărămizilor prin alăturare sau api
sare.
Zidăriile uscate (cu mortare uscate din făină tk
magnezită sau crommagnezită).se execută prin presărare»
făinurilor respective, de preferinţă încălzite la 60—70t*„
pe rîndul zidit anterior.
Poziţionarea cărămizilor se realizează prin bates»
uşoară cu ciocanul de zidar sau cu ciocanul de lemn
în unele cazuri se folosesc cărămizi de calital*
superioară (magnezită, crommagnezită etc.) care sînl
dotate cu fîşii din tablă; în timpul funcţionării cup-
torului la temperaturi înalte, această tablă se topeşl»
şi face legătura dintre cărămizi creînd o zidărie monolit.
Zidăria vetrei (pardoselii cuptoarelor). Vetrele cu|>
toarelor sînt variate ca formă şi dispoziţie constructivă.
Uneori ele se zidesc direct pe fundaţia cuptoarelor,
alteori sînt prevăzute cu goluri sub ele prin care circulă
gazele arse.
în general zidăria se execută peste un strat de
egalizare al fundaţiei, protejată de un strat interme-
diar de izolaţie. Acest strat de izolaţie nu se execută
sub pereţii cuptoarelor întrucît nu are o rezistenţă
suficientă la compresiune. în alte cazuri sub pardo-
seala propriu-zisă se execută un carelaj de canale cu

102
Iwţiuni mici (12 x 12 cm), destinate aerisirii fundaţiei
Kl pentru alimentarea cu aer de combustie preîn-
(Mlzit. De asemenea, există situaţii în care sub vatra
Ir lucru a cuptorului sînt amplasate canale de evacuare
i gazelor arse, accesul la acestea făcîndu-se prin ori-
Mcii practicate în pardoseală (v. fig. 21).
Cazurile cele mai simple, adică acelea în care pardo-
wala se execută peste stratul egalizator al fundaţiei
|t peste eventualul strat de izolare, se realizează din cără-
mizi deformat normal de grosimea indicată în proiect.
ţ Cărămizile se aşază de obicei pe lat (1—2 straturi)
Ipoi, dacă este cazul, 1—2 sau mai multe straturi pe
muchie sau chiar în picioare. Primul strat aşezat pe
lat se dispune cu rosturile transversal pe axa longi-
tudinală a construcţiei; al doilea se aşază în mod similar
sau longitudinal; cărămizile pe muchie se înzidesc în
acelaşi mod iar cărămizile în picioare se dispun în
cruce, ca în cazul vetrei furnalelor (v. fig. 61). în
cazul mai multor rînduri de cărămidă se urmăreşte
alternarea corectă a rosturilor.
în cazurile complicate de pardoseală (de exemplu la
furnale) numărul straturilor şi aşezarea cărămizilor se
indică în detaliile proiec-
tului. Pentru cazuri sim-
ple (pardoseala canalelor
de fum etc.) pardoseala se
execută într-un rînd pe lat
cu cărămizile aşezate în
lungime transversal pe
axa longitudinală, în două
rînduri pe lat cu rosturi-
alternate, sau într-un rînd
pe lat şi unul pe muchie
cu rosturi, de asemenea, Fpardoseala
i g . 40. Aşezarea cărămizilor în
compusă dintr-un rînd
alternate (fig. 40). pe lat şi unul pe muchie.

103
 In cazuri speciale, (furnale, cuptoare de topit stfci
etc.), proiectul trebuie să dea indicaţii precise şl fl
detaliu asupra modului de executare a vetrei, acca*l»
fiind un element foarl
solicitat, la sarcini
compresiune, la uzură in*
canică sau la tempera Im*
(v. cap. V).
Rosturile de dilatai*
în pardoseală se lasă um-
ori sub pereţi, alteori ala
turat acestora (acoperit»
uneori de cărămizi scoa.v
în consolă din zidări»
pereţilor) iar alteori In
cîmp, conform indicaţii
lor proiectului (fig. 41)
Planeitatea vetrelor se
controlează cu dreptare,
nivele sau cu instrumente
topografice în cazurilc
mai importante.
Zidăria pereţilor. Pe-
reţii cuptoarelor sînt ele-
mente complexe alcătuite
în general din două sau
Fig. 41. Rosturi de dilatare în mai multe straturi, din
pardoseală; care cel interior este în
a — sub peretî; b — în lungul pere- majoritatea cazurilor din
ţilor; c — lîngă pereţi c u j protecţie
din cărămidă. zidărie refractară. Stra-
tul de zidărie refractară
poate să aibă grosimi variabile în raport cu formatul
cărămizilor, după datele proiectului. La înzidirea
pereţilor se pot folosi cărămizi de format normal
(paralelipipedice) sau de format special, caz în care

104
 Mfstea sînt poziţionate şi au corespondent în planurile
|§ detaliu după care se confecţionează.
Pereţii din cărămizi normale au grosimi de 1/2 cără-
||{lă, de 1 cărămidă, de t: cărămidă, 2 cărămizi
p 2 V2 cărămizi. Lungimea unei cărămizi normale N2
|te de 250 mm, a unei cărămizi N7 de 230 mm etc.,
tot care determină grosimile de pereţi (modulate).
La executarea zidăriei pereţilor trebuierealizată alter-
area rosturilorjverticaleşi a celor orizontale de la un rînd
I altul în mod similar cu procedeul de înzidire a cărămi-
llor de construcţie obişnuită. In fig. 42, 43, 44 şi 45

imodurile de înzidire a acestor pereţi şi de realizare

a rosturilor alternate prin cioplirea unor cărămizi.
întreruperea zidăriei se execută în trepte, înclinat,
[foarte rareori cu ştrepi, iar la reluare se va curăţa bine zi-
dăria executată pe porţiunea de undesecontinuăînzidirea.

105
•Fig. 44, Perele de 2 cărămizi grosime.
 Zidăria refractară compusă din straturi de materiale
diferite se înzideşte uneori cu întrepătrunderi,' 'însă
acestea nu se vor executa decît în strictă conformitate
cu proiectul* de execuţie, care trebuie să ţină seama

de caracteristicile diferite ale materialelor, de modul

în care acestea se comportă la temperatură (dilatare),
la acţiunile chimice reciproce etc.
în alte cazuri, cînd pereţii au înălţimi mai mari
şi o grosime relativ mică, se face ancorarea acestora de
construcţia metalică a agregatului respectiv cu ajutorul
unei piese metalice de ancoraj (de exemplu la înzidirea
cazanelor de aburi). Verticalitatea şi orizontalitatea
pereţilor se controlează cu ajutorul firului cu plumb,
a ni velei, a dreptarului etc.
Colţurile realizate din zidăria refractară (sau din
zidăria de construcţie roşie) se execută, de asemenea,
prin alternarea de la un rînd la altul a rosturilor de
înzidire, alternare realizată prin cioplirea unor cără-
mizi aşa cum se arată în fig. 46 şi 47.
Intersecţia zidurilor se execută după indicaţiile
proiectului, în unele cazuri independent unul faţă de

107
celălalt, alteori prin încastrare cu rosturi ţesute (fig. -INi
Intersecţiile de ziduri sub un unghi ascuţit sînt repr#
zentate în fig. 49.
Pereţii uşor arcuiţi se execută cu mici deoseblH
faţă de pereţii drepţi, în timp ce pereţii radiali (cuptoni*
cilindrice pentru ars var, ciment sau furnale şi cub!

Oînd /

Rînd /

Fig. 4C." Zidirea colţurilor sub un unghi drept la'pereţi de diferite

grosimi.

108
buri etc.) se execută, de preferinţă, cu cărămizi radiale
4c formă specială.
Rosturile acestor pereţi sînt numite rosturi radiale,
ţi respectiv rosturi inelare. Rosturile radiale trebuie
lA fie pe direcţia razei secţiunii respective.,

a Im
Fig. 47. Zidirea colţurilor sub un unghi oarecare.

Realizarea pereţilor radiali se face cu ajutorul

unor şabloane de lemn care pot servi la. controlul dis-
tanţei de la faţa zidăriei pînă la carcasa metalică.
B§|ln acelaşi scop se folosesc şi alte unelte speciale
confecţionate pe şantier ca raza mobilă sau şablonul
pentru controlul curburii pereţilor (fig. 50).'
' Cărămizile refractare se prelucrează în general numai
pe feţele care nu vin în contact cu interiorul cuptorului.
Zidăria stîlpilor. Stîlpii din zidărie refractară se exe-
cută cu cărămizi normale sau cu cărămizi de format spe-
cial . Zidăria se va executa cu rosturi alternate de la un rînd
la altul şi în ambele direcţii, aşa cum se arată în fig. 51.
Zidăria bolţilor. Bolţile sînt elementele de construcţie
care închid spaţiile interioare ale cuptoarelor la partea

109
 Rînd 1 Pînd !

Rînd 2 Rînd 2

Hindi

Rînd 2

Fig. 48. Intersecţia pe-

reţilor de diferite grosi-
mi sub un unghi drept.

uperioară. Acoperirea orificiilor din pereţi sau a

unor canale de la partea inferioară a cuptoarelor se
realizează de asemenea, prin bolţi sau boltiţe. Forma

110
 Id ţi lor poate să fie plană sau în arc de cerc; bolţile
|l căror arc de cerc este un semicerc se numesc bolţi
«ii plin cintru (v. fig. 29, 30, 31).
Elementele comune fiecărei bolţi sînt reprezentate
In fig. 52.
Bolţile se execută din piese speciale fasonate sau
«lin piese standardizate de format pană, lungi sau
tcurte. în numeroase cazuri este necesară combinarea
cărămizilor pene cu cărămizi normale pentru realizarea
curburii cerute a bolţii şi pentru a se evita cioplirea
Cărămizilor. Cărămizile normale trebuie să fie într-un
raport cît mai redus faţă de cărămizile pene (o cărămidă
normală la trei cărămizi pene).
' Cărămizile de cheie ale bolţii sînt întotdeauna
cărămizi pene care trebuie introduse forţat minimum 1/i
<lin lungimea lor, prin batere cu ciocanul de lemn.

Rina i

Fig. 49. Intersecţia pereţilor sub un unghi oarecare.

111
Baterea se poate face şi cu un ciocan metalic cu condi
ca şocurile să fie amortizate cu o bucată de Ir»
In timpul zidirii bolţii se va controla rostul
înzidire astfel ca acesta să fie în toate cazurile pe dli
ţia radiată a bolţii (fig. 53).
Bolţile se pot executa dintr-un singur rînd de ci
rnizi (pene scurte sau pene lungi) sau din mai 1111
rînduri de bolţi suprapuse (v. fig. 35).
După caz, bolţile se execută în inele independt
sau ţesute. Zidirea bolţilor începe simultan de
ambele reazeme către cheie. Cheia bolţii se bate pei

c
Fig, 50. Zidirea pereţilor radiali:
a — zidirea cu distanţier; 6—zidirea cu rază m o b i l ă ; c—zidirea
cu şablon.

112
 kcare inel in parte său o dată ^e toată lungimea f i f t §
Miului în cazul bolţilor ţesute.
Nu se recomandă baterea cheilor cu grosimi prea
llci la partea inferioară; se vor executa în astfel de

situaţii două chei alăturate sau se vor ciopli cărămizile

adiacente cărămizii cheie, pentru a mări astfel grosimea
acesteia. Nu este permisă folosirea cheilor rezemate
pe canturi în cărămizile adiacente (sau cum se mai
numeşte cheia franceză). în cazul unor bolţi de lungime
mai mare, acestea, se împart în mai multe tronsoane
distanţate între ele cu grosimea rostului de dilatare.
Mărimea acestor rosturi se fixează prin proiect şi cores-
punde poziţiei montanţilor şi tiranţilor de ancoraj.
Nu se recomandă o lungime prea mare de tronson
pentru ca piesele orizontale de reazem ale construcţiei
metalice să nu capete săgeţi care' duc la formarea de
bolţi în formă de şea.

8—2181 113
 Bolţile ţesute se înzidesc prin aşezarea cărthuiil
pe rînduri întregi între cele două capete. Altcnui
rosturilor se realizează prin cioplirea unor căriin
la capetele bolţii. Se va evita la maximum po»!

Fig. 52. Elementele'bolţii^de zidărie :

I — reazemul bolţii (naşterea); 2 —j cheia bolţii;, â. in-
trados*. A — extrados; i -—. deschiderea b o l ţ i i ; R ~ raza
de curbură a b o l ţ i i ; s — săgeata b o l ţ i i ; h — grosimea
'bolţii; a — unghiul la centru al bolţii.

folosirea cărămizilor de x/4 la aceste capete în scopul

alternării rosturilor, întrucît acestea se pot desprinde
cu uşurinţă. In timpul înzidirii se va avea grijă ca
fiecare cărămidă aşezată să rezeme pe rîndul anterior,
pe întreaga suprafaţă a sa. Cintrele şi cofrajul bolţii
sînt elemente de construcţie auxiliară care folosesc
drept suport al bolţii în timpul execuţiei şi se confec-

114
 BHHHNHEj

flează din lemn (fig; 54) sau Uneori din metal pe

gem de glisare.
Clntrele se sprijină pe stîlpi de lemn (popi) fixaţi
no împănare. Şipcile care constituie cofrajul sînt
st lăţime mică pentru a
i * urmări îndeaproape
ilbura intradosului bolţii,
iitpâ terminarea zidirii bol-
ii! le procedează la stringe-
nt tiranţilor construcţiei
i#lalice şi numai după aceea
'fpermite decoîrarea. Deco-
i nea se va face prin slă-
lilfca popilor (scoaterea pe- Fig. 53. Verificarea curburii
bolţii şi a poziţiei radiale a
jiifior), simultan în cazul a rosturilor.
nl popi la fiecare cintru
ui prin scoaterea în primul rînd a popilor centrali
|| după.aceea a popilor laterali.
Intersecţia a două bolţi este o zonă foarte dificilă
bre se execută de cele mai multe ori pe baza unor
lUctalii de proiect. In fig. 55 este indicat modul în care
M execută zidăria bolţilor care se întîlnesc sub un unghi
lirept.
în fig. 56 este reprezentat modul de execuţie a
tazemului unei bolţi cînd deschiderea acesteia este
variabilă.
I La unele cuptoare cu bolţi de deschidere variabilă
ş foloseşte şi sistemul de bolţi suspendate ale căror
detalii de execuţie pentru cărămizi, piese metalice etc.,
dau în mod amănunţit în proiect,
j Zidăria orificiilor din pereţii şi bolţile cuptoarelor.
jpereţii cuptoarelor se prevăd cu o serie de goluri sau
Iprificii ca : guri de vizitare, guri de observaţie, racorduri
11a canalele de gaze arse etc.

115
 în raport cu dimensiunile şi destinaţia
goluri diferă şi modul lor de execuţie-(fig. 57)
goluri se limitează uneori prin piese metalice

Fig. 54. Diferite feluri de cofraje şi cintre.

etanşează faţă de zidărie prin diverse mijloace: şnw

de azbest, mase refractare bătătorite etc.
Orificiile din bolţi se realizează prin mici porţiun
de bolţi întoarse (fig. 58) sau prin orificii circulari
după detaliile proiectului respectiv. Zidăria orificiilo

116
 bolţi constituie o zonă foarte delicată a cărei con-
cţie trebuie să se facă sub o atentă supraveghere.
In afara elementelor de construcţie, descrise mai
nle, zidăria refractară a cuptoarelor prezintă nume-

Fig. 55. Zidirea intersecţiei sub un unghi

drept a bolţilor de zidărie.

1 «roase alte situaţii, care trebuie precizate în mod deta-

I filat în proiect şi a căror execuţie trebuie să corespundă
I 'întocmai datelor acestuia, cu respectarea condiţiilor
l i e calitate comune oricărui fel de zidărie refractară.
II Executarea rosturilor de dilatare. în zidăria cup-
Ifloarelor se lasă anumite spaţii libere, numite rosturi de
I dilatare, destinate să preia creşterile în volum ale
jlidăriei datorite dilatării termice.,
Dispoziţia rosturilor de dilatare, modul de realizare
si etanşarea acestora trebuie indicate în mod deta-
liat în proiect. Dimensiunile rosturilor de dilatare şi
distanţa la care sînt dispuse unele faţă de altele
fcînt determinate în primul rînd de coeficienţii de
dilataţie termică ai materialelor refractare folosite.
Rosturile de dilatare se realizează în mai toatei
'cazurile de zidărie refractară, mai puţin în cuprinsul

U7
zidăriei roşii şi izolatoare. Pentru realizare
folosesc şipci de grosimea rostului respecth
In fig. 59 sînt indicate cîteva moduri constr
realizare a rosturilor de dilatare.

Fig. 56. Reazemul pentru bolta de zidărie

cu deschiderea variabilă.

în pereţi şi la bolti există rosturi de dilatare tran»>

versale la capetele tronsoanelor. Dilataţia în sensul
deschiderii boltii se preia de obicei prin manevrare»
tiranelor construcţiei metalice de ancoraj.
în anumite cazuri se prevăd rosturi umplute cu
carton, cu hîrtie etc., care prin ardere creează spaţii
libere pentru dilatare. în alte cazuri, (de exemplu la
cuptoarele de topit sticlă) între blocurile cu care se exe-
cută zidăria fundului şi a pereţilor se lasă rosturi de
2—3—4 mm cu rol de rosturi de dilatare,

118
 Iu toate cazurile rosturile de dilatare necesită o
vtiţie de calitate şi o supraveghere cît mai atentă.

h
Flg. 57. Moduri de executare a Fig. 58. Moduri de execu-
golurilor de dimensiuni- mici în tare a golurilor din bolţi.
zidăria pereţilor.

Zidăria de câptuşire a coşurilor industriale. Coşurile

industriale se căptuşesc, în funcţie de temperatura
gazelor arse, care se evacuează din instalaţie, pe toată
înălţimea lor sau pe o anumită porţiune de la bază,
după indicaţiileproiectului şi în condiţiile STAS 3466-58-

119
 Căptuşeala se executa din zidărie roşie sau refl
tara iar in unele cazuri din betoane refractare 1
iernioizolatoare.

c
' ..' «Fig. 59. Ru<turi c.e dilat%#:j CcAtpucti|rp
execuţ.ie:
A — c o l t u r i ; <T— la,-pereţi;] la -bolţi.

Pentru executarea zidăriei se folosesc schele inte-

rioare sau schele suprapuse din ţevi telescopice pre-
văzute cu ypodine din dulapi. în cazul diametrelor
mări se folosesc schele suspendate speciale.
Modul de executare a căptuşelii este descris în STAS
4065-59 sau este detaliat în proiect. La executarea
lucrărilor se va da o atenţie deosebită cu privire la
centrarea căptuşelii, la împănarea ei în structura de
rezistenţă (coşul propriu-zis din zidărie sau din beton)
şi'J lă tronsonarea izolaţiei termice dintre căptuşeală
şi coş (kiselgur, zgură etc.).

120
 Canalele de fum cuprind pardoseli, pereţi şi bolţi,
{ p e se execută ca şi elementele respective ale cuptoa'
tlor. La intrarea în coş zidăria canalelor se execută
[«dependent de căptuşeala coşului, etanşarea făcîndu-se
IU şn'Qr de azbest etc., conform indicaţiilor din proiect.

Ca p i t o i u !/,"V

I TIPURI DE CUPTOARE, DATE GENERALE

I In cap. I s-au indicat diverse tipuri de cuptoare,

^clasificate după diferite criterii. Standardul 6479-61—
if'roduse Refractare, cuprinde, de asemenea, o varietate
foarte mare de tipuri de cuptoare şi de prescripţii de
utilizare a materialelor refractare în diversele zone ale
fcestor cuptoare. Descrierea amănunţită a fiecărei
lucrări în parte, se arată însă în proiectul de execuţie, al
flucrărilor
în prezentul capitol se dau numai cîteva detalii
«constructive mai importante asupra unor lucrări de
volum mare c a : zidăria furnalelor, zidăria cuptoarelor
|de topit sticlă şi zidăria cuptoarelor de clincher.

1. Zidăria furnalelor

Furnalele împreună cu instalaţiile aferente, sînt

•construcţii industriale care servesc la elaborarea
fontei.
Furnalul propriu-zis este o construcţie de înălţime
mare şi greutate însemnată. El se compune dintr-o

121
fundaţie masivă cu un soclu de beton armat şi dli
carcasă metalică de tablă groasă protejată în ini
de zidăria refractară a furnalului (fig. 60).

Fig. 60. Zidăria unui furnal:

1 — fundaţie şi soclu; 2 — carcasă m e t a l i c ă ; 3 — zidă-
rie refractară; a -U v a t r a ; b — creuzetul; c, d — e t a l a j u l ;
e — cuva; f — gura de încărcare.

122
 Zidăria refractară se execută după montarea carcasa
metalice şi după determinarea precisă a axei verticalei,
furnalului.
Datcrită încărcării foarte mari cu materiale şi acţiunii
zgurilor topite, zidăria furnalului şi în special zidăria
vetrei trebuie executată cu deosebită grijă.
Cărămizile refractare folosite la zidăria furnalului
sînt indicate în STAS 2555-61; celelalte materiale ca :
mortare, mase de umplutură între zidărie şi carcasa
metalică sau între zidărie şi piesele metalice care şe
montează în zidărie sînt indicate în proiect împreună
cu reţetele de preparare şi cu instrucţiunile de punere
în operă. -
Vatra, furnalului este partea cea mai pretenţioasă
a zidăriei refractare întrucît suportă întreaga încărcă-
tură de material în afară de acţiunea zgurilor topite.
Din această cauză se execută ca o zidărie deosebit de
îngrijită, cu rosturi de maximum 0,5 mm, fapt care
necesită o sortare şi o prelucrare prin şlefuire a cărămi-
zilor, foarte riguroasă.
înălţimea vetrei
variază între 2,50 şi
3,50 m, fiind alcătuită
din rînduri suprapuse
de cărămizi aşezate în
picioare (sortate după
lungime şi grosime).
Aşezarea cărămizilor
se face în cruce (fig. 61)
cu rosturile alternate
de la un rînd la altul
prin rotirea, fiecărui
rînd, fată de cel pre-
cedent, cu 45° de obi-
c e i . F i e c a r e rînd nou Fig. 61, Zidirea vetrei unul furnal

123
de cărămizi se execută numai după nivelarea per («dl,
prin polizare, a celui zidit anterior. Zidăria vctrH w>
împănează în mantaua metalică a furnalului prin n»#«it
refractare bătătorite, după indicaţiile proiectului
Restul de zidărie se execută de pe schele interioaM
sau schele suspendate cu verificarea permanent.i .
centrului secţiunii, folosindu-se uneltele potrivite penlfl
executarea zidăriei radiale (v. fig. 50).
în afara zidăriei furnalului propriu-zis, instalaţi*
mai cuprinde zidăria cauperelor, a cicloanelor, a con
duetelor etc.
Zidirea cauperelor, adică a preîncălzitoarelor pcnltu
aerul de combustie este o operaţie foarte importaţii»
Această zidărie cere o mare precizie cu privire la verii
calitatea pereţilor şi a orificiilor din zidăria grătarului
Pentru realizarea întocmai a prescripţiilor proiectului m
utilizează şabloane speciale pentru puţul de ardere
pentru celulele grătarului, precum şi unelte de lucru
potrivite pentru zidăriile radiale..
Cupolele cauperelor sînt în formă de semisferă şi sini
supuse la temperaturi
înalte din care cauză .se
execută cu cărămidă de
calitatea I şi cu rosturi
de 1 mm. La înzidirea
cupolei se folosesc că-
rămizi pene, sortate
şi şlefuite; montarea
işjor se face în inele
concentrice, fără mor-
. tar, cu ajutorul unor
J scoabe speciale prinse

- de rîndul zidit ante-

Fig762. Zidirea eupo'ei unui cauper. rior (fig. 62).

124
 în timpul lucrului la zidăria i grătarului trebuie
* iuate măsuri speciale de curăţire şi de protecţie a aces-
tuia împotriva înfundării celulelor cu cloţuri, mor-
tar etc.

2. Zidăria cuptoarelor de topit sticlă

Cuptoarele de topit sticlă sînt variate ca formă
şi capacitate, însă au totuşi multe elemente comune.
Astfel, ele se compun în general dintr-o zonă de topire
a sticlei (vană) şi dintr-o zonă de lucru, alcătuită
din Una sau mai multe camere (trei, cinci, şase sau
nouă camere), cum sînt cuptoarele de tip Fourcault
pentru sticlă.
\ Cuptoarele reazemă de obicei pe un grătar de pro-
file metalice susţinute de stîlpi- din zidărie sau din
beton armat şi sînt dotate cu preîncălzitoare pentru
aerul de combustie prin intermediul gazelor arse.
Funcţionarea preîncălzitoarelor este alternativă datorită
unei instalaţii de inversare a circuitului de aer şi de
gaze arse plasată pe traseul canalelor de circulaţie
(v.fig.5). Partea de zidărie este ancorată printr-o cons-
trucţie metalică şi se compune din vatră, pereţi şi boltă.
Vatra zenei de topire cît şi a camerelor de lucru
este alcătuită din blocuri de şamotă, confecţionate
conform STAS 2913-51.
Blocurile de şamotă au dimensiuni de 300 x 400 mm
în secţiune şi sînt de 500, 600 şi 1 000 mm lungime.
Datorită acestor dimensiuni mari cum şi faptului că
toleranţele admise de standard permit abateri la
dimensiuni pînă la 2 cm, se impune prelucrarea prin
cioplire a blocurilor. Această operaţie necesită timp
îndelungat şi multă mînă de lucru, fapt care poate fi
înlăturat în parte prin folosirea ciocanelor pneumatice
de cioplire şi a polizoarelor mecanice speciale. Cioplirea

125
 blocurilor se f a c e r e grupe de tolerante şi pe rlndu
astfel încît blocurile din fiecare rînd să aibă acccn
lungime. Fetele blocurilor trebuie să fie rectangul*
una fată de cealaltă şi cu fete perfecte plane, puii
a nu crea puncte izolate de presiune în timpul dilatări
Blocurile se înzidesc cu rosturi fără mortar, de dimei
siunile indicate în proiect şi calculate în raport cu coci
cienţii de dilataţie termică ai materialului şi cu lung
mea pieselor (2—4 mm rosturile transversale şi 1—2 nu
rosturile longitudinale). în timpul lucrării, rosturile a
protejează cu bucăţi de carton sau de hîrtie care j
introduc în rost; după terminarea lucrării, rosturi!
se curăţă prin suflare cu aer comprimat. Blocuril
se aşază pe profilele metalice, izolate de obicei ci
2 rînduri de cărămizi pe lat, peste care se aşază benz;
de fier lat. Poziţionarea profilelor şi a benzilor de fiei
lat se face o dată cu montarea blocurilor în funcţii
de lungimile şi lăţimile acestora după prelucrare,
astfel încît rînaurile să rezeme în condiţiile pescriso
în proiect (de exemplu, fiecare rînd pe cîte două pro-
file la 1/i din lungime de la fiecare capăt al blocului
şi pe cîte 2 benzi de fier lat sub fiecare bloc, dispuse la
distanţe egale).
Fundul camerelor de lucru, cînd
nu se înzideşte pe grătar metalic ci pe o fundaţie deter-
minată în proiect trebuie executat cu deosebită aten-
ţie, cu rosturi foarte mici şi eventual în bolţi întoarse
la fiecare rînd. Aceasta, deoarece greutatea specifică
a blocurilor fiind mai mică decît a sticlei, blocurile pot
fi smulse, ceea ce duce la oprirea cuptoarelor şi Ia
scurgerea întregii cantităţi de sticlă topită în gropile
special amenajate.
Z i d ă r i a p e r e ţ i l o r v a n e i s e compune
din două părţi: zona inferioară zidită cu blocuri de
şamotă şi corvizit, fără mortar şi cu rosturi de dilatare
126
 HH

i fiecare bloc. Blocurile de corvizit sau corhart sâ

ga/.i în dreptul nivelului superior al sticlei, întrucît
w o rezistenţă la uzură mai mare.
Partea superioară a pereţilor vanei reazemă, inde-
pendent de pereţii inferiori din blocuri, pe console de
imită fixate de montanţii construcţiei metalice. In
gcşti p,ereţi sînt orificiile pentru arzătoare şi de legă-
tură cu p reîncălzi toarele de aer.
Pereţii camerelor de lucru sînt executaţi din blocuri
| partea inferioară pe care reazemă zidăria din cără-
ţizi de formate normale, standardizate.
I Bolţile^ -cuptoarelor de sticlă se execută de obicei
Un cărămizi de silică în zona de topire şi din cărămizi
• şamotă în zona camerelor de lucru. Datorită des-
fiderilor mari obişnuite la aceste cuptoare, este nece-
liră montarea în prealabil, cu grijă, a cofrajelor şi
einlreior speciale. Zidăria se execută ţesut cu
de dilatare de 4—6 cm, care delimitează tronsoal
bolţi şi, cu rosturi de înzidire de I mm. Datorii

V
Fig. 64. Zona camerelor de lucru la un cuptor de tip Fourcaiili

ţărilor puternice ale bolţilor din cărămizi de si 1 ici

temperarea cuptorului se face cu grijă deosebită, I
baza unui grafic de creştere a temperaturii întocm
de către proiectant, avîndu-se permanent în vedei
necesitatea de manevrare a tiranţi lor. în fig. 63 şi l
sînt reprezentate zona de topire şi o parte din zoi
camerelor de lucru ale unui cuptor de tip Fourcatil

3. Zidăria cuptoarelor de ciment

Cuptoarele de ciment sînt cuptoare tubulare, cilii
drice, cu lungimi mari (80, 120 m etc.) şi cu diameti
mari (exemplu 4 m). Zidăria acestora este o zidărie n

128
l i l a , însă executarea ei se face în poziţia aproape orizon-
mla a carcasei metalice pe care o protejează (fig. 65).
I Zidăria inelară se face de obicei din cărămizi de
prmat pană, conform STAS 6502-62, de caracteristici
p calitate conform STAS 2815-51, sau din cărămizi

de crommagnezită în zonele de ardere. Stratul inelar

de uzură este aşezat de obicei peste un strat de cărămidă
de subzidire de 3—4 cm, format din cărămizi de şamotă
(sau de izolare (cu rezistenţă sporită).

9—2181 129
 • I H H i

Zidăria circulară se execută cu rosturi mici, li

sindu-se un sistem de sprijinire ca cel indicat în fi^
Există,şi alte numeroase tipuri de cuptoare
căror desene, instrucţiuni şi detalii de execuţie trei
redate în proiectele respective.

Capitolul VI
ORGANIZAREA LUCRĂRILOR DE ZIDARII
A CUPTOARELOR

Organizarea lucrărilor are drept scop executarea ace .

tora în bune condiţii calitative şi în termene cît 11mi
reduse.
Organizarea şantierului presupune rezolvarea uuoi
probleme de ansamblu c a : depozitarea materialelor,
transportul acestora, organizarea celor mai bune dru
muri de acces şi construirea atelierelor auxiliare dp
deservire, precum şi organizarea activităţii muncit»
rilor pe operaţii, schimburi de lucru, meserii etc.
Proiectul de organizare a lucrărilor are sarcina să
stabilească o mare parte din aceste obiective. în sarcina
conducătorului tehnic al lucrării, a maiştrilor şi condu
cătorilor de echipă, rămîne rezolvarea restului de pro-
bleme.

1. Depozitarea, transportul şi recepţia materialelor

Depozitarea materialelor trebuie făcută în locuri co-

respunzătoare necesităţilor fiecărui, material în parte
şi în acelaşi timp cît mai aproape de locul de descăr-
care (linii de garaj, rampă etc.) şi de locul de lucru.

13(3
 Materialele se pot depozita în magazii închise, în
[jproane sau în locuri deschise în funcţie de materialele
|e care le adăpostesc. Cărămizile refractare şi izola-
toare trebuie adăpostite pe cît posibil în magazii închise
Ieri te de umezeală, îngheţ şi intemperii. In cazul în
care acest lucru nu este posibil, materialele se vor intro-
duce sub şoproane sau în cel mai rău caz se vor acoperi
t'u prelate, carton asfaltat, rogojini etc.
I Cărămizile de construcţie obişnuite, roşii, se depo-
•tează în stive, de obicei în spaţii libere şi neacoperite
I a r se feresc de acoperirea cu zăpadă.
I Mortarele şi componenţii acestora (cimenturi, praf
pe şamotă, kiselgur, făină de magnezită etc.) trebuie
depozitate în mod necondiţionat în magazii închise
in boxe separate, etichetate, fie că sînt în vrac, fie că au
ffost livrate în saci.
Materialele auxiliare ca şnurul de azbest, plăcile
[de azbest etc., se depozitează, de asemenea, în magazii
închise.
La descărcare se vor folosi plane,înclinate, lopeţi
; mecanice pentru mortar, rampe etc.

Depozitarea în interiorul magaziilor se face în con-

diţiile specificate de standardele-materialelor respec-
tive. Cărămizile refractare se stivuiesc în stive de
maximum 2 ni înălţime pe tipuri de materiale, format,
refractaritate, clasă etc., pe lat, cu spaţii de circulaţie
între stive şi cu tăbliţe indicatoare asupra sortului de
material aflat în stivă.
Cărămizile roşii se stivuiesc, de asemenea, în rînduri
aşezate pe lat ca şi cărămizile izolatoare cu rigidizări la
colţuri pentru a evita răsturnarea stivelor. Materialele
auxiliare c a : profilele metalice, materialele lemnoase
etc. se depozitează în exterior, sortate pe dimensiuni
în stelajele respective.
 Transportarea materialelor se face cu mijloacele corci
punzătoare fiecărui material în parte. Cărămizile refraţ
tare, în special, se vor transporta cu o grijă deosebii.»
încărcarea şi descărcarea lor în mijloacele de tran,spori
făcîndu-se bucată cu bucată, fără aruncare şi cu hur
diată depozitare în stive.
în unele cazuri cărămizile se transportă în ambal»
jul de hîrtie sau de şipci în care au fost livrjate de cătri
fabrica furnizoare pînă la atelierul de prelucrare sau la
iocujgde punere în lucru. Cărămizile izolatoare se vot
transporta, de asemenea, cu grijă întrucît datorită frin
bilităţii lor manipularea neatentă poate provoca pier
derf însemnate de materiale.
Transportarea materialelor este indicat a se efec
.tua îrt cea mai mare măsură cu mijloace mecanizate ca.
platforme C.F., vagoneţi de linie îngustă, benzi trans-
portoare, macarale turn, sau macarale Pioner, ponipr
pneumatice pentru mortar, sau cel puţin cu mijloacc
de mică mecanizare ea roabe cu pneuri, conteinerc,
găleţi şi tăzi de mortar, scripeţi etc. (v. cap. III).
Transportorul manual cu roaba sau chiar cu tărgl
nu este indicat la distanţe de peste 50—60 m.
Atît transportarea cît şi depozitarea materialelor
trebuie făcute în concordanţă cu prevederile standar-
delor şi normativelor în vigoare (STAS 133-61 pentru
cărămizi refractare de şamotă, STAS 457-57 pentru
cărămizi roşii etc.).
Recepţia şi sortarea materialelor. Toate materialele
aprovizionate pe şantier, destinate lucrărilor de zidărie
ale cuptoarelor trebuie recepţionate, în conformitate cu
prevederile standardelor corespunzătoare materialelor
aprovizionate.
Recepţia materialelor se va face din punct de vedere
cantitativ şi calitativ; se va controla existenţa bule-
tinelor de analiză său a. certificatelor de calitate pentru

132
[Şiialerialele livrate în care trebuie specificate toate
Caracteristicile impuse de standard, şi mai ales acelea
care nu pot fi determinate pe şantier (refractaritate,
[.rezistenţă la compresiune etc.).
In caz de dubiu se va proceda la controale suplimen-
tare prin încercări şi probe la laboratoare oficiale.
Recepţia trebuie făcută înainte şi în timpul operaţii-
lor de sortare a materialului. Sortarea materialelor are
de scop depozitarea lor pe tipuri, sorturi, clase, categorii
,etc,, pe cît posibil în ordinea folosirii lor, cu acces liber
şi uşor la stivele şi depozitele respective. Totodată sor-
tarea materialelor, în special aceea a cărămizilor are
|un rol deosebit de important în obţinerea calităţii optime
fa lucrărilor.

2. Ateliere auxiliare

Atelierele de prelucrare a materialelor sau cele pentru

lucrări auxiliare trebuie prevăzute şi introduse de la
început în proiectul de organizare a lucrărilor. La lucrări
mici şi cu atît mai mult la lucrări mari se vor amenaja
ateliere pentru prelucrarea cărămizilor, care trebuie să
fie dotate cu maşini de tăiat cărămizi, polîzoare pen-
tru şlefuitul acestora, ciocane pneumatice pentru cio-
plire etc. sau cel puţin şoproane unde să se poată des-
făşura organizat lucrările de tăiere, cioplire şi şlefuire a
pieselor refractare. De asemenea, se vor prevedea ate-
lierele sau spaţiile respective dotate cu mese de sortare
şi calibroare pentru sortarea cărămizilor.
în afară de aceste-ateliere legate direct de execu-
tarea zidăriei refractare, vor trebui amenajate ateliere
speciale de forjă pentru ascuţirea ciocanelor de con-
strucţie metalică pentru confecţionarea acesteia, de
dulgherie pentru confecţionarea cintrelor cofrajelor şi
schelelor.

133
 3. Organizarea lucrului

Organizarea forţelor de muncă şi a locului de lucfd

rămîne în sarcina conducătorului tehnic al lucrării, C
maistrului şi a şefilor de echipă. Lucrările mari w
execută în general de către brigăzi complexe car»
cuprind zidari şamotori, dulgheri, montori, instalatori,
etc. în timp ce lucrările mai mici pot fi executate <lr
echipe specializate pe meserii.
Şefii de brigadă sau de echipă au misiunea de a
coordona activitatea echipelor şi de-a controla în per
manenţă calitatea lucrărilor executate.
Lucrările auxiliare de transport a materialelor, de
preparare a mortarelor etc., trebuie executate de mun
citori necalificaţi. De asemenea, lucrările de dulgherii',
de construcţie metalică sau alte categorii de lucrări tre-
buie executate de muncitori cu calificare corespunză-
toare, aşa încît zidarii şamotori să fie ocupaţi numai
cu punerea în operă a materialelor refractare, adică cu
înzidirea propriu-zisă a cuptorului.
Zidarii şamotori vor fi plasaţi la locul de lucru la
distanţe proporţionale cu complexitatea zidăriei pe
care o execută în zone pe lungimea minimă de 2 m; este
de preferat ca zona ocupată de un zidar să fie cît mai
lungă pentru a se evita astfel punctele de racordare
care necesită ciopliri de cărămizi (fig. 67).
Materialele care se introduc în operă se vor depozita
în imediata apropiere a zidarilor, în stive sau lăzi de
mortar, astfel ca manipularea lor să se facă cu uşurinţă.
Formaţiile de lucru se stabilesc în funcţie de tipul
lucrării pe baza normelor de timp înscrise în cap. 4 7 —
Zidării industriale şi coşuri de fabrici *al culegerii de
normative de timp republicane al M.M.C.M. — 1963

134
Kt de productivitatea scontată. în culegere sînt indicate
•fi asemenea operaţiile pentru fiecare categorie de lucrări,
unitatea de măsură şi preţul unitar.

Fig. 67. Desfăşurarea lucrărilor de zidărie la un cuptor tunel.

4. Recepţia şi predarea lucrărilor de zidărie

Recepţia lucrărilor de cuptoare se face parţial în

timpul lucrărilor şi în mod definitiv după terminarea
acestora şi punerea în funcţiune a agregatelor.
Recepţia pe parcursul lucrărilor are drept scop veri-
ficarea respectării proiectului în ceea ce priveşte utili-
zarea materialelor, modul lor de punere în operă şi în
special modul de execuţie al lucrărilor ascunse (lucrări
care nu mai pot fi controlate după închiderea lor).
Recepţia făcută la sfîrşitul lucrărilor trebuie să sta-
bilească condiţiile de calitate în care s-au executat aces-
tea inclusiv acelea de respectare întocmai a prevederilor
proiectului.

135
 La recepţia lucrărilor executate trebuie piezeil
tate certificatele de calitate ale materialelor folosiţii
procesele verbale de recepţie; intermediare, planurile
de execuţie şi documentaţia scrisă a lucrării, dispoziţii!*
de şantier emise în timpul lucrării precum şi caietul
de măsurători al lucrărilor.
După recepţia la rece a lucrărilor de cuptoare In
întregul ansamblu al acestora, se autorizează uscarea 5
şi temperarea cuptorului precum şi punerea în funcţiune
a acestuia pe baza unor instrucţiuni şi grafice de tem
perare întocmite de către proiectant de la caz la caz

C a p i t o I !! ! VII
EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE ZIDĂRIE
REFRACTARA PE TIMP FRIGUROS

Lucrările de zidărie refractară a cuptoarelor tre-

buie să se execute la o temperatură a mediului încon-
jurător de minimum +5°C pentru a fi ferite de acţiunea
îngheţului. Zidăria refractară executată pe timp fri-
guros fără măsuri speciale de execuţie şi protecţie duce
la o degradare mai rapidă a cuptorului, datorită deza-
gregării mortarelor şi a cărămizilor îngheţate.
Pentru realizarea temperaturii de 4-5°C lucrările
de zidărie refractară se vor executa în spaţii îfichise şi
încălzite. In acest scop se Va asigura din timp închide-
rea halei respective şi încălzirea ei cu sobe, calorifere
sau aeroterme. In cazul în care aceasta nu se poate
realiza, se vor face închideri provizorii ca barăci, şo-
proane, prelate din polietilenă\etc., care trebuie în orice
caz încălzite. Aceste închideri provizorii nu se vor

136
 demonta decît după ce se va constata uscarea perfectă
şi completă a zidăriei.
în unele împrejurări cînd zidăria roşie şi cea izo-
latoare s-au putut executa în prealabil, încăperile for-
mate astfel pot înlocui închiderile provizorii, cu con-
diţia încălzirii lor..
în ceea ce priveşte materialele folosite, se interzice
utilizarea acelora care au fost supuse îngheţului. Din
această cauză cărămizile şi mortarele se vor depozita
In locuri închise, cu temperaturi peste 0°C, ferite de
umezeală şi îngheţ.
Mortarele se vor prepara, de asemenea, în încăperi
Închise şi încălzite.
I Cînd lucrarea se execută la temperaturi joase (chiar
la +5°C) trebuie luate măsuri de încălzire a apei
utilizate la confecţionarea mortarelor, la temperaturi
de 60°—80°C. Nu se admite utilizarea de adaosuri an-
j tifrig în mortarele zidăriei refractare.
Cărămizile umede se vor usca în prealabil; cele care
Iau fost surprinse de îngheţ nu se vor utiliza decît în
[locuri de importanţă cu totul secundară şi numai cu
acceptarea proiectantului.
De asemenea trebuie evitată folosirea cărămizilor
freci care pot provoca îngheţarea apei din mortarul de
zidărie în timpul execuţiei.
Zidăria executată cu mortar uscat (făină de magne-
izită etc.), se poate realiza fără măsuri speciale de încăl-
zire a locului de lucru, cu condiţia de a se utiliza eără-
Imizi neîngheţate şi de a se face încălzirea în prealabil a
[făinurilor cu care se umplu rosturile.
Zidăria de construcţii obişnuită (zidăria roşie) exe-
,cutată pe timp friguros trebuie să fie protejată, de ase-
menea, împotriva intemperiilor şi încălzită cu ajuto-
rul unor instalaţii provizorii de sobe cu lemne sau cu
cărbuni. Mortarul folosit trebuie să aibă o tempera-

137

tură minimă de 15—20°C iar grosimea acestuin I
rosturile zidăriei să fie cît mai redusă (7—10 mm mm
ximum).
încălzirea locurilor de lucru trebuie asigurata j
toată perioada desfăşurării lucrărilor fără întrerup»
cum ar fi cele de noapte, în care zidăria ar putea •
îngheţe. In timpul întreruperilor, zidăria executată \
fi protejată prin acoperirea ei cu rogojini, cu saci (
iută etc.
Zidăria surprinsă de îngheţ se va desface; refaceri
ei se va realiza cu măsurile de ^prevedere necesitate t
executarea pe timp friguros. în acest caz mortari*
rezultate nu se vor reutiliza.
Lucrările executate pe timp friguros trebuie !
respecte prescripţiile din normativul pentru executai»
lucrărilor de construcţii pe timp friguros C—16—6!
Capitolul VIII
MĂSURI DE TEHNICA SECURITĂŢII MUNCII
Lucrările de zidărie ale cuptoarelor trebuie să se
execute cu respectarea deplină a tuturor prescripţiilor
privitoare la tehnica securităţii muncii.
Muncitorii folosiţi la aceste lucrări vor fi* instruiţi
în mod special de către conducătorul tehnic al lucrării
înainte de începerea lucrărilor. Prin aceste instructaje
ei vor lua cunoştinţă de condiţiile generale de lucru
în zona de construcţie a cuptorului cît şi de măsurile
speciale care trebuie respectate la înzidirea cuptorului,
prescrise în Normele de tehnica securităţii la cap. XV A
Muncitorii care lucrează la prelucrarea cărămizilor
prin cioplire şi şlefuire trebuie să fie prevăzuţi cu genun
138
lliiere şi ochelari de protecţie. Maşinile de tăiat şt
şlefuit cărămizi vor fi prevăzute cu instalaţii de absor-
I ţ i e şi de evacuare a prafului.
La utilajele care deservesc lucrările de înzidire,
macaralele, benzile transportoare, instalaţiile provi-
lorii de curent electric etc., se vor utiliza numai de
muţiţi tori calificaţi şi autorizaţi pentru aceste lucrări.
. Folosirea schelelor suspendate, a ascensoarelor,
• platformelor de ridicare etc., se va face cu stricta
fcspectare a normelor de tehnica securităţii şi a instruc-
Hiunilor speciale indicate în proiectul de execuţie şi
iţii proiectul de organizare.
Lucrările de zidărie a cuptoarelor nu vor începe fără
jiispoziţia specială a conducătorului lucrării. Desfacerea
Jpntrelor se va efectua numai după strîngerea tiranţilor.
1 Demolarea bolţilor se face după aşezarea pe cintre.
I în cursul executării lucrărilor în mediu toxic, mun-
c i t o r i i vor purta măşti de protecţie iar lucrările se vor
Ufectua numai sub supravegherea permanentă a unui
lispecialist cunoscător al instalaţiei.
[ în cazul lucrărilor executate la cald se vor lua mă-
[suri de protejare a muncitorilor împotriva arsurilor prin
Îmbrăcarea acestora cu echipamente speciale de pro-
i e c ţ i e (azbest etc.), prin luarea de pauze de minimum
10 minute la fiecare jumătate de oră, cît şi prin măsuri
constructive de protejare c a : panouri de prptecţie din
azbest, ziduri provizorii etc.
Lucrările la temperaturi înalte se vor face sub asis-
tenţă medicală permanentă.
Lucrările fără echipament special de protecţie sînt
permise numai pînă la 40°C cu condiţia de a nu exista
gaze toxice.
în timpul executării lucrărilor la cald nu este per.-
Imisă nici o operaţie fără dispoziţie specială din partea
conducătorului de lucrare.
 In cazul executării lucrărilor de demolare a CUOT
toarelor industriale în vederea reparărilor, se vor Iul
măsurile de izolare a acestor zone în privinţa instala|M
electrice, de combustibil, de gaze etc.
Folosirea explozibililor la lucrările de demolare «
va face în strictă concordanţă cu instrucţiunile spcclfth
elaborate în această privinţă de la caz la caz.
Lucrările de înzidire a carcaselor metalice st vii
efectua prin iluminarea locurilor cu ajutorul unei iii»|«
laţii electrice de 24 V sau chiar de preferinţă 12 V. Ac»
laşi mod de iluminare va trebui folosit şi Ia executunui
porţiunilor din locurile întunecoase ale constrinţlri
Pentru lucrările executate la înălţimi, instalatul*
de ridicare a materialelor şi personalului vor fi dotai»
cu semnalizatoare acustice şi optice.
Construcţiile de coşuri vor trebui să fie îngrădii»
şi accesul protejat prin realizarea unei copertine pulw
nice de jur împrejurul acestuia. La executarea coşurilor
de fum se vor respecta toate prescripţiile din Norinelr
de tehnica securităţii muncii de la capitolul XV B şi (
precum şi instrucţiunile speciale din proiectul de execu*
ţie şi din proiectul de organizare.
Este interzis accesul persoanelor străine în zonolr
de lucru ale cuptoarelor şi coşurilor.
Verificarea periodică a instructajului muncitori lot
şi reîmprospătarea acestuia, precum şi ţinerea unui nou
instructaj la schimbarea locului de lucru, este obli
gatorie.
Prevederile menţionate sînt enumerative, ele urmîn I
să fie completate şi dezvoltate la locul de lucru, de către
•conducătorul lucrării, pentru fiecare lucrare în parte
 BIBLIOGRAFIE

B e I s k i V. I., Zidăria refractară. Cartea zidarului specia-

list. Materii prime şi execuţia cuptoarelor industriale, Bucureşti,
B'lj 1949. ;
B u d n i c o v P. P., B e r e j n o i' A. S. şi alţii, Tehno-
logia produselor ceramice şi refractare, Bucureşti, Edituda tehnică,
P60;
* G o 1 d f a r b E. M., K r a v t o v A. F. şi alţii, Catului
cuptoarelor de încălzire. Bucureşti, Editura tehnică, 1960.
Ministerul Industriei grele, Combustibilii
şi folosirea lor raţională, Bucureşti, Editura Agro-silvică, 1961.
D i m i t r i u - V î 1 c e a E. şi A n a s t a s e s c u A l .
îndrumătorul izolatorului termic si fonic, Bucureşti, Editura teh-
nică, 1963.
M u r g u 1 e ţ N., Manualul zidarului şamotor, Bucureşti^
Editura Didactică şi Pedagogică,, 1963.
Becherescu D., Cuptoare în industria silicaţilor„
Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1962.