Caloianul

Ritual de combatere a secetei. Este folosita o papusa antropomorfa din lut, cu capul ornat cu coji de oua rosii
(ramase de la Pasti), care este ingropata intr-un loc necunoscut de sateni. Este dezgropata dupa cateva zile si
aruncata intr-o fantana parasita sau intr-o apa curgatoare.

4 intrări

 caloian
 Caloian
 Căloian
 Caloian

16 definiții

caloián sm [At: H II, 263 / V: ~lián, ~lui~, căi~, călui~ / P: ~lo-ian / E: vsl кaлiѧнь] Obiect de ritual folcloric,
în forma unui om de lut, împodobit cu flori, care, pe timp de secetă, se îngroapă sau se aruncă în apă, ca să aducă
ploaie.

 sursa: MDA2 (2010)

 adăugată de blaurb.

 acțiuni

CALOIÁN s. m. Obiect de ritual folcloric în forma unui om de lut împodobit cu flori, care, în timp de secetă, se
îngropa sau se arunca în apă ca să invoce ploaie. [Pr.: -lo-ian] – Cf. sl. k a l e n ŭ .

 sursa: DEX '09 (2009)

 adăugată de LauraGellner

 acțiuni

CALOIÁN s. m. Obiect de ritual folcloric în forma unui om de lut împodobit cu flori, care, în timp de secetă, se
îngropa sau se arunca în apă ca să aducă ploaie. [Pr.: -lo-ian] – Cf. sl. k a l e n ŭ .

 sursa: DEX '98 (1998)

 adăugată de valeriu

 acțiuni
 caloián s. m.

 sursa: DOOM 2 (2005)

 adăugată de raduborza

 acțiuni

CALOIÁN s. (pop.) scaloian, mama-ploaie, Muma-Pădurii. (Cu ~ul se invocă ploaia, în credințele populare.)

 sursa: Sinonime (2002)

 adăugată de siveco

 acțiuni

caloián (-iéni), s. m. – Păpușă sau idol de lut, pe care țăranii le îngroapă în a treia zi de joi după Paști, pentru a
aduce ploaie. Sl. kaljenŭ „de argilă”, datorită materiei prime (Candrea, Noua Revistă Română, II, (1900), p. 94-
7; DAR). După vechea tradiție, abandonată, a filologiei romantice, este legat de numele lui Ioan I sau
Caloioannes, țar al româno-bulgarilor la începutul sec. XIII. Nu pare probabilă nici legătura pe care o propune
Giuglea, Dacor., X, 108, cu alb. llohë „ploaie”.

 sursa: DER (1958-1966)

 adăugată de blaurb.

 acțiuni

CALOIÁN ~iéni m. folc. Obiect de ritual, confecționat din lut sau din lemn, având chip de om, care, în timp de
secetă, se îngroapă sau se aruncă în apă cu scopul de a invoca ploaia. [Sil. -lo-ian] /cf. sl. kalenu

 sursa: NODEX (2002)

 adăugată de siveco

 acțiuni
 Caloian (Scaloian) m. numele chipului de lut (îmbrăcat țărănește și împodobit cu flori) pe care fetițe de la 5-6
ani îl pun întrun coșciug și-l îngroapă pe câmp, intonând un fel de bocet: Iane, Iane, Caloiane! Această datină se
practică în Moldova și în Dobrogea, a treia Marți după Paști. [Probabil nume propriu].

 sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)

 adăugată de blaurb.

 acțiuni

Caloian m. V. Asanești.

 sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)

 adăugată de blaurb.

 acțiuni

caloĭán m., pl. ĭenĭ (vsl. kalĭenŭ, de lut. Cp. și cu rus. haluĭánŭ, om necĭoplit. V. scaloĭan). Munt. Est. Dobr.
Mold. Un mic chip de lut în formă de om pe care, în Joĭa a treĭa după Paște și cînd e secetă, îl fac copiiĭ la țară, îl
pun pe o scîndurică, îl împodobesc cu florĭ și cu cojĭ de oŭă roșiĭ și-ĭ daŭ drumu pe o apă curgătoare bocindu-l
cu Ĭene, Ĭene, Coloĭene! în credință că asta va aduce ploaĭe.

 sursa: Scriban (1939)

 adăugată de LauraGellner

 acțiuni

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

caloián s. m. (sil. -lo-ian)

 sursa: Ortografic (2002)

 adăugată de siveco
 acțiuni

CALOIAN s. (pop.) scaloian, mama-ploaie, muma-pădurii. (Cu ~ se invoca ploaia, în credințele populare.)

 sursa: Sinonime82 (1982)

 adăugată de LauraGellner

 acțiuni

caloian (< gr. kalos „frumos” și Iani „Ioan”), datină însoțită de cântec, care sărbătorea la origine mitul zeului
naturii (simbol al vegetației care moare și învie). Oamenii bis., pentru a elimina zeul păgân, l-au asimilat cu Ioan
Botezătorul, astfel că data c. a fost fixată în proximitatea solstițiului de vară (24 iunie). Obiceiul este practicat de
copii, într-o zi fixă (a treia marți sau a patra joi după Paști ori după Rusalii) sau, mai târziu, în orice zi secetoasă.
Obiceiul are o terminologie pop. bogată (Ene, Scaloian, Ududoi, Murmuliță de ploiță etc.) și este cunoscut numai
în S țării. Manifestare complexă de joc dramatic, cântec și practici rituale. Caloianul este confecționat din lut sau
alte materiale, împodobit și îngropat, în cadrul unui ceremonial tradițional (bocire, pomană, masă etc.) apoi, după
3 zile, dezgropat și azvârlit pe o apă curgătoare, după care copiii stropesc cu apă. Textul poetic, o invocație
pentru ploaie (v. și paparudă) și urare de belșug, se cântă pe o melopee* cu ambitus (2) redus, profil ascendent,
în valori* ritmice egale sau pe melodie de bocet* local, cu formă liberă improvizată*.

 sursa: DTM (2010)

 adăugată de blaurb.

 acțiuni

IONIȚĂ (CALOIAN), țar vlaho-bulgar (1197-1207). A purtat lupte cu Imp. Bizantin, cucerind
însemnate terit. În apr. 1205 l-a înfrânt pe Balduin I, împăratul Imp. Latin de Răsărit, luându-l prizonier.

 sursa: DE (1993-2009)

 adăugată de blaurb.

 acțiuni

CALOIANU subst. Numele vine de la sărbătoarea populară „Caloianul” (Ist. Bis. R. I 1957 p. 45),< gr. ϰαλός;
„frumos”, Iωάννες cu sensul „Ioan cel Viteaz”, după cum rom. Făt-Frumos înseamnă „Tînărul Viteaz”, epitet
purtat de împărații Ioan I Comnenul și Ioniță. 1. Caloian (Dm; R Gr; Sd X, P13; Cat; – fiul lui Mihu (Ț-Rom
103); Caloean (Rel); ca prenume (Vr; Ac Bz); -a b., diac. 1482 (Flor 243 și 13-15 B 173). 2. Căloian (Tec I) Sur
 VI). 3. Caloinescu, act. 4. Călăian(Sd VI 484), formă vrînceană pentru C a l o i a n (comunicare
G. I v ă n e s c u ). 5. Căluian (Vra), dar cf. m-ra Căluiu. 6. Călion s. (Șincai III 305). Ene, din refrenul „Ene-
C a l o e n e ” nu este un prenume, ci abreviere ca în „Lie-Ciocîrlie”.

 sursa: Onomastic (1963)

 adăugată de blaurb.

 acțiuni

Căloian v. C a l o i a n u 2.