Psihologie cognitivă

 Baza funcționării memoriei este plasticitatea

neuronală;
 Materialul verbal tinde să activeze partea
stângă a creierului, în vreme ce materialul
imagistic activează mai curând partea
dreaptă a creierului;
 Memoria depinde, în cea mai mare parte, de:
 structurile frontale ale creierului - pentru
encodare și reactualizare de informații;
 structurile temporale ale creierului - pentru
stocarea permanentă a informațiilor.
2
 Memoria senzorială
 Memoria de scurtă durată / de lucru
 Memoria de lungă durată

3
 a. Memoria senzorială vizuală
 b. Memoria senzorială auditivă

4
 Sperling(1960):
 demostrează existența memoriei senzoriale
vizuale;
 folosește un dispozitiv de tip matrice (3
randuri de litere), prezentat tahistoscopic
(max. 0.2 sec), după care un sunet (jos,
mediu, înalt) indica ce rând trebuie redat;
 cu cât sunetul întârzia mai mult, cu atât
redarea din memorie era mai dificilă.

5
 Metoda propusă de Sperling: procedura prin
raportare parțială (doar 1/3 rânduri
prezentate), spre deosebire de procedura
prin raportare completă, folosită până atunci;

 acest
tip de memorie poartă numele de
memorie iconică;

= acel tip de sistem mnezic care poate ține

toată informația în câmpul vizual, pentru o
perioadă scurtă de timp;
6
 spre deosebire de memoria iconică, cea
auditivă (ecoică) durează mai mult datorită
caracteristicii secvențiale a limbajului vorbit;
 existența registrului senzorial auditiv a fost
demonstrată experimental prin:
 experimente similare celui realizat de
Sperling (ex. vezi: Darwin, Turvey &Crowder, 1972);
 ERP (event-related potential) - “mismatch
negativity” - la prezentarea unui sunet diferit
(înâlțime / volum / distanță în timp până la 10
sec.) după mai multe similare, undele
cerebrale înregistrează o curbă “în oglindă”
față de cele pentru sunetele anterioare; 7
 Ambele forme de memorie senzorială pot fi
demonstrate experimental;
 Au durate scurte de timp:
 M. iconică - până la 2 sec.
 M. ecoică - până la 10 sec.
 Sunt localizate în apropierea ariilor corticale
primare ale simțurilor respective;

8
 Modelul lui Atkinson & Shiffrin (1968)
 Modelul lui Craik & Lockhart (1972)
 Modelul memoriei de lucru (Baddeley, 1986)

9
 Broadbent (1958) - a anticipat teoriile privind
MSD
 Waugh & Norman (1965) - au formulat bazele
teoretice ale MSD
 Atkinson & Shiffrin (1968) - au propus cel mai
cunoscut și bine susținut model al MSD din
punct de vedere experimental:

Memoria Memoria
Stocare
atenție de scurtă repetiție de lungă
senzorială
durată durată

10
 Stocarea senzorială: păstrează informațiile
până când acestea sunt accesate atențional;
 Memoria de scurtă durată:
 registrul intermediar de păstrare a
informațiilor
 caracteristică: intervalul de memorie
(“memory span”)
 Memoria de lungă durată: păstrează o
perioadă indefinită de timp informația

11
 Număr de elemente care pot fi repetate
imediat = 7 +/- 2 elemente;
 Repetiția - modalitatea cea mai probabilă
de transferare a informației în MLD
 Shepard & Teghtsoonian (1961): au
prezentat subiecților serii de 200 de
numere cu 3 cifre, care se repetau la
intervale variabile de timp (=“lag”);
 Cu cât este mai lung șirul de numere între
repetiții, cu atât performanța recunoașterii
scade (val. maximă a recunoașterii: lag = 15
numere)
12
 Craik & Lockhart (1972)
 Teoria susține că repetiția îmbunătățește
memoria doar dacă materialul este repetat într-
un mod profund și plin de înțeles
 Repetarea pasivă nu produce o memorie mai
bună.
 Nu repetarea materialului ci adâncimea
procesării este soluția unei bune memorări.
 Kapur et al (1994) - studiu PET privind procesarea
cerebrală în analiza de suprafață și de adâncime
a cuvintelor; rezultate: regiunile prefrontale
stângi erau mai activate în procesarea de
adâncime.
13
 Baddeley (1986) - a propus o teorie a proceselor de
repetiție care nu le mai lega de stocarea în MLD;
 Executivul central: controlează modul în care sunt utilizate
sistemele sclave; poate să pună sau să ia orice informație
din sistemele sclave; poate traduce informațiile între ele;
are nevoie de propriul său depozit de informații pentru a
stabili cum anume va controla sistemele subordonate;

EXECUTIVU
L
CENTRAL

CALEA BUCLA
VIZUO- FONOLOGI
SPAȚIALĂ CĂ

14
 Există două sisteme “sclave”, necesare pentru
păstrarea informațiilor: calea vizuo-spațială și
bucla fonologică;
 Bucla fonologică:
 există mai multe date experimentale, comparativ cu
calea vizuo-spațială;
 conține două elemente: bucla articulatorie și
depozitul fonologic;
 Bucla articulatorie - funcționează ca “voce interioară”
necesară pentru repetiții (aria Broca)
 Depozitul fonologic - funcționează ca “ureche
interioară”, care aude “vocea interioară” și stochează
informația într-o manieră fonologică
 Dovadă experimentală: “efectul lungimii cuvintelor”
15
 leu, cap, par, cer, toc (4.5/5)

 universitate,
contagiune, hipopotam,
constituțional, oportunitate (2.6/5)

16
 Diferența dintre MSD și bucla fonologică:
procesarea care are loc în bucla fonologică nu
este crucială pentru trimiterea informațiilor
în MLD; mai curând, bucla este un sistem
auxiliar pentru păstrarea informațiilor la
îndemână

17
 Cortexul frontal joacă un rol important în
sarcinile ML;
 Ex.: găsirea locației hranei după distragerea
atenției (max. 10 sec) la maimuțe / copii mai
mici de 1 an (Goldman-Rakic, 1987);
 Aria 46 Brodmann - implicată în păstrarea
informației pe durata distragerii atenției;
lezarea ei - incapacitatea păstrarii
informației pe termen scurt;
 Alte arii implicate: 47, 45, 44 (Broca), 4-11
(frontale, prefrontale, parietale)
18
 Este cealaltă sursă de informații, pe lângă
realitate;
 Păstrarea informațiilor variază de la câteva
minute la zeci de ani;
 Activarea informațiilor din MLD = principalul
mecanism de aducere a informațiilor din
memoria de lucru;
 Tehnica de evidențiere: “asocierea liberă”
 Activarea determină:
 probabilitatea ca o anumită informație să fie
reactualizată din MLD,
 viteza reactualizării. 19
 Procesul elaborativ
 Tehnicile de studiu ale materialului verbal
 Învățarea incidentală vs. intențională

20
 Este o abordare relativ recentă în psihologia
cognitivă (anii ’70);
 Multă vreme a dominat concepţia legată de
existenţa unei singure memorii, globale;
 Germenii acestei noi abordari ar putea fi
sesizaţi chiar şi la filosofii greci / evul mediu
� (memoria conştientă vs. inconştientă / memoria
lungă vs. scurtă /memorie vs. uitare).
 Secolul XIX, Maine de Biran (1804 - Influenţa
obişnuinţei asupra facultăţii de a gândi):
automatizarea duce la scăderea
conştientizării informaţiei.
 Există trei forme de memorie:
� memorie mecanică
� memorie senzitivă
� memorie reprezentativă
 Idem: Broca, Wernicke, Gall.
 În literatură: mai multe modalităţi de
clasificare a sistemelor mnezice.

 Două exemple in continuare:

� 1. Schacter & Tulving (1994, 2000);
� 2. Miclea (2000).
 Definiție generală:
 un SM = set de procese corelate (Tulving,
1985)
 Definiție restrânsă (Tulving, 1994):
 un SM = o modalitate de organizare a
memoriei care poate fi definită prin
mecanisme cerebrale, tip de informație
procesată si principii ale operării DISTINCTE
de ale altei modalități mnezice (Tulving,
1985)

24
 un SM este caracterizat prin:
 funcții cognitive si comportamentale
diferite de ale altor sisteme, precum si
prin tipuri diferite de informație
procesată,
 operații supuse unor legi si principii
 substraturi neurale diferite (structuri si
mecanisme),
 apariție distinctă la nivel filogenetic si
ontogenetic,
 mod distinct de reprezentare a
informației, 25
 Sherry & Schacter, 1987: o interacțiune
intre mecanismele de memorare, stocare si
reactualizare, caracterizată prin anumite
reguli de operare
 Nadel (1992): două criterii de distingere
intre sisteme - 1. diferențele
computaționale (de calcul) care apar in
arhitecturi neurale diferite, si 2. durata
păstrării informației.

26
 Operații specifice de includere in clase (=
un SM intact permite realizarea unui mare
număr de sarcini de un anumit tip, indiferent
de continutul lor)
 Proprietăți si relații (= un SM poate fi descris
in termenii unei liste de trăsături si aspecte
prin care poate fi distins de celelalte SM)
 Disocieri convergente (= fiecare SM
realizează sarcini care indeplinesc scopul
specific acelui sistem; astfel, SM contribuie
distinct la reținerea informației)

27
 este o categorie mnezică mare, insuficient
explorată
 conţine, probabil, foarte multe subsisteme,
doar unele din ele fiind identificate până în
prezent.
 serveşte la învăţarea de deprinderi, proceduri
şi algoritmi (a acelor entităţi informaţionale
standardizate, cu caracter rutinier, din
conduita noastră)
 producţiile nu au valoare de adevăr
 acest sistem mnezic nu stochează date sau
reprezentări despre lumea externă
 operează la nivel automat (subconştient)
 produsul său este non-cognitiv (nu are legătură cu
structurile informaţionale acumulate de subiect)
 poate opera independent de structurile hipocampice
 reţine aspecte invariante sau fragmente de realitate.
 funcţionează aparte de formele cognitive ale
memoriei
 poate fi văzut ca sistem ce se ocupă cu funcţii de
memorare şi învăţare, altele decât cele prezente la
celelalte sisteme.

Toate celelalte patru sisteme vizează cogniţia.

 joacă un rol important în identificarea şi
reţinerea de imagini şi cuvinte în câmpul
perceptiv
 operează la nivel presemantic
 este implicată în formele implicite ale memoriei
(de exemplu, în priming / amorsaj*)
 au apărut numeroase dovezi ale existenţei sale,
aşa cum sunt cercetările realizate asupra
subiecţilor amnezici, care vizau memoria
implicită sau explicită, precum şi cercetările
neuropsihologice asupra altor categorii de
bolnavi
 face posibilă achiziţia şi retenţia informaţiei
factuale despre lume
 conţine ansamblul informaţiilor, credinţelor
de care dispune o persoană, şi pe care le-a
acumulat de-a lungul vieţii
 se presupune că este localizată în regiunile
medial-temporale
 conţine trei elemente importante: executivul
central, blocul vizual-spaţial şi bucla
fonologică (= acele elemente postulate de
Baddeley, 1982, în modelul memoriei de
lucru**)

Memorie de lucru** = o parte a memoriei ce

poate fi văzută ca zonă specializată a
memoriei de lungă durată; se referă doar la
cea mai recent activată parte a memoriei de
lungă durată și cuprinde elementele care
intră si ies din memoria de lungă durată
 reţine informaţii pe perioade scurte de timp
 are relaţii complexe cu celelalte sisteme
 este implicată în desfăşurarea a numeroase
sarcini cognitive legate de informaţia aflată
momentan în executivul central
 cele mai multe informaţii se cunosc despre
bucla fonologică, apoi despre blocul vizual-
spaţial şi apoi despre executivul central
 este memoria evenimentelor şi faptelor din
istoria personală de viaţă a individului;
 reactualizarea tuturor acestor informaţii este
conştientă;
 este cel mai recent sistem de memorie apărut
ca “apendice” al memoriei semantice, prin
intermediul memoriei de lucru;
 este şi cel mai fragil sistem mnezic, fapt
demonstrat de situaţiile clinice, care arată că
primele informaţii afectate de pierderile de
memorie sunt cele legate de istoria personală
de viaţă;
 reprezentările episodice sunt complexe, pentru
că implică elemente spaţiale, temporale şi
contextuale;
 zonele corticale implicate sunt cele prefrontale;
 uneori, ea se sprijină pe informaţii din memoria
semantică, niciodată invers;
 literatura menţionează numeroase dovezi în
sprijinul disocierii dintre memoria semantică şi
cea episodică, dovezi ce vin din direcţia studiilor
realizate pe pacienţi cu leziuni corticale, a celor
cu regresie cognitivă cauzată de vârstă etc.
 Sistem mnezic = memorie cu locaţie
neurofiziologică precizată;
 Tip de memorie = situația în care, în aceeaşi
locaţie neurofiziologică, coexistă două sau
mai multe forme ale memoriei, diferenţa
dintre ele fiind doar de nivel de activare.
 este foarte bine cunoscută
 modalităţile de studiu sunt cele verbale,
imagistice şi semantice
 locaţia: în structurile limbic-diencefalice (mai
ales hipocampusul)
 se ştiu puţine despre ea
 constituie un obiect de studiu intens în ultimii
ani
 în cadrul ei, codarea cunoştinţelor se face
prin reguli de producere
 despre ea nu ştim:
� modul în care reprezintă cunoştinţele (sau dacă
reprezintă cumva cunoştinţele);
� valoarea de activare în memoria de lucru a
informaţiilor implicite.
 sarcinile experimentale tipice pentru acest tip de memorie
sunt cele de completare de cuvinte sau fraze.
 localizarea corticală ţine de implicarea ariilor cortico-
striate, precum şi de cerebel, pentru cunoştinţe dobândite
prin condiţionare clasică.
 de acest sistem mnezic ţin deprinderile, amorsajul* şi
condiţionarea clasică.

Amorsaj* = procesul prin care anumiti stimuli initiali

activeaza anumite trasee mintale, prin aceasta permitand
cresterea ulterioara a capacitatii de a prelucra stimulii
respectivi intr-o maniera diferita (ex. daca invatam
perechea „doctor – medicament”, atunci pronuntarea
ulterioara a cuvantului „doctor” va duce la activarea rapida
a cuvantului „medicament”)
 persistă, după încetarea acţiunii stimulilor,
până la intrarea în funcţiune a detectorilor de
trăsături
 sunt specifice pentru registrul senzorial
respectiv (vizual, auditiv, gustativ etc.)
 recurg exclusiv la codurile neurofiziologice
 reprezintă zona activată a memoriei de lungă
durată
 nu există o măsurare a nivelului de activare a
memoriei de lucru (ML), comparativ cu cel al
memoriei de lungă durată (MLD)
 împreună cu MLD constituie stări diferite de
activare ale memoriei declarative; în ceea ce
priveşte comparaţia sa cu memoria declarativă,
distincţia dintre ele nu a fost încă studiată;
 mărimea ML este un criteriu important al
normalităţii dezvoltării cognitive a subiecţilor
 este zona subactivată a memoriei
 conţine toate tipurile de informaţii care
rămân mai multă vreme în memorie.
 Conceptul de sistem mnezic este foarte
promițător pentru cercetare si pentru
practică, pentru ca deschide perspective noi
de abordare a memoriei.
 Vine in contradicție sau în completarea altor
abordări, cum este cea procesuală (memoria
văzută ca succesiune a memorării, stocării si
engramării).
 Anderson, J.R. (2015). Cognitive Psychology and Its Implications.
Worth Publishers. A Macmillan Education Company
 Miclea, M. (2000). Psihologie cognitivă. Editura Polirom, Iași.
 Sternberg, R.J. (2012). Cognitive Psychology. Thomson Learning.

46