PARADIGMA SIMBOLICĂ

 DEFINIȚII PRELIMINARE
 Simbol = orice pattern care reprezintă/înlocuiește ceva
În locul manipulării unui obiect, manipulăm un simbol.

Abordarea simbolică = abordare a sistemului fizico-simbolic

Ființele umane sunt exemple biologice de sisteme fizico-simbolice

 Un sistem este simbolic pentru că procesează simboluri, și este fizic pentru că există într-o
lume fizică
 1. ASUMPȚIILE GENERALE ALE ABORDĂRII SIMBOLICE
 1. Procesele cognitive pot fi considerate ca manipulări formale de simboluri.
 manipulare formală = manipulare bazată pe reguli pur sintactice;
 regula sintactica= modalitate recunoscuta si acceptata de combinare a simbolurilor in
structuri mai complexe
 2. Adăugarea de sens simbolurilor
 = interpretarea simbolurilor și a manipulării acestora conferă explicare și sens
comportamentului.
 3. Procesele cognitive pot fi studiate independent de studierea creierului.
 REPREZENTAREA CUNOAȘTERII

TERMENI DE BAZĂ:
 Enunț cu valoare de adevăr (A/F) = propoziție (proposition)
 Fiecare propoziție din memoria unui sistem = credință (belief)
 Fiecare credință susținută de argumente = ipoteză (hypothesis)
 Ansamblul ipotezelor adevărate = CUNOAȘTERE (knowledge)
 BAZA CUNOAȘTERII
= model al lumii reale, stocat în memoria sistemului, utilizată de sistem în determinarea
comportamentului, schimbată și dezvoltată de către sistem
- Trebuie reprezentată cu ajutorul unui limbaj
- Are nevoie de operații pentru a extrage informații din model
- Dispune de modalități de schimbare sau extindere a modelului
- Ar trebui implementată în termenii structurilor de informații și a operațiilor
 ABORDAREA INFORMAȚIEI
 1. Abordarea/ perspectiva logică
 2. Abordarea/ perspectiva informațională propriu-zisă
 ABORDAREA LOGICĂ
 Constă doar din propoziții (suntem interesați doar de valoarea lor de adevăr)
 Singurul mod de manipulare sau extindere a modelului este raționamentul deductiv
 Din acest punct de vedere vorbim despre sisteme deductive
 O teorie formală este un exemplu de abordare logică (o teorie formală constă din: alfabet/ set
de elemente, set de reguli sintactice, axiome, reguli de inferență ca posibile manipulări ale
modelului)
 Interpretarea = proces de punere față-n-față între un enunț (corect formulat gramatical) și o
propoziție despre lume.

 Modelul = interpretare (adevărată) a realității (situația când toate propozițiile sunt adevărate)

 Aici apar două noi concepte:

- I. Consistența/ inconsistența teoriei
- II. Completitudinea teoriei
 I. O teorie este consistentă atunci când nu putem deduce propoziții contradictorii din ea.
Criteriul de consistență = dacă există cel puțin un model al unei teorii, atunci teoria este
consistentă
 II. O teorie este completă atunci când toate propozițiile care o compun au valoarea A de
adevăr și pot fi obținute din teorie prin reguli de deducție.
Baza cunoașterii constă din: alfabet, axiome, reguli de manipulare (sintactice, de
inferență, de interpretare);
Pentru a construi un model, este nevoie de formalism
 ABORDAREA INFORMAȚIEI
 Constă nu numai din propoziții, ci din toate tipurile de informații
 Include și metode ne-deductive (inductive?)
 Suntem interesați de valoarea de adevăr a propozițiilor, dar și de accesibilitatea informației
 Extinderea și manipularea modelului se face prin percepție și învățare
 Schema reprezentării cunoașterii = clasă de structuri de informație, la care se adaugă
procedurile de manipulare a acestora, proceduri care permit utilizarea cunoașterii.
 ABORDAREA INFORMAȚIEI (cont.)
Teoriile acestui tip de abordare sunt de tip semantic:
- Semantic declarative (exprimă corespondența dintre structurile de informații și relaționările
și proprietățile lor din diferite domenii)
- Semantic procedurale (exprimă corespondența dintre structurile de informații și
comportamentul specific al sistemului)
- Alte concepte: găsirea/accesarea informației (modul de găsire a informației necesare),
organizarea informației (organizarea specifică a informației în memorie, care determină
modul în care informația este reactualizată)