Generalităţi

Cuprins
 Ce este culoarea?
 Percepția umană a culorii
 Lumina albă
 Modele de culoare
 Sistemele RGB și CMYK
 Modelul CMYK
 Atributele culorii
 Bibliografie
Culoarea
 Culoarea este senzaţia vizuală care implică o sursă de lumină, obiecte
colorate şi ochii observatorului uman.

 Aceste elemente interacţionează unul cu celălalt şi produc senzaţia de

culoare.
Percepţia umană a culorilor
 Ochiul uman simte acest spectru de lumină folosind o
combinaţie de celule de tip conuri şi bastonaşe. Celulele de
tip conuri sunt mai bune pentru vedere în condiţii de lumină
slabă, dar ele pot simţi doar intensitatea luminoasă, pe când
bastonaşele pot discerne şi culorile. Ele funcţionează cel mai
bine în lumină puternică. Ochiul uman conţine 3 tipuri de
bastonaşe, fiecare dintre ele fiind mai sensibil la lumina cu
lungimi de undă diferite; scurt (S), mediu (M) sau lung (L).
Setul total de semnale posibile la toate cele trei tipuri de
bastonaşe, descriu cât de mare este gama de culori pe care le
putem percepe.
Percepţia umană a culorilor
 Culoarea percepută este rezultatul interacţiunii
dintre lumină, obiect şi observator. Fiecare dintre
cele trei componente influenţează într-un mod
sau altul culoarea. Din punct de vedere fizic
spectrul vizual este compus din unde între UV
(ultra violet) şi IR (infraroşu) adică undeva între
400 şi 700 nm.
 Percepţia umană a culorilor

Ochiul uman percepe culoarea sub forma unui

amestec de trei componente:
R-ROŞU (RED)
G-VERDE(GREEN)
B-ALBASTRU (BLUE)
•Reproducerea culorii prin amestecul proporţional al celor 3culori de
bază poartă denumirea de –modelul de culoare aditiv.
•Acest principiu este folosit la redarea culorii de către toate
dispozitivele ce emit lumină: televizoare, monitoare ...
•Practic: Examinaţi cu ajutorul lupei (sau lentilei) ecranul monitorului
respectiv ecranul televizorului!
•Ce observaţi?
•Fiecare punct de pe ecran (pixel) este format din 3 subpuncte mici de
culori diferite (roşu, verde şi albastru).
Lumina albă
 Lumina albă pură este percepută ca fără culoare şi
conţinând toate culorile din spectrul vizual.
 Când lumina albă loveşte un obiect, el blochează
selectiv câteva culori şi reflectă restul care au mai
rămas; numai culorile reflectate oferă senzaţia
observatorului de culoare.
MODELE DE CULOARE
 RGB

 CMYK
Sistemele RGB şi CMYK
 Ambele sisteme au la bază 3 culori primare, din
amestecul cărora, în diferite cantităţi, rezultă toate
celelalte culori. RGB (Red, Green, Blue) are la bază
culorile roşu, verde şi albastru. CMYK (Cyan,
Magenta, Yellow, Key Black) are la bază culorile
cyan, magenta şi galben. Din amestecul culorilor
primare două câte două din fiecare sistem se obţin,
pe rând, culorile primare din celălalt sistem:

 Red + Green = Yellow

 Red + Blue = Magenta
 Green + Blue = Cyan

 Cyan + Magenta = Blue

 Cyan + Yellow = Green
 Magenta + Yellow = Red
 Sistemele RGB şi CMYK
Aşa cum se observă din
diagramele de mai sus, în
modelul RGB din amestecul
celor trei culori primare se
obţine alb, pe când în modelul
CMYK din amestecul celor trei
culori culori primare se obţine
negru.
De aceea, spunem că RGB este un model aditiv, iar CMYK este un model sustractiv (sau
substractiv). Albul reprezintă prezenţa totală a culorii, negrul absenţa totală a culorii.
Pentru a înţelege mai bine acest aspect, să ne gândim la următorul lucru: modelul RGB
este folosit în reprezentarea imaginilor de către diverse dispozitive electronice: monitoare,
televizoare, proiectoare etc. Monitorul, televizorul sau ecranul telefonului nostru, atunci
când sunt închise, sunt negre. Pentru a obţine culorile, trebuie adăugată lumină. Adăugând
cele trei culori primare (la saturaţia/intensitatea lor maximă), obţinem alb.
Sistemele RGB şi CMYK
 Modelul CMYK este folosit în
reprezentările tipografice. În
mod tradiţional, hârtia pe care se
tipăreşte este albă. De aceea în
modelul CMYK, pornind de la
acest alb al hârtiei, fiecare
nuanţă sustrage sau blochează o
anumită parte a spectrului
luminii. Combinând cele trei
culori primare, se obţine o
blocare totală a spectrului
luminii, deci negrul.
Modelul CMYK
 Modelul substractiv CMYK(cyan, magenta,yelow,
black) este folosit la reprezentarea culorilor ce urmează a
fi imprimate pe hârtie.
Modelul CMYK
 De notat că la tipar se folosesc efectiv 4 culori: pe lângă cele 3 culori primare
(cyan, magenta şi galben) se adaugă şi negru, şi aceasta din mai multe motive:

 în primul rând, combinaţia de cyan, magenta şi galben este o nuanţă de negru,

dar nu este un negru profund, de aceea adăugarea unei a patra cerneli
tipografice permite obţinerea negrului intens;

 în al doilea rând pentru a reprezenta negrul este mai ieftin să folosim o singură
cerneală în loc de trei;

 în al treilea rând, în marea majoritate a cazurilor, în tipărituri textul este negru.

Pentru a putea imprima un text folosind trei cerneluri, ar trebui ca trei plăci
tipografice să fie aliniate perfect, ceea ce este practic imposibil. Orice abatere
de la această aliniere perfectă, oricât de mică, ar conduce la tipărirea unui text
tremurat şi, deci, mai greu de citit;

 nu în ultimul rând, adăugând o a patra culoare se obţin mai multe nuanţe

posibile (de 100 de ori mai multe, aşa cum vom vedea imediat), deci creşte
paleta de culori.
 Modelul CMYK
 Există opinia conform căreia litera „K“ din CMYK vine de la ultimul
caracter din „Black“, fiind preferată deoarece litera „B“ era deja folosită
pentru a desemna albastrul („Blue“). Acest lucru nu este adevărat. „K“ este
iniţiala din „Key Black“, ceea ce denotă faptul că în procesul de tipărire
negrul este o placă specială (denumită în jargon tipografic „key plate“),
responsabilă cu obţinerea contrastului şi a detaliului.
 O altă diferenţă între cele două modele de culoare este dată de numărul de
nuanţe posibile ale fiecărei culori primare, deci, în final, de numărul de
combinaţii posibile (culori diferite care pot fi exprimate). În RGB fiecare
dintre culorile primare are 256 de nuanţe (fiind exprimată printr-un număr
de la 0 la 255), mergând de la saturaţia minimă (0) la cea maximă (255).
Aceasta ne dă un număr de 16.777.216 nuanţe posibile (256 x 256 x 256 =
16.777.216). În modelul CMYK nuanţele de culoare sunt exprimate în
procente, având, deci, 100 de trepte: de la intensitatea minimă (0%) la cea
maximă (100%). Aşadar în standardul CMY (cyan + magenta + galben, fără
negru) sunt posibile mult mai puţine combinaţii decât în cel RGB: 100 x 100
x 100 = 1.000.000 de nuanţe. Totuşi, adăugând şi negrul, obţinem 100 x 100
x 100 x 100 = 100.000.000 de nuanţe, mult mai multe decât în cazul
modelului RGB.
Atributele culorii
Culoarea are următoarele atribute importante: nuanţă, saturaţie şi strălucire.
Toate trei trebuie să fie controlate pentru a reproduce culoarea, ţinând cont de
definirea lor. Astfel:

Nuanţa (HUE) descrie "culoarea" culorii, dacă este roşie, verde, albastră, cyan,
magenta, galbenă, etc. Nuanţa rezultă din lungimea de undă dominantă a luminii.

Saturaţia (SATURATION) descrie intensitatea culorii şi depărtarea faţă de gri,

putând sa varieze de la tare la slab. Un exemplu pentru schimbarea saturaţiei este
adăugarea de pigment în vopsea. Cu cât se adaugă mai mult pigment cu atât creşte
saturaţia, neschimbându-se nuanţa.

Strălucirea (BRIGHTNESS) descrie iluminarea culorii putând fi mai închisă sau

mai deschisă. De exemplu, un roşu foarte saturat poate fi închis (un vin roşu) sau
strălucitor (o floare ex. muşcata).
Bibliografie
 http://graphic-design.vixel.ro/blog/?p=17
 www.didactic.ro/files/13/modul5_.ppt
 Wikipedia
 http://www.e-learn.ro/tutorial/fotografie/perceptia-
umana-a-culorilor/132/1/161.htm