Studiul Lemnului LABORATORUL 4

LABORATORUL 4

A. Specii cu distribuţia porilor inelară (cu

zonă iniţială poroasă)
• STEJARUL
• Măduvă: secţiune transversală stelată, culoare brună.
• Inele anuale: vizibile cu ochiul liber; zona poroasă foarte bine evidenţiată; lemnul timpuriu bine demarcat
de cel târziu; conturul inelelor anuale în general regulat.
• Pori: cei din lemnul timpuriu al duramenului prezintă tile; între porii din lemnul timpuriu şi lemnul târziu
apare o zonă de fibre mai mult sau mai puţin evidentă.
• Vase: grupate în plaje; punctuaţii areolate bine vizibile la microscop; nu au grile, dar adeseri sunt
umplute de tile în lemnul mai în vârstă; dimensiunea vaselor şi gruparea lor determină deformarea şi
deplasarea altor elemente anatomice - a traheidelor şi, mai ales, a razelor medulare (dezvoltare
postcambială).
• Fibre: cu pereţi îngroşaţi şi lumen îngust, relativ puţine în lemnul timpuriu.
• Raze medulare: de două mărimi, unele foarte late (30-40 celule), înalte până la 25 mm şi peste (uneori
ajung până la câţiva centimetri), bine vizibile cu ochiul liber, altele foarte înguste (o singură celulă lăţime),
abia vizibile cu lupa
• . Traheide şi fibrotraheide: traheide mai ales în lemnul timpuriu, prezintă punctuaţii areolate bine vizibile
la microscop,.
Studiul Lemnului

• Parenchim longitudinal: terminal în linii tangenţiale fine, vizibile cu lupa printre fibre sau în plaje
perivasculare.
• Culoare: duramen brun- gălbui sau brun, slab roşiatic; alburn alb-gălbui până la brun deschis.
• Textură: mai mult sau mai puţin uniformă.
• Densitate aparentă: lemn greu.
• Duritate: lemn tare (duritatea variază cu proporţia de fibre).
• Observaţii: gorunul (Q. petraea) are în general duramenul mai gălbui şi albumul mai - ds decât stejarul şi
prezintă uneori tile parţial în alburn
Studiul Lemnului LABORATORUL 4
Studiul Lemnului LABORATORUL 4
 LABORATORUL 4

Cer (Quercus cerris)

• Măduvă: secţiune transversală stelată, culoare brună.
• Inele anuale: vizibile cu ochiul liber.
• Pori: în lemnul timpuriu al duramenului prezintă tile; aşezaţi în unul
(rar două) rânduri tangenţiale; din lemnul târziu au pereţi groşi şi se
observă cu lupa; grupaţi în zone mici, rare, de formă gulată, frecvent
în benzi radiale.
• Raze medulare: unele foarte late, bine vizibile cu ochiul liber, dese,
înalte până la 25 mm, altele foarte înguste, abia vizibile cu lupa.
• Parenchim longitudinal: -minai; zone în formă de flăcări.
• Culoare: duramen brun-cenuşiu-roşiatic; alburn alb-gălbui-roz.
Studiul Lemnului

• Textură: grosolană.
• Densitate aparentă: lemn greu.
• Duritate: lemn tare.
Studiul Lemnului LABORATORUL 4
 LABORATORUL 4

Stejar roşu (Quercus rubra)

• Măduvă: secţiune transversală stelată, culoare brună.
• Inele anuale: vizibile cu ochiul liber.
• Pori: cei din lemnul timpuriu formează 2-4 şiruri tangenţiale; cei din lemnul târziu tind să se dispună în
plaje radiale, uneori bifurcate.
• Vase: ovale, cu diametrul de 300-500 mm/1000 în lemnul timpuriu şi circa 20 mm/1000 în cel târziu;
perforaţii unice; punctuaţii intervasculare relativ mari, eliptice în rânduri orizontale şi câteodată în şiruri
oblice; punctuaţiile dintre celulele razelor şi vasele mici sunt circulare sau eliptice; în general fără tile în
duramen (rareori sunt prezente şi atunci mai ales la baza trunchiului).
• Fibre: grupate în zone radiale între plajele de vase; au pereţi îngroşaţi cu punctuaţii fine şi numeroase,
fusiforme.
• Raze medulare: de două mărimi, unele late (circa 15 celule) ce depăşesc rar 40 mm, vizibile cu ochiul
liber, adeseori fracţionate, altele foarte înguste (uniseriate), înalte de circa 10 celule, abia vizibile cu lupa;
• Traheide şi fibrotraheide: fibrotraheide dispuse printre vase, cu punctuaţii numeroase şi mici, cu
extremităţile orificiilor fusiforme şi încrucişate.
• Parenchim longitudinal: paratraheal şi apotraheal difuz, abundent; zone în formă de şiruri tangenţiale;
punctuaţii numeroase pe pereţii radiali.
• Densitate aparentă: lemn greu.
Studiul Lemnului

• Duritate: lemn potrivit de tare.

• Observaţii: unul dintre caracterele cele mai sigure ce permit diferenţierea lemnului stejarilor roşii
(subgrupa Eritrobalanus) de lemnul celor albi (subgrupa Lepidobalanus) este că la primii vasele lemnului
târziu sunt bine vizibili cu lupa, au peretele celular îngroşat şi conturul rotunjit, pe când ultimii prezintă
vasele lemnului târziu puţin vizibile chiar cu o lupă puternică, cu pereţii celulari subţiri şi un contur mai
mult sau mai puţin poligonal.
Studiul Lemnului LABORATORUL 4
 LABORATORUL 4

Castan (Castanea sativa)

• Măduvă: secţiune transversală pentagonală, culoare brună,
diametrul sub 1 mm.
• Inele anuale: vizibile cu ochiul liber. Pori: cei din lemnul timpuriu
mari, ovali, cu tile, dispuşi în 1-3 rânduri tangenţiale; cei din lemnul
târziu mici, vizibili cu lupa, în benzi radiale sau oblice, adesea
bifurcate, dând un aspect de flăcări în secţiune transversală.
• Vase: cu perforaţie unică.
• Raze medulare: de o singură mărime, înguste (uniseriate),
omogene, vizibile cu lupa numai în secţiune radială.
• Parenchim longitudinal: apotraheal (independent de vase) difuz, rar
perivascular.
Studiul Lemnului

• Culoare: duramen brun deschis la brun închis; alburn foarte îngust,

alb-gălbui murdar sau alb-brun deschis.
• Textură: mijlocie.
• Densitate aparentă: lemn potrivit de greu.
• Duritate: lemn potrivit de tare.
Studiul Lemnului LABORATORUL 4
Studiul Lemnului LABORATORUL 4
 LABORATORUL 4

Ulm (Ulmus sp.)

• Măduvă: secţiune transversală circulară, culoare albicioasă, diametrul secţiunii sub 1 mm.
• Inele anuale: vizibile cu ochiul liber.
• Pori: zona poroasă foarte marcată; porii lemnului târziu grupaţi în plaje arcuate.
• Vase: cu diametrul mare în lemnul timpuriu; cu diametrul mult mai mic în lemnul târziu şi
îngroşări spiralate.
• Fibre: cu diametru foarte variabil şi pereţi foarte îngroşaţi; scurte, sinuoase, uneori
întreţesute.
• Raze medulare: relativ înguste (1-10 celule); se observă în secţiune radială şi tangenţială
ca pete numeroase, deschise la culoare.
• Parenchim longitudinal: parenchimul din lemnul târziu formează benzi tangenţiale
ondulate, mai deschise la culoare; aşezat fie dispersat, fie perivascular; constituit din celule
relativ scurte.
• Culoare: duramen brun deschis la ulmul de munte şi ciocolatiu la brun-roşiatic la ulmul de
Studiul Lemnului

câmp; albumul lat, cuprinde circa 1/3-1/2 din diametru, alb-gălbui cu nuanţă brună la ulmul
de câmp şi alb-gălbui-roşiatic la ulmul de munte.
• Miros: caracteristic în tăietură proaspătă.
• Densitate aparentă: lemn greu.
• Duritate: mare (pereţii fibrelor îngroşaţi).
• Observaţii: lemn greu despicabil (fibre întreţesute).
Studiul Lemnului LABORATORUL 4
Studiul Lemnului LABORATORUL 4
 LABORATORUL 4

Frasin (Fraxinus excelsior)

• Măduvă: secţiune transversală pentagonală, culoare albicioasă, diametrul secţiunii 2-
3 mm.
• Inele anuale: bine vizibile cu ochiul liber.
• Pori: sunt frecvent multipli (grupe radiale de 2-5); zona poroasă foarte bine marcată.
• Vase: relativ puţin abundente, în plaje punctiforme, cu pereţii îngroşaţi şi foarte
punctuaţi (se pretează bine la studiul punctuaţiilor areolate).
• Fibre: cu pereţi îngroşaţi (lemn dur). Raze medulare: se observă în secţiune radială,
albe, omogene, mici (2-5 celule).
• Traheide şi fibrotraheide: lipsesc.
• Parenchim longitudinal: foarte abundent şi de două tipuri, fie cu celule lungi şi
dispersat printre fibre, fie cu celule scurte şi perivascular aliform.
• Culoare: duramen brun deschis; alburn gălbui sau roşiatic.
Studiul Lemnului

• Luciu: lemn lucios.

• Densitate aparentă: lemn greu.
• Duritate: lemn dur şi rezistent (fibre şi vase cu pereţi îngroşaţi).
• Observaţii: duramenul se formează târziu, între 45 şi 55 de ani. Abundenţa
parenchimului scurt din jurul vaselor face lemnul să fie flexibil.
Studiul Lemnului LABORATORUL 4
Studiul Lemnului LABORATORUL 4
 LABORATORUL 4

Dud (Morus sp.)

• Măduvă: secţiune transversală circulară, culoare albicioasă,
diametrul secţiunii 2-5 mm.
• Inele anuale: vizibile cu ochiul liber.
• Pori: în majoritate multipli; cei din lemnul timpuriu în mai multe
rânduri tangenţiale, formând o zonă poroasă lată, cei din lemnul
târziu cu tendinţă de grupare în benzi tangenţiale.
• Vase: umplute cu tile.
• Raze medulare: vizibile cu ochiul liber.
• Parenchim longitudinal: paratraheal circumvascular şi confluent,
bogat în cristale de oxalat de calciu.
• Culoare: duramen brun-ciocolatiu sau brun-auriu, uniform colorat,
Studiul Lemnului

clar distinct de alburn, alburn îngust (2-3 inele) alb-gălbui.

• Textură: grosieră.
• Luciu: pronunţat.
• Densitate aparentă: potrivit de greu.

• Duritate: potrivit de tare.

Studiul Lemnului LABORATORUL 4
 LABORATORUL 4

Salcâm (Robinia
pseudacacia)
• Măduvă: diametrul secţiunii transversale 2-3 mm.
• Inele anuale: bine vizibile cu ochiul liber.
• Pori: cei din lemnul târziu nu cu mult mai mici în raport cu cei din
lemnul timpuriu.
• Vase: cele din duramen complet umplute cu tile, cu îngroşări
spiralate.
• Raze medulare: foarte fine, greu vizibile cu ochiul liber în secţiune
radială, late de 4-10 celule, omogene.
• Parenchim longitudinal: bine reprezentat în inelul anual, paratraheal
(perivascular aliform), cu tendinţe de aşezare în şiruri tangenţiale
Studiul Lemnului

terminale şi de etajare.
• Culoare: duramen brun-verzui; alburn foarte îngust (3-5 inele),
galben-verzui.
• Densitate aparentă: lemn greu.
• Duritate: lemn tare.
Studiul Lemnului LABORATORUL 4
Studiul Lemnului LABORATORUL 4
 LABORATORUL 4

Glădiţă (Gleditschia
triacanthos)
• Măduvă: secţiune transversală pentagonală, culoare roşie-brună
• Pori: în lemnul timpuriu în mai multe rânduri tangenţiale; împrăştiaţi
în lemnul târziu; spre limita inelului anual porii formează benzi late,
scurte, neregulate.
• Raze medulare: dese.
• Parenchim longitudinal: patraheal.
• Culoare: duramen roşiatic-roz, cu dungi brune, clar distinct de
alburn; alburn alb-gălbui.
• Densitate aparentă: lemn greu.
• Duritate: lemn foarte tare.
Studiul Lemnului
Studiul Lemnului LABORATORUL 4