Mic Dictionar Ortodox

A
Abstinenta (Gr. Nisteia). O
practica de penitenta care
consta din renuntarea voluntara
la diferite alimente sau activitati
lumesti, din motive religioase.
Postul reprezinta o forma a
abstinentei. (vezi Post).
Acatist (Gr. Akathistos). Un imn
de lauda alcatuit din douazeci si
patru de versuri, dedicate Maicii
Domnului. Imnul este impartit in
patru parti, fiecare cantandu-se
in una din Vinerile Postului
Mare. In cea de a cincea Vineri,
se canta intregul imn in
amintirea minunii Fecioarei din
Constantinopol (anul 626).
Acolit O persoana care ajuta
preotul in timpul serviciilor
religioase. In Biserica timpurie,
adultii indeplineau aceasta
functie, dar in ziua de azi este
indeplinita de copiii de altar.
Adormirea Maicii Domnului.
Sarbatoare ce se tine pe data
de 15 August si comemoreaza
adormirea Sfintei Fecioare.
Aer (Sl. Vozdukh). Cel mai mare
dintre cele trei valuri folosite
pentru acoperirea potiruluisi a
discului in timpul Euharistiei.
Reprezinta valul in care a fost
invelit trupul luiHristos. In timpul
citirii Crezului, preotul clatina
Aerul, simbolizand cutremurul
ce a avut loc la rastignire si
Pogorarea Sfantului Duh.
Agapa. Cina Dragostei, ce avea
loc in Biserica timpurie si despre
care vorbeste Sf. ApostolPavel
in (I Cor. 11: 20 34). Agapa este
si numele Vecerniei ce se tine in
dupa-amiaza zilei de Pasti.
Credinciosii isi exprima
dragostea frateasca, dandu-si
sarutul pacii, in amintirea lui
Hristos cel ce a inviat.
Aghiazma (Gr. Agiasmos). Apa
sfintita cu care sunt stropiti
oamenii sau obiecte ale vietii de
zi cu zi ce le apartin. Aghiazma
Mare se sfinteste de Boboteaza
(6 Ianuarie).
Agnet (Gr. Amnos). Simbolul
jertfei lui Hristos (Ioan 1:29). In
liturghia ortodoxa, agnetul este
prima particica ce se scoate din
prescura inscrisa cu literele
ICXC NIKA (abreviere de la
Iisus Hristos invinge).
Agrapha (Gr.). Cuvinte sau
fapte ale lui Hristos, care nu au
fost scrise in Evanghelii (Ioan
21:25).
Alfa si Omega. Prima si ultima
litera din alfabetul grecesc,
simbolizand inceputul si
sfarsitul, sau eternitatea si
divinitatea lui Hristos (Apoc.
1:8). Aceste doua litere
reprezinta totodata monograma
lui Hristos.
Aliluia. (ebr.) Laudat sa fie
Domnul.
Altar (Gr. hieron; Sl. prestol). In
arhitectura bisericilor ortodoxe,
acest termen reprezinta partea
sanctuarului despartita de restul
bisericii de catre iconostas.
Amin. Cuvant de origine
ebraica ce se traduce "Asa sa
fie".
Amvon (Gr. Pulpit, Sl. Amvon).
Podiumul sau platforma din fata
iconostasului de unde se citeste
Evanghelia, se tine predica si se
spune Rugaciunea Amvonului.
Analogion. (Gr.- Sl. analoy). Un
stativ de lemn ce se tine langa
usa de Sud a altarului si pe care
se pune Evanghelia spre a fi
citita, iar uneori o icoana.
Anatema. O suspendare
duhovniceasca prin care
Biserica poate exclude o
persoana din comunitate, care
s-a facut vinovata de lepadarea
de credinta sau de un pacat de
moarte. Biserica mai poate
pronunta anatema si impotriva
dusmanilor credintei, ereticilor si
tradatorilor; aceasta se face in
cadrul unei slujbe speciale ce se
tine in Duminica Ortodoxiei
(prima din Postul Mare).
Ancorit (Gr. Anachoritis) Un
calugar solitar sau sihastru. O
persoana care se retrage din
lume pentru a trai o viata
solitara in liniste si rugaciune
continua.
Anteriu (Gr. Anteri; Sl.
Podrasnik) Vesmant preotesc cu
maneci stramte ce se poarta
sub rasa. Simbolizeaza moartea
fata de cele lumesti a preotului
si dedicarea sa catre
Dumnezeu.
Antidoron (Gr.: "in loc de dar")
O particica din anafura ce se
imparte credinciosilor dupa
Euharistie. La inceput, ea se
dadea celor ce nu puteau primi
cuminecatura, dar in ziua de
astazi se ofera tuturor
credinciosilor.
Antifon. 1) Un scurt vers din
Scriptura, indeosebi din Psalmi,
care se citeste sau canta in
timpul serviciului religios. 2)
Orice vers sau imn cantat de cor
sau cantaret, ca raspuns catre
preot sau diacon.
Antimis. O bucata de panza
sau matase de forma
dreptunghiulara, pe care este
reprezentata punerea in
mormant a Mantuitorului, cei
patru evanghelisti, si pasaje
scripturale legate de Euharistie.
Antimisul trebuie sfintit de
episcop si se afla tot timpul pe
masa altarului. Sfanta Liturghie
(si niciuna din Sfintele Taine) nu
poate fi savarsita intr-o biserica
ce nu are antimis.
Apanthisma (Gr. "buchet de
flori") Culegere de rugaciuni,
dintre care multe au fost scrise
de Sfintii Parinti, pe care le-a
adunat Cuv. Nicodim Aghioritul.
Publicata intaia data la
Constantinopol in 1799.
Apocrife. Unele carti sau
evanghelii, nerecunoscute de
Biserica. Unele dintre ele au fost
scrise la date mult mai tarzii si
atribuite unor personalitati
importante ale crestinismului si
poarta titluri ce pot duce in
eroare (pseudepigrapha).
Apodosis (Odovanie). O
sarbatoare ce urmeaza unei alte
sarbatori importante, la un
interval de zile bine determinat.
(Inaltarea este apodosis-ul
Invierii, dupa 40 de zile).
Apofatism (Gr. "negatie")
Teologia apofatica sau calea
negativa este o modalitate de
cunoastere a lui Dumnezeu,
care afirma ceea ce nu este
Dumnezeu, in loc sa afirme
ceea ce este El.
Apolinarie. Episcopul Laodiceei
care a trait in a doua jumatate a
secolului IV si care a pornit
erezia ce ii poarta numele si
care nega prezenta unui suflet
uman in Hristos.
Apologeti (Gr. "aparatori").
Sfinti si alti crestini care au
aparat credinta Bisericii fata de
cei din afara, prin prezentarea,
explicarea si justificarea
credintei noastre. Apologetica
este stiinta teologica de a
prezenta, explica si a justifica
ratiunea credintei noastre.
Apolytikion. (Gr.) Rugaciunea
si binecuvantarile de incheiere a
unei slujbe.
Arhangheli. Un ordin ingeresc
de mare importanta; ei sunt
numiti si capeteniilor cetelor
ingeresti.
Arhidiacon. Un diacon de rang
mai inalt, care slujeste deobicei
pe langa un episcop.
Arhidioceza. Un grup mai mare
de biserici ce se afla sub
jurisdictia unui arhiepiscop.
Arhiepiscop. Un episcop cu
jurisdictie mai extinsa, cum ar fi
o arhidioceza sau o
arhiepiscopie.
Arhimandrit. Un preot calugarit,
ce se afla la conducerea unei
manastiri, sau care slujeste pe
langa un episcop. In traditia
Bisericii Ruse, arhimandritii au
dreptul de a purta mitra.
Arianism. Erezie pornita de
Arius (256-336), care afirma ca
la început Fiul a fost creat de
catre Tatal si apoi împreuna cu
Tatal a creat lumea. Consecinta
ar fi ca Fiul este o fiinta creata si
nu Dumnezeu.
Ascet. O persoana (de obicei
calugar) care practica o
disciplina trupeasca si
sufleteasca riguroasa, insufletita
de dragostea catre Dumnezeu
si care isi petrece viata in
rugaciune, si cugetare asupra
cuvintelor si faptelor
Dumnezeiesti.
Asterisk (Gr. "stelute", Sl.
Zvezditsa). Un vas cu doua
benzi metalice incrucisate, care
se asaza pe disc si peste care
se pune valul, spre a nu atinge
particelele Euharistice.
Ateism. (Gr.) Negare a
existentei Dumnezeiesti. In
general, ateii accepta numai
lumea materiala si fizica, sau
numai ceea ce poate fi explicat
prin ratiune.
Autocefalie (Gr.). Statutul unei
Biserici Ortodoxe care se auto-
guverneaza si are dreptul de a-
si alege singura Inaintestatatorul
(chefalos).
Autonomie (Gr.) O Biserica ce
se auto-guverneaza, dar care
are un conducator confirmat de
o jurisdictie superioara (de
obicei o patriarhie).
Axios (Gr. "vrednic"). O
exclamatie care se face la
hirotonisire si care simbolizeaza
vrednicia de a deveni un
membru al clerului.
B
Baptistria. O incapere speciala,
de forma unui bazin, care se
gasea in Biserica timpurie si
unde se savarsea botezul.
Bethlehem. (ebr. Beit-Lehem =
Casa Pâinii): cetate la 8 km sud
de Ierusalim. Locul de nastere a
regelui David si al lui Iisus
Hristos.
Bigamie. Contractarea unei noi
casatorii, inainte ca cea
anterioara sa fie incheiata; un
act care este total interzis de
Biserica.
Biserica Armeneasca. O
denominatie monofizita care s-a
rupt de Biserica Ortodoxa in
anul 451.
Bizantin. (Adj.) Referitor la
Byzantium, vechi oras grecesc
asezat pe Bosfor si devenit mai
apoi (anul 331) capitala
Imperiului Roman de Rasarit cu
numele de Constantinopol.
Blasfemie (Hula). Cuvinte rele
la adresa lui Dumnezeu,
Fecioarei Maria sau a Sfintilor.
Hula la adresa Sfantului Duh
este considerata "pacat de
moarte", pentru ca se considera
ca aceasta face imposibila
mantuirea (Matei 12:31).
Boboteaza. Praznic la care se
serbeaza botezul lui Iisus
Hristos in Iordan si aratarea lui
Dumnezeu in Sfanta Treime.
Botez. O Sfanta Taina instituita
de insusi Hristos, care
reprezinta curatirea duhului prin
apa (Ioan 3:5). Botezul Ortodox
este savarsit de un preot, sau
situatii speciale, de un laic
(aerobaptismos) prin trei
scufundari complete si prin
pronuntarea numelui persoanei
impreuna cu numele Sfintei
Treimi. Dupa Botez, urmeaza
imediat mirungerea.
Bunavestire (Gr.
Evangelismos). Sarbatoare
ortodoxa, ce se tine pe data de
25 Martie si care comemoreaza
vizita Arhanghelului Gabriel, pe
care a facut-o Fecioarei Maria,
pentru o a anunta ca a fost
aleasa ca sa devina Maica
Domnului (Luca 1:26-33).
C
Cadelnita (Gr. Thymiato; Sl.
kadillo). Un vas de metal agatat
cu lantisoare, in care se arde
tamaie. Cei 12 clopotei ai
cadelnitei, reprezinta mesajul
celor 12 Apostoli.
Caldura. Apa calda folosita de
preot in timpul Euharistiei, care
se adauga vinului in potir si
reprezinta apa ce acurs din
coasta strapunsa a lui Hristos,
dupa ce a fost rastignit.
Calendar Ortodox (Gr.
Hemerologion). Un sistem de
stabilire a datelor sarbatorilor
bisericesti. Anul ortodox incepe
pe data de 1 Septembrie. Multe
din bisericile autocefale
ortodoxe folosesc calendarul
Julian (de tip vechi), in timp ce
alte biserici au adoptat in 1924
calendarul Gregorian. Cu toate
acestea, Invierea si celelalte
sarbatori ale caror data este
determinata de cea a Invierii
sunt serbate impreuna de toate
bisericile ortodoxe.
Calugar (vezi monah).
Canoane Apostolice. O
culegere de 85 de hotarari de
importanta ecleziala, care se
refera in special la hirotonirea si
codul de conduita a clerului.
Biserica noastra crede ca ele au
fost alcatuita de catre Parintii
Apostolici.
Canoane. (Gr. "regula,
masura") 1) Lege a Bisericii, ce
contine diferite reguli, decrete
ecleziastice sau definiri ale unor
notiuni teologice sau legate de
modul de viata crestinesc.
(citeste articol) 2) Canonul
Scriptural este lista tuturor
scrierilor pe care Biserica le
considera ca sunt de inspiratie
divina. 3) Canonul liturgic este
totalitatea materialelor folosite in
liturghia ortodoxa.
Canonizare. Declararea oficiala
a unui crestin decedat ca sfant;
el trebuie onorat iar exemplul
vietii lui (ei) este de urmat de
catre crestini.
Capela (Gr. Parekklisi[on]; Sl.
Chasovnya). O cladire mica
(sau o camera) atasata unei
biserici si in care se afla un altar
si care serveste strict pentru
slujbe religioase. Capelele pot
apartine unor biserici, dar si
unor persoane fizice sau
institutii.
Carti de Slujba. Carti ce contin
slujbe, imne, si rugaciuni pentru
serviciile religioase: Evanghelia,
Apostolul, Psaltire, Triodul,
Penticostarul, Meneiurile (12),
Ceaslovul, Slujbelnicul si altele.
Catafatism. Teologia catafatica
arata ceea ce este Dumnezeu in
raport cu realitatile create,
vazute. Dumnezeu este deci
cunoscut din prezenta si din
lucrarile Sale in Creatie.
Catapeteasma. (vezi iconostas)
Catedrala. (Gr. "scaunul
principal") Biserica principala a
unei jurisdictii (episcopie sau
arhidioceza).
Catehism. O culegere de
invataturi dogmatice, care este
de obicei prezentata sub forma
de intrebari si raspunsuri.
Catehumen. In Biserica
Timpurie, o persoana care s-a
convertit la crestinism, dar care
nu a fost botezata inca.
Catehumenii puteau participa la
prima parte a Liturghiei
(Liturghia Catehumenilor), dupa
care trebuiau sa paraseasca
biserica si sa astepte afara.
Catolic. (Gr.Katholike Sl.
Sobornaya) Vechi cuvant grec
ce inseamna "universal" si care
descrie universalitatea
Evangheliei lui Hristos. Biserica
Apuseana incearca acapararea
termenului, intitulandu-se
Biserica Catolica.
Ceaslov (Gr. Horologion, Sl.
Chasoslov). Carte liturgica, ce
contine slujbele pentru diferite
ore ale zilei (Utrenie,
Pavecernita, Vecernie, etc.)
Celibat. Mod de viata fara
casatorie. Spre deosebire de
preotii romano-catolici, cei
ortodocsi se pot casatori, inainte
insa de a fi hirotonisiti. Episcopii
sunt alesi numai din randurile
clerului monahal.
Chivot (Tabernaclu). OUn
obiect de cult din metal ce se
tine pe masa altarului, si unde
se pastreaza Sfintele Daruri,
pentru cei bolnavi sau pentru
Liturghia Darurilor Inainte
Sfintite, din timpul Postului
Mare.
Cina cea de Taina (Gr.
Mystikos Deipnos; Sl. Taynya
Vercherya). Cea din urma cina a
lui Hristos cu Apostolii, care a
avut loc in "Odaia de sus". La
aceasta cina, El a instituit taina
Euharistiei.
Citet (Gr. Anagnostis, Sl.
Chitets). Persoana care citeste
din Apostol, canta si da
raspunsurile catre preot. De
obicei este numit de catre
episcop.
Condac (Gr. Kontakion) Imn
liturgic care reprezinta o forma
prescurtata a intelesului
praznicului zilei respective. Se
canta dupa a sasea oda a
Canonului liturgic. Sf. Roman
Melodul este cel mai insemnat
imnograf ortodox.
Consiliu Ecumenic (Sinod
Ecumenic). Adunare a
reprezentantilor Bisericii,
convocate pentru a rezolva
disputele doctrinale si
ecleziastice. Biserica
recunoaste urmatoarele sapte
Consilii: 1. Niceea, in anul 325.
318 parinti prezenti. A fost
condamnat Arianismul, s-a
definit divinitatea lui Hristos si s-
a alcatuit pentru prima data
Crezul. 2. Constantinopol, in
anul 381. 180 parinti prezenti. A
fost condamnat Apollinarismul,
s-a definit divinitatea Sfantului
Duh si s-a completat Crezul. 3.
Efes, in anul 431. 200 parinti
prezenti. A fost condamnat
Nestorianismul si a fost definit
termenul Theotokos
(Nascatoarea de Dumnezeu). 4.
Chalcedon, in anul 451. 630
parinti prezenti. A fost
condamnat Monofizitismul. 5.
Constantinopol, in anul 553. 165
parinti prezenti. Au fost
condamnati diversi eretici si
pagani. 6. Constantinopol in
anul 680. 281 parinti prezenti. A
fost condamnat Monothelismul.
7. Niceea, in anul 787. 350
parinti prezenti. A fost
condamnat iconoclasmul.
Copie. Cutit folosit de preot
pentru a taia prescura in timpul
Proscomidiei.
Coptic (Gr. "smuls din trupul ")
Bisericile Orientale care s-au
separat de Biserica Ortodoxa
dupa cel de-al patrulea Sinod
Ecumenic (451) si care urmeaza
invataturile eretice ale
Monofizitismului (credinta intr-o
singura natura -physis- a lui
Hristos).
Cristologie. O ramura a
teologiei dogmatice, care
studiaza credinta Bisericii si
istoria invataturilor despre
Hristos.
Cununii. Coronite de metal pe
care preotul le pune pe
capetelor tinerilor casatoriti in
timpul cand se savarseste Taina
Cununiei. Ele reprezinta puterea
ce li se da celor doi de a deveni
imparatii casei lor.
D
Diacon (Gr. "ajutor, asistent")
Primul dintre cele trei grade ale
preotiei. Diaconul nu poate
savarsi Sfintele Taine, dar ajuta
pe preot sau pe episcop in
timpul slujbelor.
Diaconita. O femeie pioasa
care asista preotul in Biserica
timpurie, in special la botezul
femeilor. Numarul diaconitelor
folosite in Biserica a scazut
treptat si au disparut cu totul,
probabil in secolul XIII.
Dikirotrikera (Gr. "pereche de
doua si trei lumanari). Un set de
sfesnice, unul cu doua lumanari,
iar celalalt cu trei, folosite in
slujbele la care este prezent
episcopul. Primul (Dikeron)
reprezinta dubla natura a lui
Hristos iar celalalt (Trikeron)
reprezinta Sfanta Treime.
Dioceza. Un district bisericesc
ce se afla sub jurisdictia unui
episcop.
Diptych. Doua tablite ce se
deschid ca o carte si pe care
sunt inscrise numele: 1) al viilor
si mortilor 2) numele capetelor
bisericesti din doua jurisdictii, in
cazul in care la slujba participa
doi episcopi.
Disc. Mic platou rotund, din aur
sau argint, pe care preotul
aseaza particelele scoase din
prescura in timpul Euharistiei.
Dogma. Adevarul si credinta de
baza continute in Sfintele
Scripturi sau in Traditia Bisericii,
asa cum au fost ele formulate
de catre Consiliile Ecumenice.
Dogmatica. Ramura a teologiei
care se ocupa cu studiul
dogmelor.
Donatism. Erezie aparuta in
Africa de Nord in anul 311, care
afirma ca tainele savarsite de un
preot sau episcop, care nu are
un trecut ireprosabil, nu sunt
valide.
Duminica Ortodoxiei. Prima
Duminica din Postul Pastelui, in
care se sarbatoreste
reintroducerea icoanelor in
biserici (sfarsitul luptei
iconoclaste).
Duminica tuturor Sfintilor.
Sarbatoare ortodoxa ce
comemoreaza pe toti Sfintii
ramasi anonimi. Aceasta
sarbatoare are loc in prima
Duminica dupa Rusalii.
E
Eclesiologie. Ramura a
teologiei care se ocupa cu
natura, constituirea si
functionarea Bisericii.
Ectenii. Cereri catre
Dumnezeu, ce se folosesc in
special in timpul Liturghiei, la
care corul sau cantaretul
raspunde "Doamne miluieste".
Ecumenism. Miscare crestina
care promoveaza intelegerea
mutuala si rezolvarea
divergentelor dintre toate
Bisericile.
Egalul Apostolilor. Titlu
onorific dat unor sfinti (Sf.
Constantin, Sf. Chiril si Metodiu)
pentru lucrarile lor misionare.
Egumen. (vezi staret).
Enciclica (Gr. "circulara") O
epistola a unui Patriarh sau
Arhiepiscop adresata celor aflati
sub autoritatea sa
duhovniceasca.
Engolpion (Gr. "pus pe piept")
Un medalion cu pietre pretioase
pe care il poarta episcopul.
Eparhie. Regiune aflata sub
jurisdictia unui mitropolit sau
arhiepiscop.
Epicleza. Rugaciunea de
invocare a Sfantului Duh, pentru
ca harul lui Dumnezeu sa se
pogoare asupra Sfintelor Daruri,
in timpul Euharistiei.
Epifanie (Boboteaza). Praznic
la care se serbeaza botezul lui
Iisus Hristos in Iordan si
aratarea lui Dumnezeu in Sfanta
Treime.
Episcop (Gr. Episkopos,
Archiereas). Un membru al
clerului care a primit cel mai
inalt titlu bisericesc. (Patriarhii si
mitropolitii sunt si ei episcopi).
Un episcop trebuie sa fie
hirotonisit de cel putin trei
episcopi, pentru a putea fi
considerat succesor al
Apostolilor.
Epitaf. Un val pe care este tesut
sau pictat trupul lui Hristos si
care se aseaza in Vinerea Mare
pe mormant si se impodobeste
cu flori.
Epitrafir (Gr. Epitrachelion).
Unul din cele mai importante
vesminte preotesti; vesmant
lung si ingust pus pe dupa gatul
preotului. fara acest vesmant,
preotul nu poate savarsi nici o
taina.
Erezie (Gr. "noua idee
personala") Negarea sau
respingerea unei dogme a
Bisericii. Persoanele care
pornesc o erezie, sunt numiti
eretici si exclusi din Biserica.
Eshatologie (Gr. "lucrurile de
pe urma") Ramura teologica ce
se ocupa cu viata dupa
moartea, a doua venire a lui
Hristos si Judecata de Apoi.
citeste articol
Euharistie (vezi Impartasania).
Evanghelisti. Autorii celor patru
evanghelii: Matei, Marcu, Luca
si Ioan. In Biserica Ortodoxa, cei
patru sunt uneori reprezentati
prin aceste simboluri: om, leu,
bour si respectiv vultur.
Exarh. Inspector al manastirilor
si schiturilor din cuprinsul unei
episcopii. (Od.) Capul unei
jurisdictii bisericesti, de obicei
Arhiepiscop.
Excomunicare (Gr.
Aphorismos). Pedeapsa prin
care o persoana botezata este
exclusa din Biserica, pentru
comiterea unuia din pacatele
capitale.
Exorcism. Ritual prin care se
indeparteaza influenta celui rau.
F
Fanar. Cartier grecesc din
Istanbul (Constantinopol), unde
se afla Patriarhia Ecumenica.
Felon. Un vesmant preotesc
fara maneci, mai lung la partea
din spate si scurt in fata; este
probabil cel mai vechi tip de
vesmant preotesc si reprezinta
camasa dintr-o singura bucata a
lui Hristos.
Fericirile. 1) Rasplatile promise
crestinilor pentru diferite
merite/fapte. 2) Cele opt
binecuvantari pronuntate de
Iisus cu ocazia Predicii de pe
Munte (Matei 5:3-12).
Filioque (Lat. "si de la Fiul")
Termen teologic ce se refera la
purcederea Sfantului Duh, pe
care Biserica de Apus l-a
introdus in Crez, si a devenit
astfel unul din motivele schismei
de la 1054.
Filocalia. Culegere de scrieri
mistice apartinand Sf. Maxim
Marturisitorul, Sf. Diadoh, Sf.
Evgarie din Pont, Sf. Marcu
Ascetul si multi altii, si care a
fost editata de Cuv. Nicodim
Aghioritul.
G
Glasuri (Gr. echos; Sl. glas).
Muzica proprie Ortodoxiei;
exista opt tonuri diferite si ele
sunt cantae de cantareti sau de
cor.
Gnosticism. Doctrina
sincretista, compusa din
elemente ale religiilor de
mistere, foarte populare in India,
Babilonia si Persia, mituri ale
filozofiei grecesti, asociate insa
si cu unele idei crestine
inspirate din Evanghelia lui Ioan.
Ideea comuna a gnosticismului
este dualismul intre fiinta divina
originara, inaccesibila, si o serie
de emanatii rele care ajung in
lume, in materie. Erezia a fost
inceputa de Valentin si Marcion
in jurul anului 150 si combatuta
de Clement din Alexandria,
Tertulian, Hipolit, Epifanie,
Efrem Sirul si Irineu din Lyon
Hagia Sophia. Catedrala Sfanta
Sofia din Constantinopol unde
erau intronati imparatii bizantini.
A fost construita in anul 532 de
imparatul Justinian.
Hagiografie. Ramura a
teologiei care studiaza vietile
sfintilor si scrierile lor.
Hagiu (Gr. Hatjis "pelerin") Titlu
ce se dadea celor ce mergeau
in pelerinaj in Tara Sfanta si
erau (re)botezati in raul Iordan.
Harisma. Daruri si virtuti
personale, primite de la Duhul
Sfant.
Heruvic. Imn liturgic ce se
canta imediat dupa citirea
evanghelica si in timpul Intrarii
Mari. Textul in romaneste este:
"Noi care pe Heruvimi cu tainã
închipuim si Fãcãtoarei de viatã
Treimi întreitã sfântã cântare
aducem, toatã grija cea
lumeascã acum sã o lepãdãm".
Heterodoxie. Forme de
crestinism straine Ortodoxiei si
considerate drept urmare false
(sectante).
Hirotonie (Gr. Heirotonia).
Taina savarsita de un episcop,
prin care o persoana primeste
darul preotiei si intra in randurile
clerului.
Hristologie. Invatatura ortodoxa
despre cele doua firi si
persoana lui Iisus Hristos,
elaborata de catre Sinoadele
ecumenice (I, IV, si VI).
Hula. Cuvinte rele la adresa lui
Dumnezeu, Fecioarei Maria sau
a Sfintilor. Hula la adresa
Sfantului Duh este considerata
"pacat de moarte", pentru ca se
considera ca aceasta face
imposibila mantuirea (Matei
12:31).
I
Icoana. Pictura pe lemn, panza
sau murala, ce reprezinta pe
Iisus, Maica Domnului sau pe
Sfinti, ori scene biblice. In mod
normal, Sfantul Duh nu poate fi
reprezentat decat sub formele
sub care s-a aratat (limbi de foc
sau porumbel). In Biserica
Ortodoxa nu se venereaza
icoana ca obiect ci persoana
care este reprezentata in ea.
Iconoclasm (Gr. "spargerea
icoanelor") Conflict aparut in
secolul VIII in Imperiul Bizantin,
cu privire la folosirea icoanelor
in bisericile ortodoxe. La al
saptelea Consiliu Ecumenic s-a
decretat folosirea icoanelor in
cultul Bisericii, pe baza
invataturii Sf. Ioan din Damasc.
Iconografie. Studiul si arta
pictarii icoanelor.
Iconomie. Planul lui Dumnezeu
cu privire la destinul creatiei si al
omului, indeosebi pregatirea
mantuirii in Vechiul Testament si
realizarea mantuirii in Noul
Testament.
Iconostas. Perete ce desparte
altarul de restul bisericii. Pe
iconostas sunt pictate doua sau
trei randuri de icoane.
Iconostasul are in centru usile
imparatesti iar lateral, usa de
Nord si cea de Sud. Icoanele
(mari) de la nivelul usilor,
trebuiesc asezate intr-o anumita
ordine(de la Nord spre Sud):
icoana sfantului patron al
bisericii, icoana Maicii
Domnului, icoana lui Hristos si
cea a Sf. Ioan Botezatorul.
Ierarhie. Cel mai inalt nivel al
clerului, care are atributia de a
pastori din punct de vedere
spiritual si administrativ
Biserica.
Ierugie. Sfintirea unui obiect
spre trecerea lui din uzul vietii
curente in uz strict bisericesc
(duhovnicesc). Astfel sfintirea
apei, icoanelor, s.a.m.d.
reprezinta ierugii. Unele biserici
ortodoxe (cea Rusa in special)
considera aceste sfintiri drept
Sfinte Taine (de mai mica
importanta).
Ierusalim. (ebr. Jerushalaim =
"orasul pacii"). Alte vechi
denumiri: (ebr). Urasalim-Jebus.
Impartasanie. Primirea sfintelor
taine Euharistice, care se face
numai dupa o perioada de
pregatire, post si spovedanie.
Ortodocsii sunt incurajati sa se
impartaseasca cat mai des (de
cel putin doua ori pe an).
Inaltarea. O sarbatoare ce se
tine la 40 de zile dupa Inviere,
comemorand inaltarea in ceruri
a Mantuitorului, care a fost
vazuta la Muntele Maslinilor
(Faptele, 1:12).
Inchizitie. Instanta
judecatoreasca instituita de
Biserica Romano-Catolica, prin
decretul papei Grigore IX in anul
1231, in scopul depistarii si
reprimarii sângeroase a
ereticilor. Sarcina
interogatoriilor, persecutiilor,
torturilor si arderilor pe rug a
fost preluata de catre ordinele
calugaresti ale Franciscanilor si
Dominicanilor.
Inger Pazitor. In credinta
ortodoxa, anumiti ingeri sunt
trimisi de Dumnezeu (la Botez)
ca sa pazeasca pe credinciosi
de-a lungul vietii. Una din
rugaciunile Liturghiei, este
adresata chiar Ingerului Pazitor:
"Înger de pace, credincios,
îndreptãtor, pãzitor sufletelor si
trupurilor noastre, la Domnul sã
cerem".
Ingeri (Gr. Angelos, "vestitori").
Fiinte fara trup, duhuri pure, pe
care Dumnezeu le-a creat
inainte de a face pe om. Ingerii
sunt superiori naturii si
inteligentei umane si asemenea
omului au putere de intelegere
si vointa proprie. Uniora dintre
ingeri li s-a dat sa pazeasca pe
credinciosi (Ingeri Pazitori).
Ingerii sunt impartiti in noua
categorii: Argangheli,
Pricipalitati, Puteri, Virtuti,
Dominioane, Tronuri, Heruvimi
si Serafimi. In Biserica
Ortodoxa, fiecare zi de Luni este
dedicata ingerilor.
Inmormantare. Ingroparea
trupului unui crestin intr-un teren
special dedicat acestui ritual, in
concordanta cu traditia si
ritualurile ortodoxe
(nekrosimos). Biserica nu
acorda serviciu religios de
inmormantare acelora ce au
comis "pacate capitale (de
moarte)".
Intrarea in Ierusalim. Duminica
dinaintea Sfintelor Pasti, care
praznuieste intrarea triumfala a
lui Hristos in Ierusalim.
Ortodocsii folosesc crengi de
salcie (de palmier la origine), pe
care preotul le sfinteste si pe
care credinciosii le iau acasa
dupa slujba.
Intrarea Mare. Procesiunea in
care preotul iese din altar cu
Sfintele Daruri, in timp ce corul
canta Heruvicul.
Intrarea Mica. Procesiune
liturgica in care preotul iese din
altar cu Evanghelia, imediat
dupa cantarea antifoanelor.
Invierea (sfintele Pasti).
Praznicul Invierii Domnului, sau
Sarbatoarea Sarbatorilor. Se
sarbatoreste in prima Duminica
dupa prima luna plina, dupa
echinoctiul de primavara.
Isihasm. Miscarea
duhovniceasca inceputa in
secolul XIV la Muntele Athos.
Cuvantul se traduce "a fi tacut"
si reprezinta o metoda mistica
de evoluare prin rugaciune,
smerita cugetare si
contemplatie, pentru a ajunge la
nivelul desavarsirii spirituale, de
unire cu Dumnezeu (Theosis).
J
Jertfa. Sfanta Jertfa fara de
sange este partea centrala a
Liturghiei, este sacrificiul
Euharistic, ce se face in
amintirea Jertfei pe cruce a lui
Hristos pentru mantuirea
Noastra.
Judecata de Apoi. Conform
credintei Bisericii, aceasta
judecata va avea loc la cea de a
doua venire a lui Hristos, cand
toti vor avea de dat socoteala.
Exista si o asa numita Judecata
particulara, care are loc dupa
moartea crestinului, dar
judecata finala este Judecata de
Apoi, dupa care cei buni vor
merge in Rai iar cei rãi in iad..
Jurisdictie. Dreptul si
autoritatea episcopului de a
conduce o dioceza. Poate fi
exercitat numai de episcopii ce
au fost alesi si hirotonisiti in mod
canonic.
K
Kamilafca (Gr.) Potcap. Palarie
neagra cilindrica purtata de
membrii clerului ortodox. Clerul
monahal mai poarta si un val
negru (epanokalynafkon) care
este atasat de kamilafca.
Kenoza (Gr. kenosis)
(desertare, smerire, umilire)
Starea de "desertare" sau de
"golire" pe care Fiul lui
Dumnezeu o asuma in
Intruparea Sa, ca act de
ascultare fata de Dumnezeu-
Tatal.
L
Laic. Membru al Bisericii ce nu
este hirotonit.
Liturghie (Gr. "serviciu public")
Forma principala de oficiere a
Sfintei Euharistii. In Biserica
Ortodoxa se oficiaza in principal
Liturghia Sf. Ioan Gura de Aur si
cea a Sf. Vasile cel Mare, iar la
unele ocazii cea a Sf. Iacov.
(articole: Istoricul Liturghiei,
Despre Liturghia Ortodoxa)
Logos (Gr. "Cuvant") Un simbol
reprezentand pe Hristos ca
Intrupare a Cuvantului (Ioan
1:14).
Lumanarile. Se folosesc in
Biserica Ortodoxa ca o forma de
jertfa sau de devotiune catre
Dumnezeu sau catre Sfinti. Ele
sunt folosite la diferite slujbe si
simbolizeaza pe Hristos, care
este "Lumina lumii". Un alt
simbol care se atribuie lumanarii
este natura duala a lui Hristos:
Cea Divina (fitilul ce arde) si cea
Umana (corpul de ceara al
lumanarii).
M
Manastire. Comunitate
monahala ai carei membri
folosesc in comun mijloacele de
viata si cele bisericesti
(comunitate cenobitica).
Mantie (Gr. Mandias). Un
vesmant tesut cu multa arta,
purpuriu sau albastru la culoare,
pe care il poarta episcopii la
diverse slujbe, dar nu si la
liturgii.
Martir (Gr. "martor") Persoana
ce a marturisit pe Hristos si a
patimit in mod voluntar pentru
aceasta, platind cu propria viata.
Martirologie. O lista de martiri
si alti sfinti aranjata in ordinea
calendarului bisericesc.
Marturisitor. O persoana care a
aparat in mod public credinta si
prin aceasta s-a expus pe sine
persecutiilor (Homologetis).
Masa Altarului (Gr. Hagia
Trapeza; Sl. Prestol). Masa de
forma patrata asezata in mijlocul
altarului, pe care se savarseste
Jertfa Euharistica. Este invelita
cu o panza brodata iar in
interiorul mesei se afla moaste
sfintite de ctre episcop. Pe
masa altarului se afla Antimisul
pe care sta Evangheliarul si
chivotul cu Sfintele Daruri.
Maslu. (Sl. "untdelemn") Taina
prin care cel bolnav este uns de
preot cu untdelemn sfintit spre
tamaduirea trupului si iertarea
sufletului.
Mesalianism. Secta aparuta in
Mesopotamia in jurul anului 350,
care credea ca Botezul nu are
putere sa curete pacatul.
Miel. Simbolul Jertfei lui Hristos
(Ioan 1:29). In liturhia ortodoxa,
mielul (agnetul) este particica
centrala care se scoate din
prescura.
Mir. Ulei sfintit, compus din mai
multe ingrediente, folosit pentru
miruire. Mirul se sfinteste de
obicei in Joia Mare de catre unul
sau mai multi episcopi.
Mirungere. Taina care se face
imediat dupã Botez, ca o pecete
a Duhului Sfânt ce se pogoarã
peste om în clipa mirungerii.
Misticism. Miscare
duhovniceasca ce cauta unirea
cu Dumnezeu, prin rugaciune,
contemplatie, si practici ascetice
(vezi articol). Isihasmul este una
din formele misticismului
ortodox.(citeste articol)
Mitra (Gr. Mitra). "Coroana"
episcopala, a carei origine este
probabil coroana imparatilor
bizantini. In unele manastiri
slave, arhimandritii au si ei
dreptul de a purta mitra.
Mitropolit. La inceput, prelatul
cu cea mai inalta functie ditr-un
oras (metropola). Astazi,
jurisdictia mitropolitului se
extinde asupra mai multor
episcopii.
Moaste. Ramasite trupesti sau
ale imbracamintii sfintilor. La
sfintirea unei noi bisericii,
episcopul depune particele de
sfinte moaste in masa altarului,
dupa vechea traditie a Bisericii,
cand se savarsea Euharistia la
mormintele martirilor.
Molitvelnic. Carte liturgica ce
contine slujbe si rugaciuni
pentru diferite trebuinte.
Monah (Gr. Monachos)
Persoana ce se retrage din
lume, pentru a trai o viata
religioasa si ascetica. O
persoana devine
calugar/calugarita (monah)
numai dupa ce ia voturile
monahale (castitate, saracie si
ascultare).
Monofizitism. Erezie aparuta in
secolul V, in legatura cu cele
doua naturi ale lui Hristos;
monofizitii accepta numai natura
divina a lui Hristos si au fost
condamnati ca eretici la al
Patrulea Consiliu Ecumenic
(vezi coptic).
Monotelitism. Erezie aparuta in
secolul VII, care a incercat
reconcilierea monofizitilor cu
ortodocsii. Monotelitii accepta
cele doua naturi ale lui Hristos,
dar neaga vointa Sa umana
(Thelesis), si accepta numai
vointa Sa divina.
Montanism. Erezie inceputa de
catre un preot frigian pe nume
Montanus, in jurul anului 156,
care sustinea ca lucrarea
Sfantului Duh abia a inceput la
acea data.
Muntele Athos. Centrul
monahismului ortodox, situat in
peninsula Chakidi. Domnitorii
Tarilor Romanesti au facut multe
daruiri catre aceste manastiri si
au platit taxele pe care Imperiul
Otoman le-au impus acestor
manastiri. Printre valoroasele
obiecte de cultura romaneasca,
ce se gasesc astazi la Muntele
Athos, se numara multe
evangheliare ferecate in aur si
transcrise de renumitii caligrafi
munteni si moldoveni, precum si
steagul de lupta al lui Stefan cel
Mare.
N
Naos (Gr. Narthex) Incaperea
de la intrarea in biserica; in
Biserica Timpurie era rezervata
catehumenilor si penitentilor.
Nasi (Nun si Nuna) (Gr.
Nounos; Gr. Nouna). Persoane
care la Botezul si Miruirea
noului Crestin, isi asuma
responsabilitatea dezvoltarii
spirituale a acestuia.
Neofit (Gr. Neophotistos). O
persoana convertita si botezata
de curand.
Nestorianism. Doctrina
elaborata de Nestorie, patriarhul
Constantinopolului (380-440) si
condamnata de Cosiliul
Ecumenic de la Efes. Nestorie
afirma ca natura umana a lui
Iisus este independenta de cea
divina si nu recunoaste pe
Sfanta Fecioara ca fiind
"Nascatoare de Dumnezeu", ci
numai "Maica lui Iisus".
Novice. O persoana care a
intrat in viata monastica, dar
care se afla inca in perioada de
pregatire, dinaintea luarii
voturilor.
O
Octoih (Gr. "opt glasuri") Carte
de slujba ce contine canoanele
si imnele in cele opt glasuri
bizantine. Cantarile sunt
aranjate pe cate opt saptamani,
fiecare pe alt glas si sunt
atribuite Sfantului Ioan din
Damasc.
Omofor. Vesmant al episcopului
care se poarta pe umeri si
reprezinta vesmantul "Pastorului
cel Bun".
Onomastica (Gr. Onomastiki)
Obicei ortodox de a serba
persoana a carei nume este
numele sfantului din acea zi.
Orar. Vesmant diaconesc, facut
dintr-o banda de brocart ce se
poarta peste umarul stang si pe
sub bratul drept, reprezentand
aripile ingeresti.
Orele. In manastirile ortodoxe,
calugarii tin slujbe pentru
principalele ore ale zilei: 1)
Ceasul intai (6:00) Multumirile
pentru o noua dimineata si
rugaciuni pentru o zi fara de
pacat. 2) Ceasul al treilea (9:00)
Pogorarea Sfantului Duh. 3)
Ceasul al saselea (12:00)
Rastignirea lui Hristos. 4)
Ceasul al noualea (15:00)
moartea lui Hristos.
Ortodox (Gr. "adevarata
credinta") Numele oficial al
Bisericii de Rasarit. Ortodoxia
afirma ca pastreaza credinta
crestina completa si
neschimbata.
P
Pacat capital. Mare ofensa
adusa lui Dumnezeu, ce poate
rezulta in moartea
duhovniceasca a individului.
Pacatele capitale sunt: mandria,
avaritia, desfranarea, mania,
lacomia, invidia si lenea.
Pacatul Stramosesc Pacatul
savarsit de Adam si Eva.
Pãgânism. Credinta religioasa,
alta decat cea Crestina.
Politeismul grec dinaintea
perioadei crestine este o
credinta tipic pagana.
Panagia. Cuvant grecesc care
in romaneste inseamna
Preasfanta si este unul din
numele pe care ortodocsii le
folosesc pentru Fecioara Maria.
Pantocrator (Gr."Atotputernic")
In arta bisericeasca, Pantocrator
este o icoana situata adesea pe
bolta bisericii, care reprezinta pe
Iisus Atotputernicul Dumnezeu,
Domnul intregului univers.
Paraclis 1) Mica biserica sau
capela, specifica manastirilor si
resedintelor episcopale sau
mitropolitane unde se
desfasoara slujbe zilnice. 2)
Slujba in onoarea unui Sfant.
Parastas. Slujba ce se tine in
amintirea unei persoane
decedate. Se face la trei zile,
noua zile si la patruzeci de zile;
apoi la sase luni, un an, etc.
Graul fiert din coliva, reprezinta
renasterea la cea de a doua
venire a lui Hristos.
Parintii Apostolici. Persoane
care au trait in primul secol al
crestinismului, majoritatea fiind
ucenici ai Apostolilor. Printre ei
se numara Sf. Ignatiu din
Antioh, Sf. Policarp din Smyrna,
Sf. Clement din Roma si autorul
necunoscut al Didache.
Parintii Ortodoxiei (vezi Sfintii
Parinti).
Pascalia. Lista datei in care cad
Sfintele Pasti pe mai multi ani.
Pasti. (Vezi Invierea).
Patriarh (Gr. "cap de familie")
Cel mai inalt grad ierarhic
ortodox. In ziua de astazi exista
opt patriarhi inscaunati in mod
canonic.
Patriarhia Ecumenica.
Patriarhia Constantinopolului,
care a fost intemeiata de Sf.
Andrei, Cel Dintai Chemat.
Patriarhie. Jurisdictie
ecleziastica, condusa de un
patriarh.
Patristica. Ramura teologica ce
studiaza scrierile Sfintilor Parinti
ai Bisericii.
Pavecernita (Gr. Apodeipnon;
Sl. Velikoye Povechernye).
Slujba ce se tine dupa ce s-a
inserat. Uneori este combinata
cu Vecernia intr-o slujba ce
poate dura toata noaptea.
Pedalion. Carte ce contine
hotararile Consiliilor Ecumenice;
reprezinta "Constitutia" Bisericii
Ortodoxe.
Pentecost (Gr."a cincizecea
zi"). In romaneste: Rusalii. Este
considerata ziua de nastere a
Crestinismului.
Penticostar. Carte de slujbe ce
contine slujbele, rugaciunile si
imnele ce se tin in perioada
dintre Sfintele Pasti si Rusalii.
Pnevmatologie. Invatatura
ortodoxa despre Duhul Sfant.
Polychronion (Gr. "la multi ani"
Sl. Mnogaya Lyeta).) O
rugaciune ce se canta in cinstea
episcopului.
Post. Practica de abtinere de la
anumite mancaruri, in anumite
zile ale saptamanii, sau pe
perioade mai lungi stabilite de
Biserica (si insemnate in
calendarul bisericesc).
Postul Pastelui. Perioada (50
de zile) ce precede Invierea si
ce se foloseste pentru pregatire
duhovniceasca, prin rugaciune
si abtinerea de la consumarea
anumitor alimente.
Potir. O cupa de aur sau argint,
cu picior lung ce se foloseste
pentru Euharistie. Este unul din
cele mai sfinte obiecte de cult si
nu poate fi folosit dect de preot.
Predica. Mesaj oral de vestire si
explicare a Cuvantului lui
Dumnezeu.
Preoteasa. Titlu onorific ce se
acorda sotiei preotului.
Presbiter (Gr. "Preot")
Presbitera (Gr.Presvytera, Sl.
Matushka). vezi preoteasa.
Prescura. Paine dospita ce se
foloseste in altar la Sfanta
Euharistie. (Biserica Romano-
Catolica foloseste paine ne-
dospita).
Pro-Naos (Gr. Nave). Incaperea
centrala a bisericii unde stau
credinciosii ce participa la
slujbe.
Pronie. (Gr. Pronoia) Modul in
care Dumnezeu chiverniseste si
conduce lumea spre scopul final
pentru care a fost creata, in
interiorul iconimiei Sale
creatoare si rascumparatoare.
Proscomidie. Slujba de
pregatire a Sfintelor Daruri, ce
se face inaintea Liturghiei.
Prescura si vinul se asaza pe o
masuta asezata in partea de
Nord a altarului (proscomidiar).
Prosfora. (Gr. "Prescura")
Protosinghel. Administrator sef
al Bisericii, care asista direct pe
episcop. El are in grija arhivele,
certificatele si documentele
jurisdictiei respective.
Purcedere. Modul in care Duhul
Sfant are existenta ipostatica
din Tatal, principiul unitatii si
izvorul comun al Dumnezeirii,
Care naste pe Fiul si purcede
pe Duhul.
R
Rasa. Vesmant lung, de culoare
neagra, cu maneci largi, pe care
il poarta preotii. Sub acest
vesmant se poarta anteriul, care
este un vesmant cu maneci
stramte.
Revelatie. (lat. "dezvaluire")
Lucrarea prin care Dumnezeu
Se descopera pe Sine lumii
create, mai intai prin proorocii
Vechiului Testament si apoi, in
mod personal, prin Fiul Sau.
(Dumnezeu se descopera atat
prin Cuvant, cat si prin fapte,
evenimente, lucrari, semne si
minuni.)
Rit Bizantin. 1) Serviciu religios
in conformitate cu traditia
ortodoxa. 2) Crestini care se
afla sub jurisdictie Romano-
Catolica si impartasesc credinta
acesteia, dar savarsesc serviciul
liturgic dupa modelul ortodox.
Ritual. Savarsirea unei anumite
ceremonii, intr-o ordine si in
mod bine stabilit (typikon).
Rugaciune (vezi Predica Sf.
Ioan Gura de Aur despre
rugaciune).
Rugaciunea lui Iisus (a inimii).
O rugaciune scurta, ce se
repeta in mod constant, ca mod
de cinstire a lui Dumnezeu;
traditia acestei rugaciuni a
inceput in manastiri iar textul ei:
"Doamne Iisuse Hristoase, Fiul
lui Dumnezeu, miluieste-ma pe
mine pacatosul (pacatoasa)".
Rusalii (Pogorarea Sfantului
Duh) A 50-a zi dupa Pasti, cand
Sfantul Duh s-a pogorat asupra
ucenicilor lui Hristos. Este
considerata ziua de nastere a
Crestinismului
S
Sabelianism. Erezie pornita la
Roma de catre Praxeas in jurul
anului 190, apoi continuata de
Sabelius, care afirma ca intre
Tatal si Fiul nu exista nici o
deosebire.
Sacristie. O camaruta (dulap) in
partea de Sud a altarului in care
se tin vesmintele. Romaneste:
"Vesmantarie".
Satana Nume dat diavolului; in
limba ebraica numele inseamna
"potrivnic", "vrajmas".
Schimbarea la fata (Gr.
Metamorphosis). Una dintre
cele mai mari sarbatori ortodoxe
(6 August) care comemoreaza
aratrea lui Hristos in slava
Dumnezeiasca, impreuna cu
Moise si Ilie, pe Muntele Tabor
(Matei 5: 1-7).
Schisma. Rupere formala a
unitatii Bisericii. Desi au existat
mai multe schisme, cea care a
afectat cel mai profund Biserica
este schisma din 1054 cand
Biserica de Apus s-a despartit
de cea de Rasarit.
Semnul Crucii. Reprezinta
credinta ortodoxa in jertfa lui
Hristos pentru mantuirea fiintei
umane. Semnul se face cu
mana dreapta, tinand degetul
mare, aratatorul si degetul
mijlociu unite, atingand intai
fruntea, apoi pieptul, umarul
drept si cel stang. In timpul
inchinarii, degetul inelar si cel
mic ating podul palmei, ca
simbol al dublei naturi a lui
Hristos.
Sfintenie. Procesul de
transfigurare subiectiva a
credinciosului prin participare
nemijlocita la viata in Hristos.
Sfinti. (vezi articol)
Sfintii Parinti ai Ortodoxiei
(Gr. Pateres). Oameni piosi si
cu educatie inalta, majoritatea
lor episcopi, ce au trait in
primele opt secole ale
Crestinismului. Ei au scris,
explicat si aparat credinta
Bisericii. Cei mai importanti
dintre ei sunt: Sf. Ioan Gura de
Aur (Hrisostom), Sf. Vasile cel
Mare, Sf. Grigore din Nazianz,
Sf. Grigore din Nissa, Sf,.
Atanasie cel Mare, Sf. Chiril din
Alexandria si Sf. Ioan din
Damasc.
Sinaxar. Carte ce cuprinde
biografiile sfintilor Bisericii si din
care se citeste la praznicele lor.
Sinergie. (Gr. Synergeia,
"conlucrare") Raspunsul
credinciosului la chemarea
Duhului Sfant, cooperarea
tainica si libera intre harul lui
Dumnezeu si vointa omului.
Sinod. (vezi Consiliu
Ecumenic).
Slujbelnic. Cartea ce contine in
special slujba Liturghiei si alte
rugaciuni si ceremonii.
Sobor (Gr. Synaxis, Sl. Sobor).
Adunare a credinciosilor in
cinstea unui sfant, la care se
citesc pasaje din biografia sa.
Soteriologie. Ramura a
teologiei ce studiaza lucrarea de
mantuire a lui Hristos (teoria
salvarii).
Spovedanie (Gr. Exomologisis).
Taina marturisirii pacatelor de
catre o persoana in fata lui
Dumnezeu, in prezenta unui
preot, care serveste drept
duhovnic (pneumatikos), si care
are binecuvantare pentru
aceasta.
Staret (Gr. Hegoumenos, Sl.
Nastoyatel). Capul unei
comunitati monahale, hirotonit
de un episcop si ales de ceilalti
membri ai comunitatii. El are
jurisdictie de drept asupra
manastirii, dar totodata este
parintele spiritual al membrilor
manastirii.
Stihar (Gr. Sticharion Sl.
Podriznik). Vesmantul lung, de
culoare alba, cu maneci inchise,
preotul sub anteriu.
Succesiune Apostolica. Linia
de succesiune, continua, directa
si neintrerupta transmisa de la
Sfintii Apostoli, catre Episcopi.
Episcopii, care alcatuiesc grupul
conducator al Bisericii, sunt
considerati succesorii Sfintilor
Apostoli, iar indatoririle si
autoritatea lor se transmite prin
ritualul punerii mainilor asupra
lor, in momentul in care sunt
hirotonisiti.
T
Taina (Gr. Mysterion, Sl.
Tainstvo). Sfintele Taine
reprezinta partea vazuta a
religiei si sunt ceremonii,
alcatuite din rugaciuni si
simboluri, pentru chemarea
Sfantului Duh si a se sfinti
anumite obiecte sau persoane.
Cele sapte Sfinte Taine sunt:
Botezul, Mirungerea,
Spovedania/Pocainta,
Euharistia, Hirotonia, Cununia si
Maslul.
Taumaturg. (Gr. "facatorul de
minuni") Nume dat unora dintre
sfinti, pentru minunile pe care
le-au facut.
Teologia Ascetica. O ramura a
teologiei ce se ocupa cu studiul
invataturilor mistice (vezi
mistica).
Teologie Pastorala. Ramura a
teologiei ce se ocupa cu studiul
metodelor folosite de cler pentru
a-si indeplini misiunea de
pastori ai Bisericii.
Theotokos. (Gr. "Nascatoare
de Dumnezeu") Termen teologic
care arata importanta dogmatica
a maicii Domnului, si care a fost
definit la cel de al treilea Sinod
Ecumenic.
Tipic. Carte liturgica ce
contiune regulile de desfasurare
ale diferitelor slujbe si
ceremonii, pe tot anul.
Traditia Bisericii. Revelatie
dumnezeiascã nescrisã, rãmasã
de la Sfintii Apostoli prin viu grai
si depozitatã în tezaurul
Bisericii. Sfânta Treime este de
o putere cu Sfânta Scripturã.
Trei Ierarhi. Cei mai importanti
Parinti ai Bisericii, care au
contribuit imens la dezvoltarea
si cresterea spirituala a Bisericii.
Ei sunt: Sf. Vasile cel Mare, Sf.
Ioan Gura de Aur si Sf. Grigore
Teologul. Sunt serbati pe data
de 30 Ianuarie.
Trinitate (Gr. Trias, lat. Trinitas)
Doctrina de baza si specifica a
revelatiei Noului Testament,
dupa care dumnezeirea sau
esenta lui Dumnezeu subzista
ca treime de persoane sau
ipostasuri.
Triod. 1)Perioada dintre
Duminica Vamesului si a
Fariseului si Duminica Lasatului
de Sec la branza. 2) Carte
liturgica care contine cantari si
rugaciuni pentru perioada dintre
Duminica Vamesului si
Fariseului si pana in Duminica
Pastilor.
Triptic. Pomelnic scris pe trei
bucãti separate de lemn, care
se închid ca o carte, spre
deosebire de "diptic", format
numai din douã pagini ce se
închid la fel.
Trisaghion. Imnul Intreit Sfant,
unul dintre cele mai vechi imne
ale Bisericii: "Sfinte
Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte
fara de moarte, miluieste-ne pre
noi". Se canta si pentru
raposati.
Tropar. Cântare scurtã ce
cuprinde, rezumativ, viata si
învãtãtura unui sfânt sau
praznic împãrãtesc.

U
Uniat. Membru al bisericii
Bizantino-Catolice (Greco-
Catolic).
Usi Imparatesti. Cele douã usi
centrale din catapeteasmã, care
simbolizeazã cele douã
Testamente. Se cheamã
împãrãtesti, cãci prin ele trece
Hristos Împãratul nostru, sub
chipul Sfintei Taine. Spre
deosebire de acestea, usile
laterale se cheamã diaconesti,
prin care trec diaconii.
Utrenie. Slujba de dimineata
care incepe cu cantarea de
psalmi, apoi citirea Evanghelica,
cantarea canoanelor si a
Doxologiei.
Utrenier. Carte ce contine
cântãrile Utreniei, mai ales cele
spre Duminicã.
V
Vazduh. (vezi Aer)
Vecernie (Vespera). Una din
cele sapte laude ce se cântã
zilnic spre searã. Spre
sãrbãtorile mari, Vecernia se
uneste cu slujba Utreniei si
capãtã denumirea de
"Priveghere".
Vecernier. Carte ce contine
cântãrile Vecerniei, pe cele opt
glasuri.
Vesmantarie. Incãpere specialã
în care se pãstreazã vesmintele
si tot tezaurul bisericii.
Vietile Sfintilor . Carte in 12
volume ce cuprind pe larg
nevointele si minunile tuturor
sfintilor pe care îi prãznuieste
Biserica Ortodoxã în cele 12 luni
ale anului. Scriitorii vietilor de
sfinti se numesc "aghiografi".
Vinerea. Ziua când a fost
rãstignit Domnul pe Cruce
pentru mântuirea lumii. De
aceea toti credinciosii sunt
datori sã o cinsteascã cu
rugãciune si cu post.
Vinul. Materia de bazã care,
împreunã cu prescurile, se
aduce la Sfântul Altar. Din vin,
prin binecuvântare în timpul
Sfintei Liturghii, se dobândeste
Prea Curatul Sânge al
Mântuitorului, care spalã
pãcatele lumii.
Vladica. (Vezi episcop)
Vultur. (Gr. Dikephalos aitos;
Sl. Orletz). Covor rotund sau
desen pe podeaua Bisericii,
reprezentand un vultur cu doua
capete si cu aripile deschise,
reprezentand autoritatea
episcopala in jurisdictia
respectiva.