CE SĂ FACI CA

SĂ AI UN
”SPICI”
GENIAL?
Orlando Petriceanu
 Epitetele sunt niște determinante care se pun pe lângă substantive
pentru a nuanța o trăsătură a unui obiect, acțiuni, persoane etc. Puteam
să pun în loc de „genial” - „să ți se facă pielea de găină”, sau „uluitor”,
dar poate n-ai mai fi deschis acest pdf. Ceea ce urmează să-ți spun mai
departe poate înlocui orice epitet în titlul de mai sus, pentru că dorința ta
este destul de clară, cred... Vrei un speech care să mute munții, să
inspire, să facă oamenii să cumpere de la tine etc.

Este
foarte

SIMPLU

Mai întâi trebui să știi că public speakingul nu este o trusă

de machiaj pe care, după ce ai folosit-o vei arăta fabulos... Nici dacă „te
fardează altcineva”, pentru că nu acesta este scopul public
speakingului: să dai bine! să fii plăcut! să primești atenție! Pentru asta
există alte profesii.

Public speakingul este o proiecție a valorilor tale.

Public speakingul este o unealtă prin care TU schimbi lumea.

Public speakingul este un mod de persuasiune versus manipulare.

Celelalte aspecte sunt complementare.

1
 De ce vrei
să vorbești
în public?

Pune-ți de mai multe ori această întrebare. Notează-ți

răspunsurile. Fii sincer cu tine.

Ce vrei să transmiți
audienței tale?

Dacă nu ai un răspuns foarte clar, uită-te la răspunsurile date la întrebarea

de mai sus. Acolo regăsești o valoare. Ești confortabil să vorbești despre acea
valoare? Dacă ai mesajul pe care vrei să-l transmiți....
de ce vrei
să-l
transmiți?

Nu contează dacă tu crezi că pe ceilalți îi interesează sau nu

acest subiect.

Este
important să
conteze pentru
tine.

În momentul în care te-ai gândit dacă acest subiect este sau nu important
pentru ceilalți LA REVEDERE! Motivația ta s-a năruit. Oamenii nu vin să audă
poveștile lor. Oamenii vin să se regăsească în poveștile tale. Capra cu Trei

2
Iezi, a lui Creangă, mi-a fost citită când eram mic și de bunicu’ și de bunica, de
maică-mea, de mătuși-mea. De fiecare dată era altfel, pentru că o citea
altcineva. Fain era, că ei când citeau, citeau și pentru ei, parcă se mirau de cele
ce se întâmplă acolo. Asta îi făcea părtași povestirii

De
ce să modelezi pe
altcineva, când ceea
ce vrei să spui, numai
Ai deja mesajul. Spune-l!
TU poți spune?
De cele mai multe ori am observat că vorbitorii
caută rețete. Aici nu e chimie să amesteci substanțele și
să-ți iasă soluția dorită. Este vorba despre emoție. Tot un fel de chimie, dar
despre emoții. Nu le amesteca, eliberează-le așa cum le numești în gândul tău,
în inconștientul tău. Ele se produc odată ce le-ai gândit. Nu le e l i b e r e z i ,
termenul lor de valabilitate scade și nu cred c-ai vrea să expire.

Fii
sincer
față de emoțiile
Asertivizează-
tale
ți emoțiile!

Toți oamenii „vânează” emoții. Ne place să le vedem în filme, în spectacole.

Pe stradă sau în mașină când ceva se întâmplă remarcăm emoțiile. Marile
show-uri de televiziune (X FACTOR, VOCEA...) toate mizează pe emoție, pentru
că fiecare emoție are povestea ei pentru fiecare persoană în parte care o
receptează. Cu cât mai multe persoane, cu atât mai multe interpretări. Aceste
interpretări creează alte emoții în jur care dau alte interpretări ș.a.m.d. Emoțiile
sunt la vedere. Fie le asertivizezi când le-ai creat, fie le elimini când nu le mai
suporți.

3
Când faci un lucru, tu nu te mai gândești că faci acel lucru, pentru că deja îl faci.
Te gândești la altceva făcând acel lucru, poate la următorul lucru pe care-l vei
face. Este fabulos cum poți face două lucruri deodată.

Același lucru este și pe scenă! Când ești pe scenă n-are rost să dovedești
nimănui că ești pe scenă. E ca și cum i-ai lua de proști pe cei din sală. Ei văd că
ești deja pe scenă, este un fapt consumat, Mergi mai departe.

Crezi că ei se gândesc la ce simți tu? Eu nu cred. Atunci tu de ce te-ai gândi la

ce simt sau cred ei despre tine? Ei au venit acolo să le dai tu de gândit la ce vrei
tu. Dacă vrei să le dai de gândit la cât de nasol te simți și arăți pe scenă să știi
că deja ai făcut-o când te-ai gândit la asta. De aia te-ai suit pe scenă? Nu cred!

Și probabil mă vei întreba cum să faci să nu faci asta?

Tocmai ți-am răspuns. GÂNDUL!!!

Gândul creează emoții, iar emoțiile te arată pe tine.

Cel mai important lucru din speech-ul tău sunt emoțiile tale.

Newsletterul meu începea cu VREI SĂ AI UN SPEECH GENIAL? Asta nu decizi

tu! Asta decide publicul. Poți să vrei tu până la cer și-napoi... nu depinde de tine.
De tine depinde doar să fii sincer cu emoțiile tale. Când ai făcut asta publicul te
va iubi!!! Pentru că dacă vrei să ai un speech genial te vei gândi tot timpul, vei
analiza tot timpul dacă speech-ul tău e genial. Dar în raport cu ce-l vei analiza?
Și ar fi păcat să pierzi adrenalina de acolo cu gânduri de-astea fade. Cum se va
întâmpla speech-ul? NICI NU CONTEAZĂ!!! Contează să fii acolo sus și să spui
ceea ce crezi/simți/ești.

Un speech genial este un speech atât de simplu!

4
TIPS AND TRICKS

- textul nu se învață mecanic. Textul se repetă, făcând orice altceva nu are

legătură cu textul. Vei asimila irațional textul și îi vei da diverse inflecțiuni fiind
focusat pe alte lucruri. A doua zi, textul va fi fost deja ancorat în mușchi și-l vei
putea activa cu orice gând.

- textul nu se repetă în oglindă (repeți ca să te vezi sau să verifici dacă știi ceea
ce spui? Bașca - vei vedea toate anomalitățile feței când pronunți, și gândul
zbrrr în altă parte și textul pa, și tu te panichezi și tot așa)

- Cea mai bună stare de prezența este starea de curiozitate. De acolo totul
pornește de la zero. Orice acțiune a publicului sau accident, îți creează o
curiozitate, nu-ți bușește programul, căci din fericire nu tu ai programat stările
audienței, rezistența scaunelor, vremea de-afară etc. Incorporezi și duci mai
departe.

- Mâinile sau cum te miști. Citește câte cărți vrei despre ce înseamnă mișcarea
asta sau asta, sau du-te-n față, sau stai crăcănat. Dacă gândul îți este pe
mișcare atunci îți recomand să mergi la un curs de pantomimă - să-ți dezvolți
fizicalitatea. Mișcarea este un produs al gândului. Te vei crăcăna sau duce în
față și în spate sau vei flutura din mâini ca elicopterul atât de natural și firesc
când vei ȘTII = SIMȚI ceea ce vrei să spui.

- NU CUM ci CE! Cumul ia naștere doar în prezent!

- CE = cer. CUM = Pământ. CE = etern. CUM = prezent.