Despre trecutul îndepărtat al Boiului

Alături de frumoasele biserici de lemn din zona Boiului Mare, situată la hotarele
Maramureşului de sud, există şi alte tipuri de monumente istorice ce atestă că şi aceste
meleaguri au fost locuite din vremuri îndepărtate. Cel mai adesea siturile arheologice nu sunt
vizibile ochiului, adică sunt îngropate în pământ de trecerea timpului şi din pricina materialelor
perisabile din care au fost edificate.
La Boiu Mare, în locul numit Zăpodie, domnul P. Hosu a descoperit întâmplător un
topor de piatră perforat vechi de acum 5000 de ani şi, chiar dacă nu au fost identificate alte
urme ale activităţii umane, aici sau în vecinătate, ar fi putut exista o veche aşezare eneolitică.

Fig. 1. Boiu Mare: Zăpodie – topor de piatră cu ceafa cilindrică (după: Carol Kacsó,
Repertoriul archeologic al judeţului Maramureş, Baia Mare, 2015 (ed. a II-a), p. 287-288,
fig.113; fig.335/4).

Mai spre apus, la sud de satul Prislop, pe o pantă lină de deal cu expunere sudică, în
vecinătatea drumului de pământ ce duce spre valea Boului, în două locuri numite de localnici
Ograde şi valea Boului, la 350 - 550 m sud-sud-vest de bifrucaţia drumului Boiu Mare –
Prislop, la vest de pădurea Tătaru şi valea Seacă a fost descoperit un sit arheologic cu mai
multe niveluri de locuire. Cu prilejul cercetărilor de suprafaţă din anii şi a săpăturilor
arheologice1 au fost descoperite vestigii din mai multe epoci istorice. Doamna Gergeta Maria
Iuga a efectuat aici săpături arheologice care au scos la lumină bunuri culturale mobile, cu
precădere fragmente ceramice aparţinând epocii târzii a bronzului – cultura Suciu de Sus (a
1
Cercetări de suprafaţă – Vl. Zirra, R. Harhoiu, C. Kacsó, G.M. Iuga, 1976; D. Pop, B. Bobînă, R. Cardoş, Z.
Şomcutean, I. 2008; D. Pop, M. Ardeleanu, Şomcutean, D. Ghiman 2017. Săpături arheologice: G. M. Iuga: 1984,
1988.
doua jumătate a mileniului II înainte de Christos), epocii romane (sec. III-IV după Christos) şi
epocii medieval timpurii (sec.VIII-IX după Christos). Săpăturile arheologice de mică întindere
şi de scurtă durată, nu au scos la lumină nici case, nici alte construcţii care să ne edifice cu
privire la întinderea şi densitatea aşezării.

Fig. 2. Prislop: Ograde şi Valea Boului – ceramică din epoca bronzului, cultura Suciu
de Sus (după: Carol Kacsó, Noi descoperirii Suciu de Sus şi Lăpuş în nordul Transilvaniei,
Marmatia 7/1, 2003, p. 116 nr.21, p. 139 nr.130, pl.29/3-24).

Tot la Prislop, în punctul fântâna Boului, la 900 m sud de bifrucaţia drumului Boiu
Mare – Prislop, pe o pantă lină de deal cu expunere sudică, la sud de punctele Ograde şi Valea
Boului, cu prilejul sondajelor arheologice efectuate de G. M. Iuga, într-un strat de cultură cu
grosimea cuprinsă între 0.20-0.30 m, au fost descoperite mai multe fragmente ceramice, între
care unele decorate cu striuri, brâuri în relief sau incizii, care pot fi atribuite culturii Suciu de
Sus sau grupului Lăpuş. De asemenea, cercetările de suprafaţă au dus la descoperirea unui
fragment de lamă de silex. Nu poate fi exclusă nici posibilitatea ca în cele trei puncte: Ograde,
Valea Boului şi Fântâna Boului să fi existat doar o singură aşezare de epoca bronzului şi nu
două aşa cum apar ele menţionate în litearatura de specialitate si în legislaţie2.

Fig. 3. Prislop: Ograde şi Valea Boului – ceramică, obiecte de lut ars şi piese de piatră
din epoca bronzului, cultura Suciu de Sus (după: Carol Kacsó, Noi descoperirii Suciu de Sus şi
Lăpuş în nordul Transilvaniei, Marmatia 7/1, 2003, p. 116 nr.21, p. 139 nr.130, pl.30/1-15).

2
Cercetări de suprafaţă: G.M.Iuga anii 80; D. Pop, B. Bobînă, R. Cardoş, Z. Şomcutean, I. Marchiş 2008; D.
Pop, M. Ardeleanu, Şomcutean, D. Ghiman 2017; C. Kacsó, Repertoriul archeologic al judeţului Maramureş,
Baia Mare, 2015 (ed. a II-a), p. 290.
 Fig. 4. Prislop: Ograde, Valea Boului, fântâna Boului (foto Zamfir Şomcutean, 2017).

După o perioadă relativ lungă de timp alte populaţii s-au aşezat aici. În locul numit
3
Pustă (sau Pe Pustă) au fost scoase la lumină vestigii din epoca migraţiilor (secolele VII-VIII
după Christos). Pusta este situată în partea sudică a localităţii şi este mărginită la vest de
drumul comunal ce vine de la biserica nouă ortodoxă, spre est de valea Petrii Lupului, iar spre
sud de locul numit Poduri şi valea Podului. Şi în acest caz cele câteva fragmente ceramice
descoperite nu ne permit să facem prea multe aprecieri privind întinderea şi durata aşezării4.
La scurt timp, în punctele Poduri5 şi pe panta sudică a dealului lui Miron6 apar urme de
locuire din epoca medieval timpurie (secolele VIII-IX după Christos). Locul de hotar Poduri
(sau la Pod aşa cum apare el în literatura arheologică) este situat în partea sudică a localităţii,
la 850 m sud de centrul satului, la 450 m sud-est de biserica veche şi la 680 m sud de biserica
nou ortodoxă (ctitorită în anul 2005), în stînga pârâului Podului – afluent al văii Boiului - pe o
3
Cercetări de suprafaţă: G.M.Iuga anii 80; D. Pop, B. Bobînă, R. Cardoş, Z. Şomcutean, I. Marchiş 2008; D.
Pop, M. Ardeleanu, Şomcutean, D. Ghiman 2017.
4
http://ran.cimec.ro/sel.asp?descript=boiu-mare-boiu-mare-maramures-asezarea-din-epoca-migratiilor-de-la-boiu-
mare-pe-pusta-cod-sit-ran-107449.01. LMI 2015, p.1828 nr.24 (M.Of. partea I, nr.113 bis din 15.02.2016).
5
Cercetări de suprafaţă: Vl. Zirra, R. Harhoiu, C. Kacsó, G.M. Iuga, 1976; D. Pop, B. Bobînă, R. Cardoş, Z.
Şomcutean, I. Marchiş 2008; D. Pop, M. Ardeleanu, Şomcutean, D. Ghiman 2017; Săpături arheologice: G. M.
Iuga: 1988. G. M. Iuga, Cercetări arheologice de suprafaţă din zona Chioar, Marmatia 5-6, 1979-1981, p. 151-
152, fig.6,7 (il. fragmente ceramice medieval timpurii); C. Kacsó, Repertoriul archeologic al judeţului
Maramureş, Baia Mare, 2015 (ed. a II-a), p. 288.
6
Cercetări de suprafaţă: D. Pop, B. Bobînă, R. Cardoş, Z. Şomcutean, I. Marchiş 2008; D. Pop, M. Ardeleanu,
Şomcutean, D. Ghiman 2017.
pantă lină de deal cu expunere nordică. Chiar dacă la Poduri s-au făcut cercetări arheologice,
rezultatele acestora nu ne spun nimic despre intensitatea locuirii din această epocă.
Locul de hotar dâmbul lui Miron7 este situat în partea sudică a localităţii, mărginit spre
vest de valea Petrii Lupului şi spre sud de valea Podului. Câteva fragmente ceramice medieval
timpurii au fost descoperite cu prilejul cercetărilor de suprafaţă din anul 2008 pe panta lină cu
expunere sudică, spre valea Podului. Locul unde au ieşit la iveală fragmentele ceramice este
situat la nord-est de confluenţa văii Petrii Lupului cu valea Podului, la 950 m sud de centrul
localităţii şi la 650 sud-est de biserica veche din Boiu Mare.

Fig. 5. Boiu Mare: situl archeologic de la Poduri (foto Dan Pop, 2008).

7
Cercetări de suprafaţă: D. Pop, B. Bobînă, R. Cardoş, Z. Şomcutean, I. Marchiş 2008; D. Pop, M. Ardeleanu,
Şomcutean, D. Ghiman 2017.
Fig. 6. Boiu Mare: situl archeologic de la dâmbul lui Miron (foto Dan Pop, 2008).
Fig. 7. Boiu Mare: situl archeologic de la Pustă (foto Dan Pop, 2017).