Propuneți un plan experimental, de tipul 2x2x3, mixt. Argumentați alegerea!

Menționați
tipul de efecte care se pot studia în acest studiu.

VI 1 – stare afectivă: pozitivă, negativă (comparații intergrup)

VI 2 – momentul testării: imediat după expunere, la o săptămână (comparații intragrup)
VI 3 – strategie de control emoțional: suprimare, exprimare, absența indicațiilor (comparații
intergrup)
VD – prezența intruziunilor

VI 1 starea afectivă
Pozitivă Negativă
VI 3 strategie de control emoțional
suprimare exprimare Control suprimare exprimare Control
VI 2 imediat G1 G2 G3 G4 G5 G6
momentul la o G1’ G2’ G3’ G4’ G5’ G6’
testării săptămână

Studiul propus este un experiment deoarece avem toate VI manipulate, după cum urmează:
VI 1 reprezintă starea afectivă indusă participanților, creată de stimulii experimentali utilizați de
cercetător. Acesta alege stimulii experimentali, având un control deplin asupra situației de
cercetare. Participanții pot fi distribuiți aleatoriu în cele două condiții de cercetare, astfel unii vor
fi expuși la un material video cu valență pozitivă, în timp ce alții vor fi expuși la un material video
cu valență negativă. Un participant are șanse egale de a face parte din oricare din cele două condiții.
VI 2 reprezintă momente ale testării stabilite de către cercetători. Nu reprezintă caracteristici ale
participanților, invocate în cercetare. Cercetătorul stabilește momentele testării, iar participanții
vor fi testați repetat în cele două situații, fără a fi distribuiți în grupuri.
VI 3 este manipulată prin intermediul instrucțiunilor experimentale. Astfel, în timpul expunerii la
un material video care poate genera emoții pozitive sau negative, unii participanți vor primi
indicații de a suprima orice emoție resimt, în timp ce alții vor primi indicația de a exprima orice
emoție simt. Va fi și un al treilea grup, căruia nu i se va transmite nici un fel de instrucțiune
referitoare la controlul emoțiilor. Astfel, variabila nu indică diferențele dintre participanți în ceea
ce privește tendința generală de a suprima sau exprima emoțiile, în viața de zi cu zi, ci se creează
prin intermediul solicitării de a alege un anumit mod de control emoțional, în momentul
experimentului. Participanții pot fi distribuiți aleatoriu în una din cele trei grupe experimentale.
Studiul presupune un design mixt, deoarece avem atât comparații intergrup (VI 1 și VI 3), cât și
intragrup (VI 2), după cum urmează:
VI 1 – fiecare grad de intensitate al variabilei se prezintă unui grup diferit de participanți. Astfel,
la o parte din participanți, se va induce starea afectivă pozitivă, în timp ce altei părți i se va induce
starea afectivă negativă. În final, se vor compara cele doua grupuri, din punct de vedere al prezenței
intruziunilor (VD).
VI 2 – toți participanții vor fi testați în cele două momente temporale, atât imediat după expunerea
experimentală la materialul video, cât și la o săptămână după expunere. La final, se va compara nr
de intruziuni raportate de tot lotul testat, în cele două momente de testare.
VI 3 – fiecare nivel se prezintă unui grup diferit de participanți. Așadar, un grup primește
instrucțiuni de suprimare, alt grup primește instrucțiuni de exprimare, în timp ce alt grup nu
primește niciun tip de instrucțiuni. Se va compara numărul de intruziuni raportate de cele trei
grupuri, create în funcție de strategia de control emoțional utilizată.
Tipul efectelor care se pot studia:
Se pot studia efectele principale ale fiecărei VI (trei efecte principale) asupra VD, cât și efecte de
interacțiune dintre două VI (orice combinație de câte două VI) asupra VD.
Efectul principal al VI 1: Starea afectivă influențează prezența intruziunilor, în sensul că
participanții cu o stare afectivă negativă vor manifesta mai multe intruziuni, decât participanții cu
o stare afectivă pozitivă.
Efectul principal al VI 2: Momentul testării influențează prezența intruziunilor, în sensul că
participanții vor raporta mai multe intruziuni, imediat după expunerea la stimulul video, decât după
o săptămână.
Efectul principal al VI 3: Strategia de reglare emoțională influențează prezența intruziunilor, în
sensul că participanții care își suprimă emoțiile vor manifesta mai multe intruziuni, decât
participanții care le exprimă și decât cei care nu primesc instrucțiuni de a controla emoțiile.
Precizări:
1. dacă trebuie să spuneți ce efecte pot să apară într-un studiu (ca aici), formulați efectele
ipotetic, ca o ipoteză. În caz că trebuie să descrieți efectele obținute într-un studiu, pe baza
unui grafic, atunci formulați ca mai sus, doar dacă se observă efect principal. Dacă nu,
spuneți că există efect principal, atât.
2. În cazul în care VI are mai mult de 3 niveluri (precum VI 3), trebuie să se regăsească toate
în comparațiile pe care le faceți. Este suficient dacă luați un nivel și îl comparați cu toate
celelalte (ca mai sus, pentru VI 3), însă puteți face și alte comparații (de ex., nivelul
exprimare comparativ cu cel de control).
Efectul de interacțiune dintre VI 1 și VI 3: Participanții din condiția stare afectivă pozitivă vor
raporta mai multe intruziuni decât cei din condiția stare afectivă negativă, doar atunci când li se
cere să își suprime emoțiile, nu și atunci când li se cere să le exprime sau atunci când nu li se
prezintă niciun fel de indicații.
Efectul de interacțiune dintre VI 1 și VI 2: Participanții din condiția stare afectivă pozitivă prezintă
mai multe intruziuni decât participanții din condiția stare afectivă negativă, atunci când sunt testați
imediat după expunere. Când testarea se face la o săptămână, participanții din condiția stare
afectivă pozitivă prezintă mai puține intruziuni decât participanții din condiția stare afectivă
negativă.
După același model, se mai poate formula și efectul de interacțiune dintre VI 2 și VI 3.
Precizări:
Când formulați efectul de interacțiune dintre două VI, procedați în felul următor: comparați nivelul
1 al VI 1 cu nivelul 2 al VI 1, pentru fiecare nivel al VI 2, după cum vedeți mai jos:
a. VI 2, niv 1: VI 1 niv 1 > VI 1 niv 2
b. VI 2, niv 2: VI 1 niv 1 < VI 1 niv 2

Transformând notația de mai sus, pentru exemplul nostru concret, avem așa:
Moment testare – după experiment: VD în condiția stare afectivă pozitivă > decât VD în condiția
stare afectivă negativă
Moment testare – la o săptămână: VD în condiția stare afectivă pozitivă < decât VD în condiția
stare afectivă negativă
Așadar, formularea finală ar fi următoarea: Participanții din condiția stare afectivă pozitivă
prezintă mai multe intruziuni decât participanții din condiția stare afectivă negativă, atunci când
sunt testați imediat după expunere. Când testarea se face la o săptămână, participanții din condiția
stare afectivă pozitivă prezintă mai puține intruziuni decât participanții din condiția stare afectivă
negativă. (efectul de interacțiune dintre VI 1 și VI 2)

Important, pentru interacțiune, este:

1. Să comparați un nivel al unei variabile cu celălalt/ celelalte nivel(uri) ale aceleași variabile,
atunci când se menține neschimbat nivelul unei alte VI (să zicem VI 2) din studiu. Apoi,
se realizează aceeași comparație, menținându-se neschimbat celălalt nivel al VI 2.
2. Să existe diferențe în privința comparațiilor făcute (a. și b., de mai sus). Dacă un nivel se
compară cu celălalt la fel (același semn de comparație), indiferent de nivelurile unei alte
VI, atunci nu vorbim de interacțiune. Interacțiune apare atunci când efectul unei VI asupra
VD (adică diferențele dintre niveluri) diferă în funcție de prezența unei alte VI (a
nivelurilor sale).