METAMORFOZELE CERCULUI

Georges Poulet
Traducere de Irina Bădescu și Angela Martin
Studiu introductive de Mircea Martin
Editura Univers, București, 1987

Capitolul XV

,,Proza’’ lui Mallarme

(pag. 405)

Pentru des Esseintes

,,Hiperbolă! Din amintirea mea

Triumfală nu știi tu
Să te ridici, azi hieroglifă neînțeleasă
Într-o carte îmbrăcată în fier:

Căci eu așez prin știință

Imnul inimilor spirituale
În lucrarea răbdării mele,
Atlasuri, ierbare și ritualuri.”

-proză în sens particular de proză bisericească

-imn cîntat în timpul liturghiei (între Epistolă și Evanghelie)

Intenția poemului: să devină echivalentul imnului odinioară sacru

,,Ca și poemul religios medieval, el va fi o incantație îndreptată spre o transcendență.”

(pag. 406) ,,Poemul mallarmean va fi, deci, un poem al hiperbolei, adică al creșterii inimilior
spirituale. Mișcare ce trebuie să se săvîrșească pornind de la ideea unei prezențe, dar totodată,
pentru a realiza această prezență prin expansiunea spiritului.”

,,Pentru a elibera hiperbola, poetul își începe lucrările. Instalează imnul. Înainte de a cînta, trebuie
fixat textul ce va fi cîntat.”

-gîndire paralizantă

(pag. 406) ,,Nu este decît sub forma hieroglifei neînțelese: literă obscură și pecetluită, gîndire
paralizată care, asemenea geniului din O mie și una de nopți, prizonier într-un vas, este incapabilă
să scape și să se dilate.”

,,Poemul e o operă magică- sau alchimică- operî de răbdare vizînd viitorul.”

-Nu este poemul o hiperbolă în sine, ci punctul de la care pornește înalță hiperbola.

(pag 407) ,,La acest avînt triumfal al imnului ne invită Mallarme; imn viitor ce va fi o renaștere a
imnului celui vechi și drept urmare va apărea mai întîi sub forma unei viziuni a trecutului.”
(pag 408) ,,trecut mitic”

(pag.408) ,,Timp al unisonului, loc al unisonului, acordul ideal între cei doi interlocutori identici nu
e constituit numai de faptul că ei există în același moment, dar și de faptul că, percepînd aceleași
obiecte, ei se plimbă în același loc. Identității temporale îi corespunde identitatea spațială.”

(pag.409) ,,Conștiința de sine sau dialogul interior, sfîrșește deci printr-o identificare cu lumea
exterioară. Peisaj și conștiință nu diferă decît prin aceea că unul îl exprimă pe celălalt. Grație
peisajului, conștiința se recunoaște.”

,,Totul pare, deci, simultan în timp și în spațiu.”

,,Glorie a îndelungatei dorinți, Idei,

Totul în mine se exaltă văzînd
Familia de iridacee
Răsărind spre această nouă datorie...”

(pag.414) ,,Lumea în care-mi găsesc echivalența perfectă este deci o lume de Idei, lumea ideilor
mele. Progres spiritual incomparabil Îndelungata mea dorință de a găsi în lucruri reflexul exact al
gîndirii mele, m-a adus în sfîrșit pînă într-acolo încît nu mai păstrez din ele decît reflexul.”

,,spiritul meu transfigurat radiază”

,,fiecare obiect mental se leagă prin cîte-un fir cu toate celelalte și nu încetează să-și îndrepte lumina
asupra centrului, spiritul meu.”

-posibilitate lantentă

-exaltarea mallarmeană

(pag. 415) ,,Exaltare în același timp magnifică și solitară, căci gloria la care aspiră n-are nimic a
face nici cu renumele, nici cu lumea exterioară. Ea este spectacolul oferit eului de eu, proiectîndu-
se, ca să spun așa, circular, la distanțe siderale, totdeauna însă în sine, în așa fel încît pînă la urmă
readuce la sine propria imagine mărită.”

(pag. 416) ,,visul mallarmean nu se manifestă în forma sentimentului, ci în forma noțiunilor celor
mai riguros abstracte.”