CURS OPŢIONAL „EUROPA ÎN SECOLUL XX” 

 
CLASA A XI-A 
 
 
SEMESTRUL I 
 
Prof. Ovidiu Albert 
Colegiul Naţional „Roman-Vodă” 

6 

 
 ARGUMENT 

Începând  din  sec.  al  XIX-lea,  conflictul  est-vest  a  fost  prezentat  deseori  ca  o  divergenta  între  civilizatia  „asiatica”  si  cea 
„vestica”,  iar de la Revolutia rusa din Octombrie si o data cu participarea SUA la politica lumii din 1917, conflictul a fost sustinut, a 
inspirat  teama  sau  a  fost  prezentat  ca  o  lupta  decisiva  între  capitalism  si  comunism,  între  pluralism  si  totalitarism,  între  sistemul 
liberal democrat si cel socialist de stat. 

În  mod  paradoxal,  la  scurt  timp  dupa  cel  de  al  doilea  razboi  mondial  si  ca  o  consecinta  a  acestuia,  imperiile  europene  – 
imperiile  învingatorilor  –  se  dezintegrau.  În  timp  ce  primul  razboi  a  dezmembrat  imperiile  din  Europa,  cel  de  al  doilea  a  facut 
acelasi  lucru  cu  imperiile  asiatice  si  africane  ale  europenilor.  Recucerirea  independentei  Etiopiei,  retragerea  englezilor  din  India, 
esecul  puterilor  europene  de  a  reinstala  în  Asia  de  Sud  si  chiar  experientele  africanilor  au  contribuit  la  aparitia  solicitarilor 
inexistente  si  uneori  violente  de  independenta  care  au  silit  Marea  Britanie,  Franta  si  Olanda  sa  cedeze  în  Asia  si  apoi  în  Africa. 
Acestea  au  fost  urmate  de  Belgia  si,  în  cele  din  urma,  de  Portugalia  si  Spania.  În  decurs  de  o  generatie  de  la  sfârsitul  razboiului, 
numarul  de  state  independente  din  lume  s-a  triplat.  Noile state independente erau sarace sau foarte sarace – lipsite de resurse, de 
educatie,  de  muncitori  calificati,  de  servicii  profesionale  si  standarde,  de  experienta  în  guvernare  si  în  cunoasterea  lumii.  Se 
asteptau  sa  ajunga  repede  sa  nu  mai  fie  sarace,  dar  multe  dintre  ele  au  fost  lovite  de  probleme  multiple:  instabilitate  politica, 
migratie, explozie demografica fara precedent s.a. 

„Războiul  rece“  a  generat  modificări  la  nivel  mental.  Cultura  europeană  va  cunoaşte  o  evoluţie  sinuoasă,  marcată  de 
diferenţele  ideologice  dintre  capitalism  şi  comunism.  Cuceririle  tehnice  ale  secolului  XX  vor  fi  subordonate  idealurilor  politice.  În 

6 

 
acest context, familia se va repoziţiona în cadrul societăţii adoptând modele hibride. 

SEMES TRUL I 

Nr.  Tema  Săpt Bibliografie 

crt.  . 
1  „La Belle Epoque“ – context istoric.  1  Narcis Dorin Ion, Bucureşti. În căutarea micului Paris. Editura Tritonic, 
Bucureşti, 2003. 
2  Noţiunea de „imperialism“. Delimitări terminologice şi  2  http://lsb.scu.edu/~dklein/papers/PdfPapers/Liberalanti-imperialism.
încadrarea spaţio-temporală.  pdf 
3  Constituirea blocurilor politico-militare, cauză majoră  3  N. Ciachir, Istoria politica a Europei de la Napoleon la Stalin, 
a Primului Război Mondial?  Bucuresti, 1998. 
4  Tratatul de la Versailles şi revizionismul.  4-5  Carpentier, J., Lebrun, Fr. (coord.), Istoria Europei, Humanitas, 
Bucureşti, 1997. 
5  Revoluţia bolşevică din Rusia.  6-7  Gh. Buzatu, România cu şi fără Antonescu, Iaşi, ​Editura​ Moldova, 1991. 
6  Ascensiunea lui Hitler. Societatea germană interbelică.  8-9  Milza Pierre, Berstein Serge, Istoria secolului XX. Lumea intre razboi si 
pace (1945-1973), vol. 2, Bucuresti, 1998. 
7  Politica de „appeasement“ franco-britanică.  10  Hobsbawm Eric, Secolul extremelor, traducere Anca-Irina Ionescu, 
Bucuresti, 1944.  
8  Cultura europeană în perioada interbelică.  11-1 Milza Pierre, Serge Berstein, Istoria secolului XX. Sfarsitul lumii 
2  europene. 1900-1945, vol. I, Bucuresti, 1998. 
9  România Mare, stat european sau balcanic?  13  Iacob, Gh., Iacob, Luminiţa Modernizare-europenism. România de la 
Cuza-Vodă la Carol al II-lea, Editura Universităţii “Al.I.Cuza”, Iaşi, 
1995. 
10  Ştiinţa şi tehnica în prima jumătate de secol.  14-1 Paul Johnson, O istorie a lumii moderne, 1920-2000, Bucureşti, 2003 
5 
11  Colaborarea germano-sovietică în timpul celui de-al  15-1 Milică Moldoveanu, Polonia, în vol. Regimurile fasciste şi totalitare din 
Doilea Război Mondial.  6  Europa, Editura Militară, Bucureşti, 1980. 
12  Marile Puteri şi noile frontiere ale Europei.  17-1 Maria C. Brateanu, “Acordul Churchill-Stalin din 1944”, Bucuresti 

6 

 
 8  -Editura Corint,2002. 
  

CONŢINUTURI 

 
1. „​La Belle Epoque“ – context istoric. 
În ultimul sfert al secolului al XIX-lea şi până la primul război mondial, Europa a cunoscut o perioadă de pace şi relativă bunăstare, numită "La belle 
epoque", perioadă în care a apărut şi curentul "Art Nouveau". 
1. Noţiunea de „imperialism“. Delimitări terminologice şi încadrarea spaţio-temporală. 
Imperialismul este o politică de extindere a controlului autorității asupra unor entități străine, având ca scop lărgirea sau menținerea unor ​imperii​, atât 
prin cuceriri ​teritoriale​ cât și prin metode indirecte precum controlul politic sau economic al altor țări. Termenul este folosit pentru a descrie și politica 
unei țări de menținere a controlului asupra unor ​colonii​, indiferent dacă acea țără se autodefinește sau nu drept imperiu. 
1. Constituirea blocurilor politico-militare, cauză majoră a Primului Război Mondial?  
Antanta​ a fost un bloc creat cu puțin timp înainte de ​primul război mondial​ și format din Franța, ​Imperiul Britanic​ și ​Imperiul Rus​. Romania adera si ea la 
Antanta in 1916. Blocul a fost victorios în ​Primul Război Mondial​, cu excepția ​Rusiei​ care a ieșit din război în ​1917​. Puterile Centrale (în limba germană: 
Mittelmächte)​ au fost națiunile ​Germaniei​, ​Austro-Ungariei​, ​Imperiului Otoman​ și ​Bulgariei​, care au luptat împotriva ​Aliaților (Antantei)​ în timpul ​primului 
război mondial​. Numele acesta a fost dat deoarece cele cinci națiuni erau localizate între ​Imperiul Rus​ la răsărit și Franța și ​Regatul Unit​ la apus. 
1. Tratatul de la Versailles şi revizionismul. 
Revizuirea teoriilor istorice este un act normal. Știinta nu are o condiție statică. Atunci când cercetările găsesc noi dovezi, sau când specialiștii descoperă 
erori în vechile teorii, acestea sunt fie schimbate, fie abandonate. Un document precum cel semnat de statele participante la primul Război Mondial nu 
putea face excepţie de la această regulă. 
1. Revoluţia bolşevică din Rusia. 
Evenimentul istoric cunoscut sub denumirile de Revoluția din Octombrie sau de Revoluția Bolșevică, a fost lovitura de stat prin care bolșevicii au preluat 
puterea cu forța de la guvernul socialist al lui ​Kerenski​, și care a inaugurat a doua fază a ​Revoluției Ruse din 1917​. Lovitura de stat a fost organizată de 
bolșevici sub conducerea lui ​Vladimir Ilici Lenin​ și e considerată prima revoluție ​comunistă​ din ​secolul al XX-lea​, revoluție bazată pe ideile lui ​Karl Marx​.
 
2. Ascensiunea lui Hitler. Societatea germană interbelică.  
Adolf Hitler, lider al ​Partidului Muncitoresc German Național-Socialist​, ​cancelar​ al Germaniei din ​1933​, iar din ​1934​ conducător absolut („​Führer​”) al 
Germaniei, a fost unul din cei mai cruzi dictatori din istoria omenirii. Ajuns la putere în ​1933​, liderul mișcării ​naziste​ Hitler a dus o politică de pregătire și 
de declanșare a celui de ​Al Doilea Război Mondial​, precum și de punere în aplicare a unui plan naționalist și rasist de exterminare în masă a evreilor și 

6 

 
 altor "indezirabili", precum și de lichidare a adversarilor politici. 
3. Politica de „appeasement“ franco-britanică.  
Conciliatorismul este o strategie prin care, una dintre părți, în schimbul păstrării stării de pace, face concesiuni unei alte părți. Anglia și Franța au făcut 
concesiuni majore Germaniei în ​1938​ cu ocazia Înțelegerii de la München, sacrificând un aliat mic, ​Cehoslovacia​. Această atitudine nu i-a asigurat lui 
Hitler câștigurile pe care și le dorise, dar l-au făcut încrezător că poate obține tot ceea ce mai dorește în viitor fără să provoace un conflict european. 
4. Cultura europeană în perioada interbelică.  
Cultura  europeană a secolului al XX-lea a fost influenţată de schimbările în modul de  viaţă şi mentalitatea oamenilor, produse de Primul Război Mondial. 
 Trăsăturile  culturii interbelice au fost:  protestul faţă de război, faţă de uniformizare şi  tehnicizare;  căutarea unor noi forme artistice;   apariţia  
culturii de masă ş.a. În literatură, arte plastice, muzică şi  filosofie au apărut noi curente, ca: expresionismul;   dadaismul;  
 suprarealismul;  abstracţionismul ş.a. 
5. România Mare, stat european sau balcanic? 
Marea Unire a transformat România într-un stat mijlociu, un factor de stabilitate în sud-estul Europei. Necesitatea unei delimitări de eticheta de „stat 
balcanic“ a fost una necesară şi binevenită în cadrul contextului politic dificil din perioada interbelică. 
6. Ştiinţa şi tehnica în prima jumătate de secol.  
Faptul ca secolul XX s-a bizuit foarte mult pe stiinta nu trebuie prea mult argumentat. Tehnologia bazata pe teoria stiintifica avansata si pe cercetare a 
determinat "boom"-ul economic din lumea dezvoltata.  
7. Colaborarea germano-sovietică în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.  
În perioada 1939 – 1941, cât a durat pactul germano-sovietic arhivele scot la iveala excepţionala colaborare între nazişti şi comisarii politici sovietici şi 
între tehnocraţia celor două popoare. Cu petrolul şi materiile prime din URSS, Hitler a câştigat Blitzkrieg-ul din vest cuceriind Norvegia, Danemarca, 
Belgia, Olanda şi Franţa. Atacul din 21 iunie 1941 l-a luat prin surprindere pe Stalin, deoarece i-a făcut toate poftele materiale şi secrete „prietenului” 
Hitler. 
8. Marile Puteri şi noile frontiere ale Europei. 
Cordialitatea dintre aliatii din timpul razboiului a disparut rapid, mai ales din momentul in care ambitiile sovietice in Europa de Est au devenit evidente. 
Prezenta victorioasei Armate Sovietice(Rosii) a fost decisiva pentru a impune in Polonia, Bulgaria, Romania, Ungaria, fosta Iugoslavie si Albania guverne 
de orientare comunista, care au reusit apoi sa suprime orice opozitie. Aceste tari ,,satelit ” erau atent controlate de URSS. Democratiile occidentale au 
sesizat in acest fapt planul de dominatie mondiala al miscarii comuniste condusa de sovietici. Pericolul parea cu atat mai mare cu cat existau partide 
comuniste si in ,,lumea libera (non-comunista) ”. 
 

SEMESTRUL AL II-LEA 

13  Instaurarea comunismului în Europa. Reacţii  19-2 Nicolas V. Riasanervesky, “O istorie a Rusiei”, Iasi, Ed. Institutului 
adverse.  0  European .2000, traducere de Arta Voronciuc  
14  Proletcultismul şi societatea românească.  20-2 Jean-Francois Soulet, “Istoria comparata a statelor comuniste din 
1  1945 pana in zilele noastre”, Iasi, Editura Polirom 1998, traducerea de 
Silvia Albisteanu si Ana Zbarcea.  
6 

 
 15  Opinia publică occidentală şi comunismul:  22-2 Zbigniew Brzezinski, Marele eşec. Naşterea şi moartea comunismului în 
partizanat sau adversitate?  3  sec. XX,  Cluj-Napoca, 1993 
16  „Războiul rece“ şi cultura europeană.  24-2 Fischer-Galati, Stephen, Europa de Est şi Războiul rece, Iasi, 1996. 
5 
17  Zidul Berlinului: simbolism şi reprezentări.  26  Adrian Pop, Tentatia tranziţiei. O istorie a prăbusirii comunismului în 
Europa de Est, Bucureşti, 2002 
18  Mitul „generaţiilor sacrificate“ de către  27  Ghiţă Ionescu, Comunismul în România, Bucureşti, 1994 
sistemele totalitare. 
19  Anglia, un „cal troian“ al Europei?  28  Jenkins, Ph., O istorie a Statelor Unite, Editura Artemis, Bucureşti, 
2002. 
Tindall, G.B., Shi, D.E., America. O istorie narativă, vol. I-II, Editura 
Enciclopedică, Bucureşti, 1996. 
20  Crizele economice ale secolului XX: o  29  Aglietta, Michel.​Macroeconomie financiară: Finanţe, creştere şi 
paralelă istorică.  cicluri. Crizele financiare şi reglarea monetară​. Bucureşti: Coresi, 
2001 
21  Globalizarea, provocarea a societăţii  30  Boia Lucian, Sfarsitul lumii. O istorie fara sfarsit, Bucuresti, 1999. 
contemporane. 
22  Migraţia umană: cauze, intensitate,  31  Muntean, A., Psihologia dezvoltării ​umane,​ ​Editura​ Polirom, Iaşi, 2006. 
consecinţe. 
23  Internetul de la aplicaţie militară la mod de  32  THOVERAN, Gabriel, Comunicarea politica azi. ​Editura​ Antet, Oradea, 
viaţă.  1996. 
24  Ecumenismul, o soluţie de criză spirituală?  33  Gheorghe Petraru, ​Misiologia Ortodoxă. Revelaţia divină şi misiunea 
Bisericii, E
​ ditura Panfilius, Iași, 2002 
25  „Think green“, religia viitorului?  34  Radu Preda, “Ecologia. Un capitol de teologie socială”, în Mircea Gelu 
Buta (coord.), ​Teologie şi ecologie​ (= Medicii şi Biserica 5), 
Renaşterea, Cluj-Napoca, 2007, pp. 123-156. 
26  Pluralizarea modelelor familiale în Europa  35  Elisabeta Stănciulescu, Sociologia educaţiei ​familiale,​ ​Editura​ Polirom, 
contemporană  Iaşi, 2002 
 
9. Instaurarea comunismului în Europa. Reacţii adverse.  
Dupa al II-lea razboi mondial lumea a fost impartita dupa expresia lui Jdanov in doua lagare: lagarul comunist si cel capitalist.In fiecare lagar 

6 

 
 exista o super putere: SUA si URSS. Este inexact sa socotim conferinta de la Ialta, momentul exact al impartirii lumii in zone de influenta.”Spiritul 
de la Ialta” a existat si inainte de Ialta.Aparut la Teheran, unde a fost definit conceptul de ocupare militara care trebuia sa determine zona de 
influenta, ideea a fost hotarata de Churchill si de Stalin in mai 1944, apoi a fost confirmata la 12 oct. 1944, odata cu “aranjamentul” dintre cele 
doua parti. Conferinta a avut loc inainte de terminarea razboiului si in momentul in care operatiunile militare erau favorabile sovieticilor.Armata 
Rosie inainta prin Polonia pana la Oder la cca 100 de km de Berlin si ocupa in acelas timp Budapesta. Lordul Gladwyn Jebb declara: Ialta a fost 
ocazia URSS-ului sa inghita Europa de Est ”au inghitit-o dar nu au  
digerat-o”. 
10. Proletcultismul şi societatea românească. 
Atitudine​a ​față​ ​de​ ​problemele​ ​artei​ ș​ i​ ​culturii​ ​in​ România, urma modelul comunist ​care​ ​respingea​ ​întreaga​ ​moștenire​ ​culturală​ ​a​ ​trecutului​, 
susținând​ ​că​ ​ea​ ​nu​ ​este​ ​utilă​ p
​ oporului​, ​și​ ​propaga​ ​ideea​ ​creării​ ​unei​ ​culturi​ "​pur​ ​proletare​", ​a​ ​unor​ ​opere​ ​artistice​ ​inspirate​ ​numai​ ​din​ ​procesul​ ​de 
producție​, ​reflectat​ ​adesea​ ​în​ ​mod​ s​ implist​ ​și​ ​vulgarizator​.  

11. Opinia publică occidentală şi comunismul: partizanat sau adversitate?  

Publicistul şi politologul britanic John Laughland este unul din autorii care nu numai că pun sub semnul întrebării teza necesităţii istorice a 
globalismului, dar chiar afirmă că acesta nu reprezintă altceva decât o reminiscenţă şi o reanimare a doctrinelor şi a dezideratelor influenţate de 
comunism. Paradoxal este că responsabil pentru acest lucru nu este nimeni altul decât Vestul. În articolul ​On Marxism​, apărut în săptămânalul 
conservator britanic ​The Spectator,​ John Laughland documentează teoria potrivit căreia, în urma căderii Zidului Berlinului a avut loc o 
contaminare a societăţii occidentale cu ​virusul​ revoluţiei permanente. Autorul identifică în discursul şi în acţiunile unor oameni politici din 
Occident principii de factură „marxist-leninistă” deghizate în haine conservatoare. 
12. „Războiul rece“ şi cultura europeană. 
Zidul ridicat in timpul Razboiului Rece a dominat relatiile Est-Vest dupa al Doilea Razboi Mondial si pina in 1989, blocind si obturind inclusiv 
perspectiva asupra artei. Cortina de fier a separat Europa si pe plan artistic, fiind marcata de oportunism, carierism si servilism. In fapt, toate 
cartile scrise pina acum despre arta secolului al XX-lea sint pura maculatura; pe de o parte, ele uzurpa realizarile importante ale artei 
est-europene, tratindu-le din perspectiva tendintelor vestice, pe de alta, ignora pur si simplu o buna parte din ele. Arta europeana a secolului al 
XX-lea s-a scris pina acum dintr-o perspectiva unica, anume din perspectiva vestica a Razboiului Rece.  
13. Zidul Berlinului: simbolism şi reprezentări.  
Crearea Zidului Berlinului a fost un dezastru propagandistic pentru Germania Răsăriteană și pentru ​blocul comunist​ ca un tot. Zidul a reprezentat 
un simbol al tiraniei comuniste insistent afișat în ​lumea occidentală​, în special după împușcarea câtorva evadați intens mediatizată. Liberalizarea 
politică de la sfârșitul ​deceniului al nouălea​, asociată cu declinul Uniunii Sovietice, a dus la relaxarea restricțiilor la trecerea frontierei 
est-germane, care au dus în cele din urmă la demonstrații de masă și căderea guvernului comunist.  
14. Mitul „generaţiilor sacrificate“ de către sistemele totalitare. 
Definiţie cu carcarter definitiv? „Cei care s-au născut imediat după cel de-al doilea război mondial, care au prins un pic de Beatles și Rolling 
Stones, dar cărora până la urmă comunismul le-a fărâmat orice ideal pe la începutul anilor ’80. Acești oameni sunt oamenii gri. Sunt părinții noștri. 
Sunt cei ai căror ochi zâmbesc trist“.  
15. Anglia, un „cal troian“ al Europei? 
Anglia a incercat sa adere la Piata Comuna (mai tirziu UE), dar a fost blocata de Franta (in mod personal de generalul Charles de Gaulle). La 
inceputul anilor '70, dupa moartea generalului Charles de Gaulle, Anglia a reusit sa adere la Piata Comuna (mai tirziu UE). Incă de la inceput, 
6 

 
 Anglia a reusit sa faca opinie separata fata de UE, intarind convingerea ca apartenenta Albionului la EU are menirea de a slabi pozitia UE in lume.
 
16. Crizele economice ale secolului XX: o paralelă istorică.  
Comentatorii economici occidentali au subliniat deja similitudinile între problemele de acum ale instituţiilor bancare si de credit din Statele Unite 
si Marea Criză din anii 1929-1933. În secolul XX a existat, în mod cert, o legătură între crizele economice si războaiele „calde“. Marea Criză din 
anii ’30 a fost urmată la scurt timp de cel mai devastator război din istorie. Dacă Marea Criză din 1929-1933 are ca termen de comparaţie cel de-al 
Doilea Război Mondial, atunci crizele economice din ultimele două decenii (criza financiară din Extremul Orient din 1997, criza economică din 
Argentina, criza din Mexic si, nu în ultimul rând, actuala stare de febră a economiei mondiale generată de situaţia din Statele Unite ale Americii) 
seamănă cu conflictele militare desfăsurate în ultimul timp (războaiele din Afganistan si Irak, cele din fosta Iugoslavie, cel din Georgia). 
17. Globalizarea, provocarea a societăţii contemporane.  
Globalizarea este termenul întrebuințat pentru a descrie un proces multicauzal care are drept rezultat faptul că evenimente care au loc într-o 
parte a ​globului​ au repercusiuni din ce în ce mai ample asupra societăților și problemelor din alte părți ale globului. O dezbatere intre national si 
universal in contextul globalizarii este mai mult decat binevenita. 
18. Migraţia umană: cauze, intensitate, consecinţe.  
Deplasările masive, într-o perioada relativ redusă, creează situaţii sociale ale căror consecinţe trag primele semnale de alarmă, generând ideea 
unei anumite reglementări a imigraţiei în ansamblu.  
19. Internetul de la aplicaţie militară la mod de viaţă.  
In conditiile Razboiului Rece, realizandu-se importanta strategica a informatiei si a calculatoarelor, in anul 1968, in SUA a aparut ideea crearii unei 
retele de calculatoare. S-a dorit realizarea unei structuri formate din calculatoare aflate in diferite puncte din SUA si care sa fie interconectate in 
asa fel incat, in caz de razboi sau de calamitate naturala, nici unul dintre calculatoare sa nu ramana izolat. 
20. Ecumenismul, o soluţie la criza spirituală contemporană?  
Ecumenismul, ca idee, a aparut la mijlocul sec. XIX în Anglia si America, propunându-si sa uneasca diferitele confesiuni crestine ce se 
autointituleaza gresit "biserici". Mai târziu, în 1948, la Adunarea de la Amsterdam, s-a hotarât fondarea asa-numitului "Consiliu Mondial al 
Bisericilor", cu sediul la Geneva. Termenul de ecumenism a fost introdus la Congresul de la Edinburgh (Scotia) în 1910, Congres al organizatiei 
I.M.K.A. condusa de cunoscutul lider francmason John Mott (1865-1955) care a si prezidat lucrarile acestui congres. 
21. „Think green“, religia viitorului? 
Ecologia serveşte în momentul de faţă drept pretext sau catalizator în dialogul interreligios, după cum reiese dintr-un articol al lui Louis 
Vaillancourt, profesor la Facultatea de teologie din cadrul Universităţii Sherbrooke, Canada. Din 1970, cele două variante au contribuit, în măsuri 
diferite, la sensibilizarea Vestului din punct de vedere ecologic. Creştinismul a insistat asupra componentelor etice, teologice şi spirituale ale 
problematicii ecologice, în timp ce noile mişcări cultural religioase, precum New Age, au acordat o importanţă centrală, în faptă şi în spirit, 
ecologiei.  
22. Pluralizarea modelelor familiale în Europa contemporană 
Accentuarea proceselor de disolutie a familiilor, aparitia familiilor monoparentale, a altor tipuri de uniuni conjugale decât cuplul legitimat oficial 
- au dus la precaritatea economica si sociala a unor tipuri de familii, precaritate ce face necesar sprijinul statului, creste numarul copiilor afectati 
de divort si separari, creste numarul de familii monoparentale (si a celor aparute ca urmare a nasterilor ilegitime), creste numarul familiilor 
recompuse.  

6 

 
 

OBIECTIVE SPECIFICE 
 
Înţelegerea şi reprezentarea timpului şi a spaţiului în istorie 
Cunoaşterea şi interpretarea surselor istorice 
Investigarea şi interpretarea faptelor şi a proceselor istorice 
Înţelegerea şi utilizarea adecvată a limbajului de specialitate  
Stimularea curiozităţii pentru studiul istoriei şi dezvoltarea atitudinilor pozitive faţă de sine şi faţă de ceilalţi 
 
 
ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE 
 
● construirea de axe cronologice, grafice şi tabele sinoptice;  
● elaborarea unui comentariu folosind o cronologie prestabilită; 
● compararea de hărţi care prezintă acelaşi spaţiu istoric. 
● exerciţii de lectură critică a diferitelor tipuri de surse istorice; 
● utilizarea dicţionarelor, a culegerilor de documente, a enciclopediilor pentru înre gistrarea referinţelor bibliografice; 
● comentarea influenţei unor descoperiri istorice asupra faptelor istorice. 
● utilizarea de surse de informare diferite pentru analiza unui fapt sau proces istoric; 
● folosirea de surse istorice pentru identificarea aspectelor vizibile şi a celor as cun se ale schimbărilor; 
● discuţii în grup pentru realizarea planului unei cercetări. 
● asumarea rolului unei personalităţi şi realizarea unor comentarii şi dialoguri ale acesteia. 

STANDARDE curriculare de performanţă 

  OBIECTIVE CADRU    STANDARDE 
1.  Înţelegerea şi reprezentarea  S  
timpului şi a spaţiului în istorie  .

6 

 
 1 
U
t
i
l
i
z
a
r
e
a 
i
n
f
o
r
m
a
ţ
i
i
l
o
r 
p
r
o
v
e
n

6 

 
 i
t
e 
d
i
n 
h
ă
r
ţ
i 
ş
i 
a
x
e 
c
r
o
n
o
l
o
g
i
c
e 
î
n 
c

6 

 
 o
m
e
n
t
a
r
e
a 
u
n
u
i 
f
a
p
t 
i
s
t
o
r
i
c 
2.  Cunoaşterea şi interpretarea    S.2 Folosirea de surse istorice multiple pentru a comenta un eveniment şi/ sau un 
surselor istorice  proces istoric 
3.  Investigarea şi interpretarea    S.3 Identificarea unor analogii între evenimente din trecut şi situaţii prezente 
faptelor şi a proceselor istorice  S.4 Comentarea elementelor comune şi a dife ren ţelor legate de mai multe fapte 
istorice 
4.   Înţelegerea şi utilizarea    S.5 Prezentarea unor fapte şi procese istorice fo losind modalităţi diferite de 

6 

 
 limbajului de specialitate  comunicare 
S.6 Raportarea critică la opiniile altora şi revizuirea propriilor opinii în funcţie de 
context 
 
 

6