Sava Alexandru

Filipas Alexandru
Prescura Raluca
n Dezvoltarea agriculturii a început
acum aproximativ 10.000 de ani
în Orientul Mijlociu, odată cu
sfârşitul erei glaciare. Oamenii
acelor vremuri au fost cei dintâi
consumatori de pâine. Arheologii
au descoperit, de-a lungul
timpului, cavităţi umplute cu
boabe de grâu în zonele în care
înfloreau civilizaţiile anilor 8.000
î.Hr.
n

n Primele pâini au fost obţinute

probabil în mod accidental, dintr-o
compoziţie coaptă de făină (din
diferite grâne) amestecată cu apă.
n Obiceiul coacerii pâinii nedospite a fost preluat de
egipteni, unii dintre cei mai mari cultivatori de
grâne din Antichitate. S-a descoperit că egiptenii
au fost primii care au reuşit să obţină un soi de
pâine dospită cu ajutorul fermenţilor naturali, în
jurul anului 3.000 î.Hr. Grâul conţinând suficient
gluten necesar creşterii aluatului a determinat
cultivarea lui pe cele mai mari suprafeţe pe
malurile Nilului.
 sorg
n De pâinea de grâu beneficiau numai
persoanele înstărite, clasa mijlocie
având parte de un fel de “lipii”
obţinute din făină de orz, iar cei
săraci mâncând pită din sorg.
Pâinea nu era doar un simplu
aliment. Ea avea şi o valoare
însemnată ca monedă de schimb,
sclavii care au ajutat la ridicarea
piramidelor fiind plătiţi în pâini.
Tot în nordul Africii au apărut
primele cuptoare care permiteau
coacerea mai multor bucăţi de
pâine odată, egiptenii ajungând să
producă aproximativ 30 de tipuri
de pită.
n După mai bine de 3.000 de ani apăreau primele bresle ale
brutarilor, de data asta în Imperiul Roman. Aceştia
produceau pâine pentru toate păturile sociale, inclusiv
pentru săraci şi pentru cei care duceau lipsă de hrană în
vremuri de foamete. Însă, ca şi în Antichitate, bogaţii
consumau pâinea cea mai albă, obţinută din cea mai
scumpă făină de grâu, acest aliment fiind considerat
mult mai important decât carnea.
n În Evul Mediu, pâinea făcea parte din
serviciul de masă, sub formă de farfurie
absorbantă. Astfel, mâncărurile erau
servite pe un blat rotund din aluat, care
la finalul ospăţului putea fi consumat sau
dat hrană la câini. În secolul al XV-lea
acest blat din făină a fost înlocuit cu
unul confecţionat din lemn.
n Dacă în Antichitate pâinea era
dospită cu ajutorul
fermenţilor naturali, precul
dioxidul de carbon din aer, la
începutul secolului al XIX-lea
avea să fie descoperită
planta care urma să devină
ingredientul principal pentru
plămădeală – drojdia.
Aceasta producea dioxid de
carbon în timpul reacţiei de
transformare a
carbohidraţilor în alcool.
n Conceptul pâinii feliate a fost
introdus la începutul secolului
al XX-lea de Otto Frederick
Rohwedder, care a creat
ulterior şi prima maşină de
feliat. Brutarii aveau temerea
că pâinea feliată se va usca
prea repede şi de aceea au
acceptat noua formă mai
târziu după ce prima maşină
de tăiat împacheta apoi feliile
de pâine.Aparatul a fost
construit în 1928 de acelaşi
inventator.
n Obiceiul frământării
pâinii datează
încă din Antichitate . Egiptenii au
fost primul popor care a
obţinut pâine dospită.
n

n Dacă în trecut pâinea pe vatră

era considerată depăşită,
astăzi ea este la mare căutare
datorită calităţii sale superioare.
n Începutul secolului al
XXI-lea este marcat
de creşterea rapidă
a consumului pâinii.
Diversificarea
consumului este din
ce în ce mai mare,
datorită apariţiei a
sute de sortimente
de panificaţie.
Peisaje cu pâine

forme de pâine