Ministerul Educației, Culturii și Ceretării al Republicii Moldova

Centrul de Excelență în Informatică și Tehnologii Informaționale

Studiu individual nr.3

Tema: Elasticitatea cererii în funcție de preț

Verificat: Elaborat:
Popa Aliona Focșa Alexandrina
C-1542

Chișinău 2018
 Elasticitatea cererii în funcție de preț
Analiza principalelor elemente ale mecanismului de funcţionare a pieţei se bazează pe cercetarea
interacţiunii dintre cerere şi ofertă. Modificările înregistrate în cerere şi ofertă sub influenţa factorilor preţ
şi non-preţ influenţează echilibrul pieţei. Prezintă interes nu doar direcţia modificărilor, dar şi mărimea
sensibilităţii, intensităţii reacţiei consumatorului şi producătorului la aceste modificări.

Conţinutul elasticităţii
Pentru a defini elasticitatea este suficient să existe o relaţie cauză–efect presupusă între două variabile.
Elasticitatea se referă la un raport între schimbările relative a două variabile şi nu la un raport între
schimbările absolute ale acestora.
Elasticitatea reprezintă variaţia procentuală a variabilei dependente ca urmare a unei variaţii a
variabilei independente cu un procent.
Noţiunea de elasticitate a fost împrumutată din fizică şi aplicată la teoria economică de A.Marshall,
care a propus evaluarea ei printr-un coeficient, denumit coeficient de elasticitate.
Coeficientul de elasticitate reflectă cu câte procente s-a modificat variabila dependentă Y în urma
modificării variabilei independente X cu un procent. Formula cea mai generală a coeficientului de
elasticitate este următoarea:

unde: ;

Coeficientul elasticităţii poate avea valori de la -∞ până la +∞ .

Elasticitatea cererii
Reacţia cererii la modificarea factorilor ei de influenţă a primit denumirea de elasticitate a cererii .
Această reacţie poate fi calculată cu ajutorul coeficientului de elasticitate a cererii prin următoarea
formulă:

,
unde E D – reprezintă coeficientul elasticităţii cererii, ΔQ D % – modificarea cu un procent a cantităţii
cerute; ΔF % – modificarea cu un procent a valorii factorului de influenţă.

Deoarece consumatorii reacţionează prompt la modificările intervenite în preţuri şi în mărimea

veniturilor personale, deosebesc următoarele tipuri ale elasticităţii cererii:
 elasticitatea cererii în funcţie de preţ ;
 elasticitatea cererii în funcţie de venit ;
 elasticitatea încrucişată a cererii .

Elasticitatea cererii în funcţie de preţ

Elasticitatea cererii în funcţie de preţ reflectă gradul de sensibilitate a mărimii cererii de consum faţă
de un anumit bun economic, determinată de modificarea preţului acestuia, cu condiţia respectării
principiului ceteris paribus.
Coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de preţ ( ) arată cu câte procente va creşte sau se va reduce
cantitatea cerută de bun (ΔQ D %) ca rezultat al modificării cu un procent a preţului bunului dat (ΔP%):
 .
De exemplu, dacă preţul bunului economic scade cu 3%, iar cantitatea cerută creşte cu 7%,
coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de preţ va constitui:

,.
Sau, dacă elasticitatea cererii în funcţie de preţ constituie (–2), atunci o majorarea cu 5% a preţului
bunului economic va contribui la diminuarea cantităţii cerute cu 10%:

,
Cu cât sensibilitatea consumatorului faţă de preţ este mai mare, cu atât cererea este mai elastică,
mărimea absolută a coeficientului de elasticitate devenind mai mare. Şi invers, o reacţie mai redusă a
consumatorului faţă de modificarea preţului determină un coeficient de elasticitate mai mic. Dacă
modificarea preţului tinde la zero, atunci relaţia ΔQ D / ΔP devine echivalentul funcţiei derivatea cererii

după preţ: . Astfel, din punct de vedere matematic, elasticitatea poate fi exprimată prin

relaţia: .
Deoarece pentru marea majoritate a bunurilor economice (cu excepţia bunurilor Giffen şi Veblen),
între cantitatea cerută de bunuri şi preţul acestora există o dependenţă inversă, coeficientul elasticităţii
cererii în funcţie de preţ va avea semnul negativ (–). De obicei, economiştii ignoră semnul coeficientului
de elasticitate, acordând importanţă mărimii absolute a acestuia. Deci, coeficientul de elasticitate este egal
cu valoarea absolută a raportului dintre modificarea procentuală a cantităţii cerute şi modificarea
procentuală a preţului.
Elasticitatea cererii poate fi calculată fie într-un anumit punct al curbei cererii, fie pe un interval.
Decizia de a utiliza o metodă sau alta depinde de scopul dorit a fi atins. Oricum, în ambele cazuri
elasticitatea cererii exprimă reacţia consumatorului la modificarea preţului bunului.

Tipurile elasticităţii cererii în funcţie de preţ

În funcţie de valoarea coeficientului elasticităţii cererii ca funcţie de preţ, economiştii deosebesc
următoarele tipuri de cerere:
 elastică;
 inelastică (rigidă);
 cerere cu elasticitate unitară;
 perfect elastică;
 perfect inelastică.
Cererea se consideră elastică dacă o modificare procentuală a preţului duce la o modificare
procentuală mai mare în cantitatea cerută, astfel încât mărimea coeficientului de elasticitate este mai mare
de o unitate:
De exemplu, dacă la o majorare a preţului cu 15% cantitatea cerută scade cu 60%, coeficientul de
elasticitate va avea valoarea (–4):

Prin urmare, consumatorii reacţionează prompt la modificarea preţului şi orice creştere sau scădere cu
un procent al preţului va determina o diminuare sau majorare de 4% a volumului de bunuri consumate.
Drept exemple de bunuri care au o cerere elastică la preţ sunt mobila, obiectele de lux, automobilele,
imobilul, blănurile naturale, articolele giuvaiere, bunurile care au substituenţi ş.a.
Cererea se consideră inelastică dacă o modificare procentuală a preţului determină o modificare într-o
măsură mai mică a cantităţii cerute din partea consumatorului, astfel încât mărimea coeficientului de
elasticitate este mai mică de o unitate .
 De exemplu, la o diminuare a preţului cu 15%, cantitatea cerută creşte cu 5%. În acest caz coeficientul
de elasticitate va constitui (–0,33).

Orice majorare sau diminuare procentuală în preţ va determina o scădere sau creştere de 0,33% în
cantitatea cerută din bunul dat. O astfel de situaţie poate fi explicată printr-o indiferenţă a consumatorului
la modificările înregistrate în preţul bunului sau serviciului dat. Exemple de bunuri care posedă o cerere
inelastică în funcţie de preţ pot fi: bunurile de primă necesitate, medicamentele, bunurile cu grad redus de
substituibilitate, cum ar fi sarea, energia electrică, petrolul ş.a.
Cererea se consideră cu elasticitate unitară când modificarea procentuală a preţului determină o
modificare în aceeaşi măsură în cantitatea cerută, respectiv coeficientul de elasticitate devine unitar:
De exemplu, creşterea preţului cu 2,5% determină o reducere de 2,5% a volumului cererii:

Dacă o variaţie nesemnificativă a preţului contribuie la o modificare destul de semnificativă în

mărimea cantităţii cerute, cererea acestui bun este considerată perfect elastică . Coeficientul de
elasticitate a cererii în funcţie de preţ tinde la infinit: situaţie în care curba cererii este o linie orizontală.
Cererea la bunurile unei firme de talie mică pe o piaţă perfect concurenţială, posedând un segment
destul de modest în volumul vânzărilor pe piaţă, poate servi drept exemplu de cerere perfect elastică.
Chiar şi o modificare foarte minoră în majorarea preţului poate contribui la o diminuare destul de mare în
volumul bunurilor vândute, şi invers – o diminuare neesenţială în preţ poate provoca o majorare infinit de
mare a volumului de bunuri vândute.
Cererea este considerată perfect inelastică în funcţie de preţ, dacă mărimea cererii nu reacţionează la
modificările în factorul preţ. În acest caz, coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de preţ este zero:
situaţie în care curba cererii este o linie verticală.
Exemple de bunuri ce posedă o cerere perfect inelastică sunt drogurile, precum şi bunurile vitale care
asigură continuitatea vieţii, cum ar fi insulina pentru persoanele diagnosticate cu diabet zaharat.
Reprezentările grafice ale fiecărui tip de elasticitate sunt prezentate în figura 3.1.

a) Cerere elastică ΔP% <ΔQ%

b) Cerere inelastică
ΔP% >ΔQ%
 c) Cerere cu elasticitate unitară
ΔP% =ΔQ%

d) Cerere perfect elastică

ΔP% =0

e) Cerere perfect inelastică

ΔQ%=0

Factorii de influenţă a elasticităţii ofertei în funcţie de preţ

Caracterul elasticităţii ofertei depinde de următorii factori:
Factorul timp este considerat cel mai important factor de influenţă a elasticităţii ofertei. Deoarece este
nevoie de timp pentru ca firmele să-şi adopte cantităţile produse, oferta unui bun va fi cu atât mai elastică,
cu cât perioada de timp avută în vedere este mai mare. Se disting trei perioade de timp:
 Perioadă ultra scurtă – oferta se limitează la cantităţile deja disponibile de pe piaţă şi nu poate fi
extinsă chiar dacă survine o creştere substanţială în preţ. Ca urmare, oferta este perfect inelastică în
funcţie de preţ.
 Perioadă scurtă – se caracterizează printr-o ofertă inelastică, existând o limită până unde oferta
poate creşte. Această limită este determinată de capacităţile de producţie ale întreprinderii care
rămân nemodificate. O creştere nesemnificativă în ofertă se poate obţine printr-o utilizare intensivă
a capacităţilor de producţie.
 Perioadă lungă – se caracterizează printr-o ofertă elastică datorită posibilităţilor firmelor de a se
adapta la condiţiile pieţei. Firmele existente se pot extinde, iar altele noi pot intra pe piaţă. Pe
termen lung se modifică programele de producţie şi de investiţii.

Excesul de capacitate şi stocurile nevândute

Pe termen scurt este posibil ca ofertele să crească substanţial, dacă există un segment de forţă de
muncă neutilizată sau un utilaj nefolosit (factori cunoscuţi drept exces de capacitate). În mod similar, dacă
industria a acumulat un stoc mare de bunuri nevândute, ofertele pot imediat să crească. Ca urmare, oferta
va fi cu atât mai elastică, cu cât excesul de capacitate şi nivelul stocurilor nevândute sunt mai mari.
 Gradul de mobilitate a resurselor economice
Orice creştere a ofertei înseamnă un transfer de factori de producţie de la un tip de utilizare spre altul.
Există totuşi diferite probleme care pot limita mobilitatea factorilor. Forţa de muncă poate să respingă
ideea de a-şi părăsi familia ori poate avea nevoie de recalificare înainte de a fi aptă pentru o nouă
ocupaţie. De asemenea, echipamentul folosit în anumite scopuri se poate dovedi total nepotrivit pentru
altele.
Tocmai această eterogenitate a muncii şi capitalului limitează mobilitatea resurselor. În unele industrii
aceasta nu constituie o problemă serioasă şi, dacă este timp suficient, oferta poate fi elastică. În multe alte
industrii însă, munca ar putea solicita o recalificare complexă, iar echipamentul ar putea necesita o
înlocuire completă. În asemenea cazuri, oferta va fi inelastică, deşi nu pentru o perioadă foarte lungă de
timp.