PSIHOLOGIA EDUCATIEI

Curs

Lect.univ.dr.Claudia Hanga

Obiectivele cursului de Psihologia Educatiei:

Studentii vor fi capabili sa:

 Caracterizeze psihologic varstele scolare

 Defineasca si descrie notiunile de :reper psihogenetic, personalitate,temperament, caracter,

aptitudine, invatare,motivatie, creativitate, consiliere, comunicare psihopedagogica

 Sa circumscrie sfera urmatoarelor concepte:obsevatie, anamneza, experiment, test

psihologic, convorbire, chestionar, ca metode de cunoastere psihologica a elevilor

Continut:

 Dezvoltarea psihicului in ontogeneza:factorii dezvoltarii psihice;paradigme ale

dezvoltarii;stadialitatea din perspectiva lui Kohlberg,Piaget;caracterizarea generala a
pubertatii si a adolescentei

 Sistemul de personalitate; delimitari conceptuale;perspective de abordare a

personalitatii(Eysenck, Freud, Rogers); dimensiuni ale personalitatii: temperament, caracter,
aptitudini, inteligenta ca aptitudine generala; rolul expectantelor in dezvoltarea personalitatii

 Invatarea; definitii ale invatarii; teorii ale invatarii;tipuri de invatare

 Aspecte motivationale ale invatarii in scoala:definirea conceptuala;tipuri de motivatie;motive

fundamentale pentru procesul educative

 Creativitatea, cultivarea creativitatii la elevi;delimitari conceptuale;fazele procesului

creator;factorii creativitatii;cultivarea creativitatii la elevi

 Comunicarea didactica;indici ai comunicarii nonverbale;principalele caracteristici ale

comunicarii defectuoase;principiile de baza ale unei bune comunicari

 Notiuni de consiliere psihopedagogica;caracteristici ale consilierului;analiza

tranzactionala(Berne);perspectiva cognitivista a lui Beck asupra consilierii
 DEZVOLTAREA PSIHICULUI IN ONTOGENEZA

4.Educatia-factor determinant al dezvoltarii psihoindividuale

5.Stadiile dezvoltarii psihice din perspectiva generala

6.Stadiile dezvoltarii psihice din perspectiva lui Piaget

7.Stadiile dezvoltarii psihice din perspectiva lui Kohlberg

8.Descrierea generala a adolescentei si a pubertatii

9.Exigente educative pentru perioada pubertatii si a adolescentei

Introducere:

In acest capitol sunt evidentiate importanta celor trei factori ai devenirii umane: ereditatea, mediul si
educatia. Acesti trei factori amprenteaza in mod diferit fiinta umana, conferind unicitate fiecareia
dintre acestea.De asemenea sunt ilustrate cateva dintre cele mai semnificative abordari ale
stadialitatii, respectiv cea piagetiana, cea din perspectiva lui Kohlberg, si cea dintr-o perspectiva
generala. Nu in ultimul rand, sunt creionate cateva dintre cele mai relevante trasaturi ale varstelor
pubertatii si adolescentei, etape de varsta de maxim interes pentru majoritatea viitoarelor cadrelor
didactice.
Concepte cheie: paradigme de dezvoltare, ereditate, mediu, educaţie formală, nonformală,
informală,stadii de dezvoltarea psihica, pubertate, adolescenta

1.Teorii privind educabilitatea

Dezvoltarea psihologica a fiinţei umane este o rezultantă a interacţiunii mai multor factori:

a) interni: -ereditatea

b) externi: -mediul -intern

-extern

-educaţia

ponderea lor fiind diferită atat de la un individ la altul cat şi de la un stadiu la altul. Gradul de
implicare a acestor factori a fost abordat in mod diferit de literatura de specialitate , constituindu-se
cateva paradigme:

Paradigma sceptică sau organicistă, avandu-i ca reprezentanţi de seama pe Platon, Aristotel,

Galton, Stanley Hall, Thorndike, accentuează rolul factorilor ereditari , susţinand că dezvoltarea
copiilor se produce aproape in totalitate ca rezultat al influenţelor genetice, celorlalţi doi factori
revenindu-le un rol redus.Esenţa acestei paradigme s-ar putea concentra in urmatoarea afirmaţie
(cit. “”Introducere in psihologia contemporana””, N.Hayes, S.Orrell, 1997): “”Recunoaşteţi
individualitatea copilului dumneavoastră ca atare şi abandonaţi ideea că i-o puteţi produce (altfel
decat prin moştenire), sau i-o puteţi modifica in mod esenţial””.

Paradigma optimistă sau mecanicista are drept exponenţi pe J.Locke, Helvetius, Rosenzweig,
Watson, Skinner, Bandura, şi promovează un optimism naiv, accentuand in mod exagerat rolul
mediului in ansamblul celor trei factori. Ideea ei conducatoare se poate rezuma astfel (cit.
“”Introducere in psihologia contemporana””, N.Hayes, S.Orrell, 1997) :’”Cu o duzină de copii
sanatoşi(..)garantez că iau pe oricine la intamplare şi il pregătesc să devina orice fel de specialist,
doctor, avocat, şi da ,chiar şi un cerşetor sau hoţ, fără să tin cont de talentul sau, de inclinaţii, de
afinitati, de capacitate, de vocatii şi de rasa predecesorilor săi””.

Paradigma interacţionistă sau realistă reuşeste să concilieze cele doua paradigme anterioare, şi
are drept reprezentanţi principali pe: Freud, Wallon, Vigotski, etc.Acest curent acorda o pondere
insemnată tuturor celor trei factori mai sus menţionaţi, rezervand totuşi educaţiei un rol
conducator.

Modele
explicative ale
dezvoltării
(L.Iacob, Ereditate-Mediu
A.Cosmovici,1998)
Educaţie

Educaţie Mediu-
Ereditate

Educaţie-Mediu-Ereditate
2.Ereditatea- premisă naturală a dezvoltării psihoindividuale

Ereditatea se referă la elementele de specificitate care sunt transmise de la antecesori la

succesori sub forma codului genetic.

Transmisia genetică se referă la faptul că genele organismului conţin AND(acid dezoxiribonucleic).

Aceste substanţe sunt alcatuite la randul lor din gene.Genele sunt cele care poarta informatii asupra
dezvoltarii biologice a organismului. Fiinţele umane au 23 de perechi de cromozomi (46 in
total),jumatate mosteniti pe linie paterna. Există situaţii in care apare un cromozom in momentul
concepţiei, ca de exemplu in sindromul Down. Hayes şi Orrel (op.cit.)precizează că in urma unei
cercetari recente s-a sugerat că aproximativ 60% dintre copiii cu sindromul Down întampină doar
dificultaţi uşoare de invaţare, numeroase dificultaţi in acest sens fiind in mare măsură depaşibile
dacă incă din primul an din viaţă se intervine cu o instruire specială. Rezultatele slabe ale acestor
copii(susţin aceiaşi autori) s-ar datora expectanţelor scăzute ale adulţilor, şi a unei insuficiente
stimulări intelectuale şi fizice din partea acestora.

In acest context se impune şi precizarea că genotipul presupune cantitatea de informaţie

stocată intr-o celulă neactivată in timp ce fenotipul este rezultatul interacţiunii dintre genotip şi
mediu. Psihicul aparţine fenotipului intrucat presupune interacţiunea dintre genotip şi
mediu.(Allport, 1981). Deci, in momentul conceperii sunt implicate atat jumătate din materialul
cromozomiam de la mamă, cat şi jumătate de la tată, şi printr-un mechanism de de selectie a
genelor, unele dintre ele sunt dominante, iar altele sunt recesive.(potenţiale). Acestea din urmă se
pot reactualiza la succesori. Cu alte cuvinte, genotipul reprezintă programul informaţional al unui
individ, iar actualizarea lui în contextual social se refera la fenotip.

Problematica eredităţii include anumite caracteristici dintre care cele mai de seama sunt:
 1.Ereditatea oferă mai degrabă predispoziţii şi potenţialităţi, şi mai puţin o transmitere
efectivă de trăsături ale antecesorilor.

2.Transmiterea insuşirilor morfologice şi biochimice este mai degrabă accesibilă

descrierii stiinţifice

3.Potenţialităţile pe care ereditatatea ni le oferă pot rămane în faza de latentă pe

parcursul vieţii in lipsa unui factor activator sau se pot manifesta efectiv.

4.Ereditatea oferă aşa numitele””perioade sensibile””ïn care intervenţia mediului este

optimă.

Nefructificarea acestor perioade poate impiedica realizarea unei anumite achiziţii (de exemplu
achiziţia limbajului trebuie să fie realizată intr-un anumit moment optim al copilariei) un exemplu
elocvent in acest sens este numit “”proces de imprimare””. Cercetătorii au demonstrat că bobocii de
gască dezvoltă un ataşament faţă de orice observă a fi in mişcare (“”mama gască””, fiinţa sau chiar
un obiect neinsufleţit aflat in mişcare), cu condiţia că acesta să fie situat in preajma bobocilor in
momentul ieşirii acestora din găoace. Ei au numit acest proces””imprimare””, fiindcă bobocii păreau
a-şi fi format o impresie asupra obiectului ca şi cand acesta ar fi noua mamă.

Există deci o perioadă critică atat la fiinţele umane cat şi la cele animale, in care se formează
ataşamentul (in cazul de faţa ieşirea din ou);mai tarziu fenomenul nu ar mai avea loc.

Perioadele de formare a ataşamentului se constată în diferite tipuri de culturi: de exemplu în

anumite triburi din Uganda majoritatea copiilor erau puternic ataşati de mamă in jurul varstei de 6
luni. Mai toţi formau simultan ataşamente cu mai multe persoane, fiind îgrijiti şi de alţi adulţi.

In kibbutz-urile israeliene, incă din primul an de viata, copiii petrec o mare parte a timpului în
îngrijirea unei doici. Astfel, sugarii formează ataşamente puternice atat faţă de mamă cat şi faţă de
doici. In plus se stabilesc legături puternice şi cu ceilalţi copii, aceasta conducand ulterior spre o mai
mare implicare socială.

Importanţa ataşamentului-care reduce anxietatea şi asigura suportul afectiv in situatii de stres, se

evidenţiază nu doar in primii ani de viaţă, ci şi de-a lungul stadiilor vieţii. Oricum, relaţiile de
ataşament copil-părinte este de natură să influenţeze raporturile ulterioare ale copilului nu doar cu
proprii părinti, ci extrapoland, şi cu fraţii, cu anturajul, cu partenerii ulteriori de viaţa precum şi cu
proprii copii.(Birch A, 2000)

5.Rolul eredităţii in cazul unor procese psihice este mult mai pregnant decat in cazul altora (de
exemplu temperamentul, emotivitatea, sunt mai puternic amprentate de ereditate decat caracterul).

Intr-o măsură însemnată ereditatea antrenează şi aptitudinile deşi in acest caz un rol de seamă revine
şi factorului activator. S-au realizat de exemplu studii asupra moştenirii aptitudinilor de-a lungul
generaţiilor. In familia lui Bach din 57 de membri a 5 generaţii au aparut 15 compozitori remarcabili.
Johann Sebastian Bach a avut 20 de copii dintre care 10 au fost dotaţi muzical.

Exemplele pot continua şi in alte domenii: in matematică familia Bernoulli, in literatură familia
Dumas, ştiinţe ale naturii Darwin.
 6.Experienţele pe maimuţe ale unor oameni de ştiinţa care au studiat măsura in care antropoidele
sunt capabile să achiziţioneze limbajul specific uman. Rezultatele au demonstrat că ereditatea nu
poate fi depaşita,iar limitele ei pot fi doar extinse (ca şi in cazul prezentat), dar nici măcar primatele
nu au putut fi umanizate.

Dr.F.Patterson (cit. de S.Orrell, 197)a reusit printr-un experiment extins pe durata a 14 ani să inveţe o
gorila să posede un limbaj de 500 de cuvinte, plus 500 de semne în limbajul surdo-muţilor. Ea reuşise
chiar să elaboreze scurte propoziţii dar performanţele obţinute in acest caz au fost singular.

7. Expresiile faciale la om sunt universale, indiferent de cultura căreia persoana ii aparţine,

indiferent de timpul în care trăieşte (rasul, plansul).

8. Aportul eredităţii in dezvoltarea personalităţii se constată permanent in:

 Structura anatomo-morfologică a organismului uman

 Stadiile dezvoltării psihice
 Poziţia bipeda
 Metabolism
 Temperament, dinamica corticală
9. Acest aport poate fi studiat prin metoda gemenilor monozigoţi şi dizigoţi- la monozigoţi
există o foarte mare asemănare datorită faptului că ei provin, după cum se ştie dintr-un singur ou
fecundat(deşi intr-o anumită masură această metodă comportă anumite deficieţe întrucat în spaţiul
uterin unul dintre gemeni este întotdeauna dezavantajat, ceea ce va provova anumite carenţe), prin
studiul copiilor instituţionalizaţi,(comparandu-se inteligenţa acestora, avandu-se in vedere că in
acest caz condiţiile de mediu sunt aceleaşi), prin fenomenul adopţiei(comparandu-se nivelul de
inteligenţă al copiilor cu cel al părinţilor), prin ancheta familială(comparandu-se nivelul de inteligenţă
al părinţilor cu cel al copiilor proprii).

Studii recente au dus la posibilitatea geneticienilor de a produce organisme povenind dintr-

un singur părinte dezvoltand celulele intr-un mediu special şi extragand mesajul genetic continut de
AND-ul celulelor(clonare). Exemplarele născute în acest mod sunt întru totul identice, fără nici un fel
de variaţie. Multe plante au apărut in acest mod(exemplu kiwi a aparut dint-o planta originală care a
produs un fruct normal, iar apoi a fost clonată de mii de ori. Clonarea s-a realizat şi in lumea animală,
posibilităţile ingineriei genetice părand a fi nelimitate).

În ceea ce priveşte lumea umană deşi in momentul de faţă cercetătorii nu reuşesc să

simuleze condiţiile necesare clonării unui copil, posibilităţile ingineriei genetice sunt, dupa cum s-a
mai mentionat, practic nelimitate).

10. Aşa cum considera Zazzo, cu cat o funcţie psihică este mai complexă, cu atat rolul eredităţii
este mai puţin pregnant.

11. Acţiunea factorilor ereditari este mai pregnantă in primele etape ale dezvoltării, iar la
varsta mai înaintată această acţiune este mai puţin pregnantă şi o mare importanţă o au experienţele
dobandite.

12. In inţelegerea influenţelor genetice ale comportamentului, un aspect care poate fi adus in
discuţie este legat de procesul de maturizare. Genetic moştenim anumite caracteristici care devin
realităţi doar de-a lungul procesului mai sus menţionat.Dacă însă persoana este privată de anumite
necesitati, modificarile de maturizare pot fi afectate. Un exemplu in acest sens este anorexia care,
conform unor teorii presupune încercarea subconştientă a adolescentelor de a amana transformarile
corporale pe care maturitatea le implică şi de a-şi păstra trăsăturile infantile cat mai mult timp
posibil. Acest lucru demonstrează că schimbarile genetice pot fi afectate de influenţele mediului.

3. Mediul- cadrul sociouman al dezvoltarii psihoindividuale

Adam şi Eva erau inteligenţi? Se intreabă pe bună dreptate Alain Lieury. Intr-adevăr
cercetările(Washburn 1960, Holloway 1974), susţin că acum 50000 de ani “”homo sapiens”” avea
aceeaşi capacitate creativă ca şi cea a noastră, astfel incat perfomanţele intelectuale ale
exponenţilor umani ai civilizatiei actuale se datoreaza mediului (limbaj, cunostinţe literare, stiinţifice,
etc)fiind produsul unor invăţări ce se extinde de-a lungul mileniilor.

Cosmovici (1998) arăta că acţiunea mediului este multiplă : directă (referindu-se aici la alimentaţie şi
climă), şi indirectă (nivel de trai, grad de cultură şi civilizaţie).Aceste influenţe pot proveni din
mediul proximal(din imediata apropiere a omului), sau din mediul distal (aflat la distanţă).

Cu toate că unii autori definesc mediul ca fiind totalitatea influenţelor postnatale care se exercită
asupra individului, alţi specialişti extind sfera acestor influenţe nu doar la perioada postnatală ci şi la
cea prenatală.

Astfel, cercetări ştiinţifice renumite acordă şi mediului o pondere însemnată în dezvoltarea fiiniţei
umane.Din această perspectivă o clasificare a tipurilor de mediu ar arăta astfel:

Mediu a)------intern (intrautrerin)

 b)------extern :b1)-------fizic

b2)-------social

Mediul intern

Munteanu este unul dintre autorii romani de specialitate care subliniază importanţa acestui tip de
mediu. Ea arată insă, că deşi vechile civilizaţii au acceptat această importanţă, totuşi oamenii de
ştiinţă ai secolului nostru au avut nevoie de mult timp pentru a o accepta .

Astfel, in uter copilul este o fiinţa activă care incepand din saptamana a VI-a a existenţei sale
intrauterine””îşi pune bazele propriului său alfabet psihologic””.In al III-lea trimestru de viaţă
penatală copilul poate deja reacţiona senzorial, are deja un sistem amplu de invăţare, afectivitate,
memorie, inţelegere.

De asemenea, tonusul psihologic al mamei este capabil să influenţeze copilul; in privinţa

alcoolului, tutunului, drogurilor ingerate de mamă în perioada gravidităţii lucrurile sunt extreme de
bine cunoscute, astfel încat a devenit aproape un truism luarea lor in discutie.

Stresul emoţional al mamei are drept rezultat producerea adrenalinei, care determină o
vasoconstricţie care micşoreaza cantitatea de sange din placentă şi uter, ceea ce duce la o mai slabă
oxigenare a fătului.

Oricum, între mamă şi prunc se creează o legatură extrem de puternică incă din această etapă,
legatură care însă depinde de afecţiunea materna, capabila să creeze un adevarat scut pentru copil
impotriva agresiunilor externe.

Mediul extern

Mediul fizic
 Este repezentat de factori de climă, relief, flora, faună, alimentaţie, care contribuie la
dezvoltarea somatică şi psihică.Se cunosc astfel diferenţele care există între popoarele care trăiesc
într-o climă ca ldă şi umedă faţă de cele care trăiesc în zonele nordice şi reci. De asemenea o
alimentaţie deficitară influenţează nefast atat dezvoltarea fizica cat şi cea intelectuală.Studiile au
demonstrat că in Africa dezvoltarea intelectuală a copiilor este mult încetinită din cauza malnutriţiei,
întrucat proteinele(care conţin aminoacizi care la randul lor sunt precursorii neurotransmiţătorilor),
lipsesc intr-o mare masură.

Mediul social

Cuprinde totalitatea condiţiilor economice, politice,culturale care amprentează dezvoltarea

psihică.Există două mari direcţii prin care mediul social îşi exercită influenţele:

 asigură păstrarea achiziţiilor umane care s-au realizat de-a lungul istoriei, constituind un
adevarat depozit pentru experienţa umană
 “”aceste produse ale culturii concentrează în ele şi capacităţile psihice pe care le-au generat,
facilitand astfel transmiterea lor de la o generaţie la alta””, susţine I.Nicola(1992) referindu-
se la cel de-al doilea tip de influenţe pe care mediul social il exercită asupra
omului.Influenţele care se exercită in timp asupra speciei umane vizeaza deci nu numai
modificari organice, căci influenţele culturale au drept urmare şi o permanentă evoluţie în
privinţa dezvoltării capacităţilor psihice umane.
Referindu-se la o partajare a factorilor ce alcătuiesc mediul social, A.Munteanu afirmă că atunci cand
punem in discuţie sintagma de “mediu social”, trebuie să ne gandim la mai multe direcţii:

Condiţii socio-economice, sau cu alte cuvinte aspecte legate de confortul material pe care
familia il poate asigura copilului

Condiţii socio-profesionale se referă la profesiunea parintilor şi la măsura în care acest lucru îl

influenţeaza pe copil

Condiţiile socio-igenice vizează măsura în care ritualurile zilnice de igienă sunt respectate

Condiţii socio-culturale care evocă atmosfera culturală in care copilul îşi dezvoltă
personalitatea

Condiţii socio-comunicative şi socio-afective, care””cuprind climatul afectiv in care traieste

copilul, cat şi diversitatea relaţiilor pe care le angajează cu cei din jur””, susţine autoarea mai sus
menţionată.

Măsura în care mediul social se constituie într-un factor determinant al devenirii umane este
probată şi de existenţa asa zişilor “”copii sălbatici”” izolaţi din varii motive de comunitatea umană. Au
existat astfel copii-leopard, babuin, panteră, gazelă, precum şi copiii lup. Un astfel de caz celebru este
cel al fetiţelor botezate ulterior Amala şi Kabala, descoperite in India la 9 octombrie 1921.

În momentul descoperirii acestora (avand varsta de 1 an şi respectiv 8 ani şi jumatate), ele

trăiau alături de 3 lupi adulţi şi 2 pui, şi aveau un comportament asemănător cu cel al familiei
adoptive.Mai exact, ele nu achiziţionaseră mersul biped, ci umblau pe coate şi genunchi, aveau
calozităţile groase pe podul palmelor, pe coate şi pe genunchi. Lăsau să le atarne limba şi gafaiau,
lipăiau lichidele, dezgropau mortăciunile, se temeau de lumină. În timp ce ziua stăteau mai mult
tolănite, noaptea se agitau, gemand şi urland.

Cea mai mica dintre fetiţe a murit in acelaşi an in care a fost descoperită iar cealaltă a trait
pană la varsta de 17 ani;in cei 8 ani petrecuţi in tovărăşia animalelor, ea a ajuns să dobandească noi
comportamente:dupa 10 luni întindea mana cand solicita ceva, dupa 16 luni se ridica in genunchi,
dar doar dupa 6 ani a achiziţionat mersul biped. In ceea ce priveşte limbajul, la 17 ani vocabularul său
cuprindea 50 de cuvinte.

Un caz asemănator s-a petrecut tot in India unde s-a descoperit un copil de aproximativ 9 ani
crescut in compania animalelor, care dobandise şi el, la fel că şi in cazul mai sus menţionat, un
comportament tipic animal:mersul in patru labe, reacţia negativă in faţa luminii, lipsa limbajului. Deşi
specialiştii au incercat timp de 14 ani sa-l umanizeze, acest lucru a fost practic imposibil.

Exemplele acestea(dar şi altele care nu sunt expuse aici)vin toate in sprijinul ideii că în lipsă unui
mediu specific uman, nici atributele specifice ale umanitatii nu pot fi dobandite.

Un argument interesant favorabil importanţei mediului social se referă la structura şi modul

de organizare a proceselor psihologice, care sunt dependente de tipul de organizare socială din care
individul face parte.

Astfel, M.Mead(Papalia, 1986)arată că in insula Samoa rolurile sociale sunt inversate:femeile

caştiga hrana, in timp ce barbaţii se ocupa de sevituţile casnice. În aceste condiţii femeile dobandesc
acolo trăsături psihologice comparabile cu cele ale bărbaţilor din tipul nostru de civilizaţie. Asistam in
acest caz la o hiperdezvoltare a agresivităţii feminine, ceea ce demonstreaza că mediul este
responsabil de acest fapt, sic a ne insusim(sub influenta lui)inca din copilarie anumite roluri sociale
pe care ni le mentinem apoi pe parcursul vietii.

Discutand despre mediu trebuie subliniat că influenţele care se exercita asupra individului
sunt cu atat mai pregnante cu cat se manifestă la o varstă mai fragedă. Perioada de maximă
influenţă din acest punct de vedere este cuprinsă intre 2 şi 8 ani.

Studiile asupra deprivarii senzoriale (la om şi animal) confirmă şi ele importanţa factorului pus
in discuţie.

Astfel incă din 1949 au existat studii (reconfirmate in 1968 precum şi ulterior) susţin că in
condiţii de internare pe perioade mai lungi in spital, copiii prezentau o apatie generala şi o anumită
intarziere in dezvoltare (caracteristici cunoscute sub denumirea de “hospitalism”), datorate lipsei de
stimulare care ar trebui să vina din partea mediului. (stimulări importante sunt cele care vizează sfera
afectivitaţii , varietatea cromatică, etc.)

Deprivarea senzorială influenţează negativ nu doar fiinţele umane, ci şi pe animale. De

exemplu deprivarea senzorială totală, temporară la pisică (pleoape cusute) degenerescenţe
nervoase ireversibile in urma cărora pisicile răman oarbe (pentru vedere perioada in care influenţa
mediului este maximă, deci perioada critică se situeaza în a treia saptamană şi a treia luna.)
 Intr-un alt exemplu care demonstrează importanţa stimulărilor precoce se constituie
experienţele realizate de Rosenzweig asupra mediului imbogăţit şi a mediului sărăcit al şobolanilor.
Se pare că diferenţele individuale între sobolani în privinţa capacităţii de a rezolva probleme se
datorează in mare masură influenţelor mediului. Astfel, intre cei crescuţi intre 4 şi 10 saptamani
intr-un mediu sărăcit (cuşca mică, un singur biberon pentru 3 şobolani) şi cei crescuţi intr-un mediu
imbogaţit ( tot intre 4 şi 10 săptămani, cuşca mare, diferite obiecte schimbate zilnic, cum a fi o
scariţă, o roata, hrană şi apă), s-au constatat diferenţe semnificative: şobolanii din a doua categorie
faţa de cei din prima prezentau un cortex cerebral mai greu şi mai dens, celulele gliale erau mai
numeroase, iar activitatea enzimelor era mai mare.

In acest cadru de discuţie trebuie subliniat că in ceea ce priveste fiinţa umană, foarte
importanta este măsura in care ea rezonează cu factorii de mediu, căci un factor de mediu indiferent
omului este nesemnificativ in privinţa dezvoltării ( de exemplu un conţinut didactic inaccesibil
elevului va fi un factor complet inert in privinta dezvoltării sale cognitive).

In concluzie se poate afirma că mediul este principalul factor ce stimulează potenţialul oferit
de ereditate, el poate acorda o şansă dezvoltării, cu condiţia să nu fie unul ostil, ci unul favorabil.

4. Educaţia - factor determinant al dezvoltarii psihoindividuale

Se considera că scopul educaţiei are ca produs final fiinţa umană autonomă în raport cu
propriul său destin şi propria sa personalitate, deşi aşa cum afirma Debesse “ educaţia nu-l creează
pe om, ea il ajuta să se creeze”( cit. C. Cucos, 1998).

Cu alte cuvinte - aşa cum a reieşit din cele expuse anterior - deşi extrem de importantă in
devenirea fiinţei umane, educaţia nu este totuşi singurul factor determinant in acest sens.

Una dintre numeroasele definiţii ale educaţiei precizează că aceasta este “activitatea
sistematică pe care adulţii o desfaşoară asupra copiilor şi adolescenţilor, din dorinţa de a-i pregăti
pentru viaţă, intr-un mediu determinat” (Planchard, 1976).

Potenţialul ereditar al fiecărui individ nu favorizează in mod egal toate componentele

personalităţii, şi tocmai aici intervine pregnant rolul educaţiei : acela de a acţiona asupra tuturor
acestor componente, asigurand un echilibru optim intre ele.
Conceptele de educaţie formală, nonformală şi informală

In realizarea educaţiei , învăţămantului îi revine un rol de seamă, dar el nu este singurul factor
in realizarea acestui deziderat; prin urmare s-a impus ideea conform căreia, pe langă acest tip de
educaţie oferit de sistemele instituţionalizate, există şi alte tipuri de educaţie care amprentează
individul intr-o manieră tot atat de importantă ca şi primul tip .

Se contureaza astfel trei tipuri de educaţie :

 Educaţia formală: se referă la acel tip de educaţie primită în şcoală, deci

intr-un sistem instituţionalizat, structurat ierarhic şi cronologic.
 Educaţia informală: in acest caz individul dobandeşte educaţia in mod
independent, prin experienţa de viaţă, prin participarea la viaţa culturală
(citit, etc.). Acest proces se extinde pe durata întregii vieţi a omului.
 Educaţia nonformală: se dobandeşte in afara instituţiilor de invăţămant,
prin influenţa mediului familial, al anturajului, etc., şi vizeaza atat copiii
cat şi adulţii.
Educaţia formală – are drept obiectiv formarea persoanei în urma unei activităţi extinse pe
durata 10-20 de ani. De fapt, aşa cum se precizeaza in “Psihopedagogia pentru examene de
definitivare şi grade didactice” elaborată sub coordonarea lui C. Cucos, 1998, educaţia formală
reprezintă mai mult o introducere in sfera culturii şi a pregătirii iniţiale pentru educaţia permanentă
ce se va extinde pe durata intregii vieţi.

O trăsătură deloc de neglijat a educaţiei formale o constituie evaluarea realizată in diferite

moduri, evaluare menita în cele din urmă să faciliteze succesul şcolar. Specificul evaluării in cadrul
educaţiei formale constă în faptul că aceasta se realizează doar in cadrul instituţiei, lucru care nu se
mai produce in cazul celorlalte tipuri de educaţie, cand evaluarea cade exclusiv în sarcina individului
însuşi, prin confirmarea sau dezminţirea acţiunilor sale tocmai de realitatea înconjurătoare.

educaţia informala – exprima că racterul spontan al acestui tip de educatie, ea cuprinzand

intreaga achizitie autonoma a persoanei, dobandita intamplator. Ea este facilitata nu numai
de cultura livresca, ci şi -mai ales in ultimul timp- de invazia mare a că nalelor TV, a
internetului, CD-uri, DVD-uri, etc. Una dintre marile că racteristici ale acestei educatii este
discontinuitatea sa, ceea ce explica faptul că educaţia informala nu poate contitui temeiul
fundamental al educaţiei , cu atat mai mult cu că t lumea care se contureaza tot mai
pregnant este una preponderent vizuala, electronica, şi in mai mica masura literara.
Valorificate insă judicious, elementele acestei culturi pot contribui intr-o masura insemnata
la completarea culturii şi experientei elevilor.
 educaţia nonformala – se refera, asă cum am mai precizat anterior la educaţia extrascolara, şi
are anumite că racteristici cum ar fi: flexibilitatea, varietatea, implicarea mai profunda in
acest demers a insesi persoanelor educate.

4.Stadiile dezvoltarii psihice dintr-o perspectiva generala

Dintr-o perspectiva generala, principalele perioade ale dezvoltarii psihice sunt urmatoarele:

 0-1 an, perioada noului nascut

 1-3 ani,perioada anteprescolara

 3-7 ani, perioada prescolara

 7-11 ani,perioada scolara mica

 11-15 ani, perioada pubertatii

 15-19 ani perioada adolescentei

Desigur aceste limite de varsta sunt flexibile si orientative, intrucat se stie ca ritmurile de
dezvoltare difera de la un copil la altul.

6.Stadiile dezvoltarii psihice din perspectiva lui Piaget

 0-2 ani stadiul senzorio-motor

 2-7 ani perioada preoperationala

 7-11 ani perioada operatiilor concrete

 11-maturitate, perioada operatiilor formale

 Prima perioada se caracterizeaza prin aceea ca acum copilul isi organizeaza si
interpreteaza informatiile primite prin intermediul organelor de simt, isi dezvolta
coordonarea motrica, propria schema corporala. Tot acum apare si perceptia constantei
obiectului. Acum copiii sunt egocentrici, ei vad lumea doar prin prisma propriului punct de
vedere.

Cea de-a doua perioada este o perioada in care se dezvolta limbajul, si-n plus copilului nu
ii sunt accessibile doua principii:principiul conservarii mateiei si principiul reversibilitatii. De
asemenea copilul incepe acum sa fie capabil de anumite abilitati cum ar fi aranjarea
obiectelor intr-o ordine logica, de exemplu dupa inaltime. Egocentrismul este in continuare o
caracteristica a varstei, copiii fiind incapabili sa vada lucrurile din perspectiva altcuiva.

Perioada a treia demonstreaza ca gandirea copilului este acum destul de asemanatoare

cu cea a adultului, doar ca el nu intelege notiunile pur abstracte;acestea, pentru a putea fi
intelese pas cu pas trebuie a fi raportate la concret. Copilul incepe acum sa inteleaga
conceptul de conservare a materiei. De exemplu el poate sa inteleaga ca daca se toarna
lichid dintr-un pahar mic si larg in unul inalt si ingust, cantitatea de lichid ramane aceeasi. La
aceasta varsta ei sunt ceva mai putin egocentrici si sa accepte ca punctul lor de vedere poate
sa nu fie infailibil.

In a patra perioada tanarul poate manevra logica abstracta, poate intelege diferite teorii
stiintifice, abstractiunile in genere. El nu mai are nevoie sa se raporteze la obiecte concrete,
poate urmari o argumentare si de asemenea gandirea sa poate fi ipotetica. Egocentrismul se
reduce de asemenea.

Piaget considera ca fiecare copil trece la etapa ulterioara de dezvoltare cognitiva doar
dupa ce a incheiat etapa curenta. De asemenea el afirma ca toti copiii trec prin respectivele
etape in aceeasi ordine fara a sari peste vreuna si fara a regresa la o etapa anterioara. Acest
proces nu poate fi grabit si desi copiii trec prin aceeasi etapa la aproximativ aceeasi varsta,
fiecare are propriul sau ritm de dezvoltare.

7.Stadiile dezvoltarii psihice din perspectiva morala a lui Kohlberg

Kohlberg a stabilit existenta urmatoarelor stadii ale dezvoltarii psihice, folosind drept
criteriu al stadializarii dezvoltarea morala:

 4-10 ani nivelul premoral, in care copilul respecta regula morala din doua motive
in principal:teama de pedeapsa sau dorinta de a obtine simpatia cuiva.

 10-13 ani nivelul moralitatii conventionale:unele pesoane raman intreaga viata

cantonate in acest stadiu, in care regula morala se respecta pentru ca pur si
simplu””asa e frumos””, „”asa se cuvine””, „”asa se face””,etc, fara a se mai
trece regula morala prin filtrul judecatii personale.
  13- pana la sfarsitul vietii ( acest stadiu poate sa nu fie atins niciodata ), nivelul
autonomiei morale in care exista doua substadii:primul in care omul tece printr-
un filtru personal regula morala, si o respecta in masura in care crede ca asa este
mai bine , mai corect si mai democratic pentru sine si pentru ceilalti. Al doilea
substadiu este cxel in care individul isi alcatuieste propriul sau cod de reguli
morale, din care unele pot chiuar intra in contradicti cu regulile moale unanim
acceptate de catre societate, dar fara a fi totusi imorale.

8.Descrierea generala a pubertatii si a adolescentei

Perioada pubertatii, numita si „varsta ingrata”, are in opinia lui Rose Vincent urmatoarele
caracteristici:

-preocuparea pentru conformism

-interesul pentru probleme sexuale

-revolta fata de valorile adultilor

-placerea secretului

Aceasta perioada se caracterizeaza prin numeroase achizitii socio-culturale. In contextul

cresterii independentei sale, puberul incepe sa considere cadrul familial tot mai restrans,
ceea ce naste contradictii in interactiunile din cadrul familiei.

Din punct de vedere fizic perioada este dominata de crestere fizica si dezvoltarea
caracteristicilor sexuale. La fete creste productia de estrogen iar la baieti cea de testosteron
si progesteron. Datorita progreselor medicinei, a imbunatatirii nutritiei si a nivelului de trai,
puberii sunt mai inalti, cantaresc mai mult si se maturizeaza sexual mai timpuriu. Din punct
de vedere al dezvoltarii cognitive se constata ca intre 11 si 12 ani au loc cele mai importante
achizitii din planul gandirii desi cresterea in volum a creierului inceteaza la 12 ani.
Preadolescenta este etapa in care individul reuseste sa se desprinda de concret, , si sa
inceapa sa gandeasca ipotetic si deductiv. Unii autori de specialitate considera ca in aceasta
perioada memoria se dezvolta cel mai bine.Memoria de scurta durata devine eficienta dupa
13 ani iar memoria de lunga durata la 11, 12 ani. De asemenea se constata si amplificarea
abilitatilor de comunicare. Din punctul de vedere al personalitatii apare contradictia dintre
nevoia puberului de a i se recunoaste statutul de adult si tendintele parintilor de a-l
considera in continuare copil.Acest conflict interior duce adesea la conduite contradictorii:
preadolescentul poate fi delicat si grosolan, timid si indraznet, arogant si sfios. Datorita
dezvoltarii caracteristicilor sexuale secundare fetele se simt adesea rusinate, stangace,
dezgustate, nesigure, iar baietii sunt confuzi, stangaci, galagiosi cu prietenii, ironici cu fetele.
Adolescenta, intre alte caracteristici, le are si pe urmatoarele:

-este o varsta a contestatiei

-apar false conflicte de detaliu cu cei din lumea adultilor

-nonconformismul adolescentului ia nastere din conformismul gupului.

In planul dezvoltarii biologice adolescentul se apropie ca si conformatie de cea a adultului .

Se dezvolta sistemul muscular astfel incat infatisarea fizica a sa devine mai armonioasa decat
in pubertate. Sexualitatea constituie un subiect important atat la fete cat si la baieti. Daca in
mod traditional baietilor le era acceptata libertatea sexuala, era incurajata experimentarea,
recunoasterea nevoilor sexuale, iar fetelor le era negata libertatea sexuala, recunoasterea
nevoilor sexuale sub amenintarea unor sanctiuni severe, noile norme privind valorile legate
de sexualitate si comportament au dus la aparitia incepand cu anii 60 a revolutiei sexuale
cae a determinat schimbari majore de atitudine in plan social. Din punct de vedere al
gandirii, se produce desprinderea de real si trecerea in planul posibilului. Gandirea dialectica
presupune intelegerea structurilor, relatiilor, contextelor. Din punctul de vedere al
personalitatii se poate afirma ca este inca prezent intr-o anumita masura egocentrismul in
sensul ca adolescentii tind sa exagereze importanta , unicitatea, gravitatea propriilor
experiente emotionale si sociale: Iubirea, suferinta, aspectul vestimentar, cu atingerea unui
punct culminant intre 13 si 14 ani. Specialistii(Golu, 2015)sustin ca exista doua manifestari
ale egocentrismului:

- tendinta de a-si crea un public imaginar, astfel incat ei par a fi plasati pe o scena iar restul
lumii este preocupata a le analiza aspectul fizic, vestimentar, comportamentul

-tendinta de a se mitiza, in sensul ca adolescentii isi exscerbeaza abilitatile, de unde riscul de

a crea o conduita falsa pentru a-i impresiona pe ceilalti (consum de substante nocive, relatii
sexuale)

8.Exigente educative pentru perioada pubertatii si a adolescentei:

-educatia trebuie sa se realizeze intre tutela excesiva si indiferenta. Controlul

trebuie sa fie discret , dar consecvent

-trebuie ca mereu sa existe disponibilatea de a discuta cu adolescentul

-situatiile conflictuale trebuie rezolvate cu calm

-mijloacele de disciplinare trebuie utilizate cu suplete

-tanarul sa simta intotdeauna caldura afectiva

 -autoritatea adultului sa fie nealterata

-initierea de activitati comune cu adolescentul

Rezumatul acestei sectiuni:

 In evolutia fiintei umane exista o multitudine de factori ce-si pun amprenta

asupra ei, factori ce pot fi grupati in trei mari categorii:ereditate, mediu si
educatie

 In dezvoltarea fiintei umane pot fi stabilite cateva perioade, avand in vedere

anumite criterii(ex.:cognitiv, moral)

 Perioadele pubertatii si a adolescentei sunt grupele de varsta caora li se

adreseaza cu precadere cadrul didactic, si care prin importanta lor se
constituie in etape de maxima importanta in personalitatea viitorului adult.

Intrebari de autoevaluare:
1. Definiti.ereditatea............................................................................................................
.........................................................................................................................................
.........................................................................................................................................
.............

2. Definiti.mediul..................................................................................................................
.........................................................................................................................................
.........................................................................................................................................
............

3. Stabiliti rolul lor in dezvoltarea

ontogenetica....................................................................................................................
.........................................................................................................................................
.........................................................................................................................................

4. Care este clasificarea propusa de Piaget in domeniul stadiilor dezvoltarii

psihice?............................................................................................................................
 .........................................................................................................................................
.........................................................................................................................................

5. Dar cea a lui

Kohlberg?.........................................................................................................................
.........................................................................................................................................
.........................................................................................................................................

6. Prezentati asemanari si deosebiri intre cele doua paradigme, cea piagetiana si cea
kohlbergiana in dezvoltarea
omului..............................................................................................................................
.........................................................................................................................................
........................................................................................................................................

Sarcini de lucru
 Organizati-va in doua grupuri, primul constituit din membri care să aduca argumente etice
favorabile clonarii, cel de al doilea care să aduca argumente care să demonstreze că in că zul
clonarii etica este incalcata. Confruntati-va parerile.
 Comentati urmatoarele afirmatii:
o “Nu e totuna sa-ti plamadesti trupul sau mintea pe inaltimi sau intr-o vagauna.”
o “A educa inseamna a instrui.”
o “Un suflet de copil poate fi ridat de toate erorile de educaţie ale unui batran.”
o “A educa inseamna a dresa.”
 Evidentiati actiunea educaţiei asupra celorlalti factori ai dezvoltarii.

SISTEMUL DE PERSONALITATE

Cuprins:
1. Personalitatea, delimitari conceptuale;tipologia lui Kretschmer

2. Scoala psihometrica a lui Eysenck

 3. Scoala psihometrica a lui Freud

4. Scoala umanista a lui Rogers

5. Dimensiuni ale personalitatii: temperament, caracter, aptitudini

6. Personalitatea profesorului

7. Rolul expectantelor in dezvoltarea personalitatii

Introducere:

De-a lungul evolutiei psihologiei, personalitatea a fost un domeniu ce a atras atentia

specialistilor, dat fiind importanta cunoasterii ei in contextul complex al intelegerii fiintei
umane.Acest capitol evidentiaza cateva teorii ale personalitatii cu reprezentantii sai cei mai
importanti;de asemenea sunt abordate dimensiunile personalitatii, aspecte ce tin de
aptitudinea didactica, dar si de importanta asteptarilor pozitive (realiste) ale profesorilor
asupra colectivitatii de elevi.

 “”Personalitatea este organizarea dinamica in cadrul individului a acelor sisteme

psihofizice care determina gandirea si comportamentul sau
caracteristic””(Allport).Personalitatea este cea care ne individualizeaza , care ne
deosebeste de toti ceilalti.

Dorinta de a explica si a intelege corelatiile dintre aspectele fizice ale persoanei si

caracteristicile sale psihologice a dus la aparitia unor tipologii constitutionale, dintre
care cea mai cunoscuta este cea a lui Kretschmer. Din punctul sau de vedere exista
urmatoarele tipuri:

Tipul picnic-statura mijlocie, maini si picioare scurte, abdomen si torace bine

dezvoltate. Ca trasaturi psihice asociate se constata voiciune, optimism, bonomie,
tendinta spre superficialitate, oportunism.

Tipul astenic- este mai degraba inalt si subtire, maini si picioare lungi si subtiri,
musculatura firava. Ca trasaturi psihice intalnim sensibilitate, tendinta spre
abstractizare, interiorizare, simt al onoarei, sensibilitate.

Tipul atletic-are o dezvoltare fizica si psihica echilibrata

 Azi este evident ca toate acestea sunt simplificari deoarece fiinta umana este prea
complexa pentru a putea fi cuprinsa intre aceste limite exacte si oarecum
reductioniste.

 Perspectivele asupra personalitatii au fost diferite in timp;dintre aceste ne-am oprit

aici asupra urmatoarelor:

Scoala psihometrica a lui Eysenck:din punctul sau de vedere, personalitatea are doua
dimensiuni:introversiunea/extroversiunea, si stabilitatea/instabilitatea.

Trasaturile introvertitului sunt urmatoarele:este tentat a se inchide in sine,

contemplativ, tendinte de izolare sociala, romantic, fin , imaginativ, timid.

Extravertitul pe de alta parte este orientat spre lumea exterioara, deschis,

comunicativ, usor adaptabil, evita singuratatea, cauta initiativa, optimist, neatent.
Modelul de personalitate al lui Eysenck cuprinde:

 Temperamentul SANGUIN, care este extravertit si stabil

 Temperamentul COLERIC, care este extravertit si instabil

 Temperamentul MELANCOLIC, care este introvertit si instabil

 Temperamentul FLEGMATIC, care este introvertit si stabil

Fiecare dintre aceste tipuri are anumite caracteristici:

SANGUINICUL este sociabil, energic, flecar, lipsit de griji, sensibil, autoritar. Sanguinicul este
o persoana foarte populara, prezenta sa este resimtita in orice colectivitate. Sanguinicilor le
plac noutatile, se adapteaza usor diferitelor situatii, tolereaza usor schimbarile.Activitatile le
sustin intr-un ritm alert, au mult optimism, se angajeaza usor in munca. Sunt energici si plini
de entuziasm. Fac promisiuni cu usurinta, dar rareori se tin de promisiune. Adesea doar
vorbesc, dar nu neaparat indeplinesc.

COLERICUL este activ, impulsiv, schimbator, agresiv, vioi, foarte sensibil. Este temparamentul
ideal pentru leaderi. Colericii foarte ambitiosi, orgoliosi, isi orienteaza intreaga activitate
spre indeplinirea scopurilor. In situatii de criza pot lua decizii eficiente. Intra usor in conflict,
nu evita opozitia care le iese in cale, simt permanent nevoia de schimbare, se plictisesc usor,
nu sunt interesati că altii ar putea suferi in urma actiunilor lor, empatia nu este punctul lor
forte. Prieteniile nu sunt foarte importante in masura in care nu asigura realizarea unor
castiguri (de exemplu profesionale).

MELANCOLOCUL este capricios, nelinistit, sobru, pesimist, rezervat, nesociabil, tacut, visator.
Este mereu nemultumit, perfectionist, foarte analitic. Melancolicii prefera sa lucreze
individual, sunt seriosi, ordonati, atenti la detalii si isi fixeaza standarde foarte inalte. Sunt
foarte empatici si atenti la nevoile celorlalti. In conditii de suprasolicitare capacitatea lor de
munca este diminuata.In general ritmul actiunilor si a exprimarii este mai lent, adesea se
descurajeaza si prefera sa se refugieze in imaginar.

FLEGMATICUL este calm, echilibrat, sigur,controlat, pasnic, grijuliu, pasiv. Flegmaticii sau
multa incredere in sine, sunt toleranti la ceea ce se intampla in jurul lor, comportamentul lor
pare a nu fi entuziasmat de nimic, nu le place sa fie in centrul atentiei, nu sunt interesati de
parerile si aprecierea celor din jur. Sunt incapatanati si inclinati spre rutina.

Toate aceste trasaturi enuntate reprezinta trasaturi de personalitate ale fiintei umane.

Scoala psihanalitica a lui Freud.Freud este cel care sustine ca psihicul este alcatuit din trei
instante: Constient

Subconstient

Inconstient

Mintea omului este asemanata cu un iceberg, din care partea vizibila este similara
constientului, in timp ce partea ce nu se vede (deci cea mai mare parte a icebergului)este
similara inconstientului. Deci, partea vizibila este cea controlabila, in timp ce inconstientul
scapa controlului nostru, fiind o zona a psihicului in care sunt ascunse conflictele si traumele
acumulate ; Freud considera ca in mare parte comportamentul nostru este determinat de
inconstient. Pe langa acestea, mai exista o sfera a psihicului numita subconstient, care
adaposteste ganduri si amintiri ce sunt temporar uitate , dar care, dupa caz, pot fi
reactualizate.

Pe langa studiul psihicului, Freud s-a ocupat si de studiul personalitatii, care in viziunea lui
cuprinde componentele: Sinele

Eul

Supraeul

Sinele este prima instanta care se dezvolta, si este dominat de principiul placerii, fiind egoist
si urmarind satisfacerea placerii si a impulsurilor.Pe masura ce inainteaza in varsta, si odata
cu interactiunile sociale, cu educatia, individual incepe sa dobandeasca eul, care este
dominat de principiul realitatii.Acesta incearca sa satisfaca solicitarile sinelui, dar intr-o
maniera rezonabila, dezirabila in raport cu regulile sociale. In fine, ultima instanta care apare
este supraeul, care propune standardele pe care individual doreste sa le atinga;supraeul
cuprinde toate responsabilitatile si indatoririle subiectului uman. Si aceasta instanta trebuie
sa fie controlata de catre eu, pentru ca nici exagerarile supraeului nu sunt dezirabile.

In concluzie, o personalitate echilibrata trebuie sa aiba un eu puternic.

Eul, pentru a-si indeplini sarcinile, trebuie sa puna in functie niste mecanisme de aparare
care ii permit sa se protejeze de exagerarile inspre care tind celelalte doua instante. Iata
cateva exemple in acest sens:

 Proiectia-presupune a ne proiecta propriile noastre idei sau stari neplacute asupra

altei persoane

 Refularea-sau reprimarea unei experiente , de exemplu pentru ca este prea penibila,

rusinoasa, stanjenitoare pentru a o avea mereu in sfera constiintei

 Rationalizarea-presupune gasirea de scuze in proprii nostri ochi pentru o fapta deloc

onorabila comisa de catre noi

Teoria umanista a personalitatii il are drept reprezentant pe Carl Rogers, si isi centreaza
esenta pe ideea””sinelui””care poate fi unul real sau unul ideal. Sinele se refera la acea
latura a fiintei umane care o defineste asa cum este ea in mod efectiv, in timp ce sinele ideal
se refera la persoana asa cum si-ar dori ea sa fie. Este evident ca pentru o personalitate
echilibrata si armonioasa discrepanta dintre cele doua tipuri de sine ar trebui sa fie cat mai
mica.Dupa Rogers, dezvoltarea unei personalitai armonioase presupune acordarea de catre
cineva apropiat(de obicei parinti), a unei pretuiri neconditionate. In masura in care ii este
acordata aceasta pretuire, persoana se simte apreciata si iubita indiferent de calitatile si
defectele sale. Ea elibereaza individul de necesitatea de a cauta mereu aprobare sociala la
cei din jur, si de a-si explora aptitudinile si talentele.In cazul in care aceasta pretuire nu este
acordata, iar iubirea este conditionata(de ex.de note bune obtinute la scoala, sau de un
comportament frumos), copilul primeste mesajul ca parintele si-ar dori un copil ideal. Acest
copil creste incercand sa intre in modelul pe car parintii il preconizeaza pentru el, neglijandu-
si propria fiinta interioara, intima. Ulterior aceste persoane tind sa aiba standarde foarte
ridicate, chiar uneori nerealiste, distanta dintre sinele real si cel ideal fiind foarte mare.

 Una dintre componentele personalitatii este TEMPERAMENTUL. Acesta este latura

dinamico-energetica a personalitatii. De asemenea, temperamentul poate fi
considerat ca fiind ansamblul reactiilor comportamentale si emotionale stabile care
se manifesta de timpuriu in viata si care sunt partial influentate de catre constitutia
genetica. Dimensiunile esentiale ale temperamentului se refera la: activitate,
iritabilitate, sociabilitate. Temperamentul poate fi studiat din mai multe perspective:

Din perspectiva lui Pavlov, sistemul nervos are urmatoarele caracteristici:

 Forta

 Echilibru
  Mobilitate

Forta se exprima in rezistenta la solicitari a sistemului nervos

Echilibrul se exprima in raportul existent intre excitatie si inhibitie

Mobilitatea este dependenta de viteza cu care se consuma si regenereaza substantele

constitutive ale neuronului(se constata de exemplu in diferite aspecte exterioare,
observabile, cum ar fi modificarea unei deprinderi).

In functie de cum se combina aceste trei insusiri intre ele, rezulta urmatoarele tipuri:

Sanguinicul-puternic, echilibrat, mobil

Flegmaticul-puternic, echilibrat, inert

Colericul-puternic, neechilibrat, mobil

Melancolicul-hipoton(are un tonus scazut)

Din punctual de vedere al lui Eysenck , temperamentele sunt tot acestea patru expuse
anterior, cu caracteristicile mentionate la paragraful referitor la paradigme ale
personalitatii(perspectiva lui Eysenck).

O alta perspectiva este cea a lui Le Senne, care stabileste existenta a opt tipuri
temperamentale, in functie de urmatoarele criterii:

Emotivitate

Activitate

Rasunet(Ecou)

In functie de acesti factori omul poate fi:Emotiv(E) sau Nonemotiv(nE)

Activ(A) sau Inactiv(nA)

Primar(P), -care are terndinta de a trai puternic prezentul, implica extroversiunea-,sau

Secundar(S)-care are tendinta de a ramane sub influenta impresiilor trecute, implica
introversiunea-

Cele opt tipuri temperamentale pe care le stabileste Le Senne sunt:

-Pasionat(EAS)

-Coleric(EAP)

-Sentimental(EnAS)

-Nervos(EnAP)
-Flegmatic(nEAS)

-Sanguinic(nEAP)

-Apatic(nEnAS)

-Amorf(nEnAP)

Este important de retinut ca nu exista temperamente bune sau rele. Fiecare tip
temperamental are anumite calitati si neajunsuri care il fac sa fie potivit intr-un anumit
domeniu de activitate si mai putin potrivit in altul.

 O alta component a personalitatii sunt aptitudinile.Acestea se definesc ca fiind

“”insusiri ale persoanei, care in ansamblul lor explica diferentele constatate intre
oameni in privinta posibilitatii de a-si insusi anumite cunostinte, priceperi si
deprinderi””(A.Cosmovici)

Clasificarea aptitudinilor:

A. Dupa natura proceselor psihice implicate:

 Aptitudini senzoriale(ex.acuitate vizuala, auditiva, etc)

 Aptitudini psihomotorii(ex.dexteritate manuala)

 Aptitudini intelectuale(ex.aptitudinea spre matematica)

 Aptitudini fizice(ex.forta, viteza, indemanare)

B.Dupa gradul de specializare:

 Aptitudini generale (ex.inteligenta)

 Aptitudini speciale (ex.aptitudinile profesionale)

Din ansamblul acestor aptitudini ne vom referi in continuare la inteligenta, ca aptitudine

generala. In momentul de fata exista o multime de definitii ale inteligentei;in fapt, lumea
psihologica nu a reusit sa se puna de accord cu un punct de vedere unanim asupra acestei
probleme. Oricum, ea este capacitatea de a obtine alte noi capacitatati;de asemenea ea este
instrument al analizei, sintezei,abstractizarii, generalizarii, etc.

Dintre perspectivele asupra inteligentei ne vom referi la cea a lui Thorndike, Cattell,
Thurstone.

Thornidike considera ca exista urmatoarele tipuri de inteligenta:

-Abstracta-se refera la capacitatea de a folosi limbajul verbal si simbolic

 -Pragmatica-vizeaza activitatile concrete de manipulare a obiectelor si instrumentelor

Sociala-se refera la abilitatea de a ne descurca eficient in cadrul relatiilor sociale, in

acomodarea la ele.

Initial apare inteligenta pragmatica(copiii descompunand si recompunand diferite obiecte,

jucarii, etc si-o antreneaza),pe urma ajunge la cea conceptuala(abstracta), pentru ca apoi sa
se dezvolte inteligenta sociala.

Din punctul de vedere al lui Cattell, se poate distinge o inteligenta fluida si o inteligenta
cristalizata.

Astfel, inteligenta fluida raspunde mai degraba situatiilor noi, insolite, in timp ce inteligenta
cristalizata este aplicabila la situatiile tip ale mediului socio-cultural(I.Dragan)

Thorstone considera ca in spatele inteligentei generale stau opt factori, si anume:

 Rationament inductiv

 Rationament deductiv

 Memorie

 Aptitudine numerica

 Rapiditatea perceptiei

 Aptitudini spatiale

 Intelegere verbala

 Fluenta verbal

IQ VERSUS EQ(EQ=inteligenta emotionala)

„Este foarte interesant că, deşi au diplome echivalente ca valoare, unii se tîrăsc în slujbe umile, în
timp ce alţii fac salturi impresionante în drumul lor către succes.
Cum se explică faptul că unii care dovedeau în copilărie o inteligenţă vie şi promiteau foarte mult, au
eşuat pînă la urmă în mediocritate, iar alţii, care nu se distingeau prin nimic deosebit, au reuşit în
viaţă?
De ce sînt cupluri care se ceartă şi apoi se despart, şi perechi care, deşi se mai confruntă cu tensiuni,
nu se destramă şi chiar sînt fericite?
Răspunsul la toate aceste întrebări ţine cont de faptul că noi "decidem şi gîndim sub influenţa
sentimentelor", după cum ne sugerează Daniel Goleman, psiholog la Harvard.
Adevărata măsură a inteligenţei nu este I.Q., ci E.Q., coeficientul emoţional.
"Marea revoluţie a anilor 2000 constă în revanşa sentimentelor asupra inteligenţei", ne asigură Daniel
Goleman în cartea sa celebră deja în Statele Unite ale Americii, "Emotional Intelligence".
În prezent, cînd ne referim la inteligenţă, înţelegem cel puţin două lucruri:

 intelectul (IQ) şi
 inteligenţa emoţională (EQ).

"În mod tradiţional, puterea creierului este dată de IQ, însă cu cît lumea devine mai complexă,
inteligenţa emoţională trece pe primul plan" (Daniel Goleman).
O persoană inteligentă emoţional este abilitată în patru domenii: identificarea emoţiilor, înţelegerea
emoţiilor, reglarea emoţiilor şi folosirea emoţiilor.
În viziunea lui Daniel Goleman (1998), inteligenţa emoţională este formată din cinci factori:
cunoaşterea propriilor emoţii, managementul emoţiilor, motivare, recunoaşterea emoţiilor la alţii
(empatie) şi relaţiile interpersonale.
Iată o comparaţie între IQ şi EQ.

Intelectul - IQ

 ne ajută să facem socoteli;

 ne ajută să procesăm informaţii;
 se bazează pe logică;
 ne ajută să rezolvăm probleme;
 ne ajută să reuşim la şcoală;
 în decursul vieţii IQ-ul este relativ constant;

Inteligenţa emoţională - EQ

 ne ajută să ne înţelegem pe noi înşine şi să ne motivăm;

 ne ajută să luăm decizii (fără emoţii nu poate fi luată nici o decizie);
 ne ajută să comunicăm şi să ne înţelegem mai bine cu alţi oameni şi să construim relaţii
puternice, care durează;
 ne ajută să ne transformăm;
 ne ajută să învăţăm din experienţă;
 ne ajută să fim creativi;
 ne ajută să reuşim la locul de muncă şi în viaţă.

Dezavantajele intelectului

 funcţionează bine doar cînd sîntem calmi;

 funcţionează încet, sau în orice caz mai încet decît inteligenţa emoţională; din această cauză
nu ne putem baza pe IQ atunci cînd ne aflăm în situaţii critice sau cînd trebuie să luam rapid
decizii;
 este un predictor slab al succesului nostru în viaţă; (însă un bun predictor al succesului nostru
în şcoala tradiţională);
 rămîne relativ constant toata viaţa.

Avantajele EQ

 funcţionează bine în orice situaţie;

 functionează rapid, sau în orice caz mai repede decît IQ-ul; din această cauză ne putem baza
pe EQ cînd ne aflăm în situaţii critice sau cînd trebuie să luăm rapid decizii;
 este un predictor puternic al succesului nostru în viaţă;
 poate creşte, chiar foarte mult.

Bell Labs, Centrul de cercetare pentru înalta tehnologie al lui A.T.&T., gigantul
 telecomunicaţiilor din SUA, a apelat la Goleman pentru a testa angajaţii care se dovediseră
foarte eficienţi. Rezultatul: cei mai valoroşi cercetători nu aveau un I.Q. foarte ridicat sau
diplome dintre cele mai prestigioase. Erau însă persoane foarte echilibrate din punct de
vedere emoţional, capabile să facă faţă cu succes momentelor de criză.

Cercetarile au arătat că succesul nostru la locul de muncă sau în viaţă depinde 80% de inteligenţa
emoţională şi doar 20% de intelect.
În cazul liderilor, inteligenţa emoţională contribuie cu pînă la 90% la succes. Asta nu înseamnă că
rolul IQ-ului trebuie neglijat. IQ-ul continuă să fie important, dar nu cel mai important.
De altfel, viaţa şi experienţa fiecărui individ arată că, spre deosebire de IQ, care nu se schimbă mai
deloc după adolescenţă, inteligenţa emoţională este, în mare parte, învăţată, şi continuă să se
dezvolte pe măsură ce înaintăm în varstă şi învăţăm să cunoaştem emoţiile şi sentimentele şi să le
utilizam pozitiv.”(dr.Cherechianu Aurel)

 Caracterul este si el o componenta a personalitatii. Acesta””constituie profilul

psihomoral al individului, manifestat in consistenta relatiilor interpersonale si in
activitatea sa”(I.Radu)

Exista asadar trasaturi pozitive, precum si trasaturi negative(de ex.cinstea,

corectitudinea, constiinciozitatea, modestia, altruismul/minciuna, aroganta,
lenea,rutina, linguseala.)

Trasaturi negative de caracter frecvente la copil si corectarea lor:

Minciuna

Forme de manifestare:eludarea intentionata a adevarului. Piaget sustine ca pana

aproximativ in jurul varstei de 6 ani, copilul este de fapt un pseudomincinos, fiindca
in ceea ce-l priveste granite dintre real si imaginar este foarte sensibila.

Cauze: teama de pedeapsa, dorinta de a iesi in relief

Remedii:deprinderea inca de la varste mici cu exactitatea, dezvoltarea simtului

realului, iar la varste mai mari, constientizarea faptului ca respecatarea adevarului
este o chestiune de demnitate.

Capriciul

Forme de manifestare:Copilul capricios este un copil cu toane, mofturos,obisnuit sa I

se satisfaca toate gusturile.Odata refuzata o dorinta, copilul izbucneste in tipete,
cuvinte urate, etc

Cauze - :interne-o slaba dezvoltare a inhibitiei interne si un psihic labil

 - Externe-greseli educative din partea familiei, rasfatul exagerat, inapacitatea
parintilor de a stabili cu blandete limite ferme si reguli de condiuta

Remedii:nu se recurge la rugaminti, ci se adopta o atitudine fema , cerintele sa fie

statornice, indiferenta fata de manifestarile capricioase, constanta in atitudinea parentala,
blandete si fermitate In acelasi timp, cercetarea propriilor erori parentale in educatie,
intrucat orice trasatura negativa de caracter a copilului isi are cauza in cea mai mare parte in
erori de educatie, lipsa de conectare si comunicare autentica intre copil si parinte.

Incapatanarea

Forme de manifestare:refuzul nejustificat de a indeplini anumite sarcini

Cauze:educatie excesiv de autoritara, rasfat exagerat, sau de asemenea poate fi lipsa

autoritatii si a supravegherii din partea parintilor

Remedii:ignorarea temporara dupa principiul “”observa totul, dar nu reactiona la

orice””,amanarea indeplinirii sarcinilor pana in momentul in care situatia s-a mai
detensionat, la varste mici abaterea atentiei spre alte obiective. Aceasta ultima solutie este
propusa de catre unii autori(I.Radu), dar contestata de catre altii, intrucat abaterea atentiei
spre alte obiective poate presupune pe de o parte lipsa de respect fata de copil care este
considerat ca fiind o fiinta pe care poti sa o induci in eroare in scopul indeplinirii propriilor
cerinte, iar pe de alta parte abaterea atentiei poate insemna de fapt o deturnare care sa
rezolve, sa inlature o conduita, insa nicidecum nu pune focus pe cauza, deci pe sursa
respectivei conduite. Sursa nefiind rezolvata, conduita fie poate reaparea, fie copilul invata
sa se ascunda(minta) avand acelasi tip de conduita, insa in secret, nu afisata fata de parinti.

 Personalitatea profesorului

Referindu-ne la aceasta, e necesar a releva in ce consta aptitudinea didactica:

-calitati senzoriale:vaz, auz

-calitati ale aparatului locomotor

-calitati ale limbajului:exprimare clara, inteligibila

-atentie:concentrate, distributive

-calitati intelectuale:gandirea-flexibiltatea mentala

-rationament abstract

-capacitate de analiza si sinteza

-gandire creativa
-calitati ale personalitatii:interes profesional crescut, sociabilitatea, moderare in reactii,
constiinciozitate si simtul datoriei, autoritate, calm, incredere in sine, simtul umorului

-capacitati psihopedagogice:capacitatea de a face materialul de invatare accesibil, empatia,

creativitatea in munca psihopedagogica

Managementul efficient presupune:

1. O negociere inca de la inceputul colaborarii profesor-elev a sistemului de regului care

vor functiona in clasa(deci presupune implicarea si activarea elevilor)

2. Depinde si de imagine ape care elevii si-o formeaza despre profesorul eficient.

In urma cercetarilor s-a constatat ca elevii sunt interesati de urmatoarele probleme:

-Poate profesorul sa mentina ordinea?

-Stie profesorul sa rada?

-Ii intelege pe elevi?

Referitor la prima intrebare, s-a constatat ca de fapt elevii asteapta de la profesor tocmai
acest lucru, dar mentinerea acestei ordini sa nu se transforme intr-un regim prea aspru.De
asemenea, elevii asteapta ca profesorul sa inteleaga clasa ca intreg.

Controlul profesorului se bazeaza pe doua aspecte:

1. Pe putere-presupune coercitii-fizice

-psihologice

Acest tip de control bazat pe putere coercitiva nu il recomandam, chiar daca el poate fi
adesea intalnit in practica curenta.

2. Pe autoritate-intruneste consensul celor aflati sub autoritatea sa, intrucat se bazeaza

pe autoritatea profesionala a expertului precum si pe autoritatea profesionala a
psihopedagogului, cele doua conditii esentiale ale unui cadru didactic eficient.

Pentru a realiza un control eficient, profesorul trebuie sa detina urmatoarele calitati:

a. Charisma-capacitatea de a atrage si a influenta oamenii prin propria personalitate

b. Ascendenta-obtinerea controlului asupra unei situatii prin simpla prezenta

c. Puterea intelectuala-puterea expertului

d. Resursele de putere-capacitatea de a organizare a elementelor unei activitati in clasa

In privinta rolului expectantelor in formarea personalitatii, in cele ce urmeaza, ne vom
referi la:

Autoeficienta, care inseamna””credinta cuiva de a putea indeplini o sarcina

specifica””(Bandura).Aceasta presupune faptul ca in momentul in care persoana are
asteptari(expectatii) inalte fata de sine, exista multe sanse ca ele sa se indeplineasca; in
masura in care aceste expectatii sunt negative, sansele ca ele sa se indeplineasca sunt de
asemenea mari.

Predictia ce se autoindeplineste se refera la situatia de interactiune dintre doua sau mai

multe persoane,in care asteptarile credibile din partea observatorului , vor suscita un anumit
comportament din partea actorului.Cu alte cuvinte, in masura in care un profesor are
asteptari scazute in ceea ce priveste nivelul unei clase(din multiple puncte de
vedere:comportamental, invatatura, etc), el transmite acest lucru chiar si indirect acest lucru
elevilor, astfel incat ,mai devreme sau mai tarziu ei ii vor confirma asteptarile, si vor intra in
modelul(negative)pe care profesorul l-a preconizat pentru ei.

CREATIVITATEA;CULTIVAREA CREATIVITATII LA ELEVI

Cuprins:

1.Delimitari conceptuale

2. Etapele procesului creator

3. Factorii creativitatii

4. Cultivarea creativitatii la elevi

Introducere:

Dezvoltarea creativitatii este un domeniu intrat nu foarte demult in atentia psihologilor, cu

toate acestea studiul ei prinde actualmente tot mai mult teren, intrucat se constata ca
societatea actuala are din ce in ce mai multa nevoie nu doar de indivizi inteligenti si instruiti,
ci si de indivizi creative, capabili sa gaseasca solutii inedite si eficiente la problemele
complexe cu care lumea de azi se confrunta.

 “Creativitatea este o activitate sau un proces care duce la un produs caracterizat

prin noutate sau originalitate, si valoare prin societate””(I.Rosca)

Initial s-a considerat creativitatea ca fiind apanajul geniului, mai exact a “”geniului
nebun””. Creativitatea presupunea deci in buna masura insanitatea psihica. Ulterior
s-a demonstrat ca in fapt creativitatea trebuie vazuta ca o scala pe care sunt situate
toate fiintele umane normal dezvoltate din punct de vedere intellectual;singura
diferenta este ca ele se situeaza la un nivel mai inalt au mai scazut pe aceasta scala.

 In privinta fazelor procesului creator, acestea sunt patru:

Prepararea, care consta in adunarea de informatii referitoare la domeniul de intees

Incubatia, care este un moment predominant abisal, si care consta intr-o corelare a
informatiilor existente,

Iluminarea,sau””fulguratia unei clipe incandescente, care sfideaza orice

legitate””(A.Munteanu), este momentul in care ideea se naste. Numita si reactia
“”Evrika””, ea poate fi descrisa stiintific, pretandu-se mai degraba descrierilor
literare.

Verificarea se refera la procesul de punere in aplicare a celor gandite, si implica in

mare masura efort volitiv.

 Factorii creativitatii pot fi impartiti in mai multe categorii:

A) Factori psihologici pot fi impariti in mai multe categorii: Intelectuali

Nonintelectuali

Discutand despre factorii intelectuali, in primul rand facem referiri la gandire.Aceasta poate fi
convergenta sau divergenta.Cea convergenta este mai degraba o gandire algoritmica, ce merge
pe drumul cel mai scurt si mai uzual pentru rezolvarea unei probleme.

Gandirea divergenta presupune un mod nou, neuzual de rezolvare a problemelor.Factorii care

alcatuiesc gandirea divergenta sunt urmatorii:

 Fluiditatea-capacitatea de a da un numar de raspunsuri cat mai mare la o anumita

problema
  Flexibilitatea-capacitatea gandirii de a-si schimba prompt cursul gandirii daca este cazul

 Originalitatea-capacitatea de a da raspunsuri noi si neuzuale la o problema

 Elaborarea-punerea in practica a celor gandite;presupune effort volitiv

 Sensibilitatea fata de probleme-capacitatea de a sesiza probleme acolo unde aparent ele

nu exista

 Redefinirea- capacitatea de a folosi un obiect sau o parte a unui obiect in alt scop decat
cel pentru care a fost creat

In privinta raportului dintre inteligenta si creativitate specialistii sustin ca nu se poate discuta

despre creativitate in lipsa unei inteligente aflata macar la un nivel mediu.Dincolo de acest nivel
orice combinatie este posibila intre cei doi factori:un nivel inalt de inteligenta si o creativitate
medie, un nivel mediocre de inteligenta si o creativitate inalta, ambele inalte, ambele medii.

Cativa dintre factorii nonintelectuali ai creativitatii sunt urmatorii:

Motivatia(intrinseca este mai degraba favorabila creativitatii decat cea extrinseca;o importanta
mare au si celelalte tipuri de motivatii:cognitive, afectiva,pozitiva..Un alt factor este caracterul,
cel putin in ceea ce priveste tenacitatea , perseverenta de a pune in practica cele
gandite.Afectivitatea influenteaza si ea creativitatea, in ceea ce priveste latura sa care vizeaza
placerea de a crea, pasiunea pentru un domeniu.

B)Factori biologici :

Ereditatea - In favoarea importantei ereditatii se pot exemplifica situatiile

unor familii in care exista predispozitia fructificata spre a crea intr-un anumit
domeniu, cum ar fi familia Darwin, familia Bach, etc; De asemenea existenta
copiilor supradotati este un alt argument in acest context(de ex. In muzica
Enescu, Chopin, etc, in literatura Goethe, Byron, etc

Varsta- Unii aori considera ca pe masura ce varsta creste, creativitatea scade.

Acest fapt s-ar datora scaderii plasticitatii creierului, dezvoltarii spiritului
critic, dezinteresului scolii fata de creativitate.Totusi, aceasta nu presupune ca
in mod obligatoriu, in cazul tuturor oamenilor creativitatea descreste odata cu
varsta: de exemplu Grigore Moisil a creat lingvistica matematica la 70 de ani,
Constantin Noica si-a scris principalele opere dupa 70 de ani, etc.. Alti autori
(de ex. Torrance) considera ca exista un flux ascendent in privinta creativitatii
pana la varsta de 9 ani, apoi urmeaza o stagnare intre 9 si 12 ani. De la 12 la
17 ani urmeaza un puseu de crestere a creativitatii, dupa care curba descreste
treptat din nou. In tara noastra studiile efectuate de Mihaela Roco sustin ca
desi adolescenta este o varsta propice pentru creativitate, nevoia de a se
conforma regulilor si specificului unui grup face ca multi dintre factorii
 creativitatii sa fie inhibati. Alti autori (de ex. J.Gordon) considera ca in
intervalul de varsta 25-40 potentialul creativ este maxim.

Genul: desi de-a lungul istoriei marile creatii ale omenirii apartin
barbatilor intr-o mai mare masura decat femeilor, acest lucru este perfect explicabil prin
mentinerea secole de-a randul a femeilor intr-o situatie de ignoranta in ceea ce priveste
instructia;dupa cum am vazut inainte, unul dintre momentele creativitatii este cel al
prepararii, al adunarii de date, caci “”intamplarea nu ajuta decat o minte pregatita””dupa
cum spunea Pasteur.Pe de alta parte testarile in zona potentialului creativ , nu au reliefat nici
o superioritate, nici a femeilor si nici al barbatilor in acest domeniu.

B) Factori sociali se refera la influenta familiei si a scolii asupa individului.(asupra

acestui punct se intra in detalii la punctul 4 al temei:””Cultivarea creativitatii
la elevi””)

 Discutand despre cultivarea creativitatii la elevi, trebuie spus ca un mediu

familial permisiv are un rol pozitiv;

In privinta mediului scolar, acesta poate fi unul inhibitor(implica profesori hipercritici,

lipsiti de entuziasm, rigizi, indisponibili in afara orelor).Un alt tip de mediu este cel
stimulativ(aici se permite libera exprimare a ideilor, chiar contrare, se stimuleaza
munca independenta, profesorii sunt disponibili si in afara orelor)

Factori ce blocheaza creativitatea in scoala:

1. Evaluarea-stiindu-se notat, cel mai adfesea elevul nu-si mai permite alte
abordari ale problemei decat cea uzuala, caci a incerca ceva nou implica si riscul de a
gresi, ori daca doreste o nota buna, elevul nu-si asuma acest risc.Se propune ca
atunci cand acest lucu este posibil, evaluarea sa fie amanata.

2. Recompensa-cel mai adesea este nota.In locul acesteia se propune gasirea si

oferirea unor sarcini-abil alese-in plus. Aceasta este valabila mai ales la elevi cu varsta
mai mica.(de ex in momentul in care elevii termina de executat o sarcina, doar celor
care sunt apreciati ca au lucrat mai creativ li se ofera noi material de completat,
combinat, ales, etc astfel incat atat ei cat si restul colectivului percep acest lucru ca
o valorizare a lor la care nu toata lumea a reusit sa acceada)

3. Competitia-in locul ei se propune cooperarea.

“”Idoli ai sistemului scolar sanctificati timp de secole””(dupa A.Munteanu), si care inhiba

creativitatea:

-cultul elevului mediu dupa care profesorul isi regleaza tempoul

-obsesia profesorului pentru programa

-“”elevul model””este recitatorul fidel al manualului

-sanctificarea metodelor traditionale de invatamant

-supraestimarea notelor

-fetisizarea ratiunii si a memoriei in defavoarea imaginatiei si a dimensiunilor noncognitive

ale personalitatii

Una dintre metodele de stimulare a creativitatii, extrapolabila si la domeniul didactic, este

brainstormingul, sau metoda asaltului de idei.Acesta presupune doua principii:

1. Amanarea judecatii

2. Cantitatea creste calitatea

Si patru reguli:

1. Suspendarea oricarui criticism

2. Manifestarea impetuoasa a imaginatiei

3. Stimularea unui debit ideativ mai mare

4. Preluarea ideilor emise de altii, si fructuficarea lor prin ajustari

Comunicarea

Cuprins:
1. Delimitari conceptuale:comunicare nonverbala/comunicare verbala

2. Indici ai comunicarii nonverbale

3. Comunicarea verbala:

3.a) Principalele caracteristici ale comunicarii defectuoase

3.b) Principiile de baza ale unei bune comunicari

Introducere:

Lipsa comunicarii este o tară a perioadei actuale, accentuandu-se parca mai mult ca
oricand datorita a ceea ce numim””viteza””acestor timpuri.Lipsa comunicarii, sau
deficientele ei amprenteaza atat relatia perinte copil, cat sip e cea profesor elev.

Tocmai de aceea sunt abordate cateva dintre aspectele considerate mai interesante
si mai relevante ale problematicii comunicarii.

-Toti ne formam o imagine despre propria persoana

-In actiunile noastre ne bazam pe aceasta imagine

-Uneori imaginea de sine nu coincide cu realitatea

-Atunci cand exista o mare discepanta intre imaginea de sine si realitate,

comunicarea are de suferit

 Indicii comunicarii nonverbale sunt urmatorii:

 Contactul vizual

 Expresia faciala

 Pozitia

 Gesturile

 Proximitatea

 Imbracamintea
  In privinta comunicarii verbale,un aspect de care trebuie tinut cont se refera
la principalele caracteristici ale comunicarii defectuoase. Acestea ar putea fi
urmatoarele:

-Atacul la persoana-in acest caz, persoana care are dificultati de comunicare, are
tendinta de a condamna interlocutorul in ansamblu, ca persoana, in loc sa se
centreze exclusive pe comportamentul care a deranjat-o

-Apararea-persoana are tendinta de a se apara in mod global, in loc sa-si explice

comportamentul care a avut reverberatii negative in cealalta persoana

-Infailibilitatea-persoana are tendinta de a considera ca dreptatea este exclusive de

partea sa, partenerul de discutie neavand catusi de putin dreptate

-Sentimentul nedreptatii-acest indice se refera la faptul ca persoana se simte in mod

necesar o victima in raport cu celalalt

-Deziluzia-discutia nu are rost, pentru ca celalalt oricum nu ne intelege

-Agresivitatea-persoana face totul pentru a-si rani interlocutorul, pentru a-l umili

-Retragerea in sine-fiind caracterizati de acest indice, refuzam oice comunicare cu

interlocutorul,m orice explicatie, orice dialog

 Intre principiile de baza ale unei bune comunicari, am selectat aici

umatoarele:

Principii legate de ascultare:

-Dezarmarea –se refera la faptul ca in momentul in care discutia risca sa degenereze in

conflict, sa ne antrenam abilitatea de transmite direct sau indirect faptul ca ii intelegem furia
sau frustrarea interlocutorului, dar ca in aceasta situatie am reactionat astfel
deoarece…(explicand aici eact mobilurule comportamentului nostru)

-Empatia:presupune parcurgerea a trei pasi:

 A-l asculta pe celalalt cu atentie

 A-I repeta pe scurt ceea ce am inteles

 A-I cere precizari sau informatii in plus cu privire la subiectul pus in discutie

Principii legate de exprimare:

-Flexibilitatea:se refera la faptul ca perceptia noastra asupra evenimentelor nu este
infailibila, si ca probabil si interlocutorul isi are partea sa de dreptate

-Centrarea-presupune capacitatea persoanei de a se focalize exclusive pe comportamentul

care ne-a deranjat la interlocutor, si a nu aluneca in reprosuri colaterale

-Aprecierea:se refera la faptul ca, in masura in care reusim sa transmitem interlocutorului ca

in ansamblu il apreciem ca persoana, ca il respectam , dar ca de asta data un anumit
comportament al sau ne-a deranjat, este mai putin probabil ca situatia sa degenereze in
conflict.

Aspecte motivationale ale invatarii in scoala

Cuprins:

1. Motivatia: definire, structura, forme

2. Legea Yerkes-Dodson

3. Frustrarea si mecanisme de aparare in fata frustrarii

4. Motivatia de a reusi; teorii ale atribuirii

Introducere:

Cunoasterea structurilor motivationale care determina cea mai dezirabila conduita a

elevului(atat in planul scolar cat si extrascolar), este necesara in intregul proces
didactic.Astfel, aflarea unui optimum motivational, adica a unui echilibru optim intre
performanta elevului si nivelul motivatiei sale, cere in primul rand cunoasterea temeinica a
elevului cu toate particularitatile sale de varsta.

 Motivatia cuprind ansamblul factorilor care declanseaza si sustin activitatea.

Structura sa este alcatuita din urmatoarele:

-trebuinte

-motive

-interese

-convingeri

-idealuri

In privinta trebuintelor Maslow a alcatuit o piramida a acestora, situand la baza sa trebuinte

fiziologice(foame, sete, sex, odihna),apoi umeaza trebuinte de securitate, dragoste si afiliere,
de stima si statut ,de cunoastere, estetice si de autorealizare.Pe masura ce o trebuinta de la
baza se realizeaza, omul poate sa acorde atentie realizarii urmatoarei trebuinte.Este evident
de exemplu ca, in lipsa satisfacerii trebuintelor de securitate(in conditii dramatice, de razboi
de pilda) ,omul nu este interesat de trebuintele estetice, ci mult mai curand de a-si pastra
viata, de a o continua in circumstante sigure, ferite de primejdii.

Formele motivatiei sunt:

 Pozitiva si negativa

De exemplu un elev invata din placer(si este motivat deci pozitiv), sau din teama de a nu fi
pedepsit, de a nu ramane coregent (si deci e motivat negativ)

 Cognitiva si afectiva

De exemplu un elev invata din dorinta de a sti ori din dorinta de a obtine simpatia cuiva drag

 Intrinseca si extrinseca

De exemplu elevul invata pentru ca el doreste astfel, dorinta este a sa si o face din pasiune,
in timp ce fiind motivat extrinsic, el invata pentru o nota buna, pentru o bursa, etc

 Legea Yerkes Dodson se refera la raportul dintre motivatie si performanta.

Mai exact , in cazul unei motivatii slabe, performanta este pe masura.Daca persoana este
supramotivata, performanta este afectata in mod negative, pentru ca, aflata sub stress,
persoana va fi inhibata, iar performantele sale nu vor fi pe masura capacitatilor sale.

De aceea este de dorit ca persoana sa fie bine(si nu supra)motivate, pentru ca eficienta sa sa

fie reala.
 Frustrarea este pe de o parte imiedicarea unei persoane sa-si realizeze un
drept sau o dorinta, iar pe de alta parte este starea psihica ce rezulta din acest blocaj.

In fata frustrarii oamenii pun in functie diverse mecanisme de aparare, cum ar fi:

-eliminarea barierei:de exemplu un elev are de dat un examen foarte important, dar se isca o
furtuna foarte puternica.Eliminand bariera, elevul va lua un taxi, sau va gasi o alta modalitate
de a solutiona aceasta situatie

-ocolirea barierei:ex.unul dintre elevi se simte persecutat la scoala din cauza ca acesta a
dezvoltat o antipatie nestavilita fata de el. Deci, fiindca nu poate elimina bariera, o va ocoli, de
exemplu transferandu-se la o alta scoala.

-reactii compensatorii: 1.Substituirea motivului:un liceean se indragosteste de o colega a sa,

dar intrucat aceasta va allege un alt baiat, cel dintai isi va intensifica si reorinta eforturile in
alta directive, inspre invatatura, sport, etc

2. substituirea obiectului reactiei:un functionar este certat la serviciu

de catre seful sau, dar neputand riposta isi va revarsa furia acasa, asupra sotiei.

-reactii de aparare a eului: 1.refularea sau reprimarea unor amintiri care sunt prea penibile
pentru a putea fi pastrate in sfera constiintei

2.compensarea prin fantezie:un elev mentinut la nivelul marginal

al clasei de catre colegii sai din diverse motive, poate sa compenseze acest neajuns prin visare,
prin imaginarea a diferite ipostaze avantajoase pentru el, si al caror protagosnist principal
este.

3.identificarea:un individ care si-a dorit o viata intreaga sa devina

medic, de exemplu, si din anumite motive nu a reusit acest lucru, poate depune toate
eforturile pentru ca fiul sau fiica sa sa devina ceea ce n-a reusit, identificandu-se astfel cu
el(ea).

4.rationalizarea:un evreu in timpul celui de-al doilea razboi mondial

isi denunta fratele pentru ca acesta din urma complota impotriva Statului Major al SS-
ului.Motivul pe care primul il invoca era respectarea legalitatii si a regulamentelor;in fapt intre
ei exista o veche rivalitate si gelozie inca din copilarie.

Un obectiv important al scolarizarii este acela de a modela elevii inspre

invatarea continua, autoreglata. Insa cum se explica faptul ca un elev care nu reuseste sa
indeplineasca o anumita sarcina devine frustrat si descurajat, refuzand sa mai incerce din
nou, in timp ce un altul totusi continua sa incerce , desi in prealabil a intampinat un esec? Cum
se explica faptul ca un elev isi mentine sau creste nivelul motivatiei, in timp ce altuia nivelul
motivatiei ii scade? Raspunsul se refera la atribuirile pe care elevii le fac, cu alte cuvinte la
cauzele pentru care ei considera ca au succes sau insucces. Este important de stabilit care este
cauza pe care ei o considera a fi la baza respectivului succes sau insucces. Pentru aceasta
trebuie raspuns la urmatoarele intrebari:

-Este o cauza interna sau externa persoanei?

-Este o cauza stabila sau instabila?

-Este o cauza care poate sau nu sa fie controlata de persoana respectiva?

Daca elevul cosidera ca a avut un esec pentru ca nu s-a straduit suficient, atunci
atribuirea(cauza )pe care o face este interna, instabila si contolabila. Daca insa el considera ca
pur si simplu nu se pricepe la ceva, atunci cauza este interna, stabila si incontrolabila. Aceste
atribuiri ii pot afecta elevului motivatia pentru viitor. Elevii care atribuie succesul unor factori
interni, controlabili(de ex. efortul) au o stima de sine si o motivatie mai mari decat cei
obisnuiti sa faca atribuirile pe seama unor factori esterni(de ex. norocul). Cercetarile au
stabilit existenta unor diferente insemnate intre copiii care nu sunt descurajati de esec si care
insista pana reusesc si intre cei care abandoneaza efortul dupa esec. Astfel, copiii orientati
spre neajutorare isi atribuie mai degraba esecul asupra unor caracteristici personale (cum ar fi
incompetenta lor, faptul ca nu se simt capabili), nu se asteapta sa aiba succes, evita
provocarile si renunta in fata esecului.

Copiii orientati spre perfectionare nu renunta in fata esecului , si se concentreaza mai mult
asupra sarcinii de executat decat sa se centreze pe capacitatea/incapacitatea lor. Ei considera
ca aceasta capacitate poate fi imbunatatita, si daca se straduiesc mai mult vor reusi.

Copiii orientati spre performanta se concentreaza mai mult asupra rezultatului activitatii
decat asupra procesului de imbunatatire a abilitatii sau invatarii. Ei doresc succesul, pentru ei
fericirea se realizeaza din victorii si din multumirea celor de langa ei(parinti, profesori).

Un accent mare pus in scoala pe note si competitie determina elevii sa puna accent mare pe
rezultate(note, premii, diplome). Insa, spre deosebire de acesti elevi axati pe performanta si
pe nevoia de a-i multumi pe altii, elevii care isi pastreaza interesul inspre a atinge si realiza
obiectivele educationale(cei orientati inspre perfectionare), tind sa se descurce mai bine in
scoala.
 Notiuni de consiliere psiho-pedagogica

Cuprins:

1. Delimitari conceptuale

2. Caracteristicile consilierului si ale consilierii

3. Analiza tranzactionala din perspectiva lui Berne

4. Perspectiva cognitivista a lui Beck asupra consilierii

5. Jurnalul starilor sufletesti

Introducere:

Profesorul diriginte indeplineste adesea, pe langa celelalte roluri asumate in institutia de

invatamant, sip e cel de consilier. In acest scop, acest capitol-ce nu se doreste a fi exhaustiv-,
prezinta o introducere in acest domeniu, subliniind ca rolul cadrului didactic este si Acela de
a contribui la dezvoltarea personala a elevului, de a sensibiliza specialistul (psiholog cel mai
adesea)atunci cand exista o situatie de criza care depaseste atributiile sale.

 Consilierea este o interactiune intre doua sau mai multe persoane.

Ea presupune in mod necesar: - existenta unui consilier si a unui client

- un anumit timp si spatiu acordat consilierii

-un set de tehnici, metode de consiliere, abilitati si

atitudini pentru atingerea rezultatului dorit

Beneficiile clientului in urma consilierii sunt:

 Autocunoastere, acceptare si dezvoltare personala

 Sesizarea si rezolvarea problemelor cu care se confrunta clientul

 Imbunatatirea relatiilor sale cu ceilalti

 Eliminarea situatiilor de criza

 Caracteristicile consilierului
Pozitive:

rabdare, ascultare activa, comunicare eficienta, empatie, respect, acceptare neconditionata,

toleranta, caldura, confidentialitate

Negative:

Tendinte de dominare, tendinte de superioritate sau de inferioritate fata de consiliat,

precum si reversul fiecareia dintre caracteristicile positive mai sus mentionate

 Ce presupune consilierea?

A. Preventia-este elemental de baza al consilierii;se pot preveni obiceiuri

legate de fumat, droguri, consumul de alcool, insucces scolar, etc

B. Dezvoltare personala-presupune insusirea de tehnici de

autocunoastere, invatare eficienta, comunicare, eliminarea unor complexe, prospectarea
viitorului

C. Interventia in situatii de criza-presupune interventia unei persoane

specializate in situatii cum ar fi:stres accentuat, depresie, tentative de sinucidere, situatii
post traumatice

 Din multitudinea paradigmelor referitoare la consiliere am ales spre ilustrare

doua, si anume: Analiza tranzactionala din perspectiva lui Berne, si perspectiva
cognitivista a lui Beck asupra consilierii.

Analiza tranzactionala din perspectiva lui Berne:

Conceptia lui Berne in acest domeniu se poate rezuma la urmatoarele:

 Stari ale egoului

 Regulile tranzactiilor

 Scenariul de viata

Cu alte cuvinte, Berne considea ca fiecare persoana include in fiinta sa trei tipuri de ego: ego
de copil, ego de adult si ego de parinte.

-Egoul de copil implica anumite trasaturi cum ar fi:comportament emotional, creative,

nesupus rigorilor disciplinei
 -Egoul de adult implica un comportament realist, logic, rational,neafectiv

-Egoul de parinte presupune asumarea valorilor preluate de la parinti (morala, atitudini,

credinte), empatie, grija si ocotire fata de ceilalti.

Unui copil nu-I este caracteristic in fiecare moment doar egoul de copil, ci si alte tipuri de
ego, de exemplu ego de parinte in atitudinea fata de un animal, fata de o papusa, etc, dupa
cum si un adult poate pune in functie la un moment dat un ego de copil.

Dificultatile de comunicare sustine Berne, se datoreaza in mare masura faptului ca o anumita

persoana pune in functie un anumit ego(de exemplu de parinte), adresandu-se egoului de
copil al interlocutorului(comunicare defectuoasa), in loc sa se adreseze tot egoului de
parinte al acestuia(comunicare eficienta)

Un exemplu de situatie in care doua persoane pun in functie doua egouri diferite(
comunicare defectuoasa, cu potential conflictual):

Doi colegi, functionari, sunt protagonistii acestui dialog:Unul dintre acestia, punctual la
serviciu, il intreaba nemultumit pe celalalt, care tocmai intarziase, in timp ce-si priveste
ceasul:””Cat e ora?””La care colegul sau , pe un ton nemultumit raspunde:””E opt si
jumatate””.

Este evident ca fiecare dintre cei doi comunica de fapt un cu totul alt mesaj decat cel
aparent: De fapt , mesajul primului este:””De ce ai intarziat atat?””, in timp ce mesajul
celuilalt este:””De ce ma iei la rost, in fond nu sunt subalternul tau!””.

Primul s-a adresat celui de-al doilea de la un ego de parinte la un ego de copil, insa colegul
sau n-a acceptat acest lucru, raspunzandu-I de la un ago de adult, si activandu-I tot un ego
de adult

Acest exemplu este ilustrat schematic mai jos:

Copil Copil

Adult Adult

AAaa
Parinte Parinte

Ce se intampla in aceasta situatie?

Berne sustine ca aici regulile tranzactiilor apar foarte clar, acestea fiind urmatoarele:

1. Cand sagetile sunt paralele intre cele doua tipuri similare de ego, comunicarea poate
continua nelimitat

2. Cand sagetile se incruciseaza, comunicarea cu privire la un anumit subiect inceteaza

imediat

3. Intelegerea mesajului psihologic este cheia intelegerii comportamentului unei

persoane

In fine, Berne sustine ca in urma interactiunilor cu parintii, copilul dezvolta un model de

comportament care poate fi unul suportiv, sau unul agresiv.El dezvolta o anumita atitudine
fata de sine si fata de ceilalti;aceste decizii vor forma ulterior scenariul de viata, care poate fi
de persoana care invinge, sau de persoana care pierde.

 Perspectiva cognitivista a lui Beck asupra consilierii

Pe scurt, conceptia lui Beck in acest domeniu poate fi sintetizata astfel:

 Comportamentul nostrum este determinat de interpretarea noastra a situatiilor pe

care le traim

 Deformarile rationamentului dau nastere problemelor

 Tehnica automonitorizarii, prin care deformarile prezente devin alternative rationale

Beck sustine deci ca noi acodam situatiilor problematice pe care le traversam anumite
semnificatii(mai mult sau mai putin grave), si ca tocmai acest lucu este de natura sa ne
influenteze comportamentul, si nu situatia in sine.De pilda, raportandu-ne la activitatea
didactica, o nota de sapte poate constitui o sursa de mare stress pentru un elev, in timp ce
pentru altul poate constitui o mare usurare.

Confruntandu-se cu situatii problematice, persoana are nu o data de infruntat invazia

gandurilor automate depresive.Iata cateva exemple de acest tip de ganduri:

-Nu sunt bun de nimic

-Nu reusesc niciodata nimic

-Nimeni nu ma intelege

-Mi-ar placea atat de mult sa fiu altfel

-Nimic nu merge cum vreau eu

-Ceva nu e in regula cu mine

-Sunt un ghinionist

De fapt, spune Beck, in momentul in care o persoana care se adreseaza consilierului(un elev
de pilda care traverseaza o situatie dificila, adresandu-se dirigintelui sau, in conditiile in care
in scoala nu exista un psiholog scolar), el trebuie sa fie consiliat de asa maniera incat sa fie
capabil sa-si stavileasca avalansa gandurilor depresive, si sa constientizeze ca practic, el se
afla in miezul unor deformari de rationament. Iata cateva exemple dintre principalele tipuri
de deformare a rationamentului:

1. Radicalizarea:a vedea totul fie in alb, fie in negru

2. Suprageneralizarea:a dramatiza o dificultate obisnuita, generalizand-o in mod excesiv

3. Deformarea selective:a nu retine decat partea negative a lucrurilor, sau a minimalize

ceea ce este pozitiv, amplificand ceea ce este negative

4. Autodeprecierea:a crede ca toate calitatile si atuurile noastre nu au nici o valoare si

nu servesc la nimic

5. Inferenta:a ghici (mai exact a crede ca ghicesti correct)gandurile oamenilor, a ghici

viitorul

6. Emotivitatea:a ne proiecta starile sufletesti asupra realitatii(Ex:viata este trista si grea

pentru ca noi suntem indispusi)

7. Prezenta lui””a trebui””:a socoti ca viata si lumea trebuie sa raspunda intotdeauna

unor norme foarte precise
 8. Etichetarea:a identifica intotdeauna persoanele cu actiunile lor

In aceasta situatie, persoana consiliata trebuie ajutata sa-si dezvolte abilitati de

automonitorizare, cu ajutorul carora deformarile prezente sa devina alternative rationale.

In acest scop, Beck propune realizarea unui “”Jurnal al starilor sufletesti””:

Jurnalul starilor sufletesti

1.Imprejurarile indispozitiei mele:-----------------------------------------------------------------------------------------

””aveam pentru prima oara intalnire cu o fata, am asteptat o ora, dare a nu a venit””-------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

2.Sentimentele mele negative, si intensitatea lor pe o scala de la 1 (minim) la1oo (maxim)---------------------

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------ma simt:-----trist, nelinistit, neincrezator in mine, etc-------------------------------------------------

Ma simt:

Trist nelinistit Neincrezator etc etc

in mine

70% 40% 80%

50% 1% 40%

Intensitatea sentimentelor a fost initial completata la inceputul elaboraii jurnalului. Daca va fi corect
executata activitatea, la sfarsitul ei, ne asteptam ca intensitatea sentimentelor negative sa se
diminueze.

Exemplu:

Gandurile mele automate Deformarile prezente Alternative rationale

negative
Intensitatea lor pe o scala de
Intensitatea lor pe o scala de la 1 la 100
la 1 la 100
-Nu reusesc niciodata nimic Autodeprecierea -In grupul meu de prieteni
sunt apreciat si valorizat
80%
100%

-s-ar putea sa-I fi intervenit

ceva, motiv pentru care nu a
ajuns la intalnire

80%

etc etc etc

etc etc etc

In concluzie: intr-o prima faza persoana descrie situatia care l-a facut sa se simta atat de
neplacut. Apoi ce simte exact fata de aceasta situatie, plus intensitatea trairilor, pe o scala de
la 1 la 100. La fiecare gand automat depresiv trecut in tabel, I se gaseste ce tip de deformare
a rationamentului ii corespunde. Ulterior, in ultima rubrica se gasesc si se noteaza
alternative rationale (cu intensitatea lor).

In finalul demersului, se revine cu aprecierea intensitatii sentimentelor negative, (in tabel

cifra apare ingrosat), si cum am mai precizat, ne asteptam ca aceasta intensitate sa scada, si
persoana sa se simta mai bine.

 In ceea ce piveste etapele consilierii , acestea pot fi analizate din doua puncte de
vedere:

Etapele consilierii dupa scopul urmarit:

a. Etapa initiala= stabilirea primului contact, presupune explorarea situatiei,

ascultarea active, identificarea problemei, stabilirea strategiei

b. Etapa de actiune=implica aplicarea strategiilor de actiune, metodele propriu

zise
 c. Etapa finala=adica analiza situatiei si urmarirea cazului

Etapele consilierii din prisma abilitatilor utilizate de consilier:

a. Ascultare active( implica contact vizual, limbaj nonverbal adecvat), la care se

adauga observarea clientului(mimica, postura, gestica)

b. De evitat intrebarile inchise(ex;””te intelegi bine cu parintii?””, care blocheaza

fluxul comunicarii in sensul ca subiectul este tentat sa raspunda
cu”da”sau”nu””); se recomanda in schimb intrebarile deschise:”ce ai putea sa-
mi povestesti despre…?””

c. Incurajarea(prin limbajul verbal si nonverbal), prin parafrazare(ex:””daca am

inteles bine, spuneai ca…””)

d. Reflectarea sentimentelor(“”ce simti?””, “”ce crezi?””)

e. Focalizarea(“”adevarata problema pare sa fie””)

f. Influentarea(sesizarea impreuna cu clientul a alternativelor de actiune)

g. Decizia(o ia clientul, asistat de consilier)