CONTABILITATEA MANAGERIALĂ

INFORMATIZATĂ A FIRMEI

Prof. Dr. hab. Veronica ȘTEFAN

CMIF -- Note de curs – 2019 prof. Veronica STEFAN

 CUPRINS

Capitolul 1 - Sistemele Informatice de Gestiune în Ecosistemul Digital al Afacerilor 9

1.1 Context și obiective 10
1.1.1 Motivația alegerii temei 10
1.1.2 Concepte 11
1.1.2.1 Ecosistemul digital al afacerilor 11
1.1.2.2 Despre holism și analiza holistică 12
1.1.2.3 Abordarea holistică în domeniul SIG 13
1.2 Dimensiunea tehnologică și de interoperabilitate 15
1.2.1 Cadrul European de Interoperabilitate 15
1.2.2 Stadiul actual al digitalizării 17
1.2.3 România pe harta planetei digitale 19
1.3 Concluzii 22

Capitolul 2 - Metodele de proiectare 23

2.1 Tipologia metodelor de proiectare și principalele concepte 24
2.2 Metodologia Procesului Unificat și UML ca standard 27
2.2.1 Particularități 28
2.2.2 Ciclul de viață al proiectării în procesul unificat 30
2.3 Principalele dezvoltări și Diagrame UML 32
2.3.1 Modelele şi viziunile ciclului de abstractizare în UML 33
2.3.2 Diagramele utilizate în proiectarea vizuală cu UML 34
2.4 Instrumentele CASE pentru modelare 35
2.4.1. Rolul instrumentelor CASE 36
2.4.2 Interfaţa grafică 37
2.5 Studiu de caz 41

Capitolul 3 - Baze de date avansate 46

3.1 Tipologia bazelor de date 47
3.1.1 Organizarea datelor 48
3.1.2 Baze de date ierarhice 49
 3.1.3 Sisteme de Gestiune a Bazelor de Date Relaționale – SGBDR 49
3.1.4 Limbajul Structured Querry Language - SQL 50
3.1.5 Tehnologia Extract Transform Load – ETL 51
3.1.6 Baze de Date NoSQL (Not Only SQL) 51
3.2 Bazele de date NoSQL 52
3.2.1 Key-value 52
3.2.2 Wide Column/ Key-Value 53
3.2.3 Document 53
3.2.4 Graph 54
3.3 Baze de date Multi-Model 54
3.4 Bazele de Date Orientate Obiect 57
3.4.1 Descriere 57
3.4.2 Implementarea Bazelor de date Orientate Obiect 59
3.5. Proiectarea Bazelor de Date 60
3.5.1 Obiectivele urmărite la realizarea unei baze de date 61
3.5.2 Etape în realizarea unei baze de date 61
3.5.2.1 Analiza de sistem 62
3.5.2.2 Proiectarea structurii bazelor de date 63
3.5.2.3 Realizarea componentelor logice 63
3.5.2.4 Punerea în funcţiune şi exploatarea 63
3.5.2.5 Dezvoltarea sistemului 63
3.5.3 Protecţia bazelor de date 64

Capitolul 4 - Utilizarea SIG în aplicații de gestiune și decizie 65

4.1 SIG și decizia financiar contabilă prin BI 66
4.1.1 Premisele performanţei în organizaţii 66
4.1.2 Soluţii informatice de Business Intelligence 67
4.1.2.1 Funcţionalităţile soluţiilor de business intelligence 67
4.1.2.2 Soluţii de business intelligence 69
4.1.3 Inteligenţă de afaceri cu MS Office SharePoint Server 72
4.1.3.1 MS Excel Services 72
4.1.3.2 Panourile de bord şi Centrul de raport 73
4.1.4 Beneficiile unei soluţii de business intelligence 74
4.1.5 Studiu de caz. Soluție de Control al Proiectelor pentru dezvoltare software
4.1.5.1 Configurație hardware
 4.1.5.2 Evidența Proiectelor
4.1.5.3 Operații de filtrare
4.1.5.4 Grafice 76
4.1.5.5 Rapoarte 78
4.2 SIG și decizia financiar contabilă prin SSD 81
4.2.1 Definirea problemei și a parametrilor de lucru 82
4.2.2. Rezultatele obținute prin aplicarea metodei SIMPLEX 83
4.2.3 Rezultatele obținute prin aplicarea metodei SOLVER din Excel 85
4.2.4 Rezultatele obținute prin aplicarea metodei WinQSB - programare lineară 87
4.2.5 Concluzii 89
4.4 Sisteme Informatice pentru eLearning 92
4.4.1 Realitatea Virtuală și noile instrumente de învățare 93
4.4.2 Firmele virtuale de antreprenoriat și simulare a afacerilor 96
4.4.3 Sisteme Informatice bazate pe tehnologia mobilă pentru eLearning 98
4.5 SIG în tehnologie Web pentru afaceri electronice 101
4.5.1 Obiectivele sistemului informatic 101
4.5.2 Arhitectura aplicației 102
4.5.3 Prezentarea componentelor Aplicației 105
4.5.4 Prezentarea interfetei și a funcțiilor de bază 106
4.5.5 Servicii oferite utilizatorilor serviciului informatic 107
4.5.6 Servicii accesibile utilizatorilor Intranet 110
4.5.7 Pagina ASP realizată cu XML 112
4.7 Concluzii

BIBLIOGRAFIE 114

ANEXA 1 124
 Notations and abbreviations
AI Artificial Intelligence
AIS Accounting Information Systems
API Application Programing Interface
DLL Dinamic Link Library
IRDS Information Resource Dictionary System
CDIF CASE Date Interchange Format
STL Semantic Transfer Language
HMI Human Machine Interface
ISO International Organization for Standardization
IS Information System
SI Societate Informațională
ICT Information & Communication Technologies
DBE Digital Business Ecosystem
EBD Ecosistemul Digital al Afacerilor
HIS Holistic Information System
SIG Sisteme Informatice de Gestiune
OO Object Oriented
UML Unified Modelling Language
RUP Rational Unified Process
XML Extensive Modelling Language
JSON JavaScript Object Notation
XSL eXtensible Stylesheet Language for XML
CSS Cascading Syle Sheet
OMG Object Management Group
OCL Object Constraint Language
BD Baze de Date
SGBD Sisteme de Gestiune a Bazelor de Date
ERD Entity Relationship Diagram
CDM Conceptual Data Model
LDM Logical Data Model
PDM Physical Data Model
SQL Structured Query language
NoSQL Not Only Structured Query language
ERP Enterprise Resource Planning
CRM Customer Relationship Management
SCM Suppy Chain Management
BI Business Intelligence
IFRS International Financial Reporting Standard
IASB International Accounting Standard Board (succede IASC)
GIS Geographical Information Systems
NN Neuronal Network
PN Petri Network
SSD Sisteme Suport pentru Decizii
OOD Object Oriented Design (Booch Grady)
OMT Object Modelling Technology (Rumbaugh James)
Objectory Metoda de analiza şi proiectare (Jacobson Ivar)
OOSE OO Software Engineering
CORBA Common Object Request Broker Architecture
IIOP Internet Inter-ORB Protocol
WWW World Wide Web
W3C WWW Consortium
CC Cloud Computing
IoT Internet of Things
IIS Internet Information Server
H2020 Horizon 2020
UEFISCDI Unit. Exec. de Finanțare a Cercetarii Dezvoltării și Inovației
ANCS Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică
AR Augmented Reality
VR Virtual Reality
FVA Firme Virtuale de Antreprenoriat
OML Open Modelling Language
CASE Computer Aided Software Engineering
RES Renewable Energy Sources
SER Surse de Energie Regenerabile
DES Discrete events system
FPN Fuzzy Petri Nets
SCADA Supervisory Control and Data Acquisition
FSI Fuzzy system interface
Introducere

Lucrarea de față, prezentată sub forma unor Note de curs, constituie materialul de bază
pentru pregătirea doctoranzilor din anul întâi, domeniul Contabilitate, în cadrul cursului
Contabilitatea managerială informatizată a firmei.
Având în vedere legătura strânsă între contabilitatea practică și tehnologiile informatice,
destinate să susțină o mare parte dintre activități sub forma aplicațiilor și produselor software,
cu tendința din ce în ce mai pronunțată de a realiza soluții integrate, accesibile în rețele locale
de tip Intranet sau prin Internet prin tehnologii Web și dispozitive mobile, am considerat
necesară o prezentare unitară și cât mai completă a principalelor teme implicate și anume:
- principalele instrumente software utilizate pentru realizarea Sistemelor Informatice de
Gestiune, termenii, noțiunile de bază și conceptele utilizate;
- metodele de proiectare standardizate;
- organizarea datelor prin intermediul bazelor de date și tendințe în dezvoltarea acestora;
- tehnologiile Web și aplicații specifice pentru afacerile electronice;
- exemplificări ale unor aplicații și soluții practice, contribuții la unele soluții
informatice din domeniul economic, al administrației, al educației, al comerțului electronic și
gestionarea energiei electrice.
Conținutul acestei lucrări constituie o parte a Tezei de Abilitare cu tema „O abordare
holistică a cercetării în domeniul Sistemelor Informatice de Gestiune”, realizată și susținută în
anul 2017, adaptată și organizată pentru a putea fi utilizată ca suport pentru cursul
„Contabilitatea managerială informatizată a Firmei” în anul universitar 2018 - 2019,
împreună cu o prezentare PowerPoint și o serie de subiecte de tip grilă, cu rol de model și utile
în pregătirea examenului pentru acest curs.
Fiind primul material adresat unei audiențe de nivelul studiilor și pregatirii doctorale,
primesc cu bucurie orice sugestie sau observație creatoare.

Prezentare pe capitole

Capitolul 1 prezintă motivația cercetărilor în acest domeniu, scopul și obiectivele

urmărite în lucrare și o introducere în termenii, noțiunile de bază și conceptele utilizate.
Domeniul proiectării și realizării SIG - Sistemelor Informatice de Gestiune este abordat din
perspectiva necesității de standardizare a instrumentelor software utilizate precum și de punere
permanentă a soluțiilor și rezultatelor finale în concordanță cu dinamica rapida a schimbărilor
ce au loc în tehnologiile utilizate cât și în mediul operațional, de afaceri, privitor la cererile și
solicitările acestuia.
Toate aceste aspecte sunt abordate prin prisma reglementărilor în domeniu la nivel
european și național și au în vedere rezultate ale unor cercetări anterioare, urmărind
introducerea problematicii abordate pe parcursul carierei didactice și de cercetare în conceptele
noi de Ecosistem Digital al Afacerilor și abordarea holistică aplicată în domeniul sistemelor
informatice.
 Capitolul 2 prezintă starea actuală a cercetărilor în domeniul metodelor de proiectare a
sistemelor informatice, standardul UML – Unified Modelling Language și instrumentele CASE
- Computer Aided Software Engineering orientate obiect și utilizate pentru formalizarea,
administrarea și documentarea sistemelor informatice de gestiune. Sunt abordate elementele de
bază ale proiectării unui sistem informatic integrat pe Web, și anume:
• Orientări fundamentale în proiectare;
• Extinderi ale UML, limbajul unificat de modelare;
• Tipologii ale instrumentelor CASE UML și performanțe ale acestora.
Se prezintă o sistematizare a diagramelor, conceptelor și viziunilor din metoda UML și tipologii
ale instrumentelor CASE orientate obiect, capabile să realizeze modelarea grafică necesară
pentru utilizarea acestei metode. Se particularizează și se exemplifică printr-un studiu de caz.

Capitolul 3 este dedicat SGBDR – Sisteme de Gestiune a Bazelor de Date Relaționale,

ca instrument software specializat în modelarea Conceptuală, Logică și Fizică a datelor, în
obținerea MCD – Modelul Conceptual al Datelor, a MLD – Modelul Logic al datelor și a MFD
– Modelul Fizic al Datelor. Sunt prezentate modelele desprinse din ciclul de abstractizare în
proiectarea bazelor de date, pe întreg parcursul ciclului de viață al realizării unui sistem
informatic.
Bazele de date implementate în tehnologie Web precum și XML - eXtended Markup
Language, standardul impus de tehnologia Web, cu posibilitățile de proiectare și dezvoltare a
soluțiilor bazate pe acest limbaj sunt exemplificate printr-un studiu de caz, o soluție de tipul
afacerilor electronice. Se prezintă soluția realizării unui sistem informatic în arhitectura Web,
cu acces prin Internet, utilizând produsele software ale suitei Microsoft, într-o arhitectură
specifică client-server pe trei nivele. Este analizată posibilitatea inter-cooperării între sistemele
informatice, bazată pe principalele standarde prezentate, reconfigurarea și modelarea proceselor
cu UML și interoperabilitatea aplicațiilor pe baza XML.

Capitolul 4 prezintă aplicații și contribuții practice ale unor soluții informatice în care
SIG sunt realizate și utilizate într-un context multidisciplinar și integrator, în ideea apartenenței
acestora la ecosistemul digital al afacerilor și ținând seama de viziunea holistică ce constituie
un element integrator al componentelor prezentate.
Conceptele analizate pe cele două direcții anterioare, prezentate în capitolele 2 și 3, au
fost utilizate și dezvoltate în aplicațiile prezentate pe larg în capitolul 4 și în lucrările elaborate
în cadrul unor proiecte de cercetare finanțate de UEFISCD, susținute în cadrul unor evenimente
științifice naționale și internaționale și publicate în proceedings sau în reviste de specialitate,
reprezentând principalele contribuții. Publicațiile științifice asociate acestor teme, detaliate pe
larg în cadrul Bibliografiei, sunt grupate pe tematici și prezentate succint în capitolul dedicat
realizărilor științifice, structurat corespunzător fiecărei teme de cercetare analizată.
 Capitolul 1

Sistemele Informatice de Gestiune în

Ecosistemul Digital al Afacerilor

Capitolul 1 - Sistemele Informatice de Gestiune în Ecosistemul Digital al Afacerilor 9

1.1 Context și obiective 10
1.1.1 Motivația alegerii temei 10
1.1.2 Concepte 11
1.1.2.1 Ecosistemul digital al afacerilor 11
1.1.2.2 Despre holism și analiza holistică 12
1.1.2.3 Abordarea holistică în domeniul SIG 13
1.2 Dimensiunea tehnologică și de interoperabilitate 15
1.2.1 Cadrul European de Interoperabilitate 15
1.2.2 Stadiul actual al digitalizării 17
1.2.3 România pe harta planetei digitale 19
1.3 Concluzii 22
1.1 Context și obiective

1.1.1 Motivația alegerii temei

Activitatea de cercetare, în orice domeniu s-ar desfășura, necesită o permanentă

împrospătare nu doar a cunoștințelor ci și a viziunii asupra mediului, consecințelor, modului de
aplicare, a obiectivelor și aplicațiilor concrete. Este necesar un proces continuu de reevaluare,
de reactualizare într-un proces iterativ și incremental nu doar a temei ca scop principal al
cercetării ci și a uneltelor utilizate, cum ar fi metodele, instrumentele, tehnologiile software, cu
atât mai mult cu cât tema se înscrie în domeniul tehnologiilor informatice. Prin lucrarea de față
urmăresc tocmai acest lucru, acela de a relua temele de cercetare abordate până în prezent într-
un demers valorizator al părților în favoarea întregului, urmărind aducerea în actualitate a
rezultatelor obținute până în prezent și căutând în același timp noi utilizări și dezvoltări facilitate
de vederea de ansamblu a sistemului rezultat.
HOLÍSM, conform dicționarului enciclopedic (DE, 1993-2009), este acea concepție
susținând ireductibilitatea întregului la suma părților, în sensul că anumite caracteristici ale
acestuia nu pot fi explicate în termenii proprietăților și relațiilor componentelor. Prezentă și în
Antichitate, ideea întregului se impune, în epoca modernă, ca principiu de structurare și de
ordonare. Perspectiva holistă și-a găsit numeroase aplicații în economie, sociologie, filozofia
culturii etc. Pentru activitatea de cercetare, oricare ar fi domeniul supus analizei, abordarea
holistică permite o analiză multidimensională capabilă să ofere amplitudine și profunzimea
necesară unei anlize complexe, fundamentată pe cât mai multe planuri și viziuni.
Urmând principiul „Linking dots - Perpetuum thinking and discovery” (concept inspirat
din Jobs S., 2005), și având în vedere domeniul Sistemelor Informatice de Gestiune, a rezultat
o reluare a rezultatelor cercetării într-un demers valorizator al părților în favoarea întregului, al
întoarcerii analizei retrospective către planurile de viitor, având în vedere acest domeniu ca
sistem, analizînd scopul, obiectivele, fundamentele teoretice, instrumentele tehnologice și sfera
de aplicabilitate a acestora, urmărind două direcții principale:
• încadrarea în ecosistemul digital al unei afaceri
• analiza dintr-o viziunea holistică, privind necesitatea, oportunitatea, posibilitatea,
mijloacele, împrejurările, actorii, rezultatele și utilitatea acestui demers.

Fig. 1.1 Actualizarea creatoare a rezultatelor cercetării

1.1.2 Concepte
Conceptul DBE - Digital Business Ecosystems, Ecosistem Digital al Afacerilor, s-a
răspândit în întreaga lume ca o abordare inovatoare pentru a sprijini adoptarea și dezvoltarea
TI&C – Tehnologia Informației și Comunicațiilor. Apărut în 2002 în Europa (Natchira et all,
2002), noțiunea de ecosistem digital al afacerilor a avut ca scop punerea în aplicare a
obiectivelor stabilite la Consiliul de la Lisabona: creștere susținută, locuri de muncă și o mai
mare incluziune socială, ținând cont și de particularitățile dezvoltării europene bazată în
principal pe o rețea răspândită de IMM-uri și sisteme locale de cercetare și inovare.
În Uniunea Europeană, începând cu Consiliul European de la Feira din iunie 2000, a
devenit mai vizibil efortul concertat al statelor membre de a promova în mod serios dezvoltarea
unei societăţi bazate pe cunoaştere (knowledge based society), printre altele şi cu scopul
declarat de a recupera defazajul tehnologic şi economic dintre Europa şi America de Nord.
Strategia UE în această privinţă a fost formulată într-un document oficial al Comisiei Europene,
numit eEurope (completat ulterior de eEurope+ , pentru a include în acest efort şi ţările
candidate la integrare). Această strategie, elaborată în anul 2001, a fost ulterior înlocuită de o
versiune numită eEurope 2005, prezentată la Consiliul European de la Sevilla din iunie 2002.
Planul de acţiune eEurope este construit pe două direcţii principale de acţiune, care se
completează reciproc: pe de o parte se urmăreşte stimularea serviciilor electronice, atât la nivel
de complexitate a aplicaţiilor cât şi de cantitate şi calitate a conţinutului, atât în domeniul public
cât şi în cel comercial, iar pe de altă parte se doreşte dezvoltarea unei infrastructuri de transport
de date de mare capacitate şi suficient de securizată pentru a încuraja transferul cât mai multor
servicii pe acest suport de desfăşurare al tranzacţiilor între cele trei mari grupuri de actori:
cetăţenii, administraţiile publice şi agenţii economici.
Sintetizând printr-o viziune mai simplă, planul eEurope propune o cyber-Europă în care
orice cetățean să poată apela la servicii publice online moderne: e-government, e-education şi
e-health, sau să participe într-un mediu de e-business dinamic şi competitiv, folosind pentru
acestea o infrastructură de date accesibilă şi sigură.
1.1.2.1 Ecosistemul digital al afacerilor
Ecosistemul digital al afacerilor rezultă din asocierea ecosistemului digital cu cel al
afacerilor. O rețea de ecosisteme digitale va oferi IMM-urilor și regiunilor mai puțin dezvoltate
oportunități de participare la economia globală. Aceste noi forme de interacțiune dinamică a
afacerilor și cooperare globală între organizații și comunități de afaceri, activate de tehnologiile
ecosistemului digital, pot stimula creșterea economică locală, vor păstra cunoștințele locale,
cultura și identitatea și vor contribui la depășirea decalajului digital.
Sprijinul pentru schimbul de cunoștințe, înființarea de lanțuri de valori la nivel mondial
și crearea de rețele de afaceri tranzitorii, vor promova cooperarea globală și vor constitui
modalități alternative de dezvoltare a aplicațiilor software și pentru desfășurarea afacerilor.
Domeniul de cercetare al ecosistemelor digitale vizează dezvoltarea tehnologiilor și a
paradigmelor care permit dezvoltarea și sustenabilitatea ecosistemelor de afaceri bazate pe
cunoaștere: zonele geografice (sau virtuale) în care inițiativele politice specifice vor stimula
creșterea economică, vor îmbunătăți inovația, productivitatea și incluziunea socială, prin
utilizarea optimă a valorilor locale și prin interacțiunea globală facilitată de tehnologiile
informatice.
 Fig. 1.2. Evoluția adoptării și implementării ITC
Sursa: adaptare dupa Natchira F. et all, 2002

Oportunitățile și beneficiile economice, precum și impactul economic al schimbărilor

organizaționale sunt direct influențate de gradul de sofisticare și integrare al tehnologiilor
informatice și de comunicare, de modul de integrare și adoptare a soluțiilor TIC.
Tehnologiile generice esențiale dezvoltate în cadrul cercetării ecosistemului digital
vizează furnizarea unei infrastructuri orientate spre cunoaștere și servicii care să sprijine
compoziția, distribuția, evoluția și adaptarea spontană a serviciilor bazate pe TIC.

1.1.2.2 Despre holism și analiza holistică

Având în vedere abordarea holistică, Ecosistemul Digital al Afacerilor (DBE) necesită

cercetări fundamentale multidisciplinare care să integreze mai multe domenii principale și
comunități cu care interacționează:
o Științe sociale și economice (rețea economică, clădiri comunitare, difuzarea de
cunoștințe și practici, aspecte juridice, modele de afaceri și organizaționale)
o Teoria sistemelor, autoorganizarea sistemelor complexe și epistemologia
o Informatica (în principal arhitecturi de rețea și tehnologii standard)
Principala sarcină științifică este aplicarea acestui concept, dezvoltat pentru
interpretarea organizațiilor sociale complexe și a organismelor vii, prin translatarea conținutului
său într-un set de concepte și modele operative adecvate dezvoltării ecosistemelor software
digitale orientate în special către organizațiile mici.
Cercetarea trebuie să dezvolte teoriile și tehnologiile de bază necesare pentru
structurarea, dezvoltarea și evoluția ecosistemelor digitale. Transpunerea comportamentelor și
arhitecturilor de la sistemele naturale la cele digitale și economice necesită construirea de noi
cunoștințe și integrarea cercetării și dezvoltării din mai multe discipline.
1.1.2.3 Abordarea holistică în domeniul SIG

Din perspectiva autorului, viziunea „holistică” în domeniul Sistemelor Informatice de

Gestiune (SIG) presupune o privire globalizatoare asupra unor aspecte operaționale care se
referă la o abordare tematică, o abordare a procesului de valorizare a rezultatelor obținute, cu
precădere în cercetare, dintr-o perspectivă specifică etapei în care ne găsim, luând în
considerare prioritățile perioadei pe care o trăim, în concordanță cu progresele obținute în
tehnologie și cercetare, având în vedere cadrul legislativ ce reglementează domeniul IT&C și
al contabilității manageriale, Agenda Digitală la nivel european și național și Ecosistemul
digital al afacerilor, reglementările în domeniul Afacerilor electronice.
Ca structură de bază a acestei abordări, în sensul unei viziuni holistice asupra
rezultatelor ce urmează a fi prezentate, Capitolul 4 este un capitol de argumentare și de
prezentare a rezultatelor obținute în cercetare, explicând concepția autorului asupra modalitații
de integrare a realizărilor punctuale obținute până în prezent, ca element de susținere al
obiectivelor și activităților propuse pentru viitor.
Sunt prezentate rezultatele obținute având în vedere mai multe perspective:
al necesității și oportunității
al tehnologiillor utilizate
al ariei de aplicabilitate
al cerințelor pieței și beneficiarilor
al eficienței și replicării
al securității și sustenabilității.
Ideea unei abordări holistice, ca cercetare integratoare implicată într-
o abordare sistemică, vine din translatarea acestei noțiuni, folosită frecvent în cadrul sistemelor
integrate complexe, asupra activităților de realizare și utilizare a Sistemelor Informatice de
Gestiune. Voi analiza acest domeniu având în vedere:
• Tehnologiile utilizate, actualitatea, accesibilitatea, complexitatea și utilitatea lor;
• Domeniile de aplicabilitate;
• Soluțiile propuse de SIG pentru economisirea resurselor de timp în proiectare, realizare,
implementare și exploatare;
• Actorii implicați în acest proces și comunități ale acestora, rolul și viziunile specifice
acestora;
• Solicitările pieței și ale beneficiarilor, accesibilitatea de utilizare și posibilitățile de
interfațare și integrare ulterioară.
Abordarea cercetărilor în domeniul SIG și al rezultatelor obținute poate fi considerată
din punct de vedere holistic având în vedere că:
o Aria de interes este variată;
o Tehnologiile sunt complexe și se întrepătrund;
o Instrumentele utilizate sunt multidisciplinare;
o Metodele sunt abordate integrativ, în concepția unor standarde adecvate;
o Domeniile de aplicare sunt diverse, cu soluții complete pe categorii de probleme.
 Fig. 1.3. Procesul holistic de luare a deciziilor într-un sistem operational sustenabil
Sursa: Adaptare dupa Shaofeng L. et all, 2011

Incercarea de a aborda problematica SIG din perspectivă holistică presupune urmărirea

unei problematici structurate pe următoarele coordonate:
a. Ce actori sunt implicați ?
b. Care este provocarea? (sau problema diagnostic);
c. Care este obiectivul? (unde vrem să ajungem, ce urmărim);
d. Care este rezolvarea? (definirea mijloacelor, tehnologiilor, costurilor, beneficiilor);
e. Care sunt domeniile de aplicare, restricțiile, limitele și consecințele.
Prin reunirea acestor problematici cu categoriile de participanți implicați rezultă
detalierea și rafinare unor aspecte de interes diverse, precum:
• Analistul și Proiectantul de sisteme
a. Problema: echilibrul între tehnologii și domenii de aplicare
b. Obiective: metode de proiectare, analiza ciclului de viată, etc.
c. Rezolvarea: UML, instrumente CASE
• Programatorul și Administratorul BD
a. Problema: echilibrul între cerințe și posibilități de Design
b. Obiectivul: posibilități oferite de SGBD și interfața aplicațiilor
c. Rezolvarea: Bazele de date, SGBD
• Utilizatorul și beneficiarul aplicațiilor
a. Domeniile de aplicare
b. Obiectivul: echilibrul între domenii și cerințe
c. Rezolvarea: BI, SSD, .net, platforme Internet, VR, Fuzzy, tehnologia mobilă.
Alte aspecte ale viziunii holistice aspra domeniului Sistemelor Informatice de Gestiune:
• Nevoile de particularizare a soluțiilor în paralel cu necesitatea de standardizare a
mijloacelor (medii și instrumente de lucru);
• Cerințele sociale, politice, economice și de securitate;
• Domeniile de aplicare, în principal în economie, administrație, educație, industrie;
• Obiectivele de dezvoltare sustenabilă, prin includerea criteriilor de fiabilitate, replicare
și mediu ecologic pe lângă cel economic, social sau tehnic.
 Fig. 1.4. Abordarea integrată și impactul Ecosistemului Digital al Afacerilor
Sursa: Adaptare dupa Natchira F. et all, 2002

1.2 Dimensiunea tehnologică și de interoperabilitate

1.2.1 Cadrul European de Interoperabilitate

Tehnologiile informaţiei şi comunicării reprezintă un motor puternic al creşterii durabile
şi al ocupării la nivel european. Convergenţa digitală a societăţii informaţionale şi a serviciilor
media, a reţelelor şi a dispozitivelor a devenit o realitate. Tehnologia va deveni mai inteligentă,
mai rapidă, mai sigură şi mai compactă, conectată în permanenţă şi mai uşor de utilizat,
conţinutul fiind disponibil în formate multimedia tridimensionale (CE, 2007). Implementarea
acestor parametrii este condiţionată de dezvoltarea caracterului interoperabil la nivelul
serviciilor publice.
„Interoperabilitatea este o cerinţă esenţială pentru funcţionarea eGovernment în
România” declara, la sfârşitul anului 2003 secretarul de stat pentru Tehnologia Informaţiei,
subliniind faptul că pentru viitor este foarte important să se asigure ”interoperabilitatea
sistemelor existente la diferite nivele ale administraţiei româneşti” (http://www.mcti.ro/
/index.php?id=45&L=0). În 2004 a fost adoptat la Bruxelles Cadrul European de
Interoperabilitate (CEI) ca rezultat al unui proces de consultare extins cu Statele Membre
(SM), reprezentând cel mai înalt nivel de implementare a serviciilor eGovernment în Europa
(CE, 2004). Pe agenda acestui an este înscrisă adoptarea de către liderii UE a Strategiei
Europene de Interoperabilitate (SEI) care urmăreşte priorităţile politice, conectarea strânsă la
realităţile europene şi creşterea valorii eforturilor la nivel naţional.
Un cadru de interoperabilitate defineşte „un set de standarde şi de linii directoare care
descriu modalitatea pe care organizaţiile au agreat-o sau ar trebui să o agreeze pentru a
interacţiona” (CE, 2008, 2009). CEI pune accentul pe „suplimentarea liniilor directoare ce
privesc interoperabilitatea la nivel naţional prin completarea cu dimensiunea pan-europeană
şi nu pe înlocuirea acestora”.
 Din perspectiva TIC, interoperabilitatea poate fi conceptualizată ca o modalitate de a
conecta unul sau mai multe „terminale” ca modalitate de a schimba date utilizând standarde de
comunicare şi de date. Pe baza acestei definiţii, scopul interoperabilităţii este de a defini o astfel
de „interfață” încât aplicaţiile software şi sistemele hardware să poată fi interconectate şi să
interopereze la cerere. Aşa cum marginile unei piese de puzzle definesc modul de conectare cu
alte piese din puzzle, scopul interoperabilităţii este de a defini „interfețele” sau marginile, astfel
încât piesele software/ hardware/ de afaceri să se poată interconecta şi să poată interopera la
cerere.
În proiectarea sistemelor hardware şi software şi în implementarea proceselor de
business, industria TIC urmăreşte ca aceste „interfeţe” să fie standardizate, în timp ce
funcţionalităţile componentelor TIC sunt păstrate. Prin această abordare se urmăreşte totodată
evitarea unor situaţii de dependenţă între componente, dependență care ar împiedica
interconectarea cu alte componente hardware sau software.
Cadrul European de Interoperabilitate urmăreşte interoperabilitatea trans-frontalieră
între instituţiile şi administraţiile Statelor Membre, luând în considerare contextul politic şi
legal, interoperabilitatea organizaţională, semantică şi tehnică.

1. Interoperabilitatea la nivel tehnic

Permite interconectarea sistemelor informatice pe baza unor standarde agreate ce
privesc prezentarea, colectarea, schimbul, procesarea şi transportul datelor.
La nivelul infrastructurii tehnice, interoperabilitatea este dezvoltată pe bază de standarde
şi în multe cazuri acestea sunt conceptualizate prin „seturi de tehnologii”.
Seturile de tehnologii reprezintă nivelurile conceptuale ale funcţionalităţii hardware şi
software care interoperează între nivelurile din seturi şi între seturi de pe acelaşi nivel
conceptual.

2. Interoperabilitatea la nivel semantic

Implică asigurarea unei interpretări comune a conceptelor, serviciilor, datelor în cadrul
sistemelor interconectate.

3. Interoperabilitatea la nivel organizaţional

Asigură organizarea proceselor de afaceri şi a structurilor interne ale organizaţiilor
pentru a facilita un schimb mai eficient de date.
În conformitate cu eEurope Action Plan 2005, cu deciziile Parlamentului, Consiliului şi
Comisiei europene, precum şi cu recomandările Cadrului European de Interoperabilitate, orice
serviciu de eGovernment implementat la nivel pan-european trebuie să respecte următoarele
principii generale:
- Accesibilitatea și Securitatea
- Multilingvismul
- Protecţia datelor cu caracter personal
- Utilizarea standardelor deschise
- Utilizarea beneficiilor aduse de software-ul open-source
 Pot fi definite trei tipuri de interacţiuni care acoperă marea majoritate a serviciilor de
eGovernment de la nivel trans-frontalier care există în prezent (vezi figura 1.5, adaptare dupa
Zechner A., 2007).
- Interacţiunea directă între cetăţeni sau mediul de afaceri ale unui anumit Stat Membru
cu administraţiile altui SM şi/ sau cu alte instituţii Europene.
- Schimburile de date între administraţii din diferite SM cu scopul de a soluţiona cazuri
pe care cetăţenii sau mediul de afaceri le pot adresa administraţiilor din propria ţară;
- Schimbul de date între diverse Instituţii/ Agenţii ale UE sau între o Instituţie/ Agenţie a
UE şi una sau mai multe administraţii ale Statelor Membre.

Fig. 1.5. Interacţiuni complexe, unde: A2A: administraţie către administraţie - A2B:
administraţie către mediul de afaceri - A2C: administraţie către cetăţeni

1.2.2 Stadiul actual al digitalizării

Sunt aproape 20 de ani de când Sergey Brin și Larry Page au înregistrat numele de
domeniu google.com și doar 10 ani de când Steve Jobs a intrat pe o scenă din San Francisco și
a introdus iPhone-ul. În această scurtă perioadă tehnologiile digitale s-au dezvoltat fără
precedent în lumea noastră. În 2015 revista Harvard Business Review a introdus indicatorul
Indexul Evoluției Digitale (Chaturvedi R. et all, 2017) pentru a urmări apariția și evoluția unei
"planete digitale", modul cum interacțiunile fizice - în comunicații, schimburi sociale și
politice, comerț, mass-media și divertisment - sunt deplasate prin intermediul celor mediate
digital. Au fost identificate multe puncte din întreaga lume în care aceste schimbări se întâmplă
rapid (adevărate hotspot-uri) și alte locuri în care ritmul a încetinit. În ultimii doi ani, în funcție
de locul în care trăim, continuăm să ne mișcăm cu viteze diferite spre această așa numită planetă
digitală.
În timp ce multe lucruri s-au schimbat încă din 2015, pe parcurs s-au înregistrat
obstacole care au rămas surprinzător de rezistente. Au fost luate în considerare cele mai
importante cinci caracteristici ale peisajului digital de astăzi. Tehnologia digitală este răspândită
și se dezvoltă foarte rapid. Există mai multe conexiuni mobile decât oamenii de pe planetă,
circulațiile transfrontaliere de date transmise digital s-au diversificat, reprezentând mai mult de
o treime din creșterea PIB-ului mondial în 2014 chiar dacă fluxul liber de bunuri și servicii și
capitalul global au scăzut în urma recesiunii din 2008. În timp ce beneficiarii accesului la
informații și comunicare sunt tot mai numeroși, crește și potențialul pentru actorii rău
intenționați de a răspândi efectele negative pe scară largă; astfel, cu fiecare an, incidentele de
atacuri cibernetice cresc și au un impact din ce în ce mai larg.
Cu ajutorul Indexului evoluției digitale s-a analizat starea și rata evoluției digitale în 60
de țări, ca rezultat al unei interacțiuni între patru planuri (domenii) pentru aproximativ 170 de
indicatori. Rezultatul măsurării evoluției digitale a fiecărei țări și a evoluției sale digitale în timp
este ilustrat de următoarea diagramă, o hartă a planetei digitale (figura 1.6).

Fig. 1.6. Rata schimbării în evoluția digitală, 2008- 2015

Sursa: Chaturvedi R. et all, 2017

Țările din această diagramă sunt încadrate în patru zone: Stand Out (care ies în evidență,
se disting în cadrul celorlalte); Stall Out (în trend, în medie); Break Out (care uimesc, rup
rândurile); Watch Out (în zona de atenție). Unele țări se află la granița mai multor zone.
Stand Out - țările care ies în evidență, sunt extrem de avansate digital și prezintă un
impuls ridicat, fiind lideri în conducerea inovației digitale. Susținerea îndelungată a ritmului în
timp este o provocare, întrucât expansiunile conduse de inovare sunt adesea fenomene care su
se susțin pe termen lung.
Stall Out – țări care se bucură de o înaltă stare de avansare digitală în timp ce prezintă
un impuls încetinitor. Cele cinci țări de top din clasamentul DEI (Digital Evolution Index)
pentru 2017 - Norvegia, Suedia, Elveția, Danemarca și Finlanda - sunt toate în zona Stall Out,
reflectând provocările de creștere susținută și susținând creșterea bazată pe inovare.
Break Out - țările care uimesc, care rup ritmul, înregistrează scoruri reduse în stadiile
actuale ale digitalizării dar evoluează cel mai rapid. Nivelul lor semnificativ de creștere face ca
acestea să fie extrem de atractive pentru investitori. Deseori împiedicate de infrastructuri relativ
slabe și de o calitate scăzută a instituțiilor, țările din această categorie au potențialul de a deveni
țările dezvoltate ale viitorului.
Watch Out - țările care se confruntă cu provocări semnificative din cauza nivelului lor
scăzut de digitalizare și ritmul redus, în unele cazuri aceste țări mișcându-se înapoi în ritmul lor
de digitalizare. Unele dintre aceste țări demonstrează o creație remarcabilă în fața lacunelor
grave în materie de infrastructură, a constrângerilor instituționale și a gradului de sofisticare
scăzut al cererii consumatorilor. Cea mai sigură modalitate pentru aceste țări de a obține un
impuls pozitiv accentuat ar fi îmbunătățirea accesului la internet prin reducerea decalajului
internetului mobil - adică diferența dintre numărul de telefoane mobile și numărul de telefoane
mobile cu acces la internet.
Analiza asupra evoluțiilor digitale oferă mai multe implicații atât pentru liderii din
sectorul public cât și pentru cei din sectorul privat, deoarece explorează modalități de
îmbunătățire a stării economiilor digitale din întreaga lume.

1.2.3 România pe harta planetei digitale

Pornind de la un set de indicatori stabiliţi în anul 2001, determinați prin nominalizarea
principalelor servicii electronice pentru cetățeni, Comisia Europeană a hotărât realizarea unor
studii de monitorizare a nivelului atins de fiecare ţară în furnizarea acestor servicii electronice.
Studiul de monitorizare dat publicităţii în octombrie 2002 de către firma Cap Gemini Ernst &
Young, la comanda Comisiei Europene, analizează gradul de interactivitate atins de serviciile
publice electronice furnizate în ţările membre plus Islanda, Norvegia şi Elveţia. Studiile de
monitorizare au arătat:
• Eterogenitatea statelor UE din perspectiva complexităţii tehnologice;
• Dimensiunea decalajului dintre cele mai avansate şi cele din urmă ţări;
• Poziţia bună a unor ţări ca Irlanda, Spania şi Portugalia, în contrast cu prestaţia slabă a
unor puteri economice ca Marea Britanie, Franţa şi Germania.
Această ultimă observaţie contrazice prejudecata că situaţia economică a unei ţări
condiţionează în mod obligatoriu şi capacitatea acestei de a-şi dezvolta o administraţie publică
modernă şi deschisă tehnologiilor Internetului, pentru o societate digitală. Eforturile bazate pe
o strategie coerentă pot compensa o bază economică mai puţin dezvoltată.
În România, direcţiile principale de acţiune stabilite pe termen scurt şi mediu în
Strategia pentru e-Administraţie este axată pe câteva direcţii majore de dezvoltare:
• Interconectarea la nivel de comunicaţii de date a tuturor instituţiilor administraţiei
publice, centrale sau locale;
• Dezvoltarea unui portal unic de acces la serviciile publice electronice;
• Integrarea registrelor naţionale de evidenţă (stare civilă, documente personale, etc.) şi
administrarea lor în mod centralizat;
• Implementarea tuturor componentelor instituţionale şi legale care să permită utilizarea
semnăturii digitale;
• Comasarea tuturor actelor de identitate prin intermediul unei cărţi de identitate digitale,
pe baza căreia să se facă şi autentificarea la intrarea în portalul serviciilor publice
electronice;
 • Standardizarea sistemelor informatice (în primul rând a bazelor de date) deja
implementate în diferitele instituţii ale administraţiei locale, pentru a asigura
interoperabilitatea lor;
• Instruirea întregului personal din administraţia publică în utilizarea tehnologiei
informaţiei.

Servicii publice pentru cetăţeni

1. Impozite pe venit: declarare, notificarea impunerii
2. Servicii de căutare a unui loc de muncă prin intermediul oficiilor de muncă
3. Servicii legate de protecţia socială (cel puţin 3 din următoarele):
• Ajutoare de şomaj
• Alocaţii pentru copii
• Costuri medicale (rambursări sau compensări directe)
• Burse sau alocaţii pentru studenţi şi elevi
4. Documente personale (paşaport, carte de identitate, permis de conducere)
5. Înmatricularea maşinilor (noi, folosite şi importate)
6. Depunerea dosarului pentru autorizaţii de construire
7. Declaraţii pentru poliţie (de exemplu, reclamarea furturilor)
8. Biblioteci publice (cataloage online, instrumente de căutare)
9. Certificate (de naştere, de căsătorie): depunerea cererilor şi eliberare
10. Înscrierea în instituţii de învăţământ superior sau alte forme de educaţie
11. Anunţarea autorităţilor cu privire la schimbarea adresei
12. Servicii legate de sistemul sanitar (de exemplu: consiliere interactivă cu privire la
disponibilitatea diferitelor servicii medicale în diferite spitale, programarea pentru consultaţii,
etc.)

Servicii publice la dispoziţia agenţilor economici:

1. Contribuţiile sociale pentru angajaţi
2. Impozitul pe profit: depunere declaraţii, înştiinţări
3. TVA: depunere declaraţii, înştiinţări
4. Înregistrarea firmelor noi
5. Transmiterea de date către oficiul de statistică
6. Declaraţii vamale
7. Permise şi autorizaţii de mediu (inclusiv raportarea incidentelor)
8. Achiziţii publice.
 Serviciile electronice prin natura lor reprezintă front-office-ul serviciilor oferite de
administraţia publică. În mod normal acestea sunt rezultatul unor procesări de tip back-office
care în limbajul curent sunt cunoscute sub denumirea de Sisteme Informatice.
Un sistem informatic poate fi definit ca fiind “un set automat de elemente
interconectate, oameni, maşini, metode de organizare şi control, care să colecteze, proceseze,
transmită şi distribuie date, reprezentînd informaţia procesată a utilizatorilor”. Exemple:
sistemul informatic de întocmire a balanţei contabile, sistemul informatic de întocmire a
situaţiilor de plată, sistemul informatic de întocmire a bugetului, etc. Dacă regândim toaste
aceste sisteme pe baza sistemului informaţional al instituţiei concluzionăm că acestea nu sunt
independente, folosesc aceleaşi informaţii şi stau la baza aceluiaşi suport decizional . În acest
sens exemplele de mai sus pot fi integrate într-un singur sistem, respectiv Sistemul Informatic
integrat de Gestiune financiar-contabilă.
Un sistem informatic integrat pentru prelucrarea automată a datelor este grefat pe o
structură complexă de activitate cu scopul de a obţine date de tipuri simple şi complexe, în
timpul sau după desfăşurarea evenimentelor şi proceselor, cu scopul de a oferi suport
decizional. El combină resurse, procese și activităţi esenţiale; echipe multidisciplinare de
proiect; sisteme, subsisteme, aplicaţii și module; platforme şi echipamente de calcul;
comunicaţii, fluxuri și tranzacţii, cu scopul optimizării proceselor, realizării obiectivelor de
business şi creşterii eficienţei.
Asemănător sistemelor informatice pentru afaceri se pot distinge mai multe sisteme
informatice integrate destinate altor activităţi complexe: gestiunea fondurilor publice, gestiunea
teritoriului, gestiunea resurselor umane, gestiunea populaţie, etc. Toate aceste sisteme formează
în ansamblul lor Sistemul Informatic Integrat al unei autorităţi sau instituţii publice, definit ca
un sistem informatic unitar la nivel întregii instituţii, utilizând baze de date comune tuturor
compartimentelor astfel încât orice informaţie introdusă și valabilă în sistem să fie accesibilă
tuturor utilizatorilor cu drepturi de acces la informație.

Apariția integrării sistemelor a fost determinată de:

• Structuri ierarhizate interdependente de mare complexitate
• Necesităţi complexe de organizare şi conducere
• Necesitatea de distribuire date şi funcţionalităţi în mediul integrat
• Organizarea datelor şi memorarea lor pe diferite niveluri ierarhice
• Micşorarea timpului de răspuns între operaţie şi decizie.

Implicaţii ale integrării sistemelor informatice

• Schimbare culturală
• Instruire utilizatori și personal IT
• Business Reenginering
• Interdependenţa funcţionării nivelurilor operaționale şi de decizie
• Pătrunderea SI în structurile Sistemului informațional, până la înlocuire.
 Gradul de interactivitate al serviciilor publice electronice a fost stabilit prin aplicarea
următoarelor nivele de referinţă:
• Nivelul 1- Furnizarea de informaţii: Toate informaţiile necesare pentru a
începe procedura de obţinere a serviciului public în cauză sunt disponibile online (de tipul
documente necesare pentru un anumit scop, programul de funcţionare al unor servicii sau
birouri, serviciul care se ocupă cu probleme de un anumit tip, etc.)
• Nivelul 2 – Interacţiune unidirecţională: site-ul accesibil publicului permite
obţinerea unor formulare ne-electronice (prin download şi tipărire) prin care se începe
procedura de obţinere a serviciului. Completarea unor formulare online pentru a comanda
formularele ne-electronice este inclusă tot la acest nivel.
• Nivelul 3 – Interacţiune bidirecţională: site-ul accesibil publicului permite
preluarea pe cale electronică a unui formular electronic oficial pe baza căruia se declanşează
procedura de furnizare a serviciului. Acest lucru implică existenţa unui sistem de autentificare
(atât pentru persoanele fizice cât şi pentru cele juridice) prin care trebuie să treci înainte de a
beneficia de servicii corespunzătoare nivelului 3.
• Nivelul 4 – Procesarea integrală în mediu electronic: web-site-ul accesibil
publicului permite furnizarea integrală a serviciului public pe suportul Internetului, inclusiv a
etapelor de decizie şi livrare. Cel care apelează la aceste servicii nu are nevoie de nici un fel de
“hârtii” în acest proces.

1.3 Concluzii
Economia digitală mondială se situează la un prag în care oportunitatea și riscul stau în
echilibru. De la prima ediție a Indexului Evoluției Digitale s-au schimbat multe în definirea
planetei digitale, o mare parte a acestor schimbări având legătură cu ritmul digital înregistrat în
țările din întreaga lume, precum și cu natura sistemică a forțelor care guvernează evoluția
digitală. Țările cele mai avansate beneficiază de o combinație între ritmurile puternice de
digitalizare și implicarea guvernelor în organizarea acestor sisteme de economii digitale.
Tehnologiile cu mare impact de transformare, cum ar fi inteligența artificială, provoacă
schimbări care se propagă cu consecințe inclusiv politice și de reglementare asupra Internetului
și adaugă inegalități pentru piața digitală, având ca urmare evoluții neașteptate sau
surprinzătoare ale Indexului Evoluției Digitale. Influența tehnologiilor TIC și a soluțiilor
software este atât de mare încât ordinea mondială, așa cum rezultă din analiza prezentată, va
evolua în funcție de evoluția acestor indicatori.
 Capitolul 2

Metodele de proiectare

Capitolul 2 - Metodele de proiectare 23

2.1 Tipologia metodelor de proiectare și principalele concepte 24
2.2 Metodologia Procesului Unificat și UML ca standard 27
2.2.1 Particularități 28
2.2.2 Ciclul de viață al proiectării în procesul unificat 30
2.3 Principalele dezvoltări și Diagrame UML 32
2.3.1 Modelele şi viziunile ciclului de abstractizare în UML 33
2.3.2 Diagramele utilizate în proiectarea vizuală cu UML 34
2.4 Instrumentele CASE pentru modelare 35
2.4.1. Rolul instrumentelor CASE 36
2.4.2 Interfaţa grafică 37
2.5 Studiu de caz 41
2.1 Tipologia metodelor de proiectare și principalele concepte
Activitatea științifică desfășurată a avut de la început un parcurs care s-a înscris în
domeniul proiectării Sistemelor Informatice de Gestiune, având ca principale coordonate teme
legate de utilizarea Bazelor de Date și abordarea Metodelor de analiză și proiectare. Aceste
tematici s-au concretizata în primul rând în cercetările efectuate pentru elaborarea tezei de
doctorat și ulterior în tematica lucrărilor publicate și a proiectelor de cercetare la care am
participat.
În funcţie de modalităţile în care este perceput sistemul, se disting metodele:
• Funcţionale, bazate pe descompunerea şi analiza ierarhică
• Sistemice, bazate pe reprezentarea şi analiza sistemică
• Orientate pe Obiecte, bazate pe analiza şi proiectarea orientată obiect (OOAD)

Fig. 2.1. Evoluţia metodelor de proiectare

Metodele de proiectare Orientate- Obiect

Termenul Orientare-Obiect are diferite înţelesuri. Istoria programării OO a început
odată cu dezvoltarea de către Dahl şi Nygaard din Norvegia a limbajului de simulare discretă a
evenimentelor numit Simula, în anul 1967. În general el este folosit pentru a descrie sisteme
care au în componenţa lor elemente ce pot fi asociate cu metafora obiectului şi unde acţiunile
ce pot fi efectuate la un moment dat depind de obiectul folosit. Metodele OO pot fi definite ca
metode pentru modelarea şi programarea unui proces descris ca o grupare de obiecte ce
realizează diferite activităţi în cadrul lui.
Noţiunea fundamentală din cadrul acestei abordări este Obiectul, ce combină atât
structuri de date (Atributele obiectului) cât şi operaţii (Metodele/ Funcţiile obiectului), într-o
singură entitate. Astfel, obiectele pot reprezenta aplicaţii din lumea reală.
 Metodele Orientate-Obiect se bazează pe conceptele de clasă, obiect, comportament,
stare, moştenire, eveniment, metodă, etc. Conceptele de obiect şi clasă sunt interdependente;
un obiect aparţine unei clase (este o instanţă a clasei), iar clasa este o grupare logică a obiectelor
care au aceiaşi structură şi un comportament similar. Un obiect este o abstractizare a datelor
sale elementare şi poate fi descris prin identitate, comportament şi stare. Identitatea obiectului
se realizează prin identificatorul obiectului, care este un atribut invariabil ce permite ca
obiectul să fie referit independent de celelalte obiecte. Identificatorul este generat de sistem la
crearea obiectului. Starea obiectului este o valoare care poate fi simplă (un literal) sau
structurată (o listă). În ultimul caz, ea poate fi compusă din valori simple, referinţe la alte
obiecte, sau valori structurate la rândul lor. Comportamentul unui obiect este definit printr-un
set de operaţiuni ce pot fi aplicate lui şi este descris în clasa căreia îi aparţine obiectul. Obiectele
reprezintă entităţi reale, astfel un obiect are o stare, adică una dintre posibilele situaţii în care
obiectul se poate afla, fiind o combinaţie a valorilor proprietăţilor/ atributelor sale. Schimbarea
stării este reflectată prin comportamentul obiectului, prin modul în care el (re)acţionează în
funcţie de operaţiile efectuate.
Un set de obiecte similare formează o Clasă (de obiecte). De exemplu, obiectele din
clasa numită resursă de producţie au în comun proprietăţile capacitate şi cost. Şi au drept
comportament aprovizionarea cu materii prime şi execuţia/realizarea de produse. Posibile
instanţe de obiecte din clasa resursă de producţie pot fi strung (maşină), lăcătuş (angajat), staţie
sudură (angajat + maşină).
Pentru ca un obiect să realizeze o funcţie/metodă sunt folosite mesaje sub formă de
cerere din partea altor obiecte. După ce obiectul realizează funcţia/ metoda cerută el returnează
un răspuns către expeditorul mesajului. Totodată obiectul îşi poate modifica starea curentă în
momentul în care primeşte un mesaj.
Analiza - procesul prin intermediul caruia se realizeaza o reprezentare pentru perceptia
lumii reale; activitatea de dezvoltare a softului realizata în scopul studierii şi formularii unui
model al domeniului problemei. Analiza se concentreaza asupra a ceea ce trebuie sa se faca, în
timp ce proiectarea se concentreaza asupra modului în care se face.
Proiectare - procesul care transforma reprezentarea realizata în cadrul fazei de analiza
intr-o expresie de implementare. Se realizeaza astfel o transformare de la reprezentarea
problemei la soluţia ei ; activitate de dezvoltare a softului în cadrul careia sunt luate decizii şi
sunt adoptate soluţii tactice pentru obtinerea unei anumite functionalitati.
Specificare - realizarea unei descrieri abstracte a comportarii observabile a unui sistem
software.
Programare – crearea unei descrieri executabile a implementarii unui sistem software.
Cerinte – proprietati pe care trebuie sa le aiba sistemul ‘pentru a reusi’; acestea pot fi
cerinte functionale (o prezentare a comportamentului stimul-raspuns dorit) şi cerinte
nefunctionale de tipul constrangerilor de viteza, spatiu, platforma, pret, factori umani..
Domeniu (al problemei) – O sfera de perceptie, actiune şi cunostinte referitoare la o
problema sau la o disciplina. O aplicaţie (sistem software) rezolva o problema în unul sau mai
multe domenii.
Prototip de analiza – un prototip construit pentru a clarifica şi solicita unele aspecte
legate de specificarea cerintelor.
 Prototip de proiectare – un prototip construit pentru pentru a explora şi intelege unele
aspecte ale arhitecturii aplicaţiei. Metodele de analiza şi proiectare care utilizeaza UML- sunt
în marea lor majoritate conduse de cazuri de utilizare, centrate în jurul arhitecturii, iterative şi
incrementale.
Model – o prezentare a sistemului pe care-l descrie dintr-un anumit punct de vedere şi
la un anumit nivel de abstractizare. Un model este complet daca descrie integral sistemul
modelat, la nivelul ales pentru abstractizare şi din punctul de vedere luat în considerare.
Vedere - prezentarea unui aspect bine definit al unui model. Unele vederi au o
interpretare formala, altele sunt mai mult informale.
Diagrama – o proiecție (reprezentare) grafică atașată unei vederi a modelului. In cadrul
unei diagrame pot fi prezentate numai unele detalii ale unui element particular, nu neaparat
toate. Toate diagramele pot fi reprezentate și prin grafuri, în care obiectele sau entitățile sunt
reprezentate prin noduri iar relațiile dintre acestea prin arce.
Centrat în jurul arhitecturii - metoda care se concentreaza pe dezvoltarea timpurie şi
se bazeaza pe arhitectura aplicaţiei, metoda care foloseste apoi arhitectura ca “produs” primar
pentru conceperea, gestionarea şi evolutia sistemului în curs de dezvoltare.
Instrumente CASE – Instrumente software pentru analiza şi proiectarea vizuala a
aplicaţiilor informatice și care permit generarea automată a modelelor, tabelelor, documentației.
Elementele de bază sunt abstractizări esenţiale pentru un model. Principalele elemente
ce sunt vehiculate în domeniul instrumentelor CASE sunt aceleaşi cu cele aparţinând metodei
UML, în cea mai mare parte fiind desprinse din terminologia tehnologiei Orientată Obiect:
Clasa - reprezintă un ansamblu de elemente care au aceleaşi atribute, aceleaşi operaţii,
relaţii şi semantică comună. O clasă este reprezentată printr-un dreptunghi care conţine numele,
atributele şi operaţiile unde este cazul. Clasele se identifică examinând diagrama de secvenţă
şi colaborare. O clasă trebuie să fie denumită folosind vocabularul specific domeniului.
Atributul - structura unei clase este reprezentată prin atributele sale. Atributele pot fi
stabilite analizând definiţiile clasei şi cerinţele sale specifice precum şi aplicând cunoştinţele
în domeniu.
Operaţia sau metoda – specifică comportamentul unei clase. Operaţiile se identifică
examinând diagrama interacţiunilor.
Cele mai semnificative concepte din categoria elementelor UML sunt:
• Stereotip - defineşte un tip nou de element de modelare ce extinde semantica
metamodelului. Stereotipurile trebuie să se bazeze pe anumite tipuri sau clase existente în
metamodel. Ele pot extinde semantica nu însă şi structura tipurilor preexistente sau a claselor.
În UML unele stereotipuri sunt predefinite, altele pot fi definite de utilizator. Stereotipurile
reprezintă unul din cele trei mecanisme de extensibilitate din UML. Celelalte două sunt
constrângerile şi etichetele.
• Şablon - un şablon de proiectare numeşte, abstractizează şi identifică aspectele cheie
ale unei structuri de proiectare comună care îl fac util pentru crearea unui proiect orientat obiect
reutilizabil. Şablonul de proiectare identifică clasele şi instanţele participante, rolul şi
colaborările lor, cât şi distribuirea responsabilităţilor. Fiecare şablon de proiectare este orientat
spre o anumită problemă de proiectare orientată obiect.
• Rafinare – acţiunea de specificare completă a unui concept ce a fost deja specificat la
un anumit nivel de detaliere anterior. De exemplu, o clasă din cadrul modelului de proiectare
este o rafinare a clasei corespunzătoare din modelul de analiză.
• Interfaţă - o colecţie de operaţii care definesc funcţionarea unei clase sau a unei
componente. Prin urmare, o interfaţă descrie comportamentul aparent al unui element. Ea poate
să reprezinte total sau parţial comportamentul unei clase şi defineşte specificaţiile operaţiilor
dar niciodată implementarea acestora. O interfaţă este reprezentată printr-un cerc şi numele său.
Foarte rar o interfaţă este izolată, ea este în general legată de clasa sau componenta care
realizează interfaţa.
• Colaborarea – defineşte o interacţiune şi constituie o asociere de roluri şi de diverse
elemente ce duc la un comportament de cooperare pentru ca ansamblul creat să însemne mai
mult decât suma tuturor părţilor. Prin urmare, colaborările au o dimensiune structurală şi
comportamentală. O anumită clasă poate participa la mai multe colaborări. O colaborare se
reprezintă grafic printr-o elipsă punctată care în general conţine doar numele său.
• Cazul de utilizare – este descrierea unei secvenţe de acţiuni executate de un sistem,
pentru a obţine un rezultat ce poate fi constatat de un anumit actor. Serveşte la structurarea
elementelor comportamentale ale unui model şi este realizat printr-o colaborare. Se reprezintă
printr-o elipsă cu linie continuă şi conţine în general doar numele său.
Pot fi menţionate mai multe avantaje ale utilizarii metodelor OO:
• Abordează probleme dintr-o arie vastă de domenii;
• Facilitează interacţiunea dintre analişti şi experţii din domeniul modelat;
• Măresc consistenţa analizei, proiectării şi a implementării;
• Prezintă explicit legătura dintre clase şi obiecte;
• Construiesc specificaţii uşor de schimbat/modelat;
• Rezultatele analizelor OO şi a proiectării pot fi refolosite;
• Pun la dispoziţie o reprezentare elementară consistentă în vederea analizei,
proiectării şi implementării.

2.2 Metodologia Procesului Unificat și UML ca standard

Procesul unificat („Unified Process Methodology”) pentru dezvoltarea aplicaţiilor
informatice („software”) a fost elaborat si publicat de către fondatorii limbajului de modelare
UML („Unified Modeling Language”) la începutul anului 1999. Această metodologie
reprezintă un standard avansat pentru dezvoltarea sistemelor informatice fiind:
• O metodologie pentru dezvoltarea sistemelor informatice complexe;
• Un cadru de lucru fundamentat pe UML în vederea transpunerii cerinţelor utilizatorilor
si modelarea sistemul existent prin diagrame usor de transpus în cod software;
• Un mediu de implementare a instrumentelor CASE (Computer Aided Software
Engineering), ce integrează procesele de analiză, proiectare si modelare UML.
2.2.1 Particularități
Procesul Unificat pentru dezvoltarea sistemelor informatice are la bază trei axiome care
îl particularizează în peisajul metodologiilor pentru dezvoltarea sistemelor. Aceste axiome sunt:
a) Este condus prin cazuri de utilizare si are la bază o abordare bazată pe risc. Din
acest punct de vedere procesul unificat se focalizează pe determinarea, modelarea si
implementarea cât mai reală a cerinţelor utilizatorilor pe baza cazurilor de utilizare reprezentate
în UML. Capturarea cerinţelor are două obiective: (1) să determine cerinţele reale si (2) să le
reprezinte într-o formă convenabilă pentru utilizator, client si proiectant. Prin “cerinţe reale” se
înţeleg acele cerinţe care, atunci când vor fi implementate, vor avea valoarea asteptată pentru
utilizator. Prin “reprezentare într-o formă convenabilă pentru utilizator, client si proiectant” se
înţelege că descrierea cerinţelor trebuie să poată fi înţelese de utilizatori si clienţi. Abordarea
riscului proiectelor reprezintă un punct forte al procesului unificat. În fiecare fază sunt
identificate si evaluate riscurile potenţiale ale proiectului, astfel încât să se asigure încadrarea
în buget, termene si succesul specificaţiilor utilizatorilor;
b) Este centrat în jurul arhitecturii. Procesul Unificat are ca obiective majore să
dezvolte si să inoveze o arhitectură de sistem robustă. Arhitectura descrie aspectele strategice
ale modului în care sistemul este divizat în componentele sale si cum aceste componente
interacţionează si sunt repartizate într-o infrastructură hardware. Proiectarea unei arhitecturi de
calitate va conduce la un sistem informatic de calitate si nu la o colecţie adhoc de coduri sursă
care au fost integrate fără nici o logică;
c) Este iterativ si incremental. Aspectul iterativ al procesului unificat presupune
divizarea proiectului în subproiecte de dimensiuni mai mici (iteraţiile), care dau funcţionalitate
sistemului pe bucăţi, integrarea lor conducând la un sistem complet funcţional. Cu alte cuvinte
sistemul informatic este construit printr-un proces de etapizare ciclic până la obţinerea soluţiei
finale. O iteraţie este un miniproiect care are ca rezultat un produs intermediar. O incrementare
este diferenţa între produsul intermediar al unei iteraţii si produsul intermediar al iteraţiei
următoare. Abordarea iterativă si incrementală din procesul unificat pentru dezvoltarea unui
sistem informatic este foarte diferită faţă de abordarea ciclu de viaţă în cascadă al analizei,
proiectării si implementării care se derulează în secvenţe mai mult sau mai puţin stricte.
Procesul Unificat este structurat de-a lungul a două dimensiuni:
- Temporală; împarte ciclul de viaţă în faze si iteraţii și implică următoarele faze:
• Conceperea – specificarea unei viziuni asupra proiectului;
• Elaborarea – se planifică activităţile si resursele necesare; se specifică caracteristicile si
se proiectează arhitectura;
• Construcţia – construirea produsului printr-o serie de iteraţii incrementale;
• Tranziţia – furnizarea produsului utilizatorului.

- Componentele procesului; producerea unui set specific de rezultate urmând un set de

activităţi bine definite, ce implică fazele:
• Specificarea cerinţelor – descrierea a ce trebuie să facă sistemul;
• Analiza - analizează, rafinează si structurează cerinţele capturate în etapa precedentă;
• Proiectarea – cum trebuie să fie realizat sistemul în faza de implementare;
• Implementarea – producerea codului care va avea ca rezultat sistemul executabil;
 • Testarea – verificarea întregului sistem.
Aplicarea procesului unificat se realizează pentru dezvoltarea sistemelor informatice complexe.
Aspectele care caracterizează complexitatea unui sistem pot fi de natură cantitativă:
• numărul utilizatorilor și funcţionalităților implicate;
• natura specificaţiilor sistemului dată de complexitatea activităţilor;
• numărul de module, procese si dimensiunea arhitecturii sistemului;
• dimensiunea infrastructurii hardware si de comunicaţie necesară sistemului.
sau de natură calitativă:
• frecvenţa mare a modificărilor si schimbărilor sistemului;
• gradul de utilizare al internet-ului si intranet-ului în structura sistemului;
• gradul de utilizare al tehnologiilor inteligenţei artificiale în sistem.
Pentru ca procesul de dezvoltare al aplicaţiilor informatice complexe să poată fi mai
usor gestionat, este împărţit în faze care la rândul lor sunt împărţite în iteraţii. Fiecare iteraţie
este împărţită în cinci etape (specificarea cerinţelor, analiză, proiectare, implementare,
testare), etape ce constituie, în accepţiunea procesului unificat de dezvoltare software, un flux
de lucru de bază.

Fig. 2.2. Fluxul de lucru iterativ din cadrul procesului unificat

În cadrul metodologiei procesului unificat fiecare iteraţie are un flux de lucru iterativ
alcătuit din cinci faze (figura 2.2):
o Cerinţe – presupune stabilirea cerinţelor sistemului si utilizatorilor.
o Analiză – presupune structurarea, modelarea si finisarea cerinţelor.
o Proiectare – presupune transpunerea cerinţelor în arhitectura sistemului.
o Implementare – elaborarea aplicaţiilor informatice (software).
o Testare – verificarea funcţionării sistemului implementat.

Principalele faze ale ciclului de viaţă al unui proiect informatic după abordarea
procesului unificat (figura 2.3) sunt:
 1) Concepţia - determinarea domeniului si
specificaţiilor sistemului si a cazurilor de
utilizare. Are ca rezultat o viziune de
ansamblu asupra sistemului proiectat si
domeniului căruia îi este destinat.

2) Elaborarea – are ca obiectiv principal

crearea unei arhitecturi executabile a
sistemului. Are ca rezultat elaborarea
arhitecturii executabile de referinţă.

3) Construcţia – are ca obiectiv principal

realizarea produsului program final
conform planului de referinţă. Se
finalizează cu o primă versiune completă a
aplicaţiei

4) Tranziţia – începe odată cu finalizarea

testării sistemului si presupune transferul
acestuia către utilizatorii finali. Are ca
rezultat versiunea de lucru (finală) a
aplicaţiei.

Fig. 2.3. Fazele procesului unificat

2.2.2 Ciclul de viață al proiectării în procesul unificat

1) Concepţia - determinarea domeniului și specificaţiilor sistemului (ce face si ce nu
face obiectul sistemului) și identificarea principalelor cazuri de utilizare. Are ca rezultat o
viziune de ansamblu asupra sistemului proiectat și domeniului căruia îi este destinat. Obiectivul
principal al fazei de concepţie este conturarea domeniului, conţinutului si limitelor proiectului.
Principalele activităţi ale acestei faze sunt:
• Determinarea fezabilităţii proiectului. Această activitate presupune implicarea unor
prototipuri tehnice de sistem pentru a valida deciziile tehnologice sau pentru a valida
fezabilitatea cerinţelor sistemului. Rezultatul acestei activităţi este, de cele mai multe
ori, un studiu de fezabilitate care să justifice eficienţa si eficacitatea proiectului pe baza
unor prototipuri de lucru (simulări ale elaborării si funcţionalităţii sistemului);
• Crearea unui plan de afaceri pentru a demonstra dacă proiectul aduce un beneficiu
cuantificabil;
• Modelarea cerinţelor de bază pentru a contura scopul sistemului;
• Identificarea riscurilor critice.
Principalii participanţi în această fază sunt managerul de proiect și arhitectul de sistem.
 2) Elaborarea – are ca obiectiv principal crearea unei arhitecturi executabile a
sistemului. Are ca rezultat elaborarea arhitecturii executabile de referinţă. Principalele activităţi
ale acestei faze sunt:
• crearea unei arhitecturi executabile de referinţă;
• reluarea analizei de risc;
• definirea atributelor calităţii sistemului;
• identificarea si modelarea cazurilor de utilizare cu până la 80% din cerinţele funcţionale;
• crearea unui plan detaliat pentru faza de construcţie;
• formularea unei strategii care să includă resursele, timpul, personalul si costul.
3) Construcţia – are ca obiectiv principal realizarea produsului program final conform
planului de referinţă. Se finalizează cu o primă versiune completă a aplicaţiei. Principalele
activităţi ale acestei faze sunt:
• elaborarea versiunii finale a sistemului pe baza arhitecturii de referinţă.
• testarea sistemului;
• rafinarea modelului UML;
• elaborarea manualelor de utilizare;
• planificarea tranziţiei sistemului.
4) Tranziţia – începe odată cu finalizarea testării sistemului si presupune transferul
acestuia către utilizatorii finali. Are ca rezultat versiunea de lucru (finală) a aplicaţiei.
Principalele activităţi ale acestei faze sunt:
• pregătirea utilizatorilor si locaţiei (hardware) pentru noul sistem;
• conversia datelor sistemului existent;
• corectarea erorilor („bug-uri”);
• optimizarea manualelor de utilizare;
• asigurarea consultanţei către utilizatori;
• elaborarea planului de mentenanţă.
În figura 2.4 este prezentată corespondenţa dintre fluxul de lucru iterativ si fazele
procesului unificat pentru dezvoltarea sistemelor informatice.

Fig. 2.4. Corespondenţa dintre fluxul de lucru iterativ și fazele procesului unificat
 În practica actuală a dezvoltării sistemelor informatice există o variantă comercială a
metodologiei procesului unificat și anume RUP (Rational Unified Process), concepută inițial
de firma Rational Software și dezvoltată în prezent de firma IBM.

2.3 Principalele dezvoltări și Diagrame UML

Limbajul de modelare unificat (Unified Modelling Language – UML) a fost creat ca un
limbaj grafic pentru vizualizarea, specificarea, construirea şi documentarea unui sistem. UML
oferă o metodă standard de descriere a planului detaliat al unui sistem, incluzând elemente
conceptuale precum procesele afacerilor şi caracteristicile de funcţionare ale sistemului, precum
şi instrucţiuni ale limbajelor de programare, scheme de baze de date şi componente software
reutilizabile.
Standardul în domeniul metodelor de proiectare Orientate Obiect este reprezentat de
UML, Limbajul Unificat de Modelare. Este un limbaj grafic de modelare, ce reuneşte cele mai
bune tehnici şi practici din domeniul ingineriei programării, şi anume:
Conceptele de modelare a datelor (diagramele Entitate-Relaţie);
Modelarea de gestiune (fluxul de lucru work-flow);
Modelarea orientată pe obiecte;
Modelarea pe componente.
UML este limbajul standard pentru vizualizare, specificare, proiectare şi documentare
a arhitecturii software, utilizând modelarea vizuală ca tehnologie de realizare a aplicaţiilor
informatice şi beneficiind de toate avantajele ce decurg din aceasta. El a fost conceput ca un
limbaj universal care să fie utilizat la modelarea sistemelor la fel cum limbajele de programare
sunt folosite în cele mai diverse domenii. Desi un model unic în care să fie realizate aplicaţiile
indiferent de tipul lor nu este posibil, UML poate fi folosit cu succes pe scară largă pentru a
exprima conceptele necesare de modelare în toate fazele ciclului de viaţă al realizării unui SI.
Metoda UML este condusă de cazuri de utilizare, se bazează pe arhitectura sistemului,
iar procesul de aplicare a metodologiei este iterativ şi incremental. Detaliile acestui proces
trebuie adaptate la domeniul aplicaţiei, la modul de organizare al echipei de realizatori și la
experienţa echipei.
Autorii UML sunt Grady Booch, autor al metodei Booch numită şi OOD, James
Rumbaugh, autorul metodei OMT şi Ivar Jacobson, autor al metodei de analiză şi proiectare
Objectory. Între octombrie 1995, când la conferinţa OOPSLA primii doi prezintă
caracteristicile de baza ale unei noi metode de analiză şi proiectare, rezultată prin unificarea
metodei OOD cu OMT, metodă denumită atunci Metoda Unificata (Unified Method) şi 11
ianuarie 1997 când versiunea 1.0 a UML este trimisă către OMG (Object Management Group)
pentru standardizare, se află întregul trecut al elaborării acestei metode. La 17 Noiembrie 1997
OMG anunţa adoptarea specificaţiei UML ca limbaj standard de modelare, în 1999 fiind
programată prima Conferinţă mondială dedicată UML. Au urmat perfecţionări succesive ale
metodei şi a documentaţiei, metoda fiind declarată deschisă, în permanentă evoluţie.
 Adoptarea metodei standard de modelare UML a contribuit la unificarea instrumentelor
CASE de modelare a proiectării, ceea ce permite gestionarea completă, vizuală şi specificată a
analizei, proiectării şi documentării automate a sistemul informatizat şi a aplicaţiilor
informatice realizate.

Fig. 2.5. Rolul diagramelor în modelarea OO a datelor

2.3.1 Modelele şi viziunile ciclului de abstractizare în UML

Reprezentarea modelelor cu UML se bazează pe o notaţie vizuală, grafică, prin
intermediul unor diagrame destinate comunicării şi înţelegerii intuitive. Obiectivele acestui
limbaj de modelare se referă la reprezentarea întregului sistem folosind conceptele OO,
stabilirea unei legături explicite între concepte şi componentele executabile, luarea în
considerare a factorilor de ierarhie şi crearea unui limbaj de modelare utilizabil atât de om cât
şi de maşină. Este un limbaj de modelare în sensul teoriei limbajelor, ce conţine:
Concepte;
Sintaxă;
O semantică asociată.

Urmărind logica reprezentării şi proiectării pe nivele de abstractizare, propusă de

metodele clasice, UML permite modelarea la nivel conceptual, logic şi fizic, propunând modele
specifice fiecărui nivel. Astfel, modelarea conceptuală a proceselor de afaceri se poate face cu
Free Models sau Business Proces Model; modelarea conceptuală a sistemului de informatizat
prin Diagrama cazurilor de utilizare, Diagramele de Clase şi de obiecte, Diagrama de Stări-
Tranziţii şi Diagrama de Activitate; modelarea logică şi fizică prin modelul fizic al datelor
PDM, Diagramele de componente şi de Amplasare.
Din punct de vedere al metodelor Orientate Obiect se poate considera că aceste
Diagrame acoperă cele trei tipuri specifice de modele și anume:
 • Modelul Static prin Diagramele de clase şi obiecte
• Modelul Dinamic prin Diagramele de Secvenţă şi de colaborare
• Modelul Funcţional prin Diagramele de Interacţiune, Stări-Tranziţii şi Activitate.

2.3.2 Diagramele utilizate în proiectarea vizuală cu UML

O diagramă este reprezentarea grafică a unui ansamblu de elemente ce constituie un
sistem. De cele mai multe ori, ea se prezintă sub forma unui graf conex în care punctele de
intersecţie corespund elementelor iar arcele corespund relaţiilor. Diagramele vizualizează
sistemul sub diverse perspective, fiind proiecţii ale acestuia. Pentru sistemele complexe, o
diagramă nu reprezintă decât o vedere parţială asupra elementelor care compun acest sistem.
Unul şi acelaşi element poate să apară fie în toate diagramele, fie doar în unele dintre
ele (caz foarte frecvent), sau poate să nu apară în nici una dintre diagrame, caz foarte rar.
Teoretic, o diagramă poate conţine orice combinaţie de elemente şi de relaţii. Totuşi, în
practică, numai un număr mic de combinaţii se repetă frecvent. Aceste combinaţii corespund
unor vederi deosebit de utile, în număr de cinci, care înglobează toată arhitectura unui sistem
cu componente software puternice. În lucrarea sa, Modelisation Objet avec UML, (Muller P.
A., Gaertner N., (2000), autorul Pierre-Alain Muller defineşte relaţia între cele 4+1 viziuni şi
diferitele diagrame ale limbajului UML aşa cum se prezintă în tabelul următor:

Tabel 2.1. Utilizarea diferitelor diagrame UML şi cele 4 +1 viziuni

UML defineşte 9 tipuri de diagrame de bază şi anume:

1. Diagrama cazurilor de utilizare, funcţionarea sistemului văzut de utilizator
2. Digrama de clase, pentru reprezentarea statică a sistemului
3. Diagrama obiectelor, pentru reprezentarea colaborărilor în cadrul clasei
4. Diagrama de secvenţă, pentru reprezentarea temporală
5. Diagrama de colaborare, pentru reprezentarea dinamică şi spaţială
6. Diagrama stărilor-tranziţiilor, comportamentul unei clase la nivel de stări
 7. Diagrama de activitate, comportamentul unei operaţii la nivel de acţiuni
8. Diagrama componentelor, componentelor fizice ale unei aplicaţii
9. Diagrama de amplasare, reprezentarea repartizării resurselor fizice.
Această listă a diagramelor nu este exhaustivă. Chiar dacă cele nouă tipuri de diagrame
prezentate sunt cele mai frecvent utilizate, se pot obţine şi alte tipuri de diagrame utilizând
instrumentele CASE UML. Anexa 1 conține o sinteza a diagramelor, principalele concepte și
formalismul grafic pentru specificare corespunzător fiecărei diagrame.
OML – Open Modelling Language, unicul rival viabil al UML pentru standardizare,
propusă de consorțiul Open, este dezvoltat în Australia şi constituie o alternativă valabilă având
în vedere metodologia completă, cu suport pentru întregul ciclul de viață al unui produs
software, luarea în considerare a aspectelor economice şi organizatorice privind oamenii şi
managementul proiectelor, a calității, testării şi reutilizabilității.

Fig. 2.6. Relația între diferite viziuni și diagrame ale UML

2.4 Instrumentele CASE pentru modelare

Modelarea vizuală presupune realizarea aplicaţiilor informatice cu ajutorul limbajelor
grafice de modelare. Promovate de metodele de analiză şi proiectare, limbajele grafice sunt
utilizate pentru descrierea rezultatelor obţinute în etapele de analiză şi apoi în proiectare.
Această descriere este materializată în construirea unor modele exprimate cu ajutorul
diagramelor. Modelarea vizuală presupune implicit şi transformarea automată în cod a
informaţiilor exprimate cu ajutorul limbajelor grafice şi adnotărilor textuale adiacente, în cadrul
fazei de implementare, de obicei cu ajutorul unui limbaj Orientat Obiect.
 Transformarea automată a informaţiilor diagramelor în cod executabil se realizează prin
intermediul programării vizuale, utilizând instrumentele CASE, domeniu ce joacă un rol din ce
în ce mai important în conceperea şi realizarea sistemelor informatice, potrivit cu inspiraţia
dezvoltatorilor şi realizatorilor.
Avantajele modelării vizuale privesc creşterea nivelului de abstractizare şi
inteligibilitate, extinderea posibilităţilor de exprimare, automatizarea trecerii de la proiectare la
implementare, modalităţi sporite de verificare și documentarea automată.

2.4.1. Rolul instrumentelor CASE

Astăzi dezvoltarea unei aplicaţii de dimensiuni medii sau mari nu mai poate fi realizată
în mod eficient fără un instrument CASE adecvat. Automatizarea dezvoltării sistemelor
informatice a adus cu sine utilizarea tot mai frecventă a acestui acronim, preluat ca atare din
limbajul tehnologiilor avansate de către specialiştii în tehnologia informaţiei. CASE sau mai
complet spus TOOLS CASE (Computer Aided Software Engineering), reprezintă acele
instrumente prin care se pot realiza aplicaţii soft ce îi sprijină pe analişti, proiectanţi și
programatori, inclusiv personalul de testare şi întreţinere, să analizeze, să proiecteze, să
implementeze, să modifice sau să extindă sistemele informatice.
Impunerea instrumentelor CASE a fost determinată de:
prioritatea pe care toţi autorii de metodologii din ultimii 20 de ani (între care Meyer,
Booch, Rumbaugh, Jacobson, Cook, Wirfs-Brook, Coad, Mellor) au acordat-o arhitecturii
software, enunţând printre criteriile de realizare a produselor soft, “proprietatea aplicaţiilor de
a fi în acelaşi timp închise şi deschise”;
apariţia curentului şabloanelor de proiectare (design patterns);
cererea tot mai multor aplicaţii pentru World Wide Web, care a accentuat problema
arhitecturii şi interoperabilităţii aplicaţiilor;
concluzia unanimă că, oricât de bune ar fi, limbajele de programare nu sunt destul de
adecvate pentru proiectare;
adoptarea standardului UML pentru modelare;
noua tehnologie informatică Orientată Obiect;
decizia producătorilor mediilor de dezvoltare de a introduce în produsele lor unele
instrumente de modelare şi atitudinea realizatorilor de instrumente CASE de a favoriza legătura
mai strânsă a acestor instrumentelor cu mediile de dezvoltare. Exemplul cel mai relevant în
acest sens îl reprezintă înglobarea produsului Rational Rose al firmei Rational, (considerat la
momentul adoptării standardului UML ca fiind cel mai performant instrument CASE adecvat
modelării Orientate Obiect prin această metodă), în SGBD-ul DB2 al firmei IBM, sub numele
de Visual Modeller.
Adoptarea UML ca metodă standard deschisă a contribuit la unificarea instrumentelor
CASE de modelare a proiectării sistemelor informatice și astfel instrumentele CASE permit o
gestionare completă, unitară, vizuală şi pe deplin specificată a analizei, proiectării şi
documentării automate a unui sistem informatizat.
 In cazul aplicațiilor de dimensiuni medii sau mari e nevoie de aceste instrumente pentru
a construi modele, tot asa cum e nevoie de compilatoare (mai exact de medii de dezvoltare)
pentru a construi executabile. In ultimii ani, instrumentele CASE au fost tot mai mult folosite
pentru a realiza modele de întreprinderi sau activități economice.
Publicațiile de specialitate ale informaticienilor francezi folosesc pentru această noțiune
acronimul AGL (Atelier de Genie Logiciel), în care se cuprind, pe lângă instrumentele de
modelare vizuală (Outil de modelisation visuelle, graphique), următoarele instrumente de
automatizare a realizării produselor software:
• instrumente pentru mediul de gestionare a configurației
• pentru gestionarea automată a resurselor
• dezvoltarea codului într-un limbaj de programare ales
• instrumente de realizare automată a testelor
• instrumente de documentare automată.
Obiectivele generale ale unui instrument CASE sunt:
• să permită specialiștilor (analiști, proiectanți, personal de testare) un nivel înalt de
automatizare a tuturor tipurilor de operații ce pot fi gestionate și concentrarea asupra
problemelor importante din procesul dezvoltarii aplicațiilor
• să sprijine realizarea unor activităti eficiente de verificare la toate nivelele
• să ofere beneficiarilor (nespecialiști în informatică), posibilitatea verificării încă din primele
faze ale proiectării, a consistenței și completitudinii descrierii problemei.

2.4.2 Interfaţa grafică

Interfaţa grafică a unui TOOLS CASE conţine următoarele elemente:
Menus - bara de meniuri;
Toolbar - bara de instrumente grafice;
Toolsbox - cutia de instrumente grafice, specifice pentru fiecare diagramă;
Browser – răsfoire conţinut, prezintă structura arborescentă a modelelor, diagramelor
din modele şi elementelor din diagrame;
Specification dialogs - dialoguri de specificare a proprietăţilor pentru entităţi, clase,
relaţii, activităţi, evenimente, etc.;
Workspace – spaţiul de lucru pentru editarea diagramelor.
Menus – Bara de meniuri conţine meniuri expandabile drop-down pentru principalele
operaţii asupra diagramelor şi asupra elementelor modelului. Fiecare denumire a meniului este
senzitivă la context şi poate opera numai dacă a fost selectat un tip al elementelor modelului.
Numele meniului senzitiv la context devine inactiv dacă acesta este inaccesibil.
 Nu toate aceste meniuri sunt afişate permanent. Unele dintre ele apar numai în contextul
unor diagrame particulare. De exemplu, meniul Report apare numai când este deschis un raport.
Comenzile din lista barei de meniu sunt valabile pentru a opera în orice diagramă sau fereastră
de specificare. În funcţie de diagrama activă sau specificaţiile afişate în fereastra activă, unele
comenzi ale meniului nu pot fi apelate. Aceste comenzi sunt blocate (disabled).
Interfața grafică la momentul creării unui nou proiect realizat cu instrumentul IBM
Rational Visual Modeller arată ca în figura următoare:

Fig. 2.7. Interfața grafică IBM Rational Visual Modeller

Toolbar - Bara de instrumente este cea standard din meniul aplicaţiilor Windows şi
conţine simbolurile pentru setul standard de instrumente, ce pot fi folosite în orice moment în
legătură cu tipul de acţiune care se execută la un moment dat. Aceasta poate fi desprinsă
(undocked) şi mutată ca fereastră separată.

Conţine simbolurile acţiunilor necesare pentru crearea unui model nou sau deschiderea
unui model existent, salvare model, listarea diagramelor la imprimantă, verificare, generare sau
construcţie model, încărcarea şi execuţia proceselor, afişarea browser-ului modelului,
realizarea documentaţiei modelului, afişarea vederile pentru fiecare proiect. Un sistem este
echivalentul unui proiect din majoritatea instrumentelor CASE, iar o vedere este una din tipurile
de diagrame permise conform specificaţiilor UML.
 Browser-ul este interfaţa centrală pentru crearea şi manipularea elementelor
modelului, ca şi pentru navigarea prin model.
Browser-ul este un instrument de
navigare ierarhică, în funcţie de vederea
aleasă, printre denumirile şi simbolurile
reprezentând cazuri de utilizare, diagrame
de clase şi de orice alt tip, obiecte, ca şi
printre elementele unui model cum ar fi:

• pachete logice,
• clase,
• interfeţe,
• asocieri,
• roluri
• componentele modelului.

Fig. 2.8. Modelul Browser-ului pentru

studiul de caz Gestiunea Fabricației

Specification dialogs - Dialogurile de specificare asigură interfaţa cu utilizatorul.

Această interfaţă se bazează pe dialoguri, cum ar fi de exemplu cel de specificare a proprietăţilor
unei clase, ale unei relaţii, activităţi, etc. Dialogurile de specificare se folosesc pentru editarea
proprietăţilor fiecărui element al modelului. Toate aceste dialoguri de specificare conţin cel
puţin numele şi documentarea câmpului.

Fig. 2.9. Fereastra de dialog pentru specificarea proprietăţilor unei clase

 Unele ferestre de dialog pentru specificare conţin mai multe zone, controlate de tab-uri
diferite. Majoritatea ferestrelor ce conţin dialoguri de specificare a proprietăţilor au tab-uri
multiple. Toate proprietăţile unui element modelat sunt accesibile descrierii prin dialog pentru
acel element. Multe din proprietăţile specificate în dialog devin astfel reprezentarea concretă a
concepţiei, ilustrate ulterior prin una sau mai multe editoare de diagrame.
Toolsbox - Cutia cu instrumente conţine simbolurile ce pot fi apelate în cazul fiecărei
diagrame. Fiecare diagramă are asociată o cutie de instrumente specifică. Când diagrama
curentă este protejată la scriere, cutia corespunzătoare de instrumente nu poate fi afişată. Ea
este aşadar utilizabilă doar când diagrama este afişată. Există câteva simboluri comune pentru
toate cutiile de instrumente:
Selector Selectarea unui obiect pentru mutare,
dimensionare etc.
Zoom Zoom într-o parte a diagramei
Text Adăugare de text oriunde în structura
diagramei
Note Adnotarea diagramei cu explicaţii,
comentarii, etc.
Title Asocierea unei notaţii unui element
particular al diagramei
Open Diagram Deschidere diagramă
Properties Specificarea proprietăţilor unui obiect
File Documentare sub formă de fişiere

Workspace - Spaţiul de lucru este zona de editare a diagramelor, care capturează grafic
informaţiile despre un anumit model. La acestea se pot adăuga informaţii non-grafice, cum ar
fi detaliile despre codul program, care pot fi conceptualizate prin dialogurile de specificare. În
multe cazuri, informaţia trebuie să fie introdusă prin diagrame sau prin dialoguri de specificare.
Fiecare diagramă care este activată este afişată într-o fereastră asemănătoare aplicaţiilor
Windows. Dacă fereastra activă afişează o diagramă, această diagramă este referită ca diagramă
curentă.
Editoarele de diagrame sunt de mai multe feluri, în funcţie de conceptele pe care le
creează şi editează. Fiecare diagramă contribuie la specificarea sau documentarea diferitelor
aspecte ale unui model. Fiecare simbol al unei diagrame reprezintă un element al modelului.
O diagramă este folosită pentru a ilustra multiplele vederi ale modelului. Un element
poate apare în mai multe diagrame ale modelului, în una singură sau de loc, un caz mai rar
întâlnit. În acest mod se poate controla ce componente şi proprietăţi apar în fiecare diagramă.
Fiecare editor este afişat într-o fereastră separată. Editoarelor de diagrame le sunt
asociate toolbox-uri specifice, pentru fiecare diagramă în parte un alt tip.
Figura următoare prezintă un exemplu al modului de lucru cu mai multe tipuri de
diagrame în spaţiul de lucru al editoarelor de diagrame.
 Fig. 2.10. Vizualizarea mai multor editoare de diagrame în spaţiul de lucru

2.5 Studiu de caz

Odată cu evoluția înregistrată în domeniul interfețelor grafice precum și a tehnologiilor
Orientate Obiect in domeniul limbajelor de programare, al bazelor de date dar mai ales în
domeniul metodelor de proiectare a sistemelor informatice, a apărut posibilitatea de a
reglementa modul în care se construiește sau se dezvoltă aplicațiile software, prin intermediul
adoptării unor standarde privind modul de analiză, concepere și proiectare a sistemelor
informatice, într-un cuvânt posibilitatea standardizării metodelor de analiză și proiectare. Ca o
consecință a acestei standardizări a avut locșsi o restrangere a ariei și tipurilor de instrumente
CASE care sprijină aceste metode, țn paralel cu perfecționarea și creșterea complexității lor.
Un alt fenomen care a luat amploare, dovedind utilitatea și rolul tot mai important pe
care aceste instrumente îl au, l-a constituit includerea acestor instrumente în mediile de
programare și sistemele de gestiune pentru bazele de date. Capitolul de față exemplifică printr-
un studiu de caz modul de utilizare a unui astfel de instrument CASE pentru modelarea
proceselor din cadrul unui sistem informatic privind fabricația.
Problema realizării produselor software într-un mod asemănător fabricării oricăror alte
bunuri materiale reprezintă un subiect de interes deoarece implică nu numai o productivitate
crescută în desfășurarea acestui proces ci și creșterea calității produselor soft obținute precum
și documentarea lor automată, posibilitatea reutilizării și generării automate a documentației și
chiar a codului, precum și reverse-ingineering. Această necesitate a apărut odată cu creșterea
complexității sistemelor informatice iar posibilitatea rezolvării acestor cerințe a venit odată cu
dezvoltarea limbajelor grafice și a interfețelor GUI.
 Sistemele informatice pentru mediul industrial nu se referă numai la organizarea și
conducerea producției propriu-zise ci conține și procesele de management necesare desfășurării
activității precum și managementul informațiilor ce circulă și însoțesc procesele industriale care
au loc. Când se pune problema modelării fluxului de fabricație, a reprezentării schematice a
proceselor care au loc, este recomandată folosirea metodei de modelare UML, care prin
diagramele sale poate modela static, dinamic și funcțonal activitatea, beneficiind și de avantajul
unui instrument CASE adecvat.
Datorită viziunii din perspectiva economistului asupra proceselor ce au loc în mediul
industrial precum și a unor preocupări anterioare de cercetare în acest domeniu (Ştefan V.,
2001; Ştefan V, 2006a; Ştefan V., 2011), am ales să prezint problematica modelării prin metoda
UML și să exemplific utilizând produsul IBM Rational Software Modeller pentru un studiu de
caz care să reflecte modul de utilizare și beneficiile aplicării acestor tehnologii de modelare.
Principalele rapoarte ale aplicaţiei sunt: „Lista de inventar a produselor”, „Lista
bonurilor de consum ”, „Raportul productiei realizate”, „Situatia consumului de materii
prime”. Prin interogări se vor putea extrage din baza de date şi alte informaţii utile cum ar fi:
„Stoc pe un produs la data”, „Stoc pentru un material la data”, „Situatia realizărilor de produse
pe fiecare angajat”
Interfaţa aplicaţiei va cuprinde butoane pentru accesarea rapidă a meniurilor aplicaţiei
şi a principalelor funcţii ale acesteia ca în figura următoare:

Fig. 2.11. Meniul Aplicației

Fig. 2.12. Diagrama de Caz – Cazul de utilizare „Eliberare materii prime”

Fig. 2.13 Diagrama de Secvențe

Fig. 2.14. Diagrama de Activitate

Fig. 2.15. Diagrama de clase

 Instrumentele CASE conţin un modul de generare automată a rapoartelor şi a
documentaţiei. Se pot genera rapoarte pentru modelul static al sistemului, pentru conţinutul
proiectului, pentru structura pachetelor, pentru cerinţele sistemului şi pentru diverse vederi din
sistem. Programul generează automat o documentaţie a modelului static al proiectului în format
HTML sau RTF. Astfel, se poate naviga cu uşurinţă prin modelul aplicaţiei, obţinând informaţii
despre el fără a fi nevoie de lansarea în execuţie a programului, singurul lucru necesar fiind un
navigator pentru HTML sau un editor care înţelege RTF. Această documentaţie include imagini
pentru fiecare diagramă de clase şi lista entităţilor şi se poate naviga prin ea folosind hyperlink-
uri. Procesul de generare automată este gestionabil de către utilizator până în cele mai mici
amănunte prin intermediul scripturilor.
Majoritatea instrumentelor CASE pun la dispoziţia dezvoltatorilor un API (Application
Program Interface), o colecţie de metode prin care aceştia pot accesa informaţiile despre model.
Cu un script se poate genera cod într-o manieră proprie utilizatorului, se poate extinde interfaţa
cu utilizatorul programului, se pot adăuga meniuri noi, se pot genera statistici proprii, se poate
salva proiectul într-un format recunoscut de un alt program pentru exportarea lui în acel
program, se pot verifica diferite reguli de proiectare.
Ca obiectiv de perspectivă este salvarea proiectului utilizând standardul XMI, formatul
adoptat ca standard pentru toate programele CASE ce implementează UML şi care va permite
realizarea compatibilităţii între toate aceste instrumente.
Legat de integrarea cu alte aplicaţii, există posibilitatea generării automate a
documentaţiei în format Word sau Excel cu ajutorul tehnologiei OLE (Object Linking and
Embedding), precum şi cu o serie de produse soft ale altor firme.
Eficienţa reală a unei astfel de proceduri de proiectar, realizare și documentare a unei
Baze de Date comparativ cu încercarea de a documenta cu mijloace neautomatizate acest
proces, este de contestat. Extragerea tuturor rapoartelor posibile, grafice şi textuale, tabelare şi
de specificare prin ierarhizări şi ordonări ale informaţiei pe toate nivelele, criteriile şi viziunile
asupra structurii obiectelor din care este constituită baza de date prin proceduri obişnuite ar
necesita un efort considerabil, exprimat în mii de ore/om muncă.
 Capitolul 3

Baze de date avansate

Capitolul 3 - Baze de date avansate 46

3.1 Tipologia bazelor de date 47
3.1.1 Organizarea datelor 48
3.1.2 Baze de date ierarhice 49
3.1.3 Sisteme de Gestiune a Bazelor de Date Relaționale – SGBDR 49
3.1.4 Limbajul Structured Querry Language - SQL 50
3.1.5 Tehnologia Extract Transform Load – ETL 51
3.1.6 Baze de Date NoSQL (Not Only SQL) 51
3.2 Bazele de date NoSQL 52
3.2.1 Key-value 52
3.2.2 Wide Column/ Key-Value 53
3.2.3 Document 53
3.2.4 Graph 54
3.3 Baze de date Multi-Model 54
3.4 Bazele de Date Orientate Obiect 57
3.4.1 Descriere 57
3.4.2 Implementarea Bazelor de date Orientate Obiect 59
3.5. Proiectarea Bazelor de Date 60
3.5.1 Obiectivele urmărite la realizarea unei baze de date 61
3.5.2 Etape în realizarea unei baze de date 61
3.5.2.1 Analiza de sistem 62
3.5.2.2 Proiectarea structurii bazelor de date 63
3.5.2.3 Realizarea componentelor logice 63
3.5.2.4 Punerea în funcţiune şi exploatarea 63
3.5.2.5 Dezvoltarea sistemului 63
3.5.3 Protecţia bazelor de date 64
3.1 Tipologia bazelor de date
Gestionarea datelor este o tehnologie esențială pentru știință, afaceri și comunități
sociale. Ea este condusă de cerințele aplicațiilor informatice și se dezvoltă pe diverse platforme
tehnice, strâns legat de tehnologiile web, cerințele organizațiilor și comunităților științifice,
luând în considerare noua paradigmă Cloud Computing și dispozitivele mobile. Tehnologia de
management al datelor își lărgește amploarea în mod constant, exploatând noi echipamente
hardware și software pentru a obține rezultate inovatoare, confruntându-se cu provocările largi
ale aplicațiilor de astăzi.
Tematica bazelor de date prezentată în acest capitol conține idei, tehnici, instrumente și
experiențe de ultimă generație legate de gestionarea datelor, pentru cercetători, dezvoltatori și
utilizatori. Subiectele pun în discuție perspective noi, analizând punctele forte și punctele slabe
ale soluțiilor existente și prezentând noi metode în acest domeniu, precum:
• Stocarea, prelucrarea, transformarea și analiza datelor
• Gestionarea datelor în tehnologie Cloud Computing
• Exploatarea datelor și descoperirea cunoștințelor
• Depozite de date, analize pe scară largă și instrumente ETL
• Baze de date grafice și web semantic
• Baze de date eterogene și integrarea datelor
• Managementul fluxului de lucru Workflow
• Confidențialitate, încredere și securitatea bazelor de date
• Procesarea și optimizarea interogărilor
• Baze de date științifice și statistice
• Gestiunea datelor semi-structurate și legate
• Managementul datelor mobile
• Baze de date spațiale, temporale și geografice
• Baze de date text și regăsirea de informații
• Monitorizarea, controlul și evaluarea performanțelor
• Interfețe utilizator și vizualizare date
O baza de date este un ansamblu organizat si integrat de date. Acest ansamblu trebuie
sa permita o reprezentare fidela a datelor cu un minimum de constrangeri impuse de calculator.
Sistemul de gestiune de baze de date - SGBD este software-ul care permite o astfel de organizare
și manipulare a datelor. Este un ansablu de programe care permite descrierea, memorarea,
manipularea și restituirea datelor, asigurând în același timp securitatea acestora.
Numim aplicatie cu bază de date sau sistem de bază de date un ansablu de programe
construite in jurul unei baze de date și care interacționeaza cu un SGBD pentru gestionarea
informațiilor. Într-un calculator datele sunt stocate în memoria internă (temporar) şi în memoria
externă (persistent). În memoria externă, evoluţia modului de memorare a datelor a fost
determinată de:
• Accesul cât mai rapid şi uşor la date;
• Stocarea unui volum cât mai mare de date;
• Creşterea compexităţii datelor;
• Perfecţionarea echipamentelor de culegere, stocare, transmitere şi prelucrare a
datelor.
Bazele de date, ca mod de organizare a datelor în memoria externă, s-au dezvoltat prin evoluția
de la organizarea în fişiere și procesul de integrare a fişierelor şi legăturilor dintre ele, ţinând
cont de cerințele specifice ale aplicaţiilor tot mai complexe.
Baza de date (BD) este un ansamblu de date organizat, coerent, structurat, în condiţii
de redundanţă minimă şi controlată, accesibil mai multor utilizatori simultan.
Generaţii de BD:
• generaţia I: BD arborescente şi reţea (până la sfârşitul anilor ’70); sistemele de fişiere
dezvoltate în anii ’50 permiteau stocarea datelor sub formă ierarhică iar reţelele/bazele
ierarhice puneau la dispoziţie concurenţă, recuperare, acces rapid, structuri complexe;
• generaţia a-II-a: BD relaţionale (sfârşitul anilor ’70 şi până acum); au fost mult mai
fiabile, mai flexibile, cu o redundanţa mai mică şi cu modalităţi de vizualizare multiple;
• generaţia a-III-a: BD orientate obiect (sfârşitul anilor ’80 şi până acum); pun la
dispoziţie mai multe tipuri de date (dar şi mai compelxe), mai multe tipuri de legături
(de ex. agregare, specializare), un singur limbaj pentru baza de date și programare,
simulare îmbunătăţită, o versionare mai bună, reutilizare, moştenire etc.
Aspecte Mod de Structura de Mod de Redundanţă Software utilizat
organizare date(3) prelucrare (4) (5) (6)
Etape(1) a datelor (2)
1. Înainte de Fişiere Logică Pe loturi (batch) Mare, Operaţii simple de
1965 secvenţiale coincide cu necontrolat I/E (limaj asamblare
fizică şi universal)

2. Anii ‘60 Fişiere Logică şi fizică Loturi, on-line Mare, Chei simple de
secvenţiale, necontrolat acces (limbaje
indexate, universale)
directe
3. Anii ‘70 Baze de date Logică, fizică, Loturi, Scade, Chei multiple de
arborescente, conceptuală convenţional controlat acces, legături între
reţea date, protecţia
(SGBD)
4. Sfărşitul Baze de date Logică, fizică, Convenţional, Mică, controlat Limbaje de regăsire,
anilor '70 relaţionale conceptuală interactiv protecţie,concurenţă
până acum (SGBD)
5. Sfârşitul Baze de date Logică, fizică, Interactiv Minimă, Limbaje din
anilor '80 orientate obiect conceptuală controlat programarea OO
până acum (SGBD)

Tabel 3.1. Evoluţia organizării datelor

3.1.1 Organizarea datelor

Tabelul 3.1 reprezintă definirea şi structurarea datelor în memoria internă sau în
memoria externă (în colecţii) şi stabilirea legăturilor între date, conform unui model de date.
Evoluţia organizării datelor în memoria externă a avut în vedere mai multe aspecte, relevate în
acest tabel.
Sistemele de Gestiune a Bazelor de Date sau SGBD, numite în continuare pentru
simplificare Baze de Date sau BD, au evoluat de la primele tipuri de baze de date structurate
ierarhic sau funcțional la bazele de date relaționale, apoi la bazele de date Orientate Obiect și
mai nou bazele de date Multi-model pentru integrarea datelor (Aven P., Burley D., 2017).
Înțelegerea bazelor de date diferă în funcție de domeniile tehnologiei informației, de la
procesarea tranzacțiilor la aplicațiile web, la Business Intelligence (BI) sau la analiza datelor.
În era calculatoarelor mainframe și a limbajului COBOL, prin baze de date se înțelegeau
structurile arborescente ierarhice și procesarea fișierelor plate ale căror structuri erau definite
în interiorul unui program COBOL. În era relațională a bazelor de date, aproape orice sistem
informatic realizat cu SGBDR însemna cunoașterea și utilizarea limbajului SQL și modelarea
relațională a datelor în jurul noțiunilor de tabel, rânduri, coloane, chei de legătură între tabele,
relații și tipuri de relații (Ştefan V., 2006a, 2015a).
Mai puțin cunoscute dar de mare actualitate sunt bazele de date care asigură modelarea
ontologică, Resource Description Framework (RDF) și bazele de date semantice sau grafice.
Fiecare dintre aceste tipuri de baze de date are avantaje proprii, unice. Pe măsură ce
datele continuă să crească în volum și varietate devin necesare tot mai multe tipuri de formate
și tipuri de baze de date iar de multe ori este nevoie să conectăm diferitele stocuri sau depozite
de date folosind operații de extragere, transformare și încărcare (Extract Transform and Load -
ETL), precum și transformări de date.

3.1.2 Baze de date ierarhice

IBM a introdus pentru prima dată sistemul de fișiere ierarhic IMS DBMS în 1966,
(Information Management System), înainte de misiunea Apollo. Acesta se baza pe o structură
de date arborescentă care reflecta numeroasele relații ierarhice pe care le vedem în lumea reală.
O baza de date IMS este un ansamblu de arbori sau ierarhii în care fiecare nod este o
structură de date, numita segment, și în care ramurile sunt sisteme de pointeri care leagă aceste
structuri. Aceste SGBD sunt uneori calificate drept navigaționale în măsura în care accesul la
date este un parcurs sau o navigare într-un astfel de graf.
Abordarea ierarhică pune fiecare element de date într-o structură inversă, extinsă în jos
într-o serie de relații părinte-copil. Aceasta oferă o cale de căutare de înaltă performanță pentru
un anumit bit de date. Față de soluția mainframe, inflexibilă, scumpă și dificil de programat,
această nouă abordare constituia o provocare dar prezenta două inconveniente: nu permite
reprezentarea convenabilă a datelor care în realitate nu sunt pur ierarhice iar pe de altă parte nu
este suficient de eficace pentru a da un timp de răspuns acceptabil în căutarea informațiilor ce
nu corespund unui parcurs simplu al arborelui de date.

3.1.3 Sisteme de Gestiune a Bazelor de Date Relaționale – SGBDR

În 1970, E.F. Codd a transformat lumea bazelor de date cu noul concept al Bazelor de
Date Relaționale. Ideea sa a fost atât de inovatoare încât în 1981 Codd a primit premiul Alan
Mathison Turing pentru contribuția la teoria și practica sistemelor de gestionare a bazelor de
date. Modelul lui Codd a schimbat modul în care oamenii se gândeau la bazele de date și a
devenit un standard, standardul SGBDR.
Bazele de date relaționale au continuat să domine în următorii 45 de ani. Având
capacitate mare de stocare și de interogare a datelor tabelare, acestea s-au dovedit capabile să
rezolve majoritatea aplicațiilor orientate către tranzacții online și cele mai multe aplicații de
depozitare a datelor. Când forma lor rigidă a creat probleme la aderarea structurilor de date
tabelare, programatorii au rezolvat aceste problemele cu proceduri stocate, BLOB-uri (Binary
Large Object), mapări obiect-relaționale sau alte soluții.
 Apariția calculatoarelor personale a oferit putere de calcul cu costuri reduse, ceea ce a
permis oricărui angajat să introducă date. Acest lucru a coincis cu dezvoltarea metodelor
Orientate pe Obiecte (OO) și a Internetului. În anii '70, anii '80 și '90, ușurința și flexibilitatea
bazelor de date relaționale a făcut ca ele să fie alegerea predominantă pentru înregistrările și
tranzacțiile financiare, de producție, informațiile logistice și datele de personal.
O bază de date relațională are o definiție matematică succintă bazată pe calculul
relațional, este un mijloc de organizare și interogare a datelor prin conexiuni (sau legături
între tabele, în limbaj obișnuit), utilizând chei primare.
Anterior, accesarea datelor necesita cunoștințe sofisticate și era incredibil de costisitoare
și lentă. Acest lucru se datora faptului că accesarea datelor era inexorabil legată de cererea
pentru care a fost concepută. În modelul lui Codd, schema bazei de date sau organizarea logică
este deconectată de stocarea informațiilor fizice. Majoritatea tranzacțiilor de rutină a datelor,
cum ar fi accesarea conturilor bancare, utilizarea cardurilor de credit, tranzacționarea acțiunilor,
efectuarea rezervărilor de călătorie, cumpărături online, toate aceste modele și informații sunt
stocate în structuri relaționale. Pe măsură ce creșterile de date și încărcările de tranzacții au
crescut, aceste baze de date s-au îmbunătățit prin instalarealor pe servere tot mai mari și tot mai
puternice, iar furnizorii de baze de date și-au optimizat produsele pentru aceste mari platforme.
Pentru gestionarea proceselor economice și realizarea Sistemelor Informatice din
domeniul economiei, pentru tipul de aplicații software cel mai des întalnit în domeniul
economic, precum Sistemele integrate de gestiune contabilă, comercială, de personal,
imobilizări corporale, investiții, gestiune bancară, etc., SGBDR s-au dovedit a fi cele mai utile
și folosite până în prezent.
Aspectele modelării datelor pentru realizarea bazelor de date, a rolului și funcțiilor
SGBDR în mod generic, descrierea modului de lucru cu diferite baze de date, caracteristicile
tehnice, punerea în funcțiuneși în mod concret și detaliat utilizarea SGBDR MS Access se
regăsește în lucrările Ştefan V., 2006 și Ştefan V., 2015a.
Descrierea utilizării acestora în realizarea Sistemelor Informatice de Gestiune
economică precum și cooperarea cu alte tehnologii informatice sunt ilustrate în Capitolul 4 prin
intermediul studiilor particulare de caz, pe domenii de utilizare și tipuri de tehnologii.
Un avantaj important al sistemelor relaționale este acela că sunt bazate pe algebra
relațională. Aceasta algebră este compusă dintr-o mulțime de operatori care permit efectuarea
de transformări în tabele pentru extragerea unui set de date. Limbajul standardizat de interogare
SQL asigură definirea, manipularea și interogarea datelor punând în practică acești operatori.

3.1.4 Limbajul Structured Querry Language - SQL

În 1970 la apariția SGBDR nu a fost evident de la început faptul că modelul bazei de
date relaționale era mai bun decât modelele existente. În cele din urmă a devenit clar că modelul
relațional este mai simplu și mai flexibil deoarece limbajul Structured Querry Language – SQL,
inventat în 1972, a permis utilizatorilor să efectueze interogări ad hoc care pot fi optimizate în
baza de date mai degrabă decât în aplicație.
Unul din motivele succesului bazelor de date relationale este simplitatea, puterea si
efortul de standardizare care caracterizează limbajul de definire și manipulare a datelor, SQL.
 La apariția bazelor de date relaționale au fost propuse mai multe limbaje de acces la
date dar singurul limbaj care a supraviețuit și care s-a impus tuturor editorilor de SGBD este
SQL. SQL poate fi folosit în mod interactiv pentru accesul direct la datele unei baze, poate fi
deasemenea inserat în programe scrise în limbajele clasice cum ar fi COBOL, C, Java, etc.,
pentru a automatiza accesul la o bază de date.
Instrucțiunile de definire a datelor, prin intermediul limbajului standard SQL de
interogare pentru bazele de date relaționale, permit crearea, modificarea, ștergerea sau
redenumirea tabelelor, a vederilor și a indecșilor. SQL este un limbaj declarativ prin faptul că
solicită baza de date pentru interogarea pe care o dorește și nu informează baza de date despre
modul cum dorește să fie efectuată această cerere.

3.1.5 Tehnologia Extract Transform Load – ETL

După ce schema relațională este populată se pot construi interogări folosind interogări
SQL relativ simplu, majoritatea dezvoltatorilor și analiștilor putând scrie interogări SQL.
Având în vedere diferitele utilizări și nevoile utilizatorilor sunt necesare interogări diferite și
acest lucru se face prin crearea diferitelor scheme și copii ale datelor.
Chiar și într-un sistem nou va exista un sistem tranzacțional cu o schemă normalizată și
un depozit de date analitic separat, cu o schemă dimensională separată, de tip stea sau fulg-de-
zăpadă. Folosirea cazurilor de utilizare pentru integrarea datelor face această problemă și mai
dificilă.
Pentru a capta și a integra în mod corespunzător toate schemele existente (și eventual
datele mainframe și conținut text) pe care le dorim integrate, este necesar un volum extraordinar
de timp și de coordonare între unitățile de afaceri, experții în materie și implementatorii. Atunci
când un model este rezolvat în cele din urmă de diverși actori, este nevoie de o cantitate enormă
de muncă pentru a realiza următoarele:
• Extragerea informatiilor necesare din sistemul sursă;
• Transformarea datelor pentru a se potrivi cu noua schemă;
• Încărcarea datelor în noua schemă.

3.1.6 Baze de Date NoSQL (Not Only SQL)

Apariția acestor sisteme poate fi atribuită creșterii importante a volumelor de date (big
data); volumul, varietatea și viteza datelor din organizații și indUstrie au început să crească
rapid odată cu dezvoltarea rețelei Internet și creșterea puterii și proliferării dispozitivelor mobile
și de calcul. Modelul bazelor de date relaționale cu reprezentarea datelor în tabelele, cu rînduri
și coloane, nu mai puteau face față necesităților de stocare și prelucrare a unor tipuri de date
diferite și astfel au apărut noile sisteme NoSQL. Acestea abordează cazurile de utilizare pentru
care abordările tradiționale relaționale nu mai erau potrivite, și anume pentru modelele de date
suficient de rapide sau suficient de scalabile pentru a rezolva aceste cereri.
Sub numele de NoSQL (Not Only SQL), au apărut următoarele patru tipuri majore de
baze de date:
 • Key-value
• Wide column
• Document
• Graph
Acest nou tip de baze de date a deschis calea pentru un tip de baze de date și mai
cuprinzător, integrator și revoluționar, cunoscut sub numele de Baze de Date multi-model.

3.2 Bazele de date NoSQL

La începutul anului 2009, Johan Oskarsson a organizat un eveniment pentru a lua în
discuție "bazele de date distribuite, non-relaționale, cu surse deschise", în cadrul cărora el și
un prieten au inventat termenul NoSQL (inițial cu sensul „NuSQL” iar ulterior „NotOnlySQL”
în cadrul bazelor de date multi- model). Acronimul a încercat să eticheteze apariția unui număr
din ce în ce mai mare de sitecom-uri (magazine sau platforme online) non-relaționale de date
distribuite. Sub denumirea de NoSQL se regăsesc patru tipuri majore de modele de date,
pregătind calea pentru cel mai cuprinzător tip de baze de date cunoscut sub numele de multi-
model: • Key-value, • Wide column, • Document, • Graph.

3.2.1 Key-value
Stocarea datelor de tip Key value este o paradigmă de stocare a datelor concepută pentru
stocarea, extragerea și gestionarea matricelor asociative, o structură de date cunoscută astăzi ca
„dicționar”. Dicționarele conțin o colecție de obiecte sau înregistrări, care la rândul lor pot avea
mai multe domenii diferite, fiecare conținând date. Aceste înregistrări sunt stocate și preluate
utilizând o cheie care identifică în mod unic înregistrarea și este utilizată pentru a găsi rapid
datele din baza de date.
Un exemplu de utilizare este crearea unui serviciu online pentru utilizatori. Utilizatorii
se pot conecta la acel serviciu folosind numele de utilizator și în acest caz se poate utiliza
numele de utilizator drept cheie. Întotdeauna această valoare va exista în aplicație deoarece este
furnizată de utilizator și ulterior poate fi utilizată acea cheie pentru a căuta rapid și ușor profilul
utilizatorului, decizând ce informații să fie difuzate.
Informațiile despre profilul utilizatorului pot fi stocate ca text, în format binar sau în
orice alt format dorit pentru a salva valoarea. Stocarea de tip Key-value este similară fișierelor
tradiționale fără referințe încrucișate de aceea în acest caz nu se pot face analize deoarece
întrebările analitice necesită vizionarea mai multor înregistrări. Acesta este motivul pentru care
analizele în cazul acestui mod de stocare a datelor sunt efectuate cu ajutorul unei tehnologii
separate, de obicei tehnologia orientată pe lot (batch- oriented).
3.2.2 Wide Column/ Key-Value
Bazele de date Wide Column/ Key-value reprezintă o particularizare a tipului de bază
de date Key-value. Se adaugă încă un nivel asemănător tabelului și încă un limbaj asemănător
cu SQL, pe lângă un motor intern multidimensional de tip Key-value. Spre deosebire de o bază
de date relațională, numele și formatul coloanelor pot varia de la rând la rând în același tabel.
Putem considera stocarea Wide Column/ Key–value precum o stocare bidimensională Key-
value.

3.2.3 Document
O bază de date Document organizează datele utilizând formate ierarhice de auto-
descriere, cum ar fi JSON și XML. Modelul Document cartografiază adesea datele despre
problemele de afaceri într-un mod natural și într-un anumit sens este o reacție la modelul
relațional. Principalul avantaj al modelului Document este acela că este orientat spre om
(human-oriented) și nu este neapărat predeterminat. Cu alte cuvinte, toate datele - indiferent
pentru cât timp sau cât de des - sunt stocate într-un document. Oamenii folosesc documentele
de câteva mii de ani. De exemplu, în literatură, facturi de expediere, cereri de asigurare, ziare
locale etc., există o ierarhie care presupune anumite sub-secțiuni: introducere, secțiuni și
subsecțiuni, paragrafe, fraze și clauze.
Modelul Document reflectă modul în care gândesc oamenii, în timp ce sistemele
relaționale necesită organizarea gândirii oamenilor în termeni de rânduri și coloane. Pentru a
descrie profilul utilizatorului, similar celui prezentat pentru stocarea Key-value, are o structură
ierarhică vizibilă. Profilul poate conține un rezumat, o secțiune de experiență, etc. iar în
interiorul experienței ar putea exista mai multe locuri de muncă și fiecare loc de muncă va
conține date. Această ierarhie organizează datele într-un mod care funcționează pentru oameni
dar pentru a sublinia că este o ierarhie același lucru trebuie descris ca o structură matematică.
Utilizând JSON sau XML se obține o listă cu câmpuri care includ un nume, un rezumat și o
experiență. În plus, modelele ierarhice de astăzi, spre deosebire de cele din anii `70 se descriu
pe sine. Fiecare dintre aceste câmpuri are o etichetă care indică ce este.
În timp, modelul Document a părut a fi cel mai popular dintre modelele de date NoSQL
până în prezent. Documentele sunt cele mai flexibile dintre modele deoarece reprezintă o
comunicare umană normală. Majoritatea oamenilor gândesc în termeni de documente, fie că
sunt documente Word, formulare web, cărți, articole de reviste, obiecte Java, mesaje sau e-
mailuri. Informațiile sunt schimbate în cadrul sau între organizații în format de document, ceea
ce precede JSON și chiar XML.

Fig. 3.1. Exemplu de model de date Document

 Schimbul electronic de date sau EDI (Electronic Data interchange) este un bun
exemplu, înregistrarea ca format de document nefiind nouă. Documentele se regăsesc astăzi
peste tot, în orice fel de aplicații iar cele mai răspândite tipuri de stocare sunt standardele JSON
și XML.

3.2.4 Graph
O bază de date Graf este o bază de date care utilizează structuri de grafuri cu noduri,
arce și proprietăți pentru reprezentarea și stocarea datelor. Un concept cheie al sistemului este
graful (arcul sau relația), care se referă direct la elementele de date stocate. Relațiile permit ca
datele stocate să fie legate direct și în multe cazuri recuperate cu o singură operație. Există mai
multe tipuri de grafuri și de moduri în care se pot stoca datele și proprietățile acestora în cadrul
acestui model.

3.3 Baze de date Multi-Model

O bază de date Multi- model are rolul de a permite administrarea mai multor modele de
date într-o singură gestionare integrată (integrated backend). Prima dată când cuvântul "multi-
model" a fost asociat cu bazele de date a fost în luna mai 2012 la conferința „NoSQL Adoption
- What's the Next Step” de către Luca Garulli. Acesta a prevăzut evoluția primei generații de
produse NoSQL către un nou produs platformă cu mai multe caracteristici capabile să fie
utilizate în studii de caz multiple. Un produs care furnizează mai multe tipuri și vederi de date
permite realizarea mai rapidă și în mod consecvent a obiectivelor decât îmbinarea și apoi
menținerea manuală. Acest produs permite actualizarea în mod constant a codului pentru
resurse disparate de date și în același timp abordarea diferită a fiecărui sistem privind
capacitățile de scalare și de performanță, ca model, acces și securizare a datelor.
În realitate, datele de diferite feluri sunt izolate. Ele pot fi regăsite ca fișiere de sistem,
mainframes, fișiere relaționale, Microsoft SharePoint, atașamente la mesaje email, în
configurație desktop, rețele locale, efectiv în oricare loc dintr-o organizație (figura 3.2).

Resurse Umane

ERP CRM

Tip Activitate 1 Finante

Tip Activitate 2 Vanzari

Marketing

Fig. 3.2. Integrarea surselor diferite de date

Sursa: Aven P., Burley D., 2007
 În cartea sa Building on Multi-Model Databases – How to manage multiple schemas
using a single platform (O’Reilly, 2017), autorii Pete Aven și Diane Burley prezintă stadiul
cercetărilor și implementărilor până în acest moment. Autorii explică modul în care această
evoluție în gestionarea datelor acceptă în mod natural date eterogene, permițând conectarea
datelor izolate. Prin exemple practice se poate vedea modul în care organizațiile folosesc bazele
de date Multi- model pentru a reduce complexitatea, riscul și timpul în crearea și utilizarea
aplicațiilor.
S-a pornit de la ideea că în cadrul unei afaceri este necesară o viziune unificată a datelor
furnizate de IT, pentru informații care sunt de fapt stocate în mai multe sisteme sursă din cadrul
organizației. Se dorește un raport unic, o singură pagină Web sau un singur "panou de bord"
care să poată fi examinat de manager pentru a vedea unele informații esențiale pentru succesul
organizației sale și pentru a spori nivelul de încredere în capacitatea diviziei IT de a executa și
de a livra informații exacte pentru a ajuta compania să reușească. În afară de aceasta,
întreprinderile înțeleg, de asemenea, că simpla "singură viziune" nu este suficientă, deoarece
nevoia de a tranzacționa afacerile prin procesarea datelor izolate din organizații devine din ce
în ce mai necesară și pentru orice persoană dintr-o organizație există mai multe surse de date
disponibile. Bazele de date Multi-model au următoarele capabilități:
• Indexează datele în mod naturale pentru modelele acceptate
• Parsează și indexează structura datelor în formatele standard ca JSON, XML și RDF
• Implementează standarde precum limbajele de interogare, de validare sau de definire
a schemelor pentru modelele acceptate
• Furnizează API-uri integrate care interoghează atât modele individuale de date cât și
Multi- model
• Implementează limbaje de prelucrare a datelor pentru fiecare model de date acceptat.
Orice afacere cere o singură viziune a datelor și solicită diviziei IT unificarea datelor
din mai multe depozite de date pentru a putea prezenta acea unică vizualizare. Bazele de date
Multi-model pot ajuta integrarea datelor din întreaga organizație într-un mod unificat ca
administrare, acces și viziune.
Bazele de date Multi- Model pot suporta modelele de date Document, Graf, Relațional
sau Key-value, într-o singură administrare integrată. Bazele de date Multi-model necesită
abilitatea de a stoca mai multe tipuri de date într-un sistem unitar de administrare, gestiune și
acces la date. Odată stocat, modelul trebuie să poată fi căutat și regăsit. Compozabilitatea
căutării este crucială, însemnând că baza de date Multi-model, care gestionează toate modelele
diferite de date, le indexează astfel încât să suporte interogări combinate de text, SPARQL,
XQuery și oricare altele.

Tabel 3.2. Baze de date Multi-model

 Avantajele bazelor de date Multi- model:
• Se obțin vederi unificate pe modele diferite de date în cadrul aceleiași baze de date
• Influențează structura inerentă a datelor stocate
• Încarcă datele așa cum sunt și armonizează datele nestructurate și semi-structurate
• Oferă agilitate în accesul la date și livrarea prin API-uri, interfețe și indexuri
• Furnizează capabilități și securitate ACID (Atomicity, Consistency, Isolation,
Durability).
Bazele de date relaționale și nu numai relaționale (NoSQL) diferă una de cealaltă, diferă
de bazele de date Graf și diferă de alte posibilități de stocare. Această nouă clasă de baze de
date permite în mod natural date eterogene. Interogările sunt extinse sau combinate pentru a
oferi o interogare fără întreruperi între toate modelele de date acceptate. Standardele de
indexare, analizare și procesare corespunzătoare modelului de date sunt incluse în produsul de
bază al bazei de date.

Tabel 3.3. Baze de date Multi-model și principalele caracteristici

Cu aceste capabilități, o bază de date Multi- model nu necesită definirea formei sau
schemei datelor înainte de a le încărca, în schimb utilizează structura inerentă a datelor stocate.
Acest lucru face ca managementul datelor să fie flexibil și adaptabil, capabil să răspundă
nevoilor aplicațiilor existente și schimbării cerințelor afacerii. O întreprindere sau un caz de
utilizare complexă care implică multe tipuri de sisteme de date va întâlni în mod natural multe
formate de date diferite.
Modelele de date Document, Graf, Relațional și Key- value sunt exemple de modele de
date care pot fi acceptate de o bază de date Multi- model.
Un posibil scenariu este integrarea manipulării structurate a datelor împreună cu date
nestructurate sau semistructurate. Acest lucru a fost adesea abordat prin prezentarea unei baze
de date relaționale sau NoSQL și integrarea manuală a acesteia cu o platformă de căutare, dar
poate fi inclusă și într-o bază de date Multi- model. O altă combinație specială Multi-model
îmbină modelul de date Document cu cel de tip Graf, un model natural pentru multe domenii
ce au entități de afaceri interconectate.
3.4 Bazele de Date Orientate Obiect

3.4.1 Descriere
Sistemele de Gestiune ale Bazelor de date Orientate Obiect au fost dezvoltate la mijlocul
anilor ’70 pentru a oferi suport pentru gestiunea bazelor de date cu obiecte structurate ca grafuri.
Noţiunea de „Sistem de baze de date Orientate Obiect” a apărut în jurul anului 1985. Sistemele
de gestiune a bazelor de date Orientate Obiect au introdus conceptul de persistenţă din limbajele
de programare orientate obiect. Primele produse comerciale au fost scrise cu diverse limbaje:
GemStone (Smaltalk), Gbase (LISP) şi Vbase (COP). În anii ’90 piaţa comercială de gestiune
a bazelor de date Orientate Obiect a fost dominată de C++, Java fiind introdus la sfârşitul anilor
’90, iar C# mult mai recent. Începând din 2004, bazele de date Orientate Obiect au cunoscut o
a doua perioadă de creştere atunci când au apărut bazele de date Open source Orientate Obiect,
care s-au dovedit foarte accesibile şi uşor de utilizat pentru că sunt scrise în totalitate cu limbaje
POO (de ex: Java sau C#), cum ar fi db4O (db4Objects) şi Perst (McObject).
Bazele de date Orientate Obiect sunt folosite în domenii precum telecomunicaţii,
aeronautică, cercetare ştiinţifică cum ar fi biologia moleculară, dar şi în anumite zone
specializate ale serviciilor financiare. De remarcat că bazele de date Orientate Obiect au deţinut
recordul pentru cea mai mare bază de date din lume, fiind prima bază de date care să stocheze
peste 1000 de Terabytes (Becla J., Wang. D., Lessons Learned from Managing a Petabyte,
2005, la http://www-db.cs.wisc.edu/cidr/cidr2005/papers/P06.pdf), având cea mai mare rată de
cuprindere înregistrată pentru o bază de date comercială de peste un Terabyte pe oră. Un alt
grup de baze de date Orientate Obiect pune accentul pe utilizarea încorporată în dispozitive,
pachete software şi sisteme real-time. Orientarea obiect (OO) este o tehnologie avansată care
furnizează beneficii deosebite dezvoltatorilo, dar timpul de învăţare a limbajelor de programare
Orientate Obiect tradiţionale ca SmallTalk sau C++ este lung, iar abordarea acestei paradigme
de programare solicită expertiza avansată a programatorilor.
BAZA DE DATE
Relațională Orientată Obiect
Model de date Oracle ILLustra
Relațional Ingres UniSQL/x
*1
Model de date OpenODB Ontos
Orientat Obiect Adaptor ITASCA
Persistence Versant
ObjectStore
Objectivity
O2
Gemstone
Objectory/ DB
*2 *3
Tabel 3.4. Baze de date hibrid
*1 Baze de date relaţionale tradiţionale, dar versiunle noi au componente Orientate-Obiect, de
ex. Ingres version 6 (OpenIngres), Oracle version 8;
*2 Mai multe metode pentru a obţine astfel de baze de date, de exemplu Object Mediator
(Persistence) mapează obiectele cu ajutor relaţiilor;
*3 Diferite dependenţe ale limbajului de programare OO.
 Considerăm Relaţia Curs – Studenţi pentru exemplificarea modului de lucru diferit în
cazul modelului relațional față de modelul orientat obiect:
a) Modelul Relaţional
STUDENTI
NumeStudent Oras
1 Antonia Stefan Targoviste
2 Vladimir Radu Bucuresti
3 Luca Andrei Constanta
4 Alina Sofia Brasov
5 Iulia Renata Cluj
6 Maria Dumitru Timisoara

STUDII CURS
Student# Curs# Curs# NumeCurs
1 S4 S4 Programare OO
2 V6 A5 Statistică
3 A5 R2 Sisteme Informatice
4 R2 V6 Inteligența Artificială

Pentru a construi o interogare:

1. ”La ce cursuri este înscris Studentul 2?”
• Deschide tabela STUDII, caută Student 2 şi întoarce ca rezultat codul cursului, respectiv
Curs# (de ex. S4)
• Deschide tabela CURSURI, caută S4 şi întoarce ca rezultat Programare OO
2. „Afisaţi toţi studenţii care sunt înscrişi la cursul de Programare OO”
• Deschide tabela CURSURI, caută codul cursului, Curs# (de ex. S4)
• Deschide tabela STUDII, caută S4 şi întoace ca rezultat toţii studenţii, Student#
• Deschide tabela STUDENŢI şi caută codul fiecărui student, Student# şi întoarce ca
rezultat numele fiecărui student, NumeStudent

b) Modelul Orientat Obiect

Fig. 3.3. Modelul Orientat Obiect

Pentru a construi o interogare:

1. ”La ce cursuri este înscris Studentul 2?”

• Caută în indexul Stundeţi pointer-ul pentru Student 2
• Urmează pointerul CoursePointer către S4 şi reîntoare NumeCurs (Programare OO)
2. „Afisaţi toţi studenţii care sunt înscrişi la cursul de Programare OO”
• Caută în indexul Curs şi găseşte Curs# (de ex. S4)
• Urmează pointerele Student, căutând fiecare Student#
Acest proces se numeşte navigare, foloseşte pointere şi cea mai mare parte dintre
pointeri trebuie să fie persistenţi.
Majoritatea organizaţiilor nu au resursele pentru perfecționarea dezvoltatorilor în
limbajele Orientate Obiect, deci au fost puse în situaţia de a nu profita de beneficiile acestei
tehnologii. Ele îsi doresc o abordare care să facă utilizarea Orientării Obiect simplă si accesibilă
pentru toţi dezvoltatorii putând profita astfel de beneficiile acesteia.
Bazele de date Orientate Obiect dau persistenţă obiectelor, fapt ce permite obiectelor să
fie stocate în perioada dintre rulările bazelor de date; în contextul SGBDOO, persistenţa datelor
înseamnând stocarea datelor şi după ce s-a încheiat execuţia programului, facilitând versionarea
(de ex. un obiect nou este stocat de fiecare dată când este modificat).

Primele domenii în care SGBDOO-urile au fost folosite pe scară largă au fost:

o Computer Aided Software Engineering - CASE
o Computer Aided Design - CAD
o Computer Aided Manufacturing - CAM
SGBDOO patentate SGBDOO Open Source
Object Store Ozone
O2 Zope
Gemstone FramerD
Versant XL2
Ontos
DB/ Explorer ODBMS
Ontos
Poet
Objectivity/ DB
EyeDB

Tabel 3.6. Sisteme de Gestiune a Bazelor de Date Orientate Obiect

3.4.2 Implementarea Bazelor de date Orientate Obiect

Bazele de date Orientate Obiect permit obiectelor să fie partajate între procese într-un mediu
distribuit. Există mai multe SGBDOO-uri pure, dar au fost dezvoltate şi SGBD hibride
relaţionale/ orientate obiect, asa cum este ilustrat în tabelul 3.4.

Printre cele mai cunoscute SGBD Orientate Obiect se numără în prezent:

 FIRMA PRODUSUL
Object Design Object Store
Poet software Poet
Business Objects Business Objects
Versant Object Technology Versant
Tabel 3.7. Baze de date Orientate Obiect
În prezent acestea sunt folosite din ce în ce mai mult în domenii precum:
o Telecomunicații
o Sănătate
o Finanțe
o Multimedia
o Managementul textului/ documentelor/ calității.

3.5. Proiectarea Bazelor de Date

Cercetările în domeniul bazelor de date din ultimii 30 de ani s-au dovedit a fi o
experienţă extrem de productivă care a schimbat radical modul de operare al multor organizaţii,
Bazele de Date reprezentând în prezent cadrul fundamental în jurul căruia se construiește
un Sistem informatic. Dezvoltarea acestei tehnologii a dus la crearea unor instrumente mai
puternice, ce pot fi utilizate într-un mod mai intuitiv. Rezultatul a fost că sistemele de baze de
date au devenit din ce în ce mai accesibile pentru o mai largă varietate de utilizatori.
Unul dintre elementele fundamentale ale modelului lui Codd a fost, în era relațională a
modelării datelor, a treia formă normală (3NF). Acesta a necesitat o reducere drastică a datelor
pentru a reduce ambiguitatea. Într-o epocă în care stocarea și puterea de calcul era foarte
scumpă, 3NF a eliminat redundanța prin ruperea înregistrărilor până la forma lor cea mai
atomică și reutilizarea acestor date prin conexiuni între înregistrări. Acest proces a eliminat
redundanța și a asigurat atomicitatea, având și alte avantaje. Deși astăzi stocarea este ieftină,
această abordare funcționează bine pentru sursele de date bine structurate însă cu toate acestea
nu reușește să încorporeze comunicarea într-o formă mai naturală și mai ușor de analizat pentru
oameni. Încercarea de a modela conversațiile, documentele, e-mailurile și așa mai departe prin
intermediul tabelelor, în rânduri și coloane, a devenit imposibilă.
Dezvoltarea şi menţinerea aplicaţiilor de baze de date care să poată răspunde cerinţelor
actuale ale clienţilor prezintă o serie de noi obstacole, în termeni de complexitate, previziune,
planificare, timp, resurse financiare şi efort, toate implicate în procesul de schimbare. Pentru a
rămâne competitivă, organizaţia trebuie să poată identifica şi exploata noi tehnologii şi
oportunităţi şi să dezvolte noi aplicaţii cât de repede posibil.
Organizaţiile guvernamentale, economice şi întreprinderile recunosc rolul central pe
care aplicaţiile software îl joacă în cadrul organizaţiilor. Aplicaţiile sunt folosite pentru
reducerea costurilor, modernizarea operaţiilor, îmbunătăţirea serviciilor şi asigurarea unui
avantaj strategic faţă de competiţie iar departamentele informatice sunt tot timpul sub presiune
pentru a dezvolta rapid aceste aplicaţii critice. Pentru a răspunde acestor cerinţe s-au căutat noi
soluții și tehnologii de dezvoltare.
 Alegerea unui mediu de dezvoltare de aplicaţii client/server permie crearea rapidă de
aplicaţii critice și robuste care să satisfacă necesităţile de gestiune a datelor.

3.5.1 Obiectivele urmărite la realizarea unei baze de date

1. Partiţionarea: folosirea acelorași date în moduri diferite de către diferiţi utilizatori
2. Flexibilitatea: datele să fie uşor adaptabile la schimbări (actualizarea structurii, tipuri noi de
date etc.)
3. Eficienţa: stocarea şi prelucrarea datelor să se facă la costuri cât mai scăzute, inferioare
beneficiilor obţinute
4. Reutilizarea: fondul de date existent să poată fi reutilizat în diferite aplicaţii informatice
5. Regăsirea: cererile de regăsire să poată fi adresate uşor de toate categoriile de utilizatori,
după diferite criterii
6. Accesul: localizarea datelor prin diferite moduri de acces, rapid, uşor și pe nivele de acces
7. Modularizarea: realizarea BD să se facă modular, pentru asigurarea generalității şi a
posibilității lucrului în echipă
8. Protecţia: asigurarea securității şi integrității datelor
9. Redundanţa: prin implementarea unui model de date şi utilizarea tehnicilor de proiectare a
bazelor de date se asigură o redundanţă minimă şi controlată a datelor
10. Independenţa datelor faţă de programe la nivelurile logic şi fizic.

3.5.2 Etape în realizarea unei baze de date

Multe companii preferă construirea propriilor aplicaţii care să satisfacă particularităţile
proprii de gestiune ale datelor. Construirea unei aplicaţii înseamnă menţinerea de echipe de
programatori şi asigurarea productivităţii lor. În acest caz compania îşi asumă anumite riscuri:
proiectul aplicaţiei poate eşua; aplicaţia nu este livrată la timp; aplicaţia nu satisface în totalitate
cerinţele. Cerinţele sunt în continuă modificare de unde apare necesitatea de noi aplicaţii sau
de modificare a celor existente. Pentru a implementa aplicaţiile mai repede, multe companii
aleg pachete de aplicaţii „la cheie". Acestea vor de asemenea să aibă posibilitatea de a adapta
aceste aplicaţii pentru a putea să aibă avantajele unui produs dezvoltat în companie. Într-o nouă
paradigmă de programare bazată pe componente, experţii IT vor selecta şi integra cele mai bune
componente de aplicaţii dintre ofertele de pe piaţă, vor asambla şi adapta aceste componente
pentru a crea aplicaţii specifice. Unele componente de aplicaţii, cu cerinţe specifice
organizaţiei, vor fi dezvoltate în continuare intern, de către echipele de dezvoltare proprii. Acest
model de dezvoltare bazat pe componente oferă beneficiile oferite de aplicaţiile „la cheie" (cost
şi timp de implementare scăzute, eliminare a riscurilor) şi satisfacerea cerinţelor specifice
oferite de aplicaţiile proprii.
Pentru selecţia unui instrument de dezvoltare de aplicaţii client/server alegerea trebuie
făcută prin analiza atentă a cerinţelor unei aplicaţii şi selectarea unui instrument de dezvoltare
suficient de robust care să trateze aceste cerinţe și care să se încadreze în actuala structură
hardware.
Utilizatorii trebuie să decidă dacă o aplicaţie cumpărată la cheie satisface cerinţele
domeniului de activitate sau dacă aceste cerinţe justifică construirea unei aplicaţii proprii și
trebuie ales un mediu de dezvoltare care exploatează noile tehnologii protejând totuşi utilizatorii
de complexitatea acestora.
În metodologia de realizare a bazelor de date se parcurg în cea mai mare parte aceleaşi etape ca
și pentru realizarea unui sistem informatic, cu o serie de aspecte specifice.
Etapele și activităţile parcurse pentru realizarea unei baze de date sunt descrise în figura 3.4.
 Fig. 3.4. Etapele parcurse pentru realizarea unei baze de date

3.5.2.1 Analiza de sistem

Scopul acestei activităţi este de a evidenţia cerinţele aplicaţiei şi resursele utilizate (studiul),
precum şi de a evalua aceste cerinţe prin modelare (analiza).
STUDIUL situaţiei existente se realizează prin:
o definirea caracteristicilor generale ale unităţii;
o identificarea activităţilor desfăşurate;
o identificarea resurselor existente (informaţionale, umane, echipamente, financiare);
o identificarea necesităţilor de prelucrare.

ANALIZA sistemului existent urmează studiului şi utilizează informaţiile obţinute de aceasta.

Este o activitate de modelare conceptuală şi se realizează sub trei aspecte: structural, dinamic
şi funcţional.

a) Analiza structurală evidenţiază modul de structurare a datelor şi legăturilor dintre ele.

Cea mai utilizată tehnică este modelul Entitate- Asociere:
o Identificarea entităţilor: fenomene, procese, obiecte concrete sau abstracte, de
ex. Persoane, Produse, Beneficiari, Facturi, Cursă, Cont, etc.
o Identificarea asocierilor dintre entităţi, legături de un anumit tip
o Identificarea atributelor ce caracterizează fiecare entitate (Cod, Nume, Loc,)
o Stabilirea atributelor de identificare unică a realizărilor entităţii, drept chei.
- Rezultatul: Modelul static (structural) sub forma diagramei Entitate- Asociere.

b) Analiza dinamică evidenţiază comportamentul elementelor sistemului la anumite

evenimente. Una din tehnicile utilizate este Diagrama Stare- Tranziţie. Aceasta presupune:
 o Identificarea stărilor în care se pot afla componentele sistemului;
o Identificarea evenimentelor ce duce la trecerea dintr-o stare în alta;
o Stabilirea tranzacţiilor admise între stări;
o Construirea diagramei.
- Rezultatul: Modelul dinamic

c) Analiza funcţională evidenţiază modul de asigurare a cerinţelor informaţionale (fluxul

prelucrărilor) din cadrul sistemului, prin care intrările sunt transformate în ieşiri. Cea mai
utilizată tehnică este Diagrama de flux a datelor. Conform acestei tehnici se delimitează:
o Aria de cuprindere a sistemului.
o Se identifică sursele de date.
o Se identifică modelul de circulaţie şi prelucrare a datelor
o Se identifică rezultatele obţinute.
- Rezultatul: Modelul funcţional

3.5.2.2 Proiectarea structurii bazelor de date

Pornind de la modelele realizate prin activitatea de analiză se poate proiecta structura BD,
parcurgând două subactivităţi: alegerea SGBD-ului şi proiectarea funcţiilor BD. Alegerea
SBGD-ului se face ţinând cont de două aspecte: cerinţele aplicaţiei (utilizatorului) şi
performanţele tehnice ale SGBD-ului.
Cerinţele aplicaţiei se referă la:
o volumul de date estimat a fi memorat şi prelucrat în BD;
o ponderea şi frecvenţa operaţiilor de intrare/ieşire;
o complexitatea problemei de rezolvat și condiţiile privind protecția datelor;
o operaţiile necesare în baza de date (încărcare/validare, actualizare, regăsire etc.);
Performanţele tehnice ale SGBD-ului se referă la:
o modelul de date pe care-l implementează și configuraţia de calcul minimă cerută;
o ponderea utilizării SGBD-ului pe piaţă şi limbajele conținute de SGBD;
o facilităţile de utilizare oferite pentru diferite categorii de utilizatori.

3.5.2.3 Realizarea componentelor logice

Componentele logice ale unei BD sunt programele de aplicaţie dezvoltate, în cea mai mare
parte, în SGBD-ul ales. Componentele logice ţin cont de ieşiri, intrări, prelucrări şi colecţiile
de date. În paralel cu dezvoltarea programelor de aplicaţii se întocmesc şi documentaţiile
diferite (tehnică, de exploatare, de prezentare).

3.5.2.4 Punerea în funcţiune şi exploatarea

Se testează funcţiile BD mai întâi cu date de test, apoi cu date reale. Se încarcă datele în BD şi
se efectuează procedurile de manipulare, de către beneficiar cu asistenţa proiectantului. Se
definitivează documentaţiile aplicaţiei și se intră în exploatare curentă de către beneficiar
conform documentaţiiei.

3.5.2.5 Dezvoltarea sistemului

Imediat după intrarea în exploatare a BD, în mod continuu, pot exista factori perturbatori care
generează schimbări în BD. Schimbările necesare trebuie preluate de BD uşor şi “din mers”.
Factorii pot fi: organizatorici, tehnici, rezultaţi din schimbarea metodologiilor etc.
 Fig. 3.5. Abordarea proiectării Bazelor de date

3.5.3 Protecţia bazelor de date

Protecţia Bazelor de Date presupune un ansamblu de măsuri necesare asigurării
securităţii şi integrităţii datelor.
Securitatea datelor, interzicerea accesului la date pentru utilizatorii neautorizaţi, se
realizează prin:
• Autorizarea şi controlul accesului la date, identificarea utilizatorilor şi restricţionarea
accesului pentru diferite operaţii de prelucrare;
• Viziunile (view), partiţiile logice ale BD definite pentru diferiţi utilizatori;
• Procedurile speciale, rutine oferite de SGBD care efectuează anumite operaţii asupra
datelor şi care sunt accesibile anumitori utilizatori;
• Criptarea, operaţii de codificare a datelor în vederea stocării sau transmiterii datelor.
Integritatea datelor, corectitudinea datelor încărcate şi manipularea lor astfel încât să se
respecte restricţiile de integritate ale modelului de date implementat, se referă la:
• Integritatea semantică, prin respectarea restricţiilor de integritate;
• Controlul concurenţei la date, garantarea coerenţei şi simultaneităţii datelor în cazul
prelucrării tranzacţiilor prin tehnici specifice;
• Salvarea şi restaurarea, stocarea datelor în copii de siguranţă și restaurarea pornind de
la datele salvate, minimizând prelucrările pierdute.
 Capitolul 4

Utilizarea SIG în aplicații de gestiune și

decizie

Capitolul 4 - Utilizarea SIG în aplicații de gestiune și decizie 65

4.1 SIG și decizia financiar contabilă prin BI 66
4.1.1 Premisele performanţei în organizaţii 66
4.1.2 Soluţii informatice de Business Intelligence 67
4.1.3 Inteligenţă de afaceri cu MS Office SharePoint Server 72
4.1.4 Beneficiile unei soluţii de business intelligence 74
4.1.5 Studiu de caz. Soluție de Control al Proiectelor pentru dezvoltare software Error!
Bookmark not defined.
4.2 SIG și decizia financiar contabilă prin SSD 81
4.2.1 Definirea problemei și a parametrilor de lucru 82
4.2.2. Rezultatele obținute prin aplicarea metodei SIMPLEX 83
4.2.3 Rezultatele obținute prin aplicarea metodei SOLVER din Excel 85
4.2.4 Rezultatele obținute prin aplicarea metodei WinQSB - programare lineară 87
4.2.5 Concluzii 89
4.4 Sisteme Informatice pentru eLearning 92
4.4.1 Realitatea Virtuală și noile instrumente de învățare 93
4.4.2 Firmele virtuale de antreprenoriat și simulare a afacerilor 96
4.4.3 Sisteme Informatice bazate pe tehnologia mobilă pentru eLearning 98
4.5 SIG în tehnologie Web pentru afaceri electronice 101
4.5.1 Obiectivele sistemului informatic 101
4.5.2 Arhitectura aplicației 102
4.5.3 Prezentarea componentelor Aplicației 105
4.5.4 Prezentarea interfetei și a funcțiilor de bază 106
4.5.5 Servicii oferite utilizatorilor serviciului informatic 107
4.5.6 Servicii accesibile utilizatorilor Intranet 110
4.5.7 Pagina ASP realizată cu XML 112
4.7 Concluzii Error! Bookmark not defined.
4.1 SIG și decizia financiar contabilă prin BI
Domeniul BI (Business Intelligence sau Inteligenţă în afaceri) reuneşte tehnologii de
ultimă generaţie cu scopul de a susţine şi optimiza performanţa organizării, funcţionării şi
conducerii unei companii. Cunoaşterea în domeniul business intelligence este fundamentată pe
experienţa acumulată de dezvoltarea unei companii în mediul de piaţă şi în mediul digital.
Reușita unei afaceri depinde într-o măsură foarte mare de calitatea şi cantitatea de
informaţie pe care se bazează. Soluțiile informatice în acest domeniu cuprind depozitele de date
şi instrumentele de analiză multidimensională, OLAP (On-Line Analitycal Processing), care
au permis crearea unor sisteme foarte complexe ce furnizează acces la baze de date orientate
pe decizie şi combină funcţionalitatea accesului direct la date ale generatoarelor de rapoarte cu
posibilităţile analitice ale sistemelor multidimensionale.
Uneori accentul tehnologic în domeniul informaţional este cu precădere concentrat
asupra stocării datelor, în detrimentul mijloacelor de analiză a datelor și prelucrarea lor în
informaţii utile persoanelor cu putere de decizie şi angajaţilor. În noul context de operare
accentul se pune pe identificarea criteriilor de performanţă ce asigură avantajele competitive
ale succesului în afaceri şi unde dezvoltarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor oferă
soluţii inovative de interconectare ce se transpun în avantaje pentru toţi actorii implicaţi.
Soluţiile de business intelligence oferă toate funcţionalităţile necesare pentru a identifica,
integra şi analiza date disparate din surse eterogene, permit decidenţilor să ia decizii
fundamentate şi să acţioneze în cunoştinţă de cauză pentru a-şi îmbunătăţii operaţiunile.

4.1.1 Premisele performanţei în organizaţii

Noțiunea „Business intelligence” poate fi tradusă ca informaţie despre afaceri
(www.business-intelligence.ro). Nu orice fel de informaţie, ci acea informaţie care contribuie
decisiv la procesele de adoptare a deciziilor cu privire la mersul afacerilor, fie ele strategice sau
legate de operaţiunile de zi cu zi.
Datele sunt în mod obișnuit simple înregistrări ale unor evenimente curente în
operaţiunile unor organizaţii: intrări de marfă, deschidere de cont, o vânzare a unui produs, o
achiziţie etc. Orice organizaţie care înregistrează un volum de afaceri ce nu mai poate fi
gestionat doar cu ajutorul factorului uman se vede în situaţia de a implementa un sistem de
gestiune informatizat al activităţilor critice: activităţi financiar/ contabile, de obicei primele
informatizate, gestiunea resurselor (ERP – Enterprise Resource Planning), gestiunea relaţiilor
cu clienţii (CRM – Customer Relationship Management) sunt câteva dintre cele mai răspândite
sisteme utilizate de cele mai diverse organizaţii economice în prezent.
Implementarea sistemelor ERP sau CRM sunt doar primul pas în implementarea unui
sistem complet de informaţie managerială (sau de suport al deciziei). Sistemele ERP sau CRM
au rolul de a colecta sistematic datele generate din operaţiuni, de a le ordona şi stoca, fiind
denumite sisteme operaţionale sau tranzacţionale (tranzacţiile reprezentând operaţiunile de
lucru cu bazele de date, respectiv introducerea şi actualizarea datelor).
Deşi aceste sisteme permit accesul la date prin generarea de rapoarte şi situaţii diverse,
acest set de funcţionalităţi este limitat şi de obicei disponibil numai celor responsabili cu
gestionarea respectivelor sisteme, oameni cu pregătire tehnică – programatori sau
administratori de baze de date, furnizorii acestui tip de soluţii nu se concentrează pe
funcţionalităţile de raportare şi analiză.
Un sistem operaţional are numeroase funcţii, iar principalele avantaje sunt
automatizarea a numeroase procese precum introducerea datelor, gestionarea intrărilor şi
ieşirilor, a proceselor de producţie, facturarea etc. Rapoartele pe care le poate genera cu uşurinţă
sunt însă de genul: total stocuri, facturi emise/neîncasate, încasări/cheltuieli, număr de clienţi
de o anume mărime etc. Pentru din ce în ce mai multe organizaţii din România toate acestea nu
mai sunt suficiente. Dezvoltarea afacerilor aduce cu sine întrebări din ce în ce mai complexe:
Care este cel mai profitabil produs? Care este evoluţia marjei de profit pe produsul X de-a
lungul ultimilor ani? Cum pot fi reduse eficient cheltuielile operaţionale fără a afecta
performanţa afacerii? Cum pot fi reduse pierderile pe lanţul de aprovizionare sau pe circuitul
de producţie? Care este volumul de afaceri cu furnizorul Y? Care este cel mai performant
vânzător?
Cu o astfel de situaţie s-au confruntat companiile internaţionale odată ce afacerile lor au
crescut în volum şi complexitate, iar pieţele au devenit din ce în ce mai competitive – o mulţime
de întrebări ce nu îşi găseau răspunsul în timp util. Un asemenea sistem ce poate gestiona în
mod automat transformarea datelor în informaţie şi accesul la aceasta în funcţie de rolul
utilizatorului în cadrul organizaţiei, în mod securizat, cu posibilitatea interacţiunii facile la date
şi generarea de rapoarte şi analize complexe, poate reduce timpul cu activităţile de raportare
periodică și cu unele activităţile repetitive.

4.1.2 Soluţii informatice de Business Intelligence

Construirea unui sistem performant de e-business trebuie să aibă în vedere nevoia
interpretării inteligente a informaţiilor de afaceri, care trebuie să fie accesibile oricărui
utilizator, în fiecare zi, indiferent de locaţie.
4.1.2.1 Funcţionalităţile soluţiilor de business intelligence
Termenul de business intelligence este folosit pentru a denumi capacitatea programelor
software de a genera informaţii (prin rapoarte, grafice şi tabele) despre performanţa diverselor
aspecte ale organizaţiei şi relaţiilor acesteia cu clienţii, totul pentru a genera luări de decizii
inteligente.
Soluţiile de Business Intelligence permit utilizatorilor să aibă acces la informaţie critică
pentru suport decizional pe baza unor sisteme performante structurate pe trei nivele:
- management operaţional zilnic;
- analiză, modelare;
- management strategic.
Aplicaţiile Business Intelligence asigură:
- furnizarea ritmică de informaţii de calitate fiecărui utilizator;
- evaluarea performanțelor şi identificarea excepţiilor;
- coordonarea activităţii de marketing prin analiza produselor şi a profitabilităţii
utilizatorilor;
- realizarea de prognoze bazate pe planuri şi rezultate actualizate.
Aplicaţiile Business Intelligence asigură analize cheie pentru toate domeniile
funcţionale ale unei organizaţii: Financiar, Producţie, Achiziţii, Vânzări, Marketing, Resurse
Umane şi Centre de interacţiune.
Este nevoie de integrarea aplicaţiile tranzacţionale ERP (Enterprise Resource Planning)
& CRM (Customer Relation Management) cu aplicaţii şi instrumente de Business Intelligence
ce permit analiza zilnică a activităţii, compararea performanţei cu strategia organizaţiei şi
administrarea mai bună a întregului proces de conducere.
 Arhitectura unui sistem BI se bazează pe integrarea unei suite de produse care susţin
sistemul de suport decizional structurat pe 3 nivele: operaţional, analitic si strategic:
- nivelul operaţional este legat de necesitatea ca un manager să ştie în permanenţă ce se
întâmpla cu procesele de business ale organizaţiei sale, comparativ cu obiectivele
stabilite, să fie atenţionat atunci când acestea nu sunt îndeplinite, pentru a putea lua
decizii în timp util.
- produsele de analiză susţin zona de bugetare, raportare, analiză financiară, analiza
costurilor pe activităţi.
- pentru zona de management strategic se pot folosi produse ce presupun formularea
strategiei, misiunii organizaţiei, monitorizarea şi măsurarea indicatorilor strategici ai
perspectivelor menţionate mai sus, precum şi a legăturii tip cauza/ efect între aceştia.
BI pentru management şi control
BI furnizează informaţii către nivelul managerial cu privire la modul în care se
desfăşoară activităţile din firmă. Fără business intelligence, managerii se bazează doar pe
rapoartele trimestriale. BI oferă informaţii în timp real şi pe baze flexibile cu privire la:
- urmărirea vânzărilor în diferite regiuni și pe diferite linii de producţie;
- menţinerea cheltuielilor în limitele bugetare;
- utilizarea la maxim a capacităţilor de depozitare ale unui magazin.
Atunci când anumiţi indicatori nu ajung la valorile estimate, prin soluţiile de BI
utilizatorii pot explora detaliile situaţiei respective şi pot identifica circumstanţele care au
afectat performanţa şi pot corecta eventuale erori în timp util.
BI pentru îmbunătăţirea performanţei în afaceri
Atunci când este utilizat eficient, BI ajută organizaţiile să îşi îmbunătăţească
performanţa. Performanţa unei afaceri este măsurată prin mai mulţi indicatori financiari cum ar
fi venitul, profitabilitatea, costul serviciilor, etc. De exemplu, în marketing, eliminarea unor
campanii ineficiente conduce la economisirea unor sume considerabile, iar în departamentul
contabilitate, personalul poate identifica datornicii, îi poate contacta în vederea achitării
sumelor restante. În producţie, BI facilitează analiza diferenţelor dintre anumite secţii care
funcţionează mai eficient decât altele.
O implementare de succes a unei soluţii de BI se constituie în gradul în care aceasta are
impact asupra performanţei afacerii.
BI pentru sectorul operaţional
Dacă iniţial soluţiile de business intelligence se concentrau pe decizii strategice şi pe
performanţă, în prezent BI joacă un rol principal în activitatea zilnică a unei companii,
considerând necesitatea de a accesa date detaliate şi de a vizualiza informaţii pentru a finaliza
cu succes o sarcină. De exemplu, pentru a accepta o nouă comandă, reprezentantul serviciului
clienţi poate verifica întâi stocul disponibil. Acest raport de inventar poate fi unul standard
dezvoltat în cadrul unei aplicaţii informatizate de evidenţă a stocurilor sau poate fi obţinut prin
soluţia BI.
BI pentru îmbunătăţirea relaţiilor cu clienţii
Calitatea serviciului către clienţi se reflectă în datele financiare ale companiei. Soluţiile
de business intelligence pot ajuta companiile să furnizeze servicii de o înaltă calitate prin
asigurarea procesării rapide a comenzilor, a împrumuturilor acordate, a problemelor tratate.
4.1.2.2 Soluţii de business intelligence
Pe piaţa din România au apărut mai multe firme care promovează soluţiile de business
intelligence. Între acestea amintim:

SAP Business Intelligence

SAP Business Intelligence oferă funcţionalităţile necesare pentru a identifica, integra şi
analiza date disparate din surse eterogene. Factorii de decizie pot lua astfel decizii fundamentate
şi pot acţiona în cunoştinţă de cauză, având funcționalitățile:
Complete, funcţionalităţi de depozitare date, instrumente raportare şi analiză,
modele pentru bune practici, aplicaţii analiză de afaceri şi resurse administrative;
Orientate către activităţi, Funcţionalităţile permit angajaţilor din toate nivele
organizaţionale să ia decizii pe bază de informaţii fundamentate;
Integrate, asigură integrarea cu toate celelalte componente ale SAP NetWeaver;
Deschise, susţine standarde precum XML, XML pentru Analiză (XMLA), OLE DB
pentru OLAP (ODBO), Common Warehouse Metadata Interchange (CWMI),
Business Application Programming Interface (BAPI), Limbajul de programare
ABAP, Java 2 Platform Enterprise Edition (J2EE), şi interfeţele JDBC;
Scalabile şi adaptabilă la cerinţele în schimbare, include instrumente şi interfeţe
pentru extinderea conţinutului sau integrarea cu instrumente de analiză şi raportare
de la terţi furnizori;
Personalizate, utilizatorii pot personaliza conţinutul şi modul în care îl accesează,
respectând în acelaşi timp politicile de securitate ale companiei;
Testate, asigură analize şi informaţii deja testate în mii de instalări la nivel mondial.

Oracle Business Intelligence

Oracle (www.oracle.com) oferă o soluţie completă de Business Intelligence, gândită sa
adreseze întreg spectrul cerinţelor de analiza incluzând interogările, raportările, integrarea si
managementul datelor. Daca intr-o companie exista necesitatea extinderii aplicaţiilor de
Business Intelligence se pot dezvolta soluţii de tip Data Warehouse (depozite de date), care
susţin cerinţele de raportare/ analiza cross enterprise.
OLAP (Online Analitical Processing) este unul dintre mecanismele prin care se
gestionează datele multidimensionale in vederea analizei, cu capabilităţi sporite de interogare,
componenta OLAP fiind integrată in totalitate in baza de date relaţională si complet accesibila
via SQL.
Noul concept Corporate Performance Management (CPM) include practic întreg
ansamblul de metodologii, statistici, procese şi sisteme utilizate pentru a monitoriza, măsura şi
gestiona performantele unei afaceri. In principal, elementele care contribuie la definirea
completa a unui sistem CPM sunt legate de metodologiile utilizate (Balanced Scorecard,
Activity Based Management, Quality Management, Value-Based Management şi Intangible
Asset Management), de procesele derulate pentru formularea strategiilor, bugetare, planificare
si stabilirea obiectivelor, precum şi de metricile folosite în analize (financiare şi non-financiare,
pe termen scurt sau lung, cantitative sau calitative, etc.).
Soluţii de Business Intelligence dezvoltate de Microsoft
Soluţia Business Intelligence furnizată de Microsoft este o suită completă de aplicaţii
de servere, clienţi şi dezvoltatori, integrate complet cu Microsoft Office System, care livrează
pe spaţiul de lucru informaţii de afaceri într-un meniu gestionat central şi integrat. Business
Intelligence simplifică analiza şi descoperirea informaţiilor, facilitând accesul, înţelegerea,
analiza, colaborarea şi acţionarea pe baza informaţiilor, oricând şi oriunde, pentru factorii de
decizie de la toate nivelurile unei companii. Business Intelligence prezintă informaţii uşor de
utilizat direct persoanelor la locul unde lucrează, colaborează şi iau decizii.
Microsoft Business Intelligence cuprinde servere „back-end” cum este SQL Server şi
aplicaţii front-end ca Excel, Outlook, PowerPoint, Visio şi Word, care sunt utilizate în medii
individuale şi colaborative SharePoint, utilizând tehnologii desktop sau tehnologii mobile (de
exemplu dispozitive inteligente pe care se poate instala sistemul Windows Mobile (Harts D., 2007).
Soluţia pune la dispoziţie următoarele funcţii:
⇒ Evaluare şi tablou de bord: extinde gama de informaţii de afaceri şi aduce fiecare
angajat în procesul de gestionare a performanţei prin formulare de evaluare
personalizate bazate pe Web.
⇒ Analiză: permite fundamentarea unor decizii mai bune şi mai rapide prin
capacităţile de vizualizare de date şi analitice avansate.
⇒ Planificare: permite efectuarea mai eficientă a planificării, a previzionării şi a
stabilirii bugetului, ajutând utilizatorii să creeze modele detaliate şi planuri flexibile
care sincronizează datele între departamente şi ierarhiile organizaţionale.

Fig. 4.1.1. Business Scorecard Manager şi ProClarity Analitics

Microsoft Dynamics
Linia Microsoft Dynamics de soluţii de management integrate şi adaptabile este
proiectată pentru a sprijini organizaţiile să consolideze şi să standardizeze procesele, să propage
inteligenţa de afaceri la nivel de organizaţie şi să reducă riscurile ce privesc gestionarea
organizaţiilor şi conformitatea cu legislaţia în vigoare.

Office Excel
Microsoft Office Excel este în prezent cea mai utilizată soluţie de business intelligence,
furnizând principalele funcţionalităţi de care are nevoie o organizaţie pentru a crea foi de calcul,
pentru a analiza dare şi a partaja informaţii într-un mediu gestionabil. Organizaţiile din toată
lumea, indiferent de mărimea acestora utilizează Office Excel pentru a analiza rezultatele de
business, pentru a identifica tendinţele şi pentru a partaja cu succes informaţii. Microsoft Office
Excel este un instrument uşor de utilizat care permite create şi utilizarea rapoartelor în care sunt
incluse modalităţi complexe de vizualizare a datelor, informaţii din baze de date stocate în
interiorul şi în exteriorul organizaţiei, vizualizări PivotTable şi grafice profesionale care conţin
informaţii ce pot fi utilizate pentru asigurarea performanţei de business.

Office PerformancePoint Server

Microsoft Office PerformancePoint Server reprezintă o aplicaţie de management al
performanţei care permite organizaţiilor să monitorizeze şi să îşi analizeze afacerea. Acest
instrument va fi prezentat detaliat pentru că este un instrument important care permite
construirea facilă a tablourilor de bord şi a fişelor de evaluare la nivel de organizaţie, pe baza
cărora toţi angajaţii unei organizaţii pot lua decizii de afaceri informate care se aliniază cu
strategia şi cu obiectivele întregii companii.

Office Project
Soluţia Microsoft Office Enterprise Project Management (EPM) ajută organizaţiile să
câştige vizibilitate, detaliere şi control asupra proiectelor desfăşurate într-o organizaţie,
conducând la un proces decizional îmbunătăţit. Această soluţie poate îmbunătăţi alinierea cu
strategia de business, maximiza utilizarea resurselor şi măsurarea şi creşterea eficienţei
operaţionale.

Office SharePoint Server

Microsoft Office SharePoint Server oferă o suită integrată de capabilităţi care facilitează
colaborarea între indivizi, echipe şi o organizaţie. Managementul conţinutului şi implementarea
proceselor de business pot fi asigurate dintr-o singură locaţie. De asemenea se asigură accesul
la informaţiile esenţiale care ajută organizaţiile să obţină rezultate mai bune. Soluţia permite
create de site-uri care susţin proiectele şi echipele, publicarea, gestiunea înregistrărilor şi
aspecte stringente privind business intelligence. Utilizatorii pot căuta mult mai eficient
persoane, documente şi date. Se pot alcătui procese şi se pot analiza cantităţi mari de date.

SQL Server 2016

După SQL Server 2005, SQL Server 2008... SQL Server 2016 reprezintă baza
tehnologiilor de business intelligence de la Microsoft, punând la dispoziţie o platformă scalabilă
şi robustă ce permite furnizarea de date critice la nivel de organizaţie.
 SQL Server permite integrarea rapidă a diferite tipuri de date provenite din sure
multiple, realizarea unor analize de business complexe, precum şi crearea, gestionarea şi
livrarea de rapoarte detaliate prin care o organizaţie poate obţine rezultate mai performante.
SQL Server este optimizat pentru a ajuta o organizaţie să:
- Integreze, agrege şi să colecteze informaţii din surse multiple şi eterogene;
- Creeze şi să gestioneze depozite de date scalabile şi performante prin sisteme relaţionale
de baze de date (RDBMS) şi prin tehnologii de procesare analitică online (OLAP) și sa
realizeze previziuni multi-dimensionale.

4.1.3 Inteligenţă de afaceri cu MS Office SharePoint Server

Business Intelligence cu Office SharePoint Server facilitează decidenţilor accesul și
analiza informaţiilor în orice moment, în orice loc. Aceştia au posibilitatea de a obţine
informaţii actuale oriunde există oameni care lucrează, colaborează şi iau decizii, indiferent
dacă se află pe computerul de birou sau prin Web. Alinierea obiectivelor angajaţilor cu
scopurile la nivel managerial este un lucru la fel de uşor ca şi crearea unei foi de calcul sau
raport.
4.1.3.1 MS Excel Services
Excel Services, o componentă a Office SharePoint Server, extinde capacităţile MS Office
Excel permiţând partajarea pe scară largă a foilor de calcul, o capacitate de gestionare şi o securitate
îmbunătăţită, precum şi capacitatea de a reutiliza modele de foi de calcul cu ajutorul unui serviciu
de calcul scalabil, bazat pe server şi pe o interfaţă interactivă cu utilizatorul, bazată pe Web.

Fig. 4.1.2. Partajarea rapidă a foilor de calcul prin salvarea în biblioteci de documente
SharePoint direct din Office Excel
 Excel Services permite:
Lărgirea accesului şi a disponibilităţii foilor de calcul prin încorporarea foilor
de calcul interactive în portaluri, panouri de bord şi cartele de scor pentru
informaţii de afaceri.
Securizarea şi protejarea informaţiilor confidenţiale şi întreţinerea unei
singure versiuni a realităţii prin blocarea accesului la server.
Reducerea costurilor cu dezvoltarea şi îmbunătăţirea perioadei până la
comercializare utilizând servicii Web pentru a accesa modele şi date cuprinse
în foi de calcul.
Utilizarea de Biblioteci de conexiuni de date pentru a oferi utilizatorilor o
modalitate uşoară de a partaja, de a gestiona şi de a descoperi conexiuni către
depozite externe de date fără a avea nevoie să cunoască detaliile tehnice.

Fig. 4.1.3. Foaie de calcul Office Excel afişată cu ajutorul Excel Services
4.1.3.2 Panourile de bord şi Centrul de raport
Soluţia permite crearea de panouri de bord complexe, interactive, cu informaţii de
afaceri (business intelligence - BI), care asamblează şi afişează informaţii de afaceri din surse
disparate cu ajutorul componentelor Web încorporate. Aceste componente Web includ
indicatori dinamici de performanţe cheie (key performance indicators - KPI), foi de calcul
Office Excel, rapoarte Microsoft SQL Server Reporting Services şi o colecţie de componente
Web pentru conectivitatea datelor de afaceri care permit vizualizarea informaţiilor care sunt
stocate în aplicaţii interne („back-end”) pentru domeniul de activitate.

Utilizarea bazelor de date şi a serverelor existente

Soluţia MS Business Intelligence a fost proiectată pentru interoperabilitate cu datele care
există în aproape orice sursă de date de întreprindere, cum ar fi Oracle, IBM DB2 sau Sybase.
De exemplu, SQL Server Reporting Services poate fi utilizat pentru a executa rapoarte pe date
stocate într-o bază de date Oracle sau se pot crea formulare de evaluare utilizând MS Office
Business Scorecard Manager pe date stocate în IBM DB2.
Prin opţiunile puse la dispoziţie, utilizatorii obţin date cu un nivel mare de detaliere, pe
baza cărora aceştia pot lua decizii mai rapid și mai eficient.
Soluţia de BI permite preluarea datelor din mai multe surse şi le pregăteşte pentru a fi
utilizate în diferite contexte, facilitând explorarea datelor şi analiza cauzelor care au atras
scăderi sau creşteri ale performanţei.
Utilizatorii pot accesa modele de data mining din SQL Server, în formare accesibile,
care să le permită realizarea de previziuni şi analizarea tendinţelor.

Fig. 4.1.4. Organizarea activităţii la nivel de companie

4.1.4 Beneficiile unei soluţii de business intelligence

Prin implementarea soluţiei de BI în cadrul unei companii se asigură monitorizarea,
analiza şi planificarea eficientă a performanţei de business la nivel de organizaţie prin punerea
la dispoziţia angajaţilor a unui instrument de accesare rapidă a datelor.
La nivel de utilizator, beneficiile practice aduse de implementarea unei soluţii de BI se
concretizează pentru Directorul Executiv, Managerul financiar, Directorul de Marketing şi de
Vânzări, Managerul IT, Analistul de date.
 Soluţia de BI utilizează capabilităţile platformei MS Business Intelligence, inclusiv
SQL Server, pentru a integra informaţii multi-sursă şi sisteme cu scopul de a pune la dispoziţie
o perspectivă completă a performanţei de business de la nivel de organizaţie, dar şi de la nivelul
unor departamente cum ar fi cel financiar, de execuţie, al resurselor umane, al vânzărilor şi
marketingului, precum şi la nivel de echipe de proiect constituite la nivelul organizaţiei.
Rapoartele create cu MS Excel pot fi exportate în mediul de raportare Reporting Services al MS
SQL Server, asigurându-se astfel consistenţa raportării la nivel de utilizator final.

Fig. 4.1.5. Acces detaliat la date

Fig. 4.1.6. Grafic de analiză

 Analiştii sunt cei care susţin procesul de planificare din cadrul companiei şi cei care
analizează datele pentru a identifica modalităţile prin care poate fi îmbunătăţită eficienţa.
Soluţia de BI le permite analiştilor să obţină date foarte detaliate și să realizeze analize
complexe. Se poate construi şi se poate replica un model de business pentru a implementa
diferite scenarii şi metodologii, analize „ce ar fi dacă” sau modelări de optimizare a profitului.
Import din Excel – permite importul dintr-un fişier Excel a structurii arborescente afişate a unui
proiect.
Grafice - arată sub formă grafică sarcinile alocate salariatului înregistrat (forma gantt chart)
pentru proiectul selectat din structura arborescentă şi proiectele din cadrul acestuia, sub forma:

Fig. 4.1.12. Fereastra grafică pentru Proiecte; sursa: ATS

Introducerea detaliilor tehnice privind fiecare proiect in parte se face în fereastra Proiecte /
Tehnice / Descriere proiect:
- Tip proiect – tipul proiectului, se alege din lista;
- Nivel proiect – nivelul proiectului (proiect, subproiect sau task);
- Data start – data de începere a proiectului (se va completa automat cu dat curenta);
- Data limită – data de finalizare a proiectului (se va completa automa);
- Timp dezvoltator/ore, timp supervizor, timp manager, timp şef proiect – timpii estimaţi
de către dezvoltator, supervizor, manager şi şeful proiectului;
- Buget de timp – timpul;
- Stadiu – stadiul proiectului, se modifică odată cu modificarea curentă din agendă;
- Prioritate – prioritatea proiectului (de la 1 la 6);
- Buget – valoarea care îi este alocată proiectului din buget;
- Procent risc – procentul de risc aferent proiectului;
- Roluri pe proiect – se alege de administratorul aplicaţiei câte un utilizator pentru
Dezvoltator, Şef de proiect, Supervizor, Manager
- Aprobări – pot fi vizualizate aprobările / revocările proiectului selectat;
Fazele proiectului - se introduc timpii estimaţi pentru fiecare fază de către fiecare rol iar
culorile de afişare a fazelor se pot alege în tabul Întreţinere / Faze.

Fig. 4.1.14 Faze proiect; sursa: ATS

Faze si roluri - afişează un arbore cu subproiectele proiectului selectat.

Fig. 4.1.15. Faze și roluri; sursa: ATS

 În modul Administrator (utilizatorul obişnuit nu vede aceste informaţii), se pot vizualiza
în partea de jos a graficului salariaţii alocaţi pentru proiectul selectat.
Tot aici există tabul Comparare, care permite compararea a două grafice de planificare-
realizare a doua proiecte diferite.

Gestionarea culorilor în arborele de proiecte

Subtabul Întreţinere / Culori arbore proiecte permite setarea culorii fontului pentru
proiectele prezentate sub structură arborescentă în funcţie de nivelul proiectului.

Fig. 4.1.17. Meniu întreținere culori; sursa: ATS

Cheltuieli pe proiecte şi salariaţi

Subtabul Administrare / Cheltuieli pe proiecte şi salariaţi permite vizualizarea
costurilor directe şi indirecte aferente proiectelor încheiate, a timpului lucrat pe proiecte de către
salariaţi într-o anumită perioadă selectată. Apăsând butonul Exportă , setul de rezultate se poate
exporta în format Excel (va apare o fereastră de dialog pentru salvarea sub un anumit nume a
fişierului).

Cheltuieli pe salariat / departament

Subtabul Administrare / Cheltuieli pe salariat / departament permite vizualizarea
costurilor directe şi indirecte aferente departamentelor unităţii, a timpului lucrat în
departamentul respectiv de către salariaţi într-o anumită perioadă selectată. Apăsând butonul
Exportă, setul de rezultate se poate exporta în format Excel (va apare o fereastră de dialog
pentru salvarea sub un anumit nume a fişierului). În subsolul departamentului este afişat totalul
pentru departamentul respectiv, iar în subsolul tabelului este afişat totalul cheltuielilor pentru
toate departamentele. Opţiunea Activitate / Cheltuieli pe faze afişează costurile totale efectuate,
distribuite pe faze de proiectare:

4.1.5.5 Rapoarte
Pentru realizarea şi configurarea rapoartelor se folosesc opţiunile din fereastra
Rapoarte. Rapoartele disponibile sunt:
 - Costuri de departamente în perioada – raport privind costurile pe departamente în
perioada selectată
- Costuri pe faze de proiect – raportul privind costurile cumulate pe faze de proiect
- Costuri pe proiect în perioada – raport cu realizările pe proiect în perioada selectată
- Costuri pe salariat-departament în perioada – costurile pe proiect pentru perioada
selectată.
Rapoartele sunt configurabile cu ajutorul generatorului de rapoarte care se deschide la
apăsarea butonului Editare. Accesul la această opţiune este configurat de către administratorul
aplicaţiei în fereastra Întreţinere / Salariaţi (coloana Editare rapoarte).

Fig. 4.1.20. Tabloul de bord al managerului; sursa: ATS

Un element important este faptul că această soluţie permite dezvoltarea de analize
avansate utilizând aplicaţia de calcul tabelar MS Office Excel. Acest lucru asigură
accesibilitatea soluţiei indiferent de utilizator, neimplicând cunoştinţe IT avansate pentru
folosirea produsului.
- dezvoltarea informaţiilor de afaceri cu ajutorul aplicaţiei Excel. Excel Services
permite autorilor de foi de calcul să partajeze uşor şi pe scară largă foile de calcul prin noile
funcţii ce privesc informaţiile de afaceri din MS Office Excel, utilizând un browser Web. Se
pot crea foi de calcul interactive cu date interconectate, inclusiv diagrame, tabele şi vizualizări
PivotTable, ca părţi ale unui portal, tablou de bord sau formular de evaluare a afacerilor fără
codificare particularizată.
- reutilizarea modelelor de foi de calcul în dezvoltarea aplicaţiilor. Dezvoltarea este
fluidizată prin utilizarea Excel Services din cadrul paginilor MS Office SharePoint Server şi
apelarea modelelor de afaceri din foile de calcul direct din aplicaţii prin serviciile Web.
 Fig. 4.1.21. Excel Services cu o listă de indicatori cheie de performanţă (KPI)

Excel Services permite utilizatorilor de afaceri să creeze soluţii robuste fără implicarea
dezvoltatorului şi furnizează modalităţi multiple pentru ca dezvoltatorii să reutilizeze şi să
valorifice procesele şi rapoarte de afaceri create de experţii în afaceri, se pot obţine aplicaţii
scalabile, extensibile şi robuste, cu un nivel de securitate ridicat, economisindu-se timp şi bani.
Infrastructura business intelligence permite implementarea informaţiilor de afaceri pe o
platformă securizată, scalabilă, de o calitate avansată.
- se pot construi modele analitice complexe incluse apoi în aplicaţiile de afaceri.
Capacităţile de căutare de date şi procesare analitică online (OLAP) ale SQL Server Analysis
Services fac căutarea de date mai accesibilă într-un mediu cu securitate mărită.
- se pot construi soluţii de raportare cuprinzătoare şi completă. Utilizând SQL Server
Reporting Services se pot crea, gestiona și livra atât rapoarte tradiţionale imprimate, cât şi
rapoarte bazate pe Web, interactive. Rapoartele se pot construi rapid şi simplu, utilizând Report
Builder.
- poate fi utilizat motorul de baze de date relaţionale disponibil, care este scalabil şi
mai sigur. Prin sistemul de gestionare a bazelor de date relaţionale SQL Server se obţine
performanţă îmbunătăţită şi suport pentru datele XML structurate şi nestructurate, precum şi
performanţă şi disponibilitate verificată.
- utilizează un mediu de dezvoltare bogat şi familiar. Integrarea strânsă cu MS Visual
Studio furnizează dezvoltatorilor o platformă care permite dezvoltarea productivă şi în
colaborare a unor soluţii sigure.
 Fig. 4.1.22. Interfaţa Business Intelligence Development Studio în Visual Studio

Avantajele soluţiei
- utilizarea unor instrumente de analiză cunoscute. MS BI furnizează informaţii pe
desktop într-un mediu MS Office uşor de utilizat. Încorporează cu uşurinţă informaţii din
aproape orice sursă de date disponibilă în companie, inclusiv din depozite de date şi din aplicaţii
utilizate de companie.
- efectuarea unor analize avansate. Prin utilizarea MS Office Excel, care include un
număr mare de foi de calcul, permite construirea intuitivă de formule utilizând termeni de
afaceri şi pune la dispoziţie funcţii de filtrare şi sortare avansată.

4.2 SIG și decizia financiar contabilă prin SSD

SSD (Sistemele Suport pentru Decizii) reprezintă o cheie a succesului pentru orice
organizație economică și presupun identificarea, analiza și utilizarea celor mai potrivite și
eficiente metodelor pentru planificarea proceselor de afaceri. În planificarea proceselor de
producție metodologia este reprezentată de modelele matematice și aplicațiile software
aplicabile în acest domeniu, cum ar fi teoria modelului Simplex, instrumentele Excel Solver,
aplicația WinQSE, programarea liniară cu PL.exe. Rezultatele cercetării au un nivel ridicat de
aplicabilitate și pot fi extinse și în alte domenii de activitate. Printr-un studiu de caz se
exemplifică utilizarea unor instrumente software diferite și se compară rezultatele obținute
(Ştefan V., Radu V., 2016).
 Procesul de producție poate fi abordat ca un sistem cibernetic, definit de trei
componente: intrări, ieșiri și realizarea procesului de producție. În acest sistem, procesul de
producție transformă intrările, adică factorii de producție (materii prime, unelte de lucru) prin
acțiunea forței de muncă, în bunuri economice (produse, lucrări, servicii), ce constituie ieșirile
din sistem (Filip F., 2007). Pentru ca o organizație să fie eficientă, managerii trebuie să aplice
anumite principii fundamentale și metode de planificare și control al procesului de producție
pentru a obține cele mai bune rezultate (Frame J.D., 2002).
Sistemele de planificare și control în organizații sunt influențate de numeroși factori
cum ar fi timpul și sincronizarea, relația cu clientul, influența clientului asupra designului,
calitatea solicitată (o dimensiune cheie a calității fiind aceea care este intangibilă, ceea ce o face
dificilă pentru a măsura), mediul de afaceri și caracteristicile acestuia, analiza proceselor și a
fluxurilor de informații (Chapman S.N., 2001).
Unele metode precum modelul Simplex, aplicația Solver Excel și instrumentul WinQSB
de la PL.exe (Orr A. D., 2004) vor fi folosite pentru a ilustra aplicarea lor pentru companiile de
producție, considerând că acestea pot fi adaptate și pentru companiile de servicii. Pentru
aplicarea metodelor de planificare menționate mai sus este necesar să se ia în considerare
întregul ecosistem al fluxului de activități de planificare, așa cum sunt ilustrate în figura 4.2.1.

Cereri Resurse
Plan strategic

Planificare resurse

Previziuni Vanzari si plan operational

Comenzi Master Plan Planificare capacitati

Plan necesar achizitii Planficare detaliata

Plan

Executie

Achizitii Distributie Control Intrari / Iesiri

Fig. 4.2.1. Fluxul activităților de planificare și control

Sursa: Chapman S.N., 2001

4.2.1 Definirea problemei și a parametrilor de lucru

Considerăm situația de planificare a sortimentului pentru fiecare tip de produs, astfel
încât să obținem beneficiul maxim, având în vedere condițiile de productivitate (Rusu A.,
2007). Ipotezele de lucru sunt următoarele:
O mașină funcționează 25 de ore pe săptămână și produce trei articole.
Beneficiul după vânzarea acestor trei articole este de 40 lei/piesă pentru primul articol,
120 lei/ piesă pentru al doilea articol și 30 lei/ piesă pentru al treilea articol.
În decurs de o oră, o mașina poate obține 50 de bucăți din primul articol, 25 de bucăți
din al doilea articol sau 75 de bucăți pentru al treilea articol.
 Cererea săptămânală nu depășește 1.000 de piese pentru primul articol, 500 de piese
pentru al doilea articol și 1500 de piese pentru al treilea articol.
Planificarea producției pentru fiecare dintre cele trei articole trebuie să se facă în mod
optim, astfel încât întreprinderea să opțină beneficiul maxim.
Pentru modelul matematic al problemei considerăm variabilele x1, x2, x3 pentru
cantitățile care trebuie să fie produse pentru fiecare dintre cele trei articole și apoi scriem
restricțiile rezultate din aplicarea regulilor de mai sus și funcția obiectiv de maximizare a
beneficiului f, rezultând următorul sistem de ecuații ale modelului linear:
max f = 40 * x1 + 120 * x2 + 30 * x3
x <= 1000
 1
 x 2 <= 500

 x3 <= 1500

 x1 1 + x 2 1 + x3 1 <= 25
 50 25 75
 x , x , x >= 0
 1 2 3
1
Unde x1 reprezintă numărul de ore necesare unei mașini pentru a produce cantitatea
50
x1 din primul produs într-o săptămână, iar restricția referitoare la numărul maxim de ore posibil
de utilizat într-o săptămână este următoarea:
3*X1 + 6*X2 + 2*X3 <= 3750

4.2.2. Rezultatele obținute prin aplicarea metodei SIMPLEX

Modelul matematic formulat mai sus, unde x1, x2, x3 reprezintă fiecare cantitate din
cele trei articole ce trebuie produse, este adus la următoarea formă standard:

max f = 40 * x1 + 120 * x2 + 30 * x3
x + x = 1000
 1 4

 x 2 + x5 = 500

 x3 + x6 = 1500
 x1 * 3 + 6 * x 2 + 2 * x3 + x7 = 3750

 x1 , x 2 , x3 , x 4 , x5 , x6 , x7 >= 0

Matricea coeficienților de restricție și a vectorilor Pi este următoarea:

Etapa I

• Se observă că vectorii bazei sunt P4 P5 P6

P7 deci necunoscutele bazice sunt
x4 x5 x6 x7 . Prima soluție admisibilă de bază, obținută prin eliminarea necunoscutelor
secundare este: X 0 = (0 0 0 1000 500 1500 3750)
T

Base CB P0 40 120 30 0 0 0 0
P1 P2 P3 P4 P5 P6 P7
P4 0 1000 1 0 0 1 0 0 0
P5 0 500 0 1 0 0 1 0 0
P6 0 1500 0 0 1 0 0 1 0
P7 0 3750 3 6 2 0 0 0 1
zk -ck 0 -40 -120 -30 0 0 0 0

P4 0 1000 1 0 0 1 0 0 0
P2 120 500 0 1 0 0 1 0 0
P6 0 1500 0 0 1 0 0 1 0
P7 0 750 3 0 2 0 0 -6 1
zk -ck 60.000 0 0 -30 0 120 0 0

P4 0 1000 1 0 0 1 0 0 0
P2 120 500 0 1 0 0 1 0 0
P6 0 1125 -3/2 0 0 0 3 1 -1/2
P3 30 375 3/2 0 1 0 -3 0 1/2
zk -ck 71.250 5 0 0 0 30 0 15

Etapa II
• Se construiește primul tabel SIMPLEX. Diferența zk - ck este calculată astfel:
Z1 – c1 = CB * P1 – c1 = 0*1 + 0*0 + 0*0 + 0*3 – 40 = -40
Z2 – c2 = CB * P2 – c2 = 0*0 + 0*1 + 0*0 + 0*6 – 120 = -120 etc.
Etapa III
• Soluția nu este optimă pentru că are valori negative pe linia zk- ck.
Etapa IV
• Intră min(-40, -120, -30) = -120, adică vectorul P2
Etapa V
• Iese min(500/1, 3750/6) = 500, adică vectorul P5
• Linia pivotului se împarte la 1, deci rămâne neschimbată. Pentru a face 0 pe coloana
pivotului se înmulţeşte :
- linia pivotului cu 0 şi se adună la linia lui P4
- linia pivotului cu 0 şi se adună la linia lui P6
- linia pivotului cu -6 şi se adună la linia lui P7
 Se repetă etapele I –IV, intră P3 şi iese P7.
Criteriul de optimabilitate este satisfăcut când toate diferenţele zk- ck sunt mai mari sau
egale cu 0.
Soluția optimă poate fi găsită pe coloana P0, unde x1 =0, x2 =500, x3 =375, x4 =1000,
x5=0, x6 =1125, x7 = 375, astfel se vor produce 0 bucăți din primul articol, 1500 bucăți din al
doilea și 375 bucăți din al treilea articol.
Beneficiul este 40*0 + 120* 500 + 30 *375 = 71.250

4.2.3 Rezultatele obținute prin aplicarea metodei SOLVER din Excel

SOLVER este un program de completare (add-in) în MS Excel (Pyron T., 2004), folosit
pentru a găsi o valoare optimă, maximă sau minimă, pentru o formulă dintr-o celulă numită
celulă obiectiv. Această valoare este supusă unor constrângeri asupra valorilor altor celule din
foaia de lucru. Pentru calculul formulelor în celulele obiectiv și de constrângere, Solver lucrează
cu un grup de celule numite celule variabile de decizie. El ajustează valorile din celulele
variabile de decizie pentru a satisface limitele precizate de celulele de constrângere și pentru a
obține rezultatul precizat în celula obiectiv. Cu Solver putem determina valoarea maximă sau
minimă a unei celule prin schimbarea altor celule.
Folosind Solver rezervăm celula B2 pentru numărul de produse din primul articol, celula
B3 pentru numărul de produse din al doilea articol și B4 pentru al treilea articol.
Celula B5 va conține partea stângă a constrângerii referitoare la ore, respectiv:
B5= 3*B2+6*B3+2*B4
Funcția obiectiv ce trebuie maximizată este inserată în celula B6:
B6 = 40*B2+120*B3+30*B4

Fig. 4.2.2. Inserarea valorilor de intrare în Solver Excel

Pentru introducerea constrângerilor utilizăm opțiunea Solver din meniul Tools, la care
va apare fereastra din figura 4.2.3.
 Fig. 4.2.3. Fereastra Solver Parameters

În group-box-ul “Subject to the constraints” se introduc constrângerile una câte una, ca

în figura 4.2.4. Numărul de produse pentru primul articol este mai mic sau egal cu 1000,
numărul de produse pentru al doilea articol este mai mic sau egal cu 500, numărul de produse
pentru al treilea articol trebuie să fie mai mic sau egal cu 1500 și ultima constrângere, numărul
necesar de ore lucrate de mașina, B5 <= 3750.
Imaginea din stânga conține prima constrângere, numărul de produse pentru primul
articol să fie mai mic sau egal cu 1000, iar ultima constrângere se referă la ore:

Fig. 4.2.4. Introducerea constrângerilor

Cu butonul Options completăm cerința ca variabilele X1, X2, X3 să aibă valori întregi
mai mari sau egale cu 0, marcând opțiunea Assume non-negative.
În meniul principal al Solver desemnăm celula obiectiv $B$6 care trebuie să fie maximă
și apoi vom modifica celulele cu opțiunea By changing Cells, $B$2: $B$4.
Folosind butonul Solve, obținem fereastra ce conține rezultatele finale.

Fig. 4.2.5. Solver Results

Selectând Keep Solver Solution și căutând o soluție cu Reports Answer, foaia Excel va
afișa rezultatele finale, care au următoarele valori:
X1 = 0, X2 =500, X3=375, și beneficiul 71.250.
 Fig. 4.2.6. Raportul de rezultate și Raportul de analiza

4.2.4 Rezultatele obținute prin aplicarea metodei WinQSB - programare lineară

Programarea lineară poate fi utilizată în conducerea producției pentru a rezolva
problemele de distribuție a producției pe diferite mașini în ceea ce privește maximizarea
profiturilor și pentru determinarea cantităților diferitelor sortimente ce urmează a fie obținute
(Harts D, 2007). Vom aplica metoda programării lineare pentru același model matematic, cu
aceleași obiective și restricții. Fereastra WinQSB rezultată este în figura 4.2.7.

Fig. 4.2.7. WinQSB interface with model restrictions and variable

După introducerea tuturor parametrilor, modelul linear este prezentat în figura 4.2.8.
Selectând Solve the Problem din meniul Result vom obține soluția prezentată în figura 4.2.9.
Rezultatul este același cu cele două metode anterioare:
X1 = 0, X2 = 500, X3 = 375 și beneficiile 71 250.
Cu programarea liniară este mult mai ușor de lucrat pentru a găsi rezultatul final. În plus,
există posibilitatea de a coopera cu aplicațiile de business intelligence pentru a integra rezultatul
cu alte aplicații și pentru a agrega rezultatele pentru analize complexe (figura 4.2.10).
 Fig. 4.2.8. Modelul rezultat prin utilizarea WinQSB

Fig. 4.2.9. Soluția finală obținută cu WinQSB

Fig. 4.2.10. Analiză grafică a soluției obținute cu WinQSB

4.2.5 Concluzii
Performanța, element cheie pentru o organizație, depinde de un număr de factori,
eficiența globală fiind asigurată printr-un proces de planificare continuă și consecventă în
întreaga organizație. Unul dintre cei mai importanți factori de eficiență este planificarea
riguroasă și corectă, bazată pe cele mai științifice teorii, metode inovatoare și instrumente
software.
Aceste soluții software pentru planificare oferă suport decizional precis și documentat,
cu performanțe îmbunătățite semnificativ. Furnizarea informațiilor de performanță în timp real
permite tuturor nivelurilor de decizie dintr-o companie să ia măsuri corective, ceea ce
diminuează propagarea în lanț a erorilor și conduce la creșterea eficienței.
Procesul de planificare este multidimensional și asigură un grad ridicat de obiectivitate,
nelimitat de capacitatea unui singur factor decizional. Având în vedere mai multe variabile,
avem o modalitate mai bună de a decide, rezultatul fiind mai bine rafinat și mai precis.
Deși costurile asociate cu metodele tradiționale de planificare pot fi reduse considerabil,
avantajele implementării unui instrument de asistare a procesului de planificare sunt extrem de
mari, iar costurile implementării unor astfel de soluții sunt rapid recuperate prin performanța
obținută.
Utilizarea potențialului tehnologiei informației s-a dovedit a fi întotdeauna un succes,
iar metodele utilizate contribuie la un nivel ridicat de performanță, cu creșteri semnificative.

Dezvoltarea socială prin tehnologii inclusive

Accesibilitatea Web poate fi definită prin capacitatea unei persoane de a accesa
aplicațiile Web. Continutul unui site, facilitățile și serviciile sale ar trebui să fie accesibile unei
audiențe cât mai largi posibile, indiferent de vârstă, dizabilitate sau limitari ale tehnologiei sau
mediul utilizatorului final. Accesibilitatea Web are nu numai o valoare socială ci este și o
oportunitate economică și o provocare tehnologică.

Raportandu-ne la utilizarea rețelei Internet și la accesul la aplicațiile Web putem spune

că se redefinește termenul de persoana cu dizabilități; în mod practic, în acest domeniu pot fi
depășite 90% din cauzele naturale de dizabilitate și rămâne un asingură: a ști sau a nu stii să
folosești aceste tehnologii. Altfel spus, în fața noilor provocări ale tehnologiilor Web este
dezavantajat numai cel ce nu le cunoaște. Asigurarea accesului la informație și utilizarea și
prelucrarea ei prin intermediul Web a devenit o componentă esențială a calității vieții.

Accesibilitatea Web este și o problemă tehnologică. Proiectarea pentru accesibilitate

înseamnă proiectare pentru toți deoarece în multe cazuri condițiile concrete de mediu pot pune
un utilizator „normal” în condiții asemănătoare cu ale unei persoane cu deficiențe. O proiectare
atentă la aspectele accesibilității are ca rezultat, de multe ori, o proiectare de calitate mai bună,
respectând principiile proiectării universale și garantând astfel accesul la informații al
persoanelor cu diferite culturi sau tradiții.
 Incluziunea electronică sau eIncluziunea are ca scop prevenirea riscurilor excluziunii
sociale datorată lipsei competențelor digitale și a accesului la Internet. eIncluziunea înseamnă
a stabili noi oportunități digitale pentru includerea persoanelor dezavantajate social și din zonele
defavorizate. Societatea Informațională (SI) are potențialul de a distribui echitabil resursele
cunoașterii și de a oferi noi oportunități de muncă, depășind barierele tradiționale legate de
mobilitate sau distanța geografică.

Politicile și activitățile destinate eIncluziunii trebuie să asigure:

• utilizarea potențialului TIC în vederea depășirii formelor tradiționale de excluziune

socială;
• accesul tuturor cetățenilor la beneficiile Societății Informaționale.

Tehnologiile inclusive sunt cunoscute și sub numele de tehnologii de asistare sau

tehnologii adaptive. Calculatoarele pot fi accesate mai ușor, inclusiv de persoanele cu
incapacități, prin proiectarea unor programe speciale și adaptabile unui număr cât mai larg de
utilizatori. O simplă opțiune poate mări în mod semnificativ numărul persoanelor ce pot utiliza
o aplicație.

Tehnologiile asistive pot fi adăugate calculatoarelor sau sistemelor de operare pentru a

le face mai accesibile persoanelor cu incapacități. Printre aceste tehnologii se numară:

Alternative keyboard Alternative mouse systems

Braille device Electronic assistance system

Tactile devices Artificial mouth voice

Neural interface equipments Optical recognition of characters (OCR)

Personal assistant for data organization and

Braille display system
administration

Screen amplifier Screen reader

Fig. 4.3.3. Exemple de tehnologii inclusive
Din categoria acestor dispozitive speciale fac parte:
• Amplificatoare de ecran, care ajuta persoanele cu vederea slaba. Utilizatorii pot controla
ce zona de pe ecran trebuie marita si muta focalizarea pentru a vedea diferite zone ale ecranului.
• Cititoare de ecran, care ajuta nevazatorii. Ele pun la dispozțtie informația sub formă de
vorbire sintetizată sau o transmit unor echipamente Braille. Graficele pot fi translatate prin text
alternativ ce descrie imaginile vizuale.
• Instrumente pentru comandă verbală, care asistă persoanele cu incapacități fizice.
Numite și programe de recunoaștere a vorbirii, ele permit controlul prin voce in locul de mouse
sau tastatură.
• Dispozitive on-screen, utilizate de persoanele ce nu sunt capabile să folosească tastatura
standard. Ele permit utilizatorilor selectarea diferitelor taste prin metode de punctare, cum sunt
dispozitive de punctare, swich-uri, sisteme de intrare bazate pe codul Morse.
• Filtre de tastare, utilizate de persoanele ce întâmpină dificultăți atunci când tastează.
Incluse în sistemele de operare Windows sau Windows NT, ele ajută persoanele care tremură,
care au un timp foarte slab de răspuns etc.
• Alte perifericele de intrare alternative ce permit utilizatorilor controlul calculatoarele
prin alte mijloace decât tastatura standard sau diapozitivul de punctare.

Prin utilizarea acestor dispozitive pot fi incluse noi facilități în componentele hardware sau
ale sistemului de operare, făcându-le mai accesibile:
• Asistenții de accesibilitate sau tehnologiile adaptive pot îmbunătăți accesul pentru un
număr sporit de utilizatori.
• Aplicații specializate, cum sunt procesoarele de text, pot fi optimizate pentru persoanele
cu incapacități specifice. Astfel de aplicații sunt browser-ele Internet proiectate pentru a citi
pagini pentru nevăzători și procesoarele de text care integrează voce și text pentru persoanele
cu incapacități cognitive.
• Facilitățile de utilizare pot fi incluse în aplicațiile principale curente, făcându-le mai
ușor de folosit pentru persoanele cu incapacități. Așa sunt culorile adaptabile, furnizate de
aplicații, permițându-le persoanelor cu vederea mai slabă să poată citi mai bine.
4.4 Sisteme Informatice pentru eLearning
Tehnologia progresează continuu iar știința propune permanent noi dezvoltări. A fi
profesor în secolul XXI înseamnă în primul rînd a învăța schimbarea, cum să schimbi
procedeele de predare și cum să înveți pe alții să gestioneze această schimbare. Având la
îndemână atât de multe resurse tehnologice și informatice și facilități avansate de învățare,
există în același timp obligația de a aborda un model vizionar al profesorului, mai flexibil,
adaptabil, bun comunicator și colaborator, concomitent cu adaptarea permanentă a conținutului
curriculei la noile paradigme ale specializării.
„A society which is mobile, which is full of channels for the distribution of a change
occurring anywhere, must see to it that its members are educated to personal initiative and
adaptability. Otherwise, they will be overwhelmed by the changes in which they are caught and
whose significance or connections they do not perceive” – declara John Dewey (1859-1952),
filozof, psiholog și reformator al educației, idei valabile mai mult ca oricînd astăzi. Întradevar,
cu cât societatea este mai mobilă și conține mai multe canale de propagare a schimbărilor
sociale si tehnologice profunde, oriunde și oricând, rolul fiecărui membru al său contează cu
atât mai mult, și în acest sens educația, inițiativa personală a fiecăruia și adaptarea la schimbare
devin primordiale; în lipsa acestora, cei ce nu pot ține pasul cu nivelul de profesionalizare și
integrare necesar vor fi marginalizați, depașiți, într-o lume al cărei progres nu îl pot înțelege și
de care nu pot beneficia, cu consecințe grave pentru întreaga comunitate sau societate
interconectată. În acest sens, modul în care se predau cunoștințele trebuie să inspire studenților
modul în care ei trebuie să învețe și să se adapteze integrând la rândul lor pe alții, într-o lume
care se schimbă foarte rapid, mobilă, complexă, conectată și în continuă evoluție.
Noi locuri de muncă apar zilnic pe piața muncii și mulți dintre studenții de astăzi vor
face aceste slujbe. Probabil că nu vor fi instruiți pentru aceste locuri de muncă dar cu toate
acestea ei vor trebui să găsească cumva calea de a învăța. "Mintea omului nu este un vas care
trebuie umplut ci un foc ce trebuie aprins" spunea Plutarch, iar ideea că "Nimic nu este mai
important în secolul douăzeci și unu decât învățarea de a gestiona schimbarea" (Fullan, 2008)
va fi mereu de actualitate.
Pentru ca acest lucru să se întâmple, gândirea și cunoștințele trebuie să fie mereu
adaptabile iar abilitățile dobândite în școală să permită ancorarea în lumea reală. Pe de altă
parte, rolul profesorilor se schimbă de la păstorii cunoașterii la facilitatori ai învățării.
Am abordat aceste aspecte într-o serie de articole științifice prezentate la conferințe
naționale și internaționale și publicate în volume indexate ISI Proceedings și în cadrul unor
proiecte de cercetare prezentate în Capitolul 1.1 al Părții a treia. În continuare acestui subcapitol
voi prezenta câteva direcții principale ale acestei teme, dezvoltate pe larg în alte lucrări (Ştefan
V., 2014; Ştefan V., 2013; Ştefan V. et all, QMHE 2010; Ştefan V. et all, eLSE 2011; Ştefan
V., Granic A., 2010; Ştefan V., Albu R., 2010; Ştefan V. et all, ICVL 2010; Ştefan V. et all,
2009; Ştefan A., Ştefan V. et all, ECEL 2009; Ştefan V., Stanescu I., eLSE 2008; Ştefan V.,
Hamza-Lup F.G., ICVL 2007; Ştefan V., Alba-Iulia 2007).
4.4.1 Realitatea Virtuală și noile instrumente de învățare
Cunoștințele și continutul învățării trebuie să fie puse în contextul unor sarcini de lucru
sau activități concrete, proiecte pe care studentii să le îndeplinească. Studenții răspund mult mai
bine problemelor lumii reale atunci când cunoștințele predate formează o bază solidă pentru
activități concrete. Studenții secolului 21 nu doresc exemple abstracte ci se concentrează asupra
problemelor din lumea reală, stabilite ferm pe baza înțelegerii oportunităților și necesității. Ei
doresc, de asemenea, ca ceea ce ce învață într-un domeniu să fie relevant și aplicabil și în alt
domeniu curricular. Profesorii trebuie să-și extindă aria de expertiză, colaborând pentru a lega
învățarea dintr-o zonă cu alta, într-un efort multidisciplinar. Cunoașterea științifică unificată,
multidisciplinara, este o garanție a interpretărilor corecte ale diferitelor procese, fenomene sau
legi utilizate în procesul de predare a conceptelor interconectate. Conținutul academic prezentat
de disciplinele predate trebuie să permită studenților formarea unei viziuni unificate asupra
conceptelor, facilitând astfel dezvoltarea integrării studenților pe piața muncii, în lumea reală.
Învățarea bazată pe proiecte, într-un demers interdisciplinar bazat pe realitățile de pe piața
muncii și utilizând cele mai moderne tehnologii informaționale se dovedește a fi cea mai
eficientă.
Învățarea pe bază de proiecte ar trebui să cuprindă, să reunească și să consolideze
învățarea pe discipline, astfel suma învățării va fi mai mare decât aspectele individuale predate
în mod izolat. Aceasta este o imagine de ansamblu holistică a procesului educațional,
construirea, dezvoltarea și evaluarea fiecărui aspect al educației din secolul XXI.

Aptitudini cognitive de baza

Memorare
Achizitie de cunostinte
Intelegere

Aplicare
Aprofundare de cunostinte
Analiza

Evaluare
Crearea de cunosinte
Creare

Aptitudini cognitive de nivel inalt

Fig. 4.4.1. Activitățile de învățare și Nivelul de cunoștințe

În pedagogia secolului 21 procesul de învățare trebuie să se centreze pe student,

elementul cheie în procesul de învățare, de la stabilirea scopurilor și a criteriilor de evaluare și
moderare. Curricula și evaluările trebuie să fie incluzive, interdisciplinare și contextuale, bazate
pe exemple din lumea reală. Folosind învățarea bazată pe colaborare și proiecte, folosind
instrumente și tehnologii care să faciliteze acest lucru, se poate stabili un mediu sigur în care
studenții să colaboreze, să reflecteze și să acționeze, folosind abilitățile de gândire de ordin
superior. Sarcinile de lucru, curricula, evaluările și activitățile de învățare trebuie să fie
concepute având la bază abilități de gândire de ordin superior și pentru a dezvolta abilități de
gândire cât mai înalte, incluzând diferitele stiluri de învățare pe care le au studenții.
 Piramida învățării reprezintă sugestiv eficiența procesului de învățare și de reținere a
noilor cunoștințe în funcție de gradul de implicare a noțiunilor de teorie cu activități ce au un
pronunțat caracter practic și de experimentare.

Fig. 4.4.2. Piramida învățării

Sursa: prelucrare dupa Crespo B. et all, 2017
Dintotdeauna oamenii au învățat de la alți oameni, prin vorbire, acțiune și observare. Se
poate argumenta că acest lucru este adânc legat de genele noastre, deoarece avantajele de
supraviețuire prin comunicare și învățare reciprocă sunt evidente. În ultimele decenii a apărut
o nouă formă de învățare, fundamental diferită. Este vorba despre realizarea cu succes a
materialelor de învățare electronică, mai eficientă dar și mult mai dificilă decât metoda
tradițională. Este nevoie de noi forme de gândire și de o atenție deosebită pentru detalii cum ar
fi culorile și sunetele. Furnizarea electronică a materialelor de învățare necesită totodată un
nivel de stimulare senzorială, cum ar fi o combinație vizuală și audio, în concordanță cu
modurile tradiționale de învățare. Prin utilizarea noilor instrumente de învățare de tip aplicații
software, platforme Web și interfețe multimedia prietenoase, aceste metode moderne și
avansate pot fi accesibile și pentru predarea științelor economice.
În contextul comunicării globalizate, această caracteristică devine din ce în ce mai
provocatoare prin posibilitatea creării unui spațiu colaborativ, folosind metode specifice care
permit crearea unui spațiu virtual de învățare. Atunci când aceste tehnologii colaborează și
converg prin utilizarea dezvoltării open-source a instrumentelor standard unificate, există un
potențial semnificativ de obținere a unor rezultate spectaculoase pentru îmbunătățirea tehnicilor
de învățare și asimilare a cunoștințelor.
De la aspectele pedagogice la cele tehnologice, această temă de cercetare este o temă
foarte actuală, având un caracter interdisciplinar și fiind necesară în contextul dezvoltării
tehnologiilor Web 2.0.
Utilizarea metodelor eLearning a cunoscut o evoluție spectaculoasă, trecând de la o
dezvoltare cantitativă (există universități și firme care oferă cursuri "on-line") la una calitativă,
prin implicarea organismelor internaționale de standardizare și elaborarea unor criterii de
calitate.
Atractivitatea și eficiența vizualizării 3D în realizarea materialelor didactice susțin
tranziția la învățarea Web 3D, care include și noțiunile virtuale și de colaborare. Crearea
aplicațiilor grafice pentru eLearning implică utilizarea diferitelor tipuri de software, în funcție
de cât de mult încorporează sau nu tehnologii Web sau alte componente de proiectare, modelare
și simulare, astfel:
 • Limbaje de programare 3D Web: Java Script, VRML, X3D;
• Instrumente de modelare 3D: Maya, 3ds max, NURBS; Solidworks, ArchiCAD;
• Instrumente 3D de editare: X3D Edit, Flux Studio, Bitmanagement, Flux Player;
• Vizualizări, documentații și simulări în 2D: Mathlab, Solver, Extend, Visual Architect,
Labview, Arena, Camtasia;
• Dezvoltare și design web: HTML, XML, ASP, PHP, Java Script;
• Instrumente de modelare pentru platforme Web: Flash, DreamWeaver, Adobe
(Premiere, Illustrator, Photoshop;)
• OpenGL (Open Graphic Library), limbaj standard de programare industrială;
• Dispozitive și acțiuni de tip Haptic în aplicații educaționale;
• Realitate augmentată.
În domeniul economic, aplicațiile Web 3D sunt utile pentru piețele financiare și
activitățile de prognoză. Avantajul sistemelor de calcul a fost dat întotdeauna în primul rând de
capacitatea acestora de a extinde puterea proceselor mentale umane. Numeroase metode și
aplicații de acest fel rezolvă probleme întâlnite în lumea financiară, în domenii cum ar fi
evaluarea riscului de credit, estimarea indicilor pieței bursiere, gestionarea portofoliului.
Managerii de active și portofolii, producătorii, comercianții de acțiuni, consilierii de piață se
confruntă cu o cantitate covârșitoare de informații pe zi și pe oră. Analiștii și comercianții de
pe piața financiară au nevoie de instrumente care să ofere un punct de referință sigur pentru a
furniza informații critice de mare importanță în analiza stocurilor. Datele despre stocuri,
obținute în timp real, contribuie determinant la succesul economic. Cantități mari de date
numerice sunt practic imposibil de înțeles rapid și precis, dacă nu se utilizează unele
instrumente software sofisticate pentru a face acest lucru. Dacă la început tehnologiile 3D au
fost folosite exclusiv de profesioniști, în domenii precum cinematografie, design Web, acum
este posibil să se realizeze grafică științifică ușor de utilizat pentru firme comerciale sau pentru
consilierii de pe piața de capital. De exemplu, software-ul 3DStock al companiei ScienceGL
poate fi folosit pentru vizualizarea unor date și activități care ajută companiile în luarea
deciziilor optime, dovedindu-se instrumente eficiente și de mare utilitate.
Aceste aplicații pot sprijini și activitatea de predare a unor aspecte economice pe care
studenții le pot înțelege cu mai mare ușurință și pot participa la activități de simulare bazată pe
aceleași principii.
Exemplificarea unor asemenea vizualizării este prezentată în figurile de mai jos.

Fig. 4.4.3. Reprezentare 3D a datelor Fig. 4.4.4. Vizualizare 3D a stocurilor

financiare
 Pentru o percepție mai ușoară a performanțelor este folosită o paletă simbolică de culori.
Avantajul vizualizării 3D constă în posibilitatea evaluării imediate a performanței pentru mai
multe simboluri pe același ecran. În acest exemplu se află 50 de companii pe suprafață
principală și 10 companii în suprafață de selecție. Potrivit paletei de culori, cele mai
performante sunt colorate în roșu, cele medii în galben (cyan), cele mai slabe în albastru închis.
Pe lângă această evaluare generală, se pot detalia date prin deplasarea mouse-ului sau a pinilor
3D în orice punct de interes, referitor la dată, oră sau pentru oricare dintre companii.

4.4.2 Firmele virtuale de antreprenoriat și simulare a afacerilor

Întreprinderea simulată este o metodă de învăţare modernă, care are ca scop dezvoltarea
competenţelor antreprenoriale ale studenţilor prin simularea proceselor interne desfăşurate într-
o firmă reală şi a relaţiilor sale cu alte firme şi instituţii, conform procedurilor organizaţiei
internaţionale EUROPEN (Europen Practice Enterprises Network). Pentru asigurarea
premiselor integrării profesionale a absolvenţilor pe piaţa muncii, cât şi pentru formarea
profesională continuă, este nevoie de crearea unui sistem flexibil şi adaptabil la tipurile de
competenţe specifice standardelor ocupaţionale necesare economiei de piaţă. Acest învăţământ
este dirijat spre individ şi dezvoltarea personalităţii lui.
În firmele virtuale se creează, pe cât posibil , interconexiunile cele mai apropiate de
realitate, care se stabilesc între oameni, în cursul desfăşurării diferitelor tipuri de activităţi,
specifice procesului de producţie dintr-o companie. Modelul creează posibilităţi nelimitate
pentru realizarea proceselor active şi de dezvoltare, de creare de legături reciproce, atât între
membrii colectivului cât şi între diferitele firme din tară şi din străinătate. În timpul activităţii
în firma simulată se definitivează şi se dezvoltă competenţele fundamentale necesare pentru a
lucra într-o companie. Organizarea învăţământului sub forma unei companii care îşi desfăşoară
activitatea pe o piaţă determinată şi subordonată legislaţiei în vigoare în ţară şi străinătate,
stabileşte în ce măsură, cum , unde şi când se aplică cunoştinţele dobândite pe parcursul
procesului de învăţare. Scopul Firmei Virtuale este ca studenții să dobândească competenţe
cheie, care să le permită integrarea cu succes pe piața muncii, în lumea reală.

Fig. 4.4.5. Competențe cheie formate într-o firmă virtuală

96
 Competenţele generale dobândite permit ca la finalul unei secvenţe de pregătire prin
intermediul unei firme virtuale studenții să obțină competențele necesare pentru:
Organizarea şi conducerea activităţi în cadrul unei companii;
Elaborarea ofertei de produse şi servicii ale companiei;
Realizarea evidenţei contabile a companiei;
Efectuarea analizei eficienţei economico-financiare a companiei.

Utilizarea TI&C în activitatea firmelor virtuale

In ultimul timp, Tehnologiile Informaționale și de Comunicare (TI&C) au produs
schimbări în toate domeniile de activitate ale societății, inclusiv în procesul de învățământ,
implementarea lor nelipsind nici din activitatea firmelor virtuale. Încă de la înființare sau
preluarea unei firme, participanții accesează pagina Web a ROCT la adresa http://www.roct.ro/.
De aici descarcă informații, proceduri, formulare de înregistrare/ reînregistrare (constituire,
preluare firme, continuarea activităților firmei, alte operațiuni juridice, decontări virtuale) și
organizarea de evenimente pe care le completează și le transmit Centralei Firmelor de Exercițiu.
Pentru relaționarea cu alte firme virtuale din România și din alte țări, participanții utilizează
comunicarea electronică.
În era informațională, publicitatea convențională nu mai este o modalitate eficientă de
promovare. Aplicațiile și prezentările multimedia sunt un mijloc de comunicare eficient, cu un
mare impact și pot constitui un instrument de marketing valoros. În acest scop, elevii utilizează:
• Aplicații multimedia pentru prezentări: PowerPoint, IrfanView
• Tehnologii de creare a paginilor Web dinamice
• Aplicații pentru crearea cataloagelor de produse, pliantelor promoționale,
fluturașilor publicitari, panourilor publicitare: Microsoft Office Word, Publisher, Adobe
Photoshop
Odată cu Internetul și noul tip de tranzacții care s-au dezvoltat din ce în ce mai pronunțat
pe plan internațional, prin aplicații de comerț electronic sau online.
Avantajul construirii unei astfel de aplicații este evidentă și în cazul firmelor virtuale,
magazinul virtual fiind permanent activ și interactiv, dând posibilitatea exersării fără limită de
timp și spațiu a procedurilor comerciale și de drept comercial, atât în ceea ce privește
comerciantul dar și consumatorul, clientul, cu toate drepturile și obligațiile ce decurg din
tranzacțiile efectuate.
Pentru crearea magazinului virtual se utilizează software specializat precum Fshop4,
Eshop-Rapid, tehnologii Web precum HTML, PHP dar și aplicații dedicate precum Microsoft
FrontPage.

97
 Fig. 4.4.4. Pagina jocului strategic pentru întreprinderea simulată

O altă categorie de aplicații software utilizate de firmele de exercițiu o reprezintă

aplicațiile de contabilitate și gestiune economică în scopul automatizării gestionării firmei,
pentru managementul resurselor umane și obținerea raportărilor necesare în cadrul companiei.
În acest scop se utilizează pachete de soluții standard sau generalizate cum ar fi CIEL, care
asigură gestionarea activității tuturor departamentelor firmei: financiar - contabilitate, salarii,
gestiune comercială (facturare, comenzi, inventariere, statistici, etc.), mijloace fixe /
imobilizări, registru de casă, bancă, evidența contractelor, a clienților și a furnizorilor etc. În
firmele virtuale, managementul informațiilor se poate realiza prin intermediul Intranet-ului, la
care au acces numai angajații autorizați. Derularea tranzacțiilor cu alte firme virtuale se
realizează utilizând tehnologii sau soluții software de e-learning.
Continuitatea lucrărilor în cadrul firmelor de practică susțin spiritul antreprenorial și
încurajează inițierea unor afaceri private de tip start-up, reducând în același timp riscul de
afaceri. Un antreprenor educat, inovativ și creativ va fi capabil să opereze si sa concureze cu
succes prin afacerile lui într-o economie de piață caracterizata de schimbări foarte rapide aduse
de mediul tehnologic și social.

4.4.3 Sisteme Informatice bazate pe tehnologia mobilă pentru eLearning

Tehnologia mobilă este o nouă cale de eficientizare a activităților, de integrare,
colaborare și dezvoltare, care poate sprijini procesul de învățare. (Ştefan V., 2007; Ştefan V.,
2013; Ştefan V., et all, 2009; Ştefan V., et all, 2011). Lumea mobilă încearcă să preia și să ducă
mai departe performanțele mediului desktop. Această abordare a dus la efortul de a transfera
conținutul aplicațiilor desktop într-un mediu de setări adecvate dispozitivelor mobile. Mesajul
WEB 2.0 și conținutul generat de utilizatori (UGC – User Generated Content), combinat cu
perspectivele extrem de atractive ale conținutului bazat pe video, au însemnat oportunități
pentru dezvoltarea unor noi și interesante platforme de conținut mobil.
98
 Peisajul mobil evoluează rapid, cu o varietate de posibile experiențe portabile pentru
publicul larg, experiențe în divertisment, marketing, cartografiere, finanțe, arte, instruire,
sănătate, agricultură și desigur pentru învățare. Web-ul mobil introduce noi componente în
ecosistemul Web, pe baza particularităților sale, cuprinzând:
- Limbaje de marcare și stiluri optimizate pentru dispozitivele mobile
- Tipuri MIME care diferențiază limbajele mobile față de HTML pentru desktop
- Clienți de browser cu o mare varietate de capabilități
- Proxy-uri de rețea care adaptează în continuare conținutul pentru acești clienți.
Aplicațiile Web pentru Desktop, cu o experiență de aproape 20 de ani, reprezintă un
mediu de dezvoltare sigur și condus de tehnologiile client bazate pe standarde stabilite. Clienții
de browser de pe desktop sunt instrumente publice, gratuite, disponibile gratuit și actualizate
frecvent.
Experiența mobilă este semnificativ diferită. Dezvoltarea de aplicații web mobile se
califică drept o nouă disciplină pe baza următoarelor considerente:
- Ecosistemul Mobile Web este complet nou. Web-ul mobil utilizează structura
desktopului Web, dar are cele mai bune practici noi derivate din atributele unice ale
dispozitivelor mobile. Caracteristicile diverse ale Web 2.0, cum ar fi cadrele Java Script,
Asynchronous Java Script și XML (AJAX), trebuie să fie utilizate în mod judicios, sau
utilizatorul riscă să scadă puterea bateriei.
- Utilizatorul Web-ului mobil este complet nou. Utilizatorii de Web mobil au modele de
utilizare unice și metode de navigare. Roaming-ul în zonele de acoperire și din afara
acestor zone, problemele de acces la rețea se numără printre factorii de vârf pe care
utilizatorii mobili îi iau în considerare și care afectează experiența de navigare pe Web-
ul mobil.
- Browser-ul Web mobil este complet nou. Are avantaje unice dar și dezavantaje. Paginile
Web incorect formatate pot avea efecte drastice pe dispozitivele mobile, incluzând
prăbușirea browser-ului sau resetarea dispozitivului. Funcțiile avansate ale Web-ului,
cum ar fi Java Script și AJAX, sunt utile dar limitează durata de viață a bateriei. Pentru
a profita de oportunitățile oferite de conținutul mobil, dezvoltatorii și designerii trebuie
să fie conștienți de modalitățile în care practicile de conținut mobil diferă dramatic de
cele din lumea de Internet de pe desktop (Frederick G., Lal R,. 2010).
Principalele elemente ale ecosistemului mobil pot fi sintetizate prin: servicii, aplicații,
cadre de aplicații, sisteme de operare, platforme, dispozitive, agregatoare, rețele și operatori
(Flig B., 2009). Ceea ce face din mediul mobil un spațiu complicat de proiectare și dezvoltare
a aplicațiilor sunt toate aceste straturi pe care utilizatorul trebuie să le utilizeze pentru a realiza
sarcini simple cum ar fi trimiterea unui mesaj text sau accesarea unui motor de căutare.
Pe măsură ce funcțiile dispozitivelor mobile au crescut, pentru a cuprinde caracteristicile
computerelor desktop într-o dimensiune miniaturizată, smartphone-urile au devenit din ce în
ce mai puternice și mai populare, iar cererea pentru software-ul smartphone a crescut.

99
 Serviciile includ activități cum ar fi accesarea Internetului, trimiterea unui mesaj text
sau posibilitatea de a obține o locație, etc. Dezvoltatorii trebuie să lucreze cu resurse destul de
limitate, cum ar fi capacitățile procesorului, puterea bateriei, metodele de introducere date,
cantitatea de memorie disponibilă și altele.
Platformele mobile au ca rol principal asigurarea accesului la dispozitive. Există trei
categorii de platforme software: licențiate, proprietare și open source.
Cadrele de aplicații rulează adesea peste sistemele de operare, partajând servicii de
bază cum ar fi comunicațiile, mesageria, grafica, locația, securitatea, autentificarea și altele.
Cele mai utilizate sunt:

Java ME Framework
Aplicațiile scrise în cadrul Java ME pot fi deseori implementate în majoritatea
dispozitivelor bazate pe Java, dar având în vedere diversitatea dimensiunii ecranului
dispozitivului și a puterii procesorului, implementarea pe mai multe dispozitive poate fi o
provocare.

S60
Platforma S60, cunoscută anterior ca Seria 60, este platforma de aplicații pentru
dispozitivele care rulează sistemul de operare Symbian. S60 este adesea asociat cu dispozitivele
Nokia dar rulează și pe mai multe dispozitive care nu sunt Nokia. S60 este un cadru open source.

Flash Lite
Adobe Flash Lite este un cadru de aplicații care utilizează cadrele Flash Lite și
ActionScript pentru a crea aplicații bazate pe vectori. Flash Lite este o platformă promițătoare
și puternică, dar a existat o anumită dificultate în transpunerea acesteia pe dispozitive mobile.

Windows Mobile
Aplicațiile scrise folosind API-ul Win32 pot fi implementate pe majoritatea
dispozitivelor Windows Mobile.

Android SDK
SDK-ul Android permite dezvoltatorilor să creeze aplicații native pentru orice dispozitiv
care rulează platforma Android. Prin utilizarea SDK-ului Android, dezvoltatorii pot scrie
aplicații în C / C ++ sau pot utiliza o mașină virtuală Java inclusă în sistemul de operare, care
permite crearea de aplicații cu Java, cea mai frecventă în ecosistemul mobil.
Sistemele de operare mobile moderne de operare suportă multitasking și comutarea
între mai multe pagini web deschise: navigarea pe Web pe YouTube, mesagerie instantanee,
dialer de telefon, intrări de e-mail, căutare pe Google și baza de date de contacte (Symbian,
Windows Mobile, Palm OS, Maemo, Mac OS X, Android).

100
4.5 SIG în tehnologie Web pentru afaceri electronice

4.5.1 Obiectivele sistemului informatic

O aplicaţie Web de comerţ electronic complexă conţine mai multe module, printre care:
• Modulul de creare şi întreţinere a unui Site dinamic de prezentare şi interacţiune cu
vizitatorii, potenţiali clienţi, pe problemele prioritare ale colaborării, care în acelaşi timp să
permită şi accesul şi gestionarea în timp real a bazelor de date de către personalul propriu,
în cadrul reţelei Intranet;
• Modulul de Cereri – pentru vizualizare, actualizare şi transmitere cereri;
• Modulul de Oferte – pentru vizualizare, actualizare şi transmitere oferte;
• Modulul Report – să permită vizualizarea diferitelor rapoarte generate de aplicaţia locala
Intranet;
• Modulul E-Commerce – modul de cooperare directă între parteneri, prin schimbul de
documente, efectuarea de comenzi şi plăţi, schimb de date între aplicaţii, etc.
• Modulul de Discuţii – reprezintă un motor de discuţii on-line, gen chat;
• Modulul de WebMail – pentru comunicare E-mail.
Crearea unui Site Internet cu pagini ASP pentru conectarea la baze de date relaţionale
poate constitui un modul în cadrul unei aplicaţii Web de comerţ electronic.
ASP este o pagină Web ce conţine un script scris în VBScript, care se execută pe server.
În momentul accesării, se execută scriptul ce produce un rezultat care va fi transmis clientului.
Prelucrarea făcută de script constă în deschiderea bazei de date, execuţia unei cereri de
interogare, formatarea rezultatului şi trimiterea acestuia la clientul care l-a solicitat.
O pagină Web dinamică este un fişier de tip ASP şi trebuie catalogată într-un folder de
pe server, unde se găsesc programele executabile.
Aplicaţia prezentată în continuare se referă la realizarea unui Site Web dinamic, cu
conexiune la bazele de date prin intermediul unor fişiere de tip ASP, ce exemplifică în mare
parte funcţiile celorlalte module regăsite într-o aplicaţie de comerţ electronic complexă.
Pentru a ilustra modul de lucru al unui site Internet cu conectare la baze de date în cadrul
unui modul de comerţ electronic, s-au folosit bazele de date existente în cadrul unui sistem
informatic integrat ce funcţionează în reţea locală, şi pentru care s-a adoptat o soluţie Intranet,
ce oferă o reorientare a vechii aplicaţii, deplasând interesul principal din zona funcţională şi
organizatorică spre comunicarea şi accesul pe Web.
S-au folosit în acest scop instrumente soft specifice aplicaţiilor ce funcţionează pe
Internet, alegând varianta suitei de produse software ale firmei Microsoft:
• Sistemul de operare Windows;
• Serverul de aplicaţie inclus, Personal Web Server;
• Sistemul de gestiune al bazelor de date relaţionale SQL Server pentru aplicaţia pe trei nivele
şi varianta SGBD Access pentru exemplificare;
• Browser-ul client Internet Explorer;
• Scriptul VBScript, din raţiuni de compatibilitate cu Browser-ul folosit;

101
• Componenta AspGrid a firmei Persits Software, pentru exemplificarea construirii unei
pagini ASP folosind un fişier XML pentru specificarea sintaxei de formatare a unui
document, reprezentând un raport, care poate folosi şi ca sintaxă de transfer a documentului,
precum şi pentru validarea fişierului XML printr-un fişier DTD (Data Type Definition),
ASPGrid.dtd.
Modulul comercial al sistemului informatic integrat va avea în obiectivele sale:
• Întreţinerea bazelor de date (produse, clienţi, comenzi, secţii…) ;
• Evidenţa comenzilor;
• Evidenţa clienţilor;
• Evidenţa stocurilor de produse;
• Stadiul execuţiei şi livrării produselor.
Plecând de la funcţionarea aplicaţiei în regim local, s-au stabilit funcţiile pe care le poate
avea site-ul Internet, ce poate fi considerat un modul al unei aplicaţii de comerţ electronic, şi
anume:
• Crearea unui site cu prezentarea posibilităţilor de interogare on-line ;
• Posibilitatea contactării de către potenţiali clienţi ;
• Posibilitatea efectuării de comenzi on line ;
• Consultarea privind categoriile de produse ;
• Informarea clienţilor cu privire la caracteristicile tehnice ;
• La activităţile legate de întreţinerea bazelor (A, M, S) şi editarea rapoartelor au acces numai
anumiţi utilizatori, cu acces controlat prin user name şi parola.

4.5.2 Arhitectura aplicației

Arhitectura folosită este cea a unei aplicaţii Web cu arhitectură pe trei nivele. O aplicaţie
3-tier este organizată în trei părţi , fiecare dintre ele fiind distribuită în locuri diferite în reţea.
Cele trei nivele sunt:
• Serverul de aplicaţie, care conţine aplicaţia propriu-zisă, ce poate fi creată cu HTML, XML,
limbaje de scriptare (standardul ECMA Script, VBScript, JavaScript, Perl, etc.), limbaje de
programare orientate obiect ca Java, Delphi, C++ sau componente obiect ale acestor limbaje
(applet-uri Java, etc.).
• Serverul de baze de date şi aplicaţia de întreţinere a ei, constituit dintr-un SGBDR de tip
Oracle, MS SQL Server, Access, etc.
• Browser-ul client, staţia de lucru sau interfaţa Web Client, care poate fi Internet Explorer
sau Netscape Navigator etc.
Primul nivel al aplicaţiei este localizat pe un server al reţelei locale LAN ce acţionează
ca server pentru cererile venite de la staţiile de lucru. Pentru serverul de aplicaţie se
recomanda IIS (Internet Information Server), un server Software produs de Microsoft,
care utilizează protocolul HTP (Hypertext Transfer Protocol) pentru a livra documente
Web. Face parte din Windows NT 4.0. sau Windows 2000 Server şi este prevăzut cu
diverse funcţii de securitate, acceptă programele CGI şi poate oferi documente
serverelor Gopher şi FTP. Pentru testarea aplicaţiilor la nivel local, Microsoft oferă o
formă de server Web cu facilităţi similare ca şi IIS, cunoscut sub numele de PWS

102
 (Personal Web Server), ce poate fi instalat la cerere din SO Windows. Prin instalarea
PWS pe un calculator, acesta va juca atât rol de client cât şi rol de server.
Serverul de baze de date este cel de-al doilea nivel al unei aplicaţii 3-tier. El se referă
nu numai la o modalitate de stocare, ci şi la partea de aplicaţie responsabilă cu accesul
la date (scriere / citire) şi actualizare. RDBMS (Relational DataBase Management
System) este încă un tip de baze de date satisfăcător în cazul aplicaţiilor Web de comerţ
electronic ce nu-şi propun să stocheze, să prelucreze şi să transmită documente
conţinând date de un alt tip decât tabele, adică grafice, imagini, sunete, etc., pentru
care ar fi neapărat necesar un OODBMS (Object Oriented Data Base Management
System), sistem de gestiune al bazelor de date ce conţin obiecte pentru care trebuie
definite nu numai atribute ci şi operaţii, metode, comportament, etc. Aspectul cel mai
important pe care trebuie să-l asigure un SGBD pentru aplicaţiile Web este facilitarea
accesului la Web printr-o interfaţă proprie facilă, care să permită efectuarea operaţiilor
specifice de întreţinere şi exploatare a datelor spre şi dinspre Web, aspect luat în
considerare de ultimele versiuni ale principalelor SGBD folosite (MS SQL Server,
Access, Oracle, DB2, etc.).
Nivelul de interfaţă cu clientul Web este asigurat de un browser ce pune la dispoziţie
programele de interfaţă grafică GUI (Graphical User Interface), ferestre interactive şi
forme specifice de culegere a datelor. Clientul poate fi atât un vizitator neştiut din
reţeaua Internet, cât şi un client local al reţelei Intranet. În acest ultim caz, o parte din
date, locale sau unice pentru staţia client, pot fi ţinute pe hard disk-ul local.
Arhitectura aplicaţiilor 3-tier este compatibilă cu modelul de programare distribuită
orientată obiect. Toate tranzacţiile între client (Browser-ul Web) şi serverul de baze de date pot
fi criptate, ceea ce se realizează utilizând securizarea tranzacţiilor prin standardul SSL (Secure
Socket Layer), care prevede înfiinţarea unui canal de comunicaţii sigur, astfel încât să fie
împiedicată interceptarea neautorizată. Această tehnologie foloseşte criptarea cu cheie publică
şi este încorporată în browserul Netscape şi în serverele comerciale ale firmei Netscape.
Pentru asigurarea securităţii datelor se recomandă utilizarea unui firewall. Este un
sistem de securitate care protejează reţeaua unei organizaţii împotriva ameninţărilor externe,
cum ar fi obţinerea accesului de către hackeri, venite prin Internet. Firewall-ul nu permite
comunicaţia directă între calculatoarele din reţeaua organizaţiei şi cele externe.
Toate comunicaţiile sunt rutate printr-un server reprezentant, aflat în afara reţelei
organizaţiei, care decide dacă un mesaj sau un fişier poate fi lăsat să treacă spre reţea sau nu.
Modelul generic al unei aplicaţii pe trei nivele se prezintă schematic în figura 4.5.1.

103
 Client Internet
Browser
Web
SSL

Web Server

Firewall Server de aplicatiii

RMI, CORBA
Site Internet
Modul comunicare EJB, <<ASPGRID>>

Obiecte distribuite

Browser
Web
Client Intranet

RDBMS
OŢELINOX

Fig. 4.5.1. Modelul unei aplicaţii Web pe 3 nivele; sursa: ATS

Pentru aplicaţia exemplificată, cele trei nivele arhitecturale sunt următoarele:

Nivelul 1 - Serverul de aplicaţie; S-a creat un site folosind Personal Web Server în
cadrul sistemului de operare Windows, numit Intel. La acest nivel se afla paginile ASP care
compun modulul;
Nivelul 2 - Serverul de baze de date; S-a folosit Microsoft SQL Server 7.0 aflat pe un
server de NT numit NTATS. Conectarea cu bazele de date s-a facut prin ADO (ActiveX Data
Objects), o colecţie de ActiveX Objects (module software folosite pentru interfaţă cu Microsoft
Office), prin care s-a transmis un string de conectare ce conţine Driverul şi localizarea bazei de
date. Codul sursă conţine şi varianta în care în care conectarea se face prin ODBC, (Open Data
Base Connectivity), o interfaţă standard între baze de date diferite, bazele de date fiind de
această dată gestionate cu SGBD Acces. În acest caz, legătura bazei de date cu sistemul s-a
facut prin crearea unui DSN (Data Source Name), folosit în configurarea ODBC-ului, de tip
system, vizibil de toţi utilizatorii, numit DSNComenzi.
Nivelul 3 - Clientul pentru consultări sau nivelul de prezentare, este reprezentat de
Browser-ul Internet Explorer sau oricare alt browser Internet (Google Chrome, FireFox,
Modzilla, Opera, etc).
Modelul relaţional simplificat și tabelele bazei de date sunt reprezentate în figură:

104
 Fig. 4.5.2. Modelul fizic simplificat al bazei de date

4.5.3 Prezentarea componentelor Aplicației

Aplicaţia conţine o serie de fişiere prezentateîn detaliu în (Ştefan V., 2015), astfel :
• unele au rol de configurare şi facilitare a accesului la pagina Web şi la obiectele bazei de
date:
GLOBAL.asa ;
DEFAULT.asp.
• altele sunt pagini ASP ce conţin codul HTML de prezentare a paginii combinat cu scripturi
VBScript pentru asigurarea conţinutului dinamic al paginilor :
LOGIN.asp, pentru conectare prin nume user şi parolă ;
REGISTER.asp, pentru înregistrare vizitator ;
ADDUSER.asp, pentru memorare în tabela clienţi ;
DISPLAYC.asp, pentru selectare categorii de produse ;
DISPLAYP.asp, pentru afişare produse ;
UPDATE.asp, pentru afişare produse în modul actualizare;
REMOVE.asp, pentru operaţii de ştergere ;
STADIU.asp, pentru afişare raport privind stadiul comenzilor.
• un fişier de tip Cascading Style Ship, CSS
NIMSTYLE.css, pentru configurarea modului de afişare standard a paginilor.

105
• un fişier de tip XML
STADIU.xml, pentru specificarea sintaxei de formatare a documentului din cadrul
fişierului Stadiu.asp, ce poate fi folosit şi ca sintaxă de transfer.
• un fişier de tip DTD
ASPGRID.dtd, pentru validarea sintaxei documentului (raport) descris în fişierului
Stadiu.asp, cu sintaxa descrisă de fişierul Stadiu.xml şi a vedea dacă este un document bine
format.
• un fisier de tip Dynamic Link Library, DLL
ASPGRID.dll, care asigură conectarea cu componenta Aspgrid.

4.5.4 Prezentarea interfetei și a funcțiilor de bază

Pagina Web GLOBAL.asa este un fişier de configurări, necesar pentru a descrie
parametrii globali referitori la conexiunea cu baza de date. Ea este accesată atunci când se
deschide prima oară oricare pagină de pe site.

Logarea în sistem a unui utilizator

La vizitarea Site-ului Web se încarcă mai întâi Pagina Web Default.asp, ce conţine
operaţiile disponibile din reţeaua Internet, de interes public, existând posibilitatea unei limitări
a accesului la informaţiile din sistemul informatic integrat al firmei, reţeaua Intranet. Pagina
Default.asp conţine o indirectare către pagina de logare Login.asp, ce permite logarea în sistem.
LOGIN.asp permite accesul în funcţie de conţinutul user-ului şi al parolei şi are ca efect
afişarea paginii Web pentru logarea în sistem. La fiecare vizitare a paginii Login.asp,
utilizatorul este invitat să introducă datele de identificare cu care se actualizează o tabelă de
clienţi ce va fi consultată la următoarele logări.

Actualizare date utilizator

Operaţiile de identificare şi actualizare a tabelei clienţi sunt conţinute în fişierul
AddUser.asp

Meniurile aplicaţiei
În funcţie de numele utilizatorului şi parola introdusă se poate trece la următoarea
pagină Web, descrisă de Default.asp, pentru afisarea meniurilor aplicatiei (figura 4.5.3.).
Modul de afişare al paginilor este uniform, prin folosirea unui fişier de tip CSS
(Cascading Style Ship), numit Nimstyle.css, ce este apelat la începutul fiecărei pagini.

106
 Fig. 4.5.3. Meniurile aplicatiei; sursa: V. Stefan, 2001

4.5.5 Servicii oferite utilizatorilor serviciului informatic

Drepturi de acces din reţeaua Internet

Vizitatorul necunoscut din reţeaua Internet are drepturi limitate. El poate să beneficieze
de următoarele servicii:
• Înregistrare (descrisă în cadrul paginii AddUser.asp);
• Vizualizarea produselor pe categorii, cu caracteristicile tehnice respective;
• Vizualizarea produselor indiferent de categorie;
• Posibilitatea efectuării unei comenzi;
Pentru vizualizarea categoriilor de produse, se apelează pagina Displayc.asp, care
permite selectarea unei anumite categorii de produse. Pentru vizualizarea produselor dintr-o
anumită categorie, pagina Web creată de acest fişier oferă vizitatorului posibilitatea de a alege
şi afişa categoria de produse selectată. Cererea de afişare a produselor este trimisă spre
prelucrare fişierului Displayp.asp, care conţine formatul de afişare propriu-zis, valabil şi în
cazul afişării tuturor produselor.

Alegerea unei categorii de produse

Pentru alegerea unei categorii de produse Pagina Web afişată de Displayc.asp este:

107
 Fig. 4.5.4. Selectarea unei categorii de produse; sursa: V. Stefan, 2001

Pentru vizualizarea produselor indiferent de categorie se apelează direct pagina

Displayp.asp, fără parametru, pentru afişarea tuturor produselor. Imaginea paginii Web este
următoarea:

Fig. 4.5.5. Vizualizare produse indiferent de categorie; sursa: V. Stefan, 2001

Pentru efectuarea unei comenzi se apelează fişierul Add.asp, care are ca efect afişarea
următoarei pagini Web:

108
 Fig. 4.5.6. Efectuarea unei comenzi; sursa: V. Stefan, 2001
Pentru confirmarea comenzii se afişează o pagină ce cuprinde conţinutul comenzii şi
totodată se actualizează tabelele referitoare la acea comandă, antetul GCMD_CLNT, poziţiile
din comandă: GCMDITMS şi caracteristicile acestora: CMD_CARACT.

Fig. 4.5.7. Confirmarea unei comenzi; sursa: V. Stefan, 2001

109
4.5.6 Servicii accesibile utilizatorilor Intranet
Sunt servicii oferite de pagina Web la care au acces doar utilizatorii autorizaţi, de regulă
personalul intern al firmei, care se pot afla la locul sediului sau în puncte de lucru la distanţă,
aparţinând unor filiale, având anumite drepturi ce se pot configura prin sistemul de user name
şi parole. Pentru a face faţă sistemului de visitare şi consultare permanent, on line, prin
intermediul aplicaţiei, fapt presupus de accesul la Internet, tabelele implicate în prezentarea
site-ului Web ce constituie un modul al unei aplicaţii de comerţ electronic trebuie să fie
actualizate în timp real.
Operaţiile de întreţinere a tabelelor se pot face în cadrul aceleiaşi aplicaţii, prin reţeaua
Intranet, accesul în această zonă a aplicaţiei fiind permis numai utilizatorilor autorizaţi din
cadrul firmei.

Operaţiile rezervate utilizatorilor autorizaţi sunt următoarele:

• Modificare la nivel de tabelă ;
• Modificare la nivel de produs ;
• Ştergerea unuia sau mai multor produse.
Tipul operaţiei poate fi selectat din meniul principal, fisierul Default.asp, cererea de
afişare fiind trimisă spre prelucrare fisierului Displayp.asp, cu parametrii diferiţi pentru fiecare
operaţie, astfel:
• pentru modificare la nivel de produs: Op=Update;
• pentru ştergere: Op=Remove.

Fig. 4.5.8. Modificare la nivel de Tabelă; sursa: V. Stefan, 2001

110
 Fig. 4.5.9. Modificare la nivel de Produs; sursa: V. Stefan, 2001

Confirmarea operatiei de actualizare:

Fig. 4.5.10. Confirmarea operaţiei de actualizare; sursa: V. Stefan, 2001

OPERAŢIA de ŞTERGERE la nivel de produs

În urma selectării operaţiei de ştergere în cadrul paginii Default.asp, se determină mai
întâi afişarea tuturor produselor în pagina Displayp.asp, după care, în urma selectării produselor
pentru ştergere şi a confirmării prin butonul Ştergere, se execută pagina Remove.asp, care
şterge toate produsele selectate şi afişează un mesaj de confirmare a operaţiei efectuate către
utilizator. Pagina Web afişată pentru ştergere, Remove.asp este:

111
 Fig. 4.5.11. Realizarea operaţiilor de ştergere; sursa: V. Stefan, 2001

4.5.7 Pagina ASP realizată cu XML

O variantă de creare a unei pagini ASP constă în folosirea limbajului XML, împreună
sau în locul limbajului HTML, împreună cu limbajul de scriptare ales. În exemplul prezentat,
se face apel la componenta ASPGrid a firmei Persits Software, pentru a folosi un fişier de tip
XML în cadrul unei pagini ASP de tipul celor prezentate anterior, pentru descrierea sintaxei
documentului, un raport, deci un document de tip Grid.
Această modalitate oferă avantajul unei descrieri normalizate DOM a documentului
(raport), o productivitate deosebită prin refolosirea unor componente (operaţii asupra datelor
structurate în tabele (Grid) cum ar fi: adăugare, modificare, ştergere, confirmare, anulare,
ordonare, căutare, etc., care sunt deja definite şi create), precum şi posibilitatea validării ca
document bine format a raportului descris. Toate atributele referitoare la descrierea unei tabelei
(linii, coloane), constituie elementele unui grid (coloane, linii, celule, diverse metode şi
operaţii), structurate ierarhic pe un model normalizat DOM, modelul obiectelor corespunzător
Gridului, ce poate fi descris şi validat de un fişier DTD asociat. Fişierele necesare sunt
următoarele:
STADIU.asp, pentru crearea paginii Web dinamice ;
STADIU.xml, pentru specificarea sintaxei de formatare a documentului (raport), din
cadrul fişierului Stadiu.asp, care poate folosi şi ca sintaxă de transfer a acestui document;
ASPGRID.dtd, pentru validarea sintaxei raportului descris în fişierul Stadiu.asp,
conform cu sintaxa fişierului Stadiu.xml;
ASPGRID.dll, care asigură conectarea cu componenta Aspgrid.

112
 Fisierul de tip ASP, STADIU.asp, face apel la metoda LoadParametersFromFile a
componentei ASPGrid, ce se încarcă cu ajutorul fişierului ASPGrid.dll, permiţând astfel
încărcarea proprietăţilor gridului dintr-un fişier XML, STADIU.xml, şi a fişierului DTD
asociat, ASPGrid.dtd. Fişierul de tip DTD conţine structura clasei Aspgrid şi proprietăţile sale,
permiţând validarea documentului de tip raport la care se referă STADIU.asp şi a cărui sintaxă
de formatare este conţinută în STADIU.xml, analizând dacă acesta este un document bine
format (conform cu DTD-ul asociat).
Această metodă s-a folosit pentru afişarea unui raport ce conţine stadiul comenzilor pe
clienţi şi produse, pentru care tabela necesară este un rezultat al aplicaţiei locale de Intranet.
Simultan cu vizualizarea tabelei, se pot efectua asupra ei diverse operaţii, datorită componentei
ASPGrid.

Raport privind stadiul comenzilor

Pagina Web pentru vizualizarea stadiului de execuţie al comenzilor, realizată cu fişierul
Stadiu.asp este următoarea :

Fig. 4.5.12. Raport privind stadiul comenzilor; sursa: V. Stefan, 2001

113
 BIBLIOGRAFIE

Advanced Technology Systems (ATS), ATLASTM (2008): Technical Documentation for

ATLAS Integrated Information Systems

Aven P., Burley D., (2017), „Building on Multi-Model Databases”, Published by O’Reilly
Media, Inc., USA, May 2017

Albus J., Meystel A., (1996), A references model architecture for design and
implementation of intelligent control in large and complex systems. International
Journal of Intelligent Control and System, Vol. 1, 15-30

Bâscă Octavian, (1997), “Baze de date”, Editura All, 1997

Basseville M., Cordier M. O., (1996), Surveillance et diagnostic de systèmes dynamiques:

approche complémentaire du traitement de signal et de l'intelligence artificielle, Rapport
INRIA, N°2861

Booch G., Rumbaugh J., (1995), Unified Method for Object-Oriented Development, Rational
Software Company, 1995

Booch Grady, Rumbauch James, Jacobson Ivar, (2000), “Le guide de l’utilisateur UML”,
Edition, Eyrolles, Paris, 2000

Bouchon-Meunier, B. and C. Marsala (2003). Logique floue, principes, aide à la décision,

Edition Hermes

Boulding K., (1956), General systems theory, Management Science 1956

Bugarin A.,Barro S., (1994). Fuzzy Reasoning Supported by Petri Nets, IEEE Transaction on
Fuzzy System, 2, pp. 135-150

Buyens Jim, (2002), “Bases de Donnees WEB”, Edition Dunod, Paris, 2002

Camargo, H. (1998), The Design of Knowledge Bases through Hierarchical High Level Fuzzy
Petri Nets, Fuzziness in Petri Nets, Springer-Verlag, J. Cardoso & H. Camargo (eds.) 1998

Cameron S., (2009), Microsoft SQL Server 2008 Analysis Services Step by Step, ISBN-13:
978-0735626201, Microsoft Press

Celko J., (2006), Joe Celko's Analytics and OLAP in SQL, ISBN-13: 978-0123695123, Morgan
Kaufmann

Chaturvedi R., Bhalla A., Chakravorti B., (2017), The world's most digitally advanced
countries, Harvard Business Review 2017, http://bit.ly/2hpLGTj

Chen P., (1976), The Entity Relationship Model , ACM Transaction on Databases Systems,
Vol 1 nr. 1/1976

114
Chen, S. M., Ke J. S., Chang J. F., (1990), Knowledge Representation Using Fuzzy Petri Nets,
IEEE Transaction on knowledge and data engineering, Vol. 2, No.3 1990

Chiorean Dan, (1996), Instrumente CASE în proiectarea OO, PC Report nr.46/ 1996

Ciascai I., (1999), “Sisteme de achiziţie de date”, Editura Albastră, Bucureşti, 1999

Coad P., (1991), Object Oriented Analysis, Second Edition Prentice Hall, 1991

Coad P., Yourdon E., (1992), “Analyse orientee objet”, Edition Mason, Paris, 1992

Clements P., Kazman R., (1998), Software Architecture în Practice, Addison Wesley 1998

Codd E. F., (1990), The Relational Model for Database Management, Addison Wesley 1990

Collongues A., Laroche B., (1993), Merise Sujets coriges, Ed.Dunod, Paris 1993

Comisia Europeana, (2007), „i2010 – A European Information Society for growth and
employment”, The Commission of the European Communities in Brussels,
http://209.85.129.132/search?q=cache:PfPdQhfmDGIJ:eur-lex.europa.eu/ accesat 11.11.08

Comisia Europeana, (2008), „European Interoperability Framework for Pan-European

eGovernment Services”, IDABC European eGovernemnt Services,
http://ec.europa.eu/idabc/servlets/Doc?id=19529, accesat 10 octombrie 2008

Comisia Europeana, (2009), Directorate General of Informatics, „European Interoperability

Strategy”, IDABC European eGovernemnt Services,
http://ec.europa.eu/idabc/servlets/Doc?id=31154, accesat: 10 January 2009

Comisia Europeană, (2004): „European Interoperability Framework for Pan-European

eGovernment Services”, http://ec.europa.eu/idabc/servlets/Doc?id=19529

Connolly Thomas, Begg C., Strahan A., (2001), “Baze de date”, Editura Teora, 2001

Crespo B., Míguez-Álvarez Carla., Arce M. E., Cuevas M., Míguez J. L., (2017), The
Sustainable Development Goals: An Experience on Higher Education, MDPI, Basel,
Switzerland, http://www.mdpi.com/2071-1050/9/8/1353

Davidescu N.D., (1998), Sisteme informatice financiar-bancare, Editura All Beck 1998

DeVries, B., and J.C. Principe (1991). A Theory for Neural Networks with Time Delays,
Advances in Neural Information Processing Systems, 3, R.P. Lippmann Ed., pp. 162- 168

Dima G., Dima M., (2002), “Visual FoxPro 7.0”, Editura Teora, 2002

Dragomir O., STEFAN V., Dragomir F., (2013), Guideline to choose a forecasting tool with
fuzzy logic support, The 8th IEEE Conference on Industrial Electronics and
Applications Melbourne, Australia, 19 – 21 Iunie 2013, IEEE Xplore database and
indexed by EI Compendex and ISI Proceedings, ICIEA 2013

Dubois D., GentilS., (1994). Intelligence Artificielle et Automatique, Revue d’Intelligence

Artificielle, Vol. 8, N°1, pp. 7-27

115
Europen Bulletin No. 26nd (2007), The Practice Firm Prepares Participants for the Real World,
at http://cms.europen.info/index.php?id=79

Filip F. G., (2007), Sisteme Suport pentru Decizii, Editura Tehnica, 2007

Filip, F.G., (2002), Decizie asistată de calculator. Decizii, decidenţi, metode şi instrumente de
bază, Editura Tehnică şi Editura Expert, București

Filip, F.G., Bărbat, B.E. (1999), Informatica Industrială. Noi paradigme şi aplicaţii, Editura Tehnică

Filos, E., Banahan, E. (2001), Towards the smart organization: An emerging organizational
paradigm and the contribution of the European RTD programs, Journal of Intelligent
Manufacturing, 12 (2), 101-119

Fling, B., (2009), Mobile Design and Development: Practical Concepts and Techniques for
Creating Mobile Sites and Web Apps, O’Reilly Media. Sebastopol, 1st edition

Florescu V., Stanciu V., Cozgarea A., Cozgarea G., (2000), “Baze de date”, Editura Economică,
Bucureşti, 2000

Frame J., Davidso, (2002), The new project management: tools for an age of rapid change,
complexity, and other business realities, San Francisco, John Wiley & Sons

Frederick G., Lal R, (2010), “Beginning Smartphone Web Development”: Building Javascript,
CSS, HTML and Ajax-Based Applications for iPhone, Android, Palm Pre, Blackberry,
Windows Mobile and Nokia S60, New York Apress 1st edition, page 54

Ghomri L., Alla H., (2008), Modelling and Analysis using Hybrid Petri Nets,
ISBN 978-3-902613-12-7, InTech

Harts D., (2007), Microsoft ® Office 2007 Business Intelligence, ISBN-13: 978-0071494243,
McGraw-Hill Osborne Media

Hoffer J.A.,Valacich J.S, (1996), Modern Systems Analysis and Design, Menlo Park,CA 1996
International Symposium on Processing XML, (ISP XML 2009), Montréal, Canada
2009, http://www.balisage.net/Processing/index.html

Jacobson I., et all, (1992), Object Oriented Software Engineering, Addison Wesley 1992

Jacobson I., (1993), “Genie logiciel oriente objet”, Edition Addison Wesley, France, 1993

Jacobson I., Booch G., Rumbaugh J., (1999), “Unified Software Development Process”, 1999

Jennings Roger, (2001), “Totul despre Access 2000”, Editura Teora, 2001

Johnson G., (1996), “LabView Graphical Programming”, Publisher McGraw-Hill, 1996

Kallrath, J., (2003), Planning and scheduling in the process industry, Springer-Verlag, Advance
Planning and Scheduling Solution in Process Industry, 201-227

Kimball R., Caserta, J,. (2004), The Data Warehouse ETL Toolkit: Practical Techniques for
Extracting, Cleaning, Conforming and Delivering Data, ISBN-13: 978-0764567575, Wiley

116
Langit L., (2008), Foundations of SQL Server 2005 Business Intelligence, ISBN-13: 978-
1590598344, Apress

Larson B., (2006), Delivering Business Intelligence with Microsoft SQL Server 2005, ISBN-
13: 978-0072260908, McGraw-Hill Osborne Media

Laursen G., Thorlund J., (2010), Business Analytics for Managers: Taking Business
Intelligence Beyond Reporting (Wiley and SAS Business Series), Wiley

Lefebvre D., (2000), Contribution à la modélisation des systèmes dynamiques à événements

discrets pour la commande et la surveillance, Habilitation à Diriger des Recherches,
Université de Franche Comté/ IUT Belfort – Montbéliard

Leţ Dorin, (2003), “Monitorizarea online a unei instalaţii voltaice”, Conferința CNSRE 2003

Lewis J. P., (2001), Project planning, scheduling and control: a hands-on guide to bringing
projects in on time on budget, 3rd ed. Toronto, McGraw-Hill

Looney C., (1988), Fuzzy Petri nets for rule-based Decision making, IEEE Trans. on Systems
Man and Cybernetics, vol. 18, N 1, pp 178-183

Martin J., Odell J, (1995), Object Oriented Methods, Prentice Hall 1995

Matheron J.P., (1987), Comprendre Merise, Ed.Eyrolles, Paris 1987

Margulescu D., Vaduva I., (1985), Analiza economico-financiara asistata de calculator, Ed. Tehnica

McConell S., (1993), A Practical Handbook of Software Construction, Microsoft Press 1993

Michael Lai, (2000), “UML”, Edition Dunod, Paris, 2000

Minca E., ŞTEFAN V., Brezeanu I., Racoceanu D., (2005), “Analyse de la surveillance floue
des systems de production” 6eme Congres International de genie industriel, 2005 Juin
7-10 Besancon, France, Sesssions C7 D2, Conference Proceedings

Morán F.G., (2008), „European Interoperability Strategy”,

http://ec.europa.eu/idabc/servlets/Doc?id=31154

Moss, L. (2003) Business Intelligence Roadmap: The Complete Project Lifecycle for Decision-
Support Applications, ISBN-13: 978-0201784206, Addison-Wesley Professional

Mulberry Technologies Inc., (2009): „Benefits of XML”,

http://www.mulberrytech.com/papers/HowAndWhyXML/slide009.html

Muller P. A., Gaertner N., (2000), “Modelisation objet avec UML”, Edition Eyrolles, Paris, 2000

Năstase Floarea, (1999), Arhitectura reţelelor de calculatoare, Editura Economica 1999

Năstase Pavel, (1999), Baze da date ACCESS 2000, Editura Teora 1999

Năstase Pavel, Nastase Floarea , (1998), Internet, Editura Economica 1998

Năstase Pavel, Mihai F., Cosăcescu L., Stanciu A., (2000), “Tehnologia bazelor de date Access
2000”, Editura Economică, 2000

117
Natchira F., et all, (2002), Towards a network of digital business ecosystems fostering the local
development, Bruxelles 2002, European Comission DG INFSO
http://www.digital-ecosystems.org/refs/2002_dbe_discussionpaper.pdf

Oprea C., Vaduva I., Ristea M., Neamtu H., (1995), Bazele contabilitatii, Editura Didactica si
Pedagogica, 1995

Oprea D., (1998), Modele – de la ciclul de viata al sistemelor la cel al obiectelor, Tribuna
Economica Nr. 51/52, 1998

Oprea Dumitru, (1999), “Analiza şi proiectarea sistemelor informaţionale economice”, Editura

Polirom, 1999

Orr Alan D., (2004), Advanced project management: a complete guide to the processes, models
and techniques, London, Kogan Page

Paredes J. (2009), The Multidimensional Data Modeling Toolkit: Making Your Business
Intelligence Applications Smart with Oracle OLAP, ISBN-13: 978-0981775302, OLAP
World Press
Pastravanu, O., Matchovschi, M. and Mahulea, C., (2002), Aplicații ale Retelelor Petri in
studierea sistemelor cu evenimente discrete, Editura Ghe. Asachi, 2002,
ISBN: 973-8292-86

Perkins J., Morgan B., (1997), “SQL fără profesor în 14 zile”, Editura Teora, 1997

Popa Ghe., Stefanescu A., Tamas I., (1996), SGBD FoxPro, Editura Cison, 1996

Pascal Roques, Frank Vallee, (2000), “UML en action”, Edition Eyrolles, Paris, 2000

Popovici D. M., Popovici I., M., (2000), “Tehnologia orientată spre obiecte”, Editura Teora, 2000

Popovici M.D., Popovici M.I., Rican J., (1998), “Proiectare şi implementare Software”, Teora, 1998

Quatrani Terry, (1999), “Visual modelling with Rational Rose 2000 and UML”, Edition
Addison Wesley 1999

Racoceanu, D., (2006), Contribution to the Production Systems Dynamic Monitoring using
Artificial Intelligence Techniques. Habilitation to Manage Researches, Control and
Computer Sciences, University of Franche-Comté, Besançon, France

Reding V., (2005), “i2010: The Europeran Commission’s new programme to boost
competitiveness in the ICT sector”, Prague, ianuarie 2005

Rigby W. H., Dalby T., (1995), “Computer Interfacing – A practical Aproach to Data Aquisition
and Control”, Prentice Hall, New Jersey 1995

Rizescu G., (2012), Pachete de programe contabile – Note de curs, Universitatea „Dunărea de
Jos”, Galați

Roşca I., Iliescu M., Zaharie D., Ştefănescu A., Macovei E., (1981), “Proiectarea sistemelor de
prelucrare automată a datelor contabile”, Editura Didactică şi Pedagogică, 1981

118
Rosca I. et all, (1993), Proiectarea sistemelor informatice financiar-contabile, Editura
Didactica si Pedagogica, 1993

Rumbauch James, (1997), “Modelisation et conception objet”, Edition Masson, 1997

Rusu A., (2007), Cercetari operationale, Iasi 2007

Russo M., Ferrari, A. şi Webb, C. (2009), Expert Cube Development with Microsoft SQL Server
2008 Analysis Services, ISBN-13: 978-1847197221, Packt Publishing

Shaofeng L., Meili J., (2011), Providing Efficient Decision Support for Green Operations
Management: An Integrated Perspective, www.IntechOpen.com

Stănescu M., Tamaş I., Năstase P., (1995), “Bazele Informaticii”, Eitura Cison, 1995

Surcel T., Mârşanu R., Răzvan B., Pocatilu P., Alecu F., (2005), “Tehnologii Web şi Baze de
date”, Editura Tribuna Economica, 2005

Stefan D., (2008): „Noile provocari ale tehnologiei si informatizarea administratiei publice din
perspectiva cetateanului”, Market Watch nr. 110, 2008, www.marketwatch.ro

ŞTEFAN V., (2001), “Proiectarea unui sistem informatic integrat cu baze de date relaţionale
pentru activitatea de comert si turism”, Lucrare de doctorat, A.S.E. București, 2001

ŞTEFAN V., (2006a), “Tehnologii Orientate Obiect pentru Baze de Date Relaționale”
Infomega Publishing House Bucharest, 2006, ISBN 973-7853-19-9

ŞTEFAN V., (2006b), “Proiectarea și Utilizarea Bazelor de Date – Aplicații Access” Infomega
Publishing House Bucharest, 2006, ISBN 973-7853-17-2

ŞTEFAN V., (2015a), “Proiectarea sistemelor informatice de gestiune”, Editura Bibliotheca

Târgoviște, 2015, ISBN 978-973-712-985-7

ŞTEFAN V., (2015b), “Proiectarea sistemelor informatice de gestiune – Aplicații”, Valahia

University Press, 2015, ISBN 978-606-603-128-8

ŞTEFAN V., (2011), Modelarea proceselor de business pentru asistarea deciziilor.

Particularități în industria software, conducător științific acad. prof. dr. ing. Florin Ghe.
Filip, 2001

ŞTEFAN V., (2000), “Tehnologia orientată pe obiecte şi integrarea Web”, Simpozion ASE,
Noiembrie 2000

ŞTEFAN V., (2014), WEB oriented entrepreneurship through business simulation online tools,
The 9th International Conference on Virtual Learning (ICVL 2014), 24-25 October,
ISSN 1844–8933, pg. 145, ISI Proceedings, accessed via Web of Science: CPCI

ŞTEFAN V., Duica M., Coman M., Radu V.,(2010), Enterprise Performance Management
through Business Intelligence Solution, Recent Advances in Business Administration
ICBA, WSEAS Press 2010, pp. 244, SCImago=0,039, ISSN: 1790-5109, ISBN: 978-
960-474-161-8

119
ŞTEFAN V., (2013), Learning toolkit in the Digital Agenda, The 8th International Conference
on Virtual Learning ICVL 2013, October 25-26, ISSN 1844 – 8933, pp. 47

ŞTEFAN V., Stănescu A., Ştefan A., Mouzakitis G., (2011), “Mobile tools for learning and
social education”, ISI Proceedings of the 7th eLSE Conference, UNAp University,
Bucharest, Romania, April 15-16, 2011

ŞTEFAN V., Ion Roceanu, Ioana Stanescu, Antoniu Stefan, (2010), “Innovative frameworks
for knowledge processing and retrieval”, 6th International Seminar Quality
Management in Higher Education, QMHE, Iasi, 8th -9th of July 2010

ŞTEFAN V., Andrina Granic, (2010), “Delivery of education and training frameworks through
mobile technologies”, Proceedings of 6th International Conference eLSE , April 15-16,
2010, ADL UNAp Carol I University, Bucharest, Editura Universitara ISSN 2066-
026X, pp. 39-47, CPCI

ŞTEFAN V., Suzana Ilie, Rodica ALBU, (2010), “Business strategy games – tools for learning and
development of entrepreneurial competencies”, Proceedings of 6th International Conference
eLSE 2010, April 15-16, UNAp University, Bucharest, Editura Universitara ISSN 2066-026X

ŞTEFAN V., V. Radu, (2016), Alternative Methods for Business Process Planning, Valahian
Journal of Economic Studies, Volume 7, Issue 2, ISSN (Online) 2067-9440, DOI:
https://doi.org/10.1515/vjes-2016-0011, October 2016

ŞTEFAN V., Antoniu Stefan, (2008), “Live services for citizens with live technologies”
International Conference “Web Information Systems and Technologies”, Funchal,
Madeira, Portugal 2008 May 4–7, INSTICC Press, Setubal, Portugal, pp. 53-56, ISBN:
978-989-8111-27-2

ŞTEFAN V., Valentin Radu, (2014), The e-Commerce tools and their use in the global market,
Valahian Journal of Economic Studies, VJES Volume 5(19) Issue 4/ 2014, BDI: RePEc,
Ebsco, Doaj, Cabell’s, ProQuest, Index Copernicus, ISSN 2067-9440

ŞTEFAN V., M. Manea, (2014), Assessing intellectual capital in the field of information
technology companies, Valahian Journal of Economic Studies, VJES 1/ 2014, BDI
Ebsco, RePEc, Cabell's, DOAJ, ProQuest, Index Copernicus, ISSN 2067-9440

ŞTEFAN V., (2013), La mobilité digitale comme solution pour l’efficacité de l’entreprise,
Revue Valaque d’Etudes Européenne RVEE Volume 4(18) Issue 4/ 2013, BDI: Doaj,
ProQuest, Index Copernicus, ISSN 2067 – 9459

ŞTEFAN V., (2012), The Use of 2D Codes in the Development of Mobile Applications with
Database, Valahian Journal of Economic Studies VJES Volume 3(17), Issue 2/2012,
BDI: Ebsco, RePEc, Cabell's, DOAJ, ProQuest, Index Copernicus, ISSN 2067 – 9440

ŞTEFAN V., Marius COMAN, (2010), Geospatial Data Exchange through Interoperability
between Public Administration Entities, The Valahian Journal of Economic Studies,
ISSN 2067 – 9440, Vol 1, Issue 3

ŞTEFAN V., LEŢ Dorin, (2006), „Modelare CASE pentru monitorizarea distribuţiei energiei
din surse neconvenţionale”, Revista Română de Informatică şi Automatică, ICI
Bucuresti 2006, ISSN 1841-4303

120
ŞTEFAN V., Ion Roceanu, Catalin Radu, Antoniu Ştefan, (2009), “Management of Knowledge
Based Systems in Desktop and Mobile Learning Environments”, The 4rd International
Conference on Virtual Learning – ICVL, Section: Technologies & Software Solutions,
Iasi, Romania, October 30 - November 1, 2009, ISSN 1844–8933

ŞTEFAN V., Savic D., (2010), Mobile Internet in Support of SEE Regional Development for
Social Changes, 5th International Conference of the School of Economics and Business
in Sarajevo, ICES 2010, „Economic Development Perspectives of SEE Region in the
Global Recession Context”, Octobre 14-15, 2010, ISBN 978-9958-25-015-6

ŞTEFAN V., Dumitru Stefan, (2010), “The impact of mobile computers and technologies for
the quality of life”, 5th International Conference Accounting and Management
Information Systems, AMIS 2010, 17-18 June 2010

ŞTEFAN V., Darko Savic, (2008), “Internet Development and Political Governance. Research
in Romania and BiH like eSEE Initiative Members”, ICES 2008 International
Conference of the School of Economics and Business in Sarajevo “Transitional
Challenges of EU Integration and Glogalization”, October 9-10, Sarajevo, ISBN 978-
9958-25-015-6

ŞTEFAN V., Stanescu I., (2008), “Expert Systems for Knowledge Transfer through Simulation
and e-Learning”, The 4th International Scientific Conference eLSE "eLearning and
Software for Education", April 17-18 2008, Bucharest University Press House, pp. 415-
424, ISBN 978-973-749-362-0

ŞTEFAN V., Fratila Camelia, Popescu Constanta, Radu Florin, (2007), “Software for citizen
relationships management” International Conference „Management Horizons”, Kaunas
Lithuania 2007 September 27-28, Vytauto Didziojo universitas „Taikomoji
ekonomika”, ISSN 182-7996

ŞTEFAN V., Minca Eugenia, Dragomir Otilia, Dragomir Florin, (2005), “Maintenance Model
for real-time process control”, International Symposium on Electrical Engineering
ISEE 2005 November 21-22, Bibliotheca Publishing House, ISBN 973-712-101-5

ŞTEFAN V., (2006c), „Serviciile Web -Portal pentru execuția bugetară”, Revista Tribuna
Economică 41, 42, București, ISSN 1018-0451

ŞTEFAN V., (2006d), „Standarde de Interoperabilitate Web”, Revista Tribuna Economică

38, 40, Bucharest, ISSN 1018-0451

ŞTEFAN V., (2013), Online CRM for Distributed Operational Software Products, The 2013
SCM 4 ECR International Conference, 31 May-1 Jun 2013, online Supply Chain
Management Journal, ISSN 2284 – 6492

ŞTEFAN V., Minca E., Dragomir O., Dragomir F., (2005), “Maintenance Model for real-time
process control”, International Symposium on Electrical Engineering ISEE 2005
November 21-22, Bibliotheca Publishing House, pp. 141-150, ISBN 973-712-101-5

121
ŞTEFAN V., Stanescu, I ., Roceanu, I., Minca, E., Stefan, A., (2010), Prospective Topography
of Mobile Learning Solutions, PROCEEDINGS OF THE 5TH INTERNATIONAL
CONFERENCE ON VIRTUAL LEARNING, ICVL 2010, Book Series: Virtual
learning-Virtual Reality. Model and Methodologies Technologies and Software
Solution, Pages: 311-317 Published: 2010, Accession Number:
WOS:000323685800044, OCT 29-31, 2010, Targu Mures, ROMANIA

ŞTEFAN V., (2007), “Software for virtual environment in economic sciences” International
Conference „Challenges of Contemporary Knowledge-Based Economy”, Alba Iulia
University, 2007 November 16-17, Annales Universitatis Apulensis, Oeconomica
Series, Volume II pp. 481- 488, ISSN 1454-9409;
http://www.oeconomica.uab.ro/index.php?p=papers&l=ro&volumul=920072

Steve JOBS, (2005), Steve Jobs' 2005 Stanford Commencement Address, at

https://www.youtube.com/watch?v=UF8uR6Z6KLc

Tardieu H., Rochfeld A., Colleti R, (1991), La methode Merise: Principes et outils, Paris 1991

Tamas I., Eden A., Nastase P., (1998), Bazele informaticii, Editura Sofitec 1998

Tamaş I., Popa Ghe., Berbec F., Vrâncianu M, Glăvan N., (2001), “SGBD Visual FoxPro”,
Editura Cison, Bucureşi, 2001

Troulet-Lambert, Odille, (2000), “UML et XML”, Edition Hermes, Paris, 2000

Udrică Mioara, (2002), “Modelare orientată obiect”, Ed. Cison, 2000

UML Consortium (2008), Unified Modeling Language - Frequently Asked Questions, retrived
2008, from UML Forum: http://www.uml-forum.com/FAQ.htm

Ursăcescu Minodora, (2002), “Sisteme Informatice”, Editura Economică, 2002

Vaduva Ilie., Stefanescu A., Popa Ghe., Florescu V., (1990), Limbaje de programare si banci
de date, Editura ASE, 1990

Văduva Ilie, Florescu V., Popa Ghe, (1992), “Autoinstruire în programare”, Ed. Tehnică, 1992

Zaharie D., Roşca I., (2002), “Proiectarea obiectuală a sistemelor informatice”, Editura Dual Tech

Zaharie D., Nastase P., (1998), Sisteme expert, Editura Stiinta & Tehnica, 1998

Zemouri R., Filip F., Minca, E., Racoceanu D, Noureddine Z., (2009), Boosting the
Performances of the Recurrent Neural Network by the Fuzzy Min-Max, Romanian
Journal of Information Science and Technology (ROMJIST), Vol. 12, No.1, pag 69-90,
ISSN 1453-8245, 2009, Romania

Zechner A., (2007): „eGovernment Guide Germany, by Fraunhofer”, IRB Verlag

Zweben M., Fox M.S. (1994), Intelligent Scheduling, San Francisco, Morgan Kaufman Publishers

*** Byte colectia 1996 – 1998

*** Dicţionar de calculatoare Ed. Teora, 2000
*** PC Report colectia 1998 – 2016
122
*** Rational Software Corporation, “The Rational Unified Process”, free CD, 1999-2000
*** Tribuna Economica colectia 1996 – 2016
*** Planul Naţional de Cercetare-Dezvoltare, Inovare, Normative 2006
*** National Texas Instruments: “Internet Developer Toolkit”, Reference Manual
*** SMA, “Sunny Boy Control Plus, Reference Manual”
*** SMA, “Sunny Data Control, User manual”
http://www.microsoft.com/BI/
http://www.wiley.com/college/tech/winqsb.htm
http://www-306.ibm.com/software/awdtools/rup
https://dexonline.ro/surse Dictionar enciclopedic 1993 - 2009
www.Eyrolles.com Editura Eyrolles Paris
www.Objectsbydesign.com
www.Rational.com UML Glossary, UML Notation Guide, Rational Rose 2000
www.softeam.fr CASE Objecteering
www.omg.org Object ManagementGroup
http://ezinearticles.com/
http://www.business-intelligence.ro/
http://www.marketwatch.ro
http://www.sap.com/romania/solutions/netweaver/businessintelligence/index.epx
http://sourceforge.net/projects/pentaho
http://www.solvitnetworks.com/
http://www.oracle.com
http://www.jaspersoft.com/
http://www.managenergy.net/index.html
http://www.europa.eu.int/comm/energy_transport/ livrevert/12/2001
http://www.opcom.ro
http://sunnyportal.com/
http://www.terrasgreen.com
www.ats.com.ro/indesen
http://www.digital-ecosystems.org
http://www.bsg-online.com/ , site Business Strategy Games

123
 ANEXA 1
FORMALISMUL GRAFIC DE REPREZENTARE A PRINCIPALELOR CONCEPTE
UML PRIN INTERMEDIUL DIAGRAMELOR

DIAGRAMA CLASELOR
Obiective: Reprezintă structura statică a sistemului. Conţine principalele clase
(entităţi, procese sau actori) şi asocierile dintre ele. Permite reprezentarea
ansamblului de informaţii formalizate, care fac obiectul unei definiri formale sau
de fond, gestionate de un domeniu.

Formalism

Principalele concepte

Nume Definiţie Observaţii

Nume clasă Identificatorul clasei

Atribut Informaţii elementare referitoare la clasă
Un atribut poate permite identificarea clasei
Fiecare atribut trebuie să apară o singură dată
Operaţie Functie îndeplinită de o clasă
Asociere Legatură între clase
Asociere Asociere ce pune în relaţie o clasa cu ea însăşi
reflexiva
Clasă asociere Asociere ce conţine atribute
Multiplicitate Numărul de instanţe ale asocierii
Agregare Tip de asociere ce pune în evidenţă o clasă
agregată şi o clasă agregatoare. Fiecare obiect
al clasei agregate este asociat la unul sau mai
multe obiecte ale clasei agregatoare
Generalizare/ Permite identificarea printre obiectele unei
Specializare clase (generică) a subansamblelor de obiecte
(clase specializate), având definiţii specifice
Polimorfism Posibilitatea unui acelaşi mesaj de a declanşa
prelucrări diferite în funcţie de obiectele
cărora li se adresează

124
 DIAGRAMA OBIECTELOR
Obiectiv
Pune în evidenţă legăturile între instanţele claselor. Obiectele, instanţe ale claselor
sunt legate prin instanţe ale asocierilor. Cu excepţia multiplicităţii, care este indicată
explicit, diagrama obiectelor utilizează aceleaşi concepte ca şi diagrama claselor.
Este utilizată în special pentru înţelegerea şi ilustrarea părţilor complexe ale
diagramei claselor.

Formalism

Calculator: Produs

1500 euros

Modelul clasei
IBM: Furnizor ilustrate
Produs
PU

Furnizor

Principalele concepte

Nume Definiţie Observaţii

Nume obiect Identificator obiect Numele obiectului este

întotdeauna subliniat
Nume atribut Numele informaţiilor
elementare ce descriu clasa

Operaţie Funcţia obiectului

Instanţa Pune în relaţie un obiect cu un

asocierii alt obiect

125
 DIAGRAMA CAZURILOR DE UTILIZARE
Obiectiv
Permite reprezentare cazurilor de utilizare identificate şi actorii asociaţi
fiecărui caz

Formalism

Nume relaţie Caz de

utilizare

ctor

Caz de utilizare
Descriere
Actori
• Început
• În desfăşurare
• Final
Reguli
Documente

Principalele concepte

Nume Definiţie Observaţii

Nume caz Identificator pentru cazul de

utilizare
Descriere Text general ce descrie cazul
Actori Locul în care actorii declanşeaza
cazul
Început Acţiune elementară cu care începe
cazul
În desfăşurare Acţiune elementară ce compune
conţinutul cazului
Final Acţiune elementară ce finalizează
cazul
Reguli Reguli de gestiune şi organizare
folosite
Documente Primite, create, utilizate

126
 DIAGRAMA DE SECVENŢĂ
Obiectiv
Este o variantă a diagramei de colaborare care permite mai uşor
vizualizarea secventţi de mesaje între obiecte printr-o parcurgere a
diagramei de sus în jos. Axa verticală reprezintă timpul iar axa orizontală
obiectele care colaborează. O linie verticală punctată, ataşată fiecăui
obiect reprezintă linia sa de viaţă.

Formalism
: Clasa Obiect

Mesaj

Principalele concepte
Nume Definiţie Observaţii

Nume obiect Valoare ce identifică obiectul sau numele

clasei din care face parte obiectul
Mesaj Mijloc de comunicare între obiecte

DIAGRAMA DE COLABORARE
Obiective
Pune în evidenţă interacţiunile dintre diferitele obiecte ale sistemului
studiat. Evidenţiază interacţiunile între obiecte, precizează contextul în care
un obiect evoluează şi mesajele care se schimbă, evidenţiind dependenţa
între actorii implicaţi în execuţia unui proces sau într-un caz de utilizare

Formalism

Princpalele concepte
Nume Definiţie Observaţii

Nume Valoare de identificare Numele obiectului este

obiect (instanţa sau numele clasei) subliniat
Mesaj Mijloc de comunicare între Poate fi reflexiv dacă obiectul
obiecte emitent şi obiectul receptor
aparţin aceleiaşi clase

127
 DIAGRAMA DE ACTIVITATE
Obiective
Variantă a diagramei stărilor – tranziţiilor în care stările sunt activităţi.
O diagramă de activitate este ataşată fiecărei clase, obţinându-se descrierea
semantică a desfăşurării proceselor.
Desfăşurarea prezentată se numeşte flux de control şi conţine condiţii ale
înlănţuirilor. Pot exista activităţi paralele pentru care sunt descrise condiţii
de sincronizare.
Un culoar de activitate descrie responsabilităţile, repartizând activităţile
între actori.

Formalism

Principalele concepte

Nume Definiţie Observaţii

Nume clasă Identificatorul clasei

Culoar de activitate Coloana reprezentând fiecare actor

ce joacă un rol în diagramă
Activitate Operaţiune cu durată

Stare iniţială Un obiect are obligatoriu o stare

iniţială şi numai una
Stare finală Un obiect poate avea mai multe stări
finale
Stare Situaţie de duarată în care se pot găsi
obiectele unei clase şi cărora li se
asociază reguli de gestiune şi
activităţi particulare

128
 DIAGRAMA STĂRILOR- TRANZIŢIILOR
Obiectiv
Punerea în evidenţă a înlănţuirii diferitelor stări ale unui obiect dintr-o clasă şi
evidenţierea constrângerilor care determină şi ordonanţează aceste stări

Formalism

Principalele concepte

Nume Definiţie Observaţii

Nume clasa Identificatorul clasei

Stare iniţială Un obiect are obligatoriu o stare

iniţială şi numai una
Stare finală Un obiect poate avea mai multe stări
finale
Stare Situaţie de duarată în care se pot găsi Obiectele unor anumite
obiectele unei clase şi cărora li se clase au decât o singură
asociază reguli de gestiune şi activităţi stare pe timpul întregii
particulare durate a existenţei lor

129
 DIAGRAMA COMPONENTELOR
Obiectiv
Descrie componentele fizice şi relaţiile dintre ele în mediul de exploatae.
Sunt vederi statice ale implementării sistemului care arată variantele de
realizare. Se utilizează pentru sistemele complexe.

Formalism

Principalele concepte

Nume Definiţie Observaţii

Nume Identifică o componentă (element fizic Exemplu: fişer

componentă ce reprezintă o parte implementată a de comenzi,
sistemului) script, tabela,
etc.
Modul O unitate de manipulare şi stocare a Exemplu: fişier
oricărui tip de element fizic din biblioteci
componenţa unei aplicaţii dinamice,
proceduri, etc.
Dependenţă Relaţii între componente care indică Săgeată cu linie
dependenţa unui element de punctată
implementare faţă de alt element de
implementare al altei componente.
Procese sau Componente care au propriul lor flux
thread-uri de control. Procesele au adrese de
memorie proprii şi nu pot conţine alte
procese

130
 DIAGRAMA DE AMPLASARE
Obiectiv
Arată modul de dispunere fizică a diferitelor elemente – noduri – care
intră în compunerea unui sistem şi repartizarea instanţelor
componentelor, procese şi obiecte care există sub forma acestor elemente.
Există sub două forme: specificare şi instanţă. Este un graf compus din
noduri interconectate prin legături de comunicaţie.

Formalism

Principalele concepte

Nume Definiţie Observaţii

Nume Identifică o componentă (element Exemplu: fişier de

component fizic ce reprezintă o parte comenzi, script,
a implementată a sistemului) tabela, etc.
Modul O unitate de manipulare şi stocare a Exemplu: fişier
oricărui tip de element fizic din biblioteci dinamice,
componenţa unei aplicaţii proceduri etc.
Dependenţ Relaţii între componente care Săgeată cu linie
e indică dependenţa unui element de punctată.
implementare faţă de alt element de
implementare al altei componente.
Procese Componente care au propriul lor
sau thread- flux de control. Procesele au adrese
uri de memorie proprii şi nu pot
conţine alte procese

131