UNIVERSITATEA “ŞTEFAN CEL MARE” DIN SUCEAVA

FACULTATEA DE INGINERIE ALIMENTARĂ

INGINERIA PRODUSELOR ALIMENTARE

-REFERAT-
AERUL UMED

Coordonator: Studenți:

SUCEAVA 2018
Aerul umed
Aerul este un amestec gazos constituit din 78.1% azot, 21% oxigen și 0,9% alte gaze,
cum ar fi argonul, dioxidul de carbon, etc. Acestea sunt proporțiile în care se găsesc
principalele într-un volum dat de aer uscat. Pe lângă componentele amintite, aerul atmosferic
conține și vapori de apă, particule solide, alte gaze apărute accidental, bacterii, etc.

Prin umiditate se înțelege conținutul aerului în vapori de apă. Cu cât cantitatea de

vapori de apă conținută de o anumită masă de aer aflată la o anumită temperatură este mai
mare, cu atât umiditatea aerului va fi mai mare. Pentru o anumită temperatură, cantitatea de
vapori de apă nu poate trece peste o anumită limita, care dacă este atinsă, aerul devine săturat
de vapori, și masă în exces a acestora se condensează. Limita de saturație crește cu
temperatura.

Temperatura, umiditatea și gradul de nocivitate sunt cele mai importante caracteristici

ale aerului mbiant, având influență directă asupra sănătății omului și asupra eficacității cu
care își desfășoară activitatea. Scopul instalațiilor de ventilație și climatizare este tocmai
realizarea unui mediu ambiant, confortabil în diverse încăperi. În principiu aceste instalații se
bazează pe circulația aerului în incinta: aerul proaspăt este introdus din exterior , preia
nocivitatile ( căldură, umiditate, gaz , praf, etc.) aflate în exces în încăpere, după care
este evacuat.

Aerul umed este un amestec format din aer uscat și vapori de apă, amestec în care
componenții nu reacționează chimic și sunt considerați gaze perfecte.

Aerul conține apă,în una sau mai multe stări, și anume : starea gasoasa (vapori) ,
starea lichidă (picături) , starea soloda (cristalizată sau amorfă/gheață.

În funcție de cantitatea de apă pe care o conține , aerul umed poate fi :

-nesaturat

-saturat

-suprasaturat

Principalii parametrii ce caracterizează aerul în tehnica ventilării și condiționării sunt :

temperatura ,umiditatea greutatea specifică , căldura specifică , entalpia .

Temperatura

Exista trei temperaturi care caracterizează aerul umed și anume :

Temperatura termometrului uscat – este temperatura indicată de orice termometru

precis , care nu este influiențat de radiații termice în timpul masurătorii.

Temperatura termometrului umed – este temperatura indicată de un termometru

obișnuit al cărui rezervor cu mercur este înfășurat în pânză inbibata cu apă ; ea este
temperatura de saturație adiabatică sau temperatura limitei de răcire al aerului .
 Temperatura punctului de rouă –este temperatura la care presiunea vaporilor din
aerul umed , avnd o anumită temperatura și un anumit conținut de umezeală , răcit izobar ,
devine egală cu presiunea lor de saturație ; ea reprezinata temperatura de la care începe
condensarea vaporilor de apă la răcirea izobară a aerului umed .

Metodă de măsurare:

Punctul de rouă se poate măsura cu precizie răcind o oglindă metalică pînă cînd
suprafața acesteia se aburește și măsurînd temperatura oglinzii. În dispozitivele comerciale în
general răcirea se face folosind elemente Peltier, starea aburită sau clară a oglinzii se
determină optic cu o diodă luminiscentă și o fotodiodă, iar temperatura se măsoară electronic.
Printr-o buclă de reacție inversă se poate face astfel încît temperatura oglinzii să urmărească
permanent temperatura punctului de rouă a atmosferei supravegheate.

Umiditatea

În tehica ventilării , vaporii de apă continuți în aerul atmosferic prezintă un interes

deosebit ,dearece cantitatea lor influențează foarte mult proprietățile fizice ale amestecului de
gaze . La o anumită temperatura și presiune barometrica , conținutul de vapori de apă într-un
kg de aer nu poate depăși o anumită limita ,care reprezintă cantitatea de vapori de apă ce
saturează aerul . La depășirea acestei limite , surplusul de vapori de apă trec în stare lichidă
(se condensează ) , formând ceață . Cu cât cantitatea de umiditate depăşeşte mai mult
valoarea corespunzătoare stării de saturaţie, cu atât ceaţa devine mai densă, datorită
numărului mai mare de picături în suspensie din a

Fig2. Carte poștală

Fig1. ceață

La presiune barometrică constantă , cantitatea de vapori de apă necesară săturării

aerului crește o dată cu creșterea temperaturii aerului . La temperatură constantă , cantitatea
de vapori ce saturează aerul scade cu creșterea presiunii barometrice .

Umiditatea aerului este caracterizată prin următoarele elemente principale :

conținutul de umiditate , umiditatea absolută și umiditatea relativă. Pentru definirea acestor
mărimi se definește mai întâi presiunea barometrică :
 Presiunea barometrică a aerului umed reprezintă suma presiunilor parțiale a aerului
uscat și a vaporilor de apă.

Presiunea aerului este condiționată de greutatea aerului atmosferic. Presiunea

atmosferică care are capacitatea de a echilibra o coloană de mercur cu înălțimea de 760 mm
la temperatura de 0 °C la nivelul mării și la latitudinea de 45° este considerată normală, egală
cu o atmosferă.
În aceste condiții atmosfera apasă pe 1 cm² de suprafață a pământului cu greutatea
unei mase de aproximativ 1 kg, mai exact de 1.033 g. La stațiile meteorologice se folosește ca
unitate de măsură a presiunii atmosferice milibarul (mb). Un milibar = 0,750 mm Hg (mm
coloană de mercur). O atmosfera (atm) = 1,033 Kg pe 1 cm² = 1,013 bar (b) = 760 mm Hg .
Un bar(b) = 1,019 Kg pe 1 cm² = 0,986 atmosfere (atm) = 750 mm Hg .
Pentru conversia presiunii exprimate în mm Hg în milibari, mărimea dată se
înmulțește cu 4/3 și viceversa, pentru convertirea milibarului în mm Hg, se înmulțește prima
mărime cu 3/4.
Din anul 1980 a fost introdusă o nouă unitate de măsurare a presiunii - pascalul (Pa).
Mărimea presiunii atmosferice de 750 mm Hg este egală cu 100.000 Pa.
Datele despre presiunea atmosferică sunt comunicate în hectopascali - de 100 de ori
mai mari decât Pa. Atunci 750 mm Hg = 1000 hPa. Pentru recalcularea presiunii atmosferice,
exprimate în mm Hg în hectopascali, este necesar a se înmulți mărimea dată cu 1,333.
Uneori presiunea atmosferică este exprimată în mmHg (presiunea exercitată de o
coloană de mercur cu înălțimea de 1 mm). Deoarece în această definiție intervine densitatea
mercurului – mărime a cărei valoare se putea modifica odată cu creșterea preciziei
mijloacelor de măsurare – prin convenție s-a stabilit că 760 mmHg = 1 atm (atmosferă fizică)
= 101325 Pa. Atmosfera fizică este considerată ca „presiune normală” în definirea multor
proprietăți fizico-chimice și corespunde aproximativ cu presiunea atmosferică la nivelul
mării.
Conținutul de umiditate – sau raportul de amesteac reprezintă greutatea în grame a
vaporilor de apă conținuți în aerul umed , raportată la un kg de aer uscat .

Există diverse dispozitive folosite pentru măsurarea umidității.

 Higrometrul este un instrument pentru măsurarea
umidității aerului. Principiul de funcționare a higrometrului
se bazează pe modificarea lungimii unui fir de păr în
funcție de umiditate.
 Psihrometrul este un dispozitiv folosit în meteorologie
pentru a masura conținutul de vapori de
apă din aer. Psihrometrul este alcătuit Fig.3
din două termometre: un termometru
uscat și altul umed, prevăzut cu un
ventilator. În functie de diferența de
temperatură dintre cele două termometre
și de presiunea atmosferică, umiditatea
se determină cu ajutorul diagramelor sau Fig.4
a tabelelor psihrometrice.
 Umiitatea absolută – sau concentrația vaporilor este greutatea în grame a vaporilor
de apă conținuți într-un metru cub de aer umed .

Umiditatea relativă – este raportul dintre umiditatea absolută a aerului umed și

umiditatea absolută la aceeași temperatura și la aceeași presiune barometrică .

De asemenea , cu aproximație, umiditatea relativă poate fi exprimată și prin raportul dintre

conținutul de umiditate din aerul umed și conținutul maxim de umiditate la saturație.

Umiditatea relativă poate varia între 0% și 100%.

Greutatea specifică

Aerul umed are o greutate specifică mai mică decât ceea a aerului uscat .

Căldură specifică

Pentru temperaturi sub 100°C , căldură specifică a aerulu uscat , la presiunea constantă ,poate
fi considerată : 0,24( kcal / kg°grd ).

De asemenea , căldură specifică a vaporilor de apă la presiune constantă se poate consideră

0,46 kcal /kg °grd .

Entalpia ( conținutul de căldură )

În cea ce privește entalpia , se definesc trei valori dinstincte ale acesteia și anume :

Entalpia specifică a aerului uscat este creșterea conținutului de căldură a unității de

masă de aer în transformarea acestuia de la temperatura de 0°C până la temperatura dată sub
presiune constanta .

Entalpia specifică a vaporilor de apă este creșterea conținutului de căldură a

unității de masă a vaporilor de apă săturați în transformarea acestora de la 0OC până la
temperatura dată sub presiune constantă .

Entalpia totală a aerului umed raportată la un kg de aer uscat rezultă din însumarea
algebrică a entalpiilor amestecului compus dintr-un kg de aer uscat și din X/1000kg de vapori
de apă .

Diagramă i-x pentru aerului umed

Calculele referitoare la variațiile de stare ale serului umed se efectuează cu diagramă i-x a
aerului umed . La o anumită presiune barometrică , de obicei 760 mm Hg , această diagramă
stabilește grafic relațiile dintre următorii 5 parametrii ai aerului umed : temperatura
termometrului uscat în °C , conținutul de umezeală , în g /kg de aer uscat , conținutul de
căldură , în kcal /kg de aer uscat , imiditatea relativă în % și presiunea parțială a vaporilor de
apă conținuți în aerul umed , în mm Hg .

Diagramă i-x este trasată în coordonate oblice . Pe axa absciselor sunt trecute
valorilor x iar pe axa ordonatelor ,valorile entalpiei și a aerului umed la aceeași presiune
barometrică .

Fig.5
Încălzirea aerului

Aerul de atare , încălzit cu suprafețe calde –uscate își mărește temperatura și entalpia ,
cantinutul sau de umiditate rămânând constant . În diagramă i-x , evoluția aerului încălzit se
reprezintă prin dreapta 1-2 după x = cst.

Răcirea aerului

Aerul poate fii răcit fie prin utilizarea unei baterii de răcire prin care circulă un fluid cu
temperatura scăzută fie prin trecerea lui prin camera de pulverizare a apei. De abicei , odată
cu răcirea aerului se obtinee și uscarea lui , adică reducerea conținutului de umezeală .
 Umidificarea adiabatica

Umidificarea adiabatica a aerului se obține prin recircularea apei pulverizate. în acest

proces , în cadrul schimbului de căldură și umezeală dintre apă și aer , căldura pentru
evaporarea apei este dată exclusiv de către aer și apoi este luată din nou de acesta o dată cu
vaporii de apă absorbiți sub formă de căldură latentă de vaporizare .

Procesul de umidificare adiabatică se duce până

la 90-95 %, pentru a se mari , peste limitele
economice , cantitatea de apă pulverizată.

Determinarea grafică a mărimilor de stare ale

aerului umed Unei stări a aerului umed îi
corespunde în diagramă h-x un anumit punct, iar
pentru determinarea acestuia, este suficientă
cunoaşterea valorilor a doi parametri de stare. De
exemplu starea A, pe diagramă alăturată, poate fi
Fig.6
determinată de temperatura t a aerului umed şi de
umiditatea relativă φ. Pentru această stare pot fi
citite valorile celorlalte mărimi de stare: h, x şi
pv (dacă pe diagramă este prevăzută construcţia pentru citirea presiunilor parţiale)

Pornind de la starea A, pot fi determinate grafic o serie de stări de saturaţie (φ=1),

reprezentative:

B(φ=1, h=hs, x=xs, pv=ps) starea de saturaţie la temperatura t, obţinută prin

umidificare izotermică

C(φ=1, t=tr , x=xA, ps=pv) starea de saturaţie la temperatura punctului de rouă tr,
obţinută prin răcire la umiditate constantă

D(φ=1, t=tu, h=hA, ps=psu) starea de saturaţie la temperatura termometrului umed tu,
obţinută prin umidificare adiabatică.

Transformări la conţinut constant de umiditate (x = constant)

Asemenea procese au loc în cazul încălzirii sau răcirii aerului umed, în contact direct
cu o suprafaţă uscată de schimb de căldură. În aceste condiţii are loc numai transfer termic,
iar umiditatea absolută rămâne constantă. Asemenea procese se întâlnesc în climatizare de
confort sau tehnologică.

Transformarea la temperatură constantă (t=constant)

Transformările izoterme se desfăşoară prin încălzire şi umidificare a aerului,

realizându-se în sensul creşterii umidităţii absolute x, conform reprezentării din figura
alăturată, prin injecţie de vapori de apă în aer. Aceste transformări pot fi întâlnite în procesele
de climatizare, dar utilizarea acestor transformări este foarte rară.

Transformarea la entalpie constantă (h=constant)

Acest proces corespunde umidificării adiabatice a aerului, utilizând o sursă de

umiditate având temperatura apei egală cu cea a termometrului umed. În tehnică asemenea
procese de umidificare adiabată se întâlnesc în condiţionarea aerului sau la uscarea unor
produse.

Amestecul a două cantităţi de aer cu stări diferite Amestecul a două, sau chiar mai
multe cantităţi, sau debite de aer, se întâlneşte în condiţionarea aerului, sau în unele procese
de ardere.

Fig.7 cameră de amestec pentru aer