Arhip Cristina, 301 A group, 07.03.

2018
O zi din viața lui Peter
(Povestire de Peter și Heidi Elliot)

Deobicei eu sunt primul care se trezește dimineața – fratele meu Daniel (care are 6 ani) poate
să stea în pat până la ora 7. Mama nu poate înțelege acest lucru, dar mie mi se pare evident că
anume așa începe ziua, deci, de ce să pierd începutul? După înviorarea de dimineața și o
pălăvrăgeală, noi coborâm în salon să vedem ce a mai rămas de noaptea trecută, deși mama este
înțeleaptă la acest capitol, și deobicei strânge tot ce ar putea părea interesant.
Frigiderul este întotdeana un loc destul de bun pentru a începe ziua, și orezul rece din budincă
pare mult mai gustos pentru micul dejun decât pentru budincă. De fapt, eu am gustat diverse bucate
la această oră, de la dovlecei umpluți reci și până la salam crud; unele din acestea nefiind
recomandate iar unele favorizând o mulțime de probleme. Cu toate acestea, eu întotdeauna pot să
îmi pregătesc micul dejun din cereale cu mult zahăr și puțin lapte. I-am pregătit și mamei dejunul
zilele trecute, dar nu i-au plăcut piperul și Oxos-ul pe care l-am adăugat. Luați aminte, nu arată
prea bine.
Ei bine, în momentul în care intrăm într-un joc bun, vine mama și ne spune că trebuie să
punem la loc toată vesela și să ne îmbrăcăm. Eu întotdeaun aleg singur cu ce să mă îmbrac, optând
mereu pentru blugi și un tricou. Nu mă simt deloc relaxat dacă port pantaloni clasici. Îmi place să
port o jachetă largă și o pălărie; pălăria mea veche de cowboy este puțin diformă, dar nu mă
deranjează, deorece se pare că îmi creează o dispoziție bună pentru toată ziua.
Este timpul să îl iau pe Daniel la școală. La moment îmi place la nebunie această călătorie,
deoarece am o bicicletă mică cu care ma duc până la școală și înapoi. Ei bine, eu nu chiar pedalez,
deoarece ambele pedale au căzut iar lanțul s-a rupt, astfel acum este mai mult ca o bicicletă-hobby.
Îmi folosesc picioarele pentru frânare și propulsie. Funcționează foarte bine, și mi-am dezvoltat
atât de bine echilibru, că acum pot să merg pe bicicleta mare a fratelui meu, dacă cineva mă ajută
să urc și să cobor.
Cât ajungem la școala lui Daniel, fac o cursă în jurul terenului de joacă și enervez câțiva
prieteni de a lui Daniel, înainte de a se auzi un fluierat, și apoi, deorece drumul spre casă este în
pantă și destul de plictisitor. Mama, deobicei mă ghiontește. După aceasta, eu deobicei merg la
joacă, sau vizitez un prieten de pe alee, a cărui frate are niște jucării superbe, lucru ce compensează
faptul că ea este o fată.
 Prânzul variază de la o zi la alta, deoarece sunt destul de delicat la mâncare. Îmi pare dificil
să stau liniștit și să mânânc tot prânzul, deaceea uneori mama îmi citește o carte, care face ora
mesei mult mai plăcută, și dacă povestea este foarte interesantă, eu chiar conștientizez, că trebuie
să mânânc unele bucate pe care nu credeam că le iubesc.
Presupun că felul în care eu îmi petrec ziua poate părea destul de obișnuit pentru unii oameni,
dar mie îmi place să nu pierd în zadar nici un minut, indiferent cu ce mă ocup. Fac orice lucru cu
entuziasm – fie că construiesc o rachetă din cuburi sau fac gimnastică pe pat sau pur și simplu
alunec pe balustradă, și am observat că oamenii mai mari decât mine nu simt nici măcar jumătate
din delelctarea pe care o simt eu, astfel afirm că eu am de gând să mă distrez cât de mult timp
posibil.
După-amiezile sunt imprevizibile. Într-o zi frumoasă ei a-și putea să merg la înot sau la o
plimbare în parc sau la cumpărături. Eu personal, sunt de părerea că a face cumpărături este
alegerea cea mai bună, în când cumpărăm și jucării. Mama mea se pare că pur și simplu nu înțelege
că am nevoie de toate jucăriile, în orice caz, pot să mă joc cu toate câte reușesc, până a avea
neplăceri cu consultantul. După aceasta, trec la dulciuri, și în general primesc una. Casa prietenilor
poate fi o sursă bună de distracție, cu toate că ei nu au nici un copil, poate fi un pic frustrant să nu
îți fie permis să atingi nimic. Din fericire, toți prietenii mamei au copii.
Totuși, cea mai bună desfătare, este vizita bonei. Ea petrece mult mai mult timp cu tine decât
părinții și face tot felul de lucruri acolo. Eu am pregătit niște prăjituri delicoase în bucutăria bonei,
și ea nici nu s-a băgat de seamă ce dezordine am făcut pe podea.
Desemenea îmi place să grădinăresc împreună cu ea. Ea este extrem de răbdătoare cu
eforturile mele neînsemnate. Astfel după-amiezele mele sunt diferite până la ora 3.30 când mergem
să îl luăm pe fratele meu de la școală. După-amiezile nu sunt atât de amuzante, dar eu fac unele
căutări de insecte în drum spre casă și adun fiecare băț și piatră interesantă pe care cred că o voi
folosi în mica mea grădină.
Ora de culcare este la fixată la 7.30, și dacă să fiu sincer, eu sunt aproape gata pe culcară
până atunci. După ce îmi îndeplinesc îndatoririle – să beau niște ceai – mă juc sau mă uit la
televizor ceva timp. Nu sunt dependent de telezivor, dar desenele animate care îmi plac și
programul meu televizat favorit este Tarzan. Când acesta apare la televizor, eu mă dezbrac până
la chiloți, și iau parte la poveste. (Sunt extrem de curajos.) După aceasta, merg într-o călătorie în
josul râului infestat de rechini când e timpul să fac baie, sau practic inotul în cadă, dar camera mea
este destul de restrânsă și mamei nu îi place cât de departe stropesc pereții cu apă. Astfel, când apa
devine destul de rece, eu accept cu greu să ies și să îmi îmbrac pijama. Nu îmi place să mă spăl pe
dinți, dar fac acest lucru.
Mama trebuie să îmi citească o carte când vine ora de culcare: îmi ia câteva minute să mă
joc în ultimul joc și să îmi aleg jucăria preferată înainte de a se stinge lumina. După toate, chiar și
în vise trebuie să mă lupt cu niște tigri destul de aprigi.