Baltagul

de Mihai Sadoveanu
-argumentare opera epica-

Mihail Sadoveanu este unul dintre cei mai mari povestitori ai literaturii noastre. Opera sa cuprinde mai mult
de o suta de volume cu o tematica diversa: istoria moldovei, natura, viata oraselor de provincie, dar si viata
satelor de munte. Mihail Sadoveanu este considerat in literatura noastra ca fiind ctitorul romanului istoric.
“Baltagul” a aparut in anul 1930 si se inscrie in tematica generala a operei lui Mihail Sadoveanu. Opera este
scrisa ca o replica la balada popular “Miorita”, careia ii da o continuare epica, asa cum dovedeste si mottoul
operei, un citat din balada: “stapane, stapane/ mai cheama s-un cane”. Intre balada “Miorita” si romanul
“Baltagul” exista si asemanari de continut: trei ciobani pleaca cu oile la pascut; doi ciobani il omoara pe al
treilea pentru a-i lua oile, in ambele opera aparand si imaginea cainelui credincios.
In privinta temei abordate in “Baltagul”, se pot distinge: o tema principal si o tema secundara. Tema
principal o constituie cautarea si pedepsirea ucigasilor unui boier, pedepsirea acestora fiind importanta
pentru restabilirea echilibrului intr-o lume arhaica. Tema secundara este descrierea monografica a unei lumi
arhaice, surprinsa intr-o perioada de tranzitie, la interferenta secolelor al XIX-lea si al XX-lea. Apare in
opera o lume arhaica in care incep sa patrunda treptat elemente ale civilizatiei modern: notarea in condica a
oilero, aparitia trenului, etc.
Fiind o opera literare scrisa in proza, in care autorul isi exprima indirect sentimentele prin
intermediul naratorului, al actiunii si al personajelor, “Baltagul” apartine genului epic.
Naratiunea la persoana a III-a aparine unui narator obiectiv, neutru si omniscient, dar aceasta este
completată deperspectiva personajului-reflector, Vi t o r i a d a r s i d e „vocea” marelui absent –
Nechifor Lipan, l a c a r e femeia face trimitere chiar din primele rânduri, de la legenda etniilor pe care
bărbatul obinuia să o spună în momente rirtualice precum„cumătrii si nunti.”
Titlul operei este simbolic. Baltagul este o arma purtata de ciobani, cu doua taisuri, care pot reprezenta
binele si raul. Baltagul apare in text ca o arma a crimei, dar si o arma a dreptatii, cu care criminalul este ucis
de fiul victimei. Dupa legea arhaica, a lumii muntenilor, fapta lui Gheorghita nu este considerata o razbunare
sau o crima, ci fapta sa este privita ca o justitie.
Din punct de vedere compozitional, actiunea se desfasoara urmarind un singur fir epic, concentrat in jurul a
trei nuclee epice: asteptarea lui Nechifor Lipan, care cuprinde asteptarea nelinistita a Vitoriei, semnele care
prevestesc moarte lui Nechifor, pregatirea de drum, sfatuirile cu protul, vrajitoarea si anuntarea autoritatilor.
Urmeaza cautarea, nucleu epic ce cuprinde drumul Vitoriei si al lui Gheorghita, gasirea cainelui si a trupului
lui Nechifor. Ultimul nucleu reprezinta actul justitiar care contine pregatirea inmormantarii, inmormantarea,
demascarea ucigasilor si pedepsirea lor.
Actiunea se desfasoare dupa toate momentele subiectului, in 16 capitole grupate in trei parti. Partea I,
capitolele 1-6, are un caracter expozitiv, de expunere, de prezentare a Vitoriei si a situatiei in care se afla, dar
si de prezentare a muntenilor. Partea a II-a, capitolele 7-13, are un caracter dinamic caci suprinde drumul
strabatut de Vitoria si Gheorghita pana la gasirea trupului lui Nechifor, iar partea a III-a, capitolele 14-16,
are un caracter dramatic caci cuprinde inmormantarea lui Nechifor si pedepsirea criminalilor: unul este ucis,
iar celalalt este inchis.
“Baltagul” are toate trasaturile genului caruia ii apartine. Este un text epic, cu o actiune construita pe baza
celor cinci momente ale subiectului.
Expozitiunea este mai ampla deoarece actiunea este mai complicata, petrecuta in locuri diferite, intr-un timp
indelungat si antrenand multe personaje. Personajul principal este Vitoria Lipan, prezentata de la inceput
torcand pe prispa casei din Magura Tarcaului, prilej pentru a se putea gandi in voie la intarzierea neasteptata
a lui Nechifor Lipan, plecat la Dorna la inceputul toamnei pentru a vinde oile.
Gandurile negre care o stapanesc de multa vreme, ca si cosmarurile in care Nechifor apare trecand o apa
neagra, cu spatele catre ea reprezinta intriga romanului. Barbatul ei a intarziat de mai multe ori, dar niciodata
peste 70 de zile. Se sfatuieste cu preotul, cu vrajitoarea satului, anunta autoritatile si pleaca, dupa 12 vineri
postite, in cautarea lui Nechifor, impreuna cu fiul ei, Gheorghita.
Desfasurarea actiunii este mai simpla decat in alte opera epice si pate fi impartita in patru mari momente:
pregatirile de plecare, reconstituirea drumului parcurs de Nechifor, descoperirea cadavrului si
inmormantarea crestineasca.
Descoperirea cadavrului reprezinta punctual culminant doar pentru cititor, deoarece in sufletul Vitoriei exista
inca de la inceput certitudinea ca sotul ei nu mai este printer cei vii. Vitoria nu se multumeste numai cu
inmormantarea sotului si, neincrezatoare in autoritati, se hataraste sa descopere singura criminalul.
Deznodamantul este amplu. Este organizata inmormantarea si Vitoria conduce cu abilitate discutia pan ace il
determina pe criminal sa-si recunoasca vina: “destul! Pentru o fapta, este numai o plata!” Cei doi ucigasi
sunt pedepsiti: unul este ucis, iar celalalt este inchis. Vitoria hotaraste sa se intoarca acasa sis a-si reia
treburile gospodaresti.
Ca in orice opera epica, intalnim in “Baltagul” mai multe personaje. Astfel, exista personaje principale
(Vitoria, Nechifor Lipan, Gheorghita), secundare (Minodora, preotul Daniil Milies, baba Maranda,
negustorul si hangiul David, ceilalti hangii si sotiile lor, Calistrat Bogza, Ilie Cutui s.a.) sau episodice (mos
Pricop, functionarii de la prefectura din Piatra, functionarul de la Dorna etc).

Indiferent de locul pe care il ocupa in opera, aceste personaje au o importanta deosebita in desfasurare
evenimentelor deoarece contribuie fiecare in felul sau la descoperirea adevarului, aduc lumina in
investigatiile pe care Vitoria le intreprinde.Vitoria este personajul principal al romanului, caci ea apare in
toate momentele subiectului. Personajul ei intruchipeaza o femeie simpla, de la tara, dar care sties a se
descurce in orice situatie, caci este o femeie inteligenta, curajoasa, care are multe abilitati. Vitoria este o
sotie fidela lui Nechifor si o mama buna pentru Minodora si Gheorghita.

Nechifor Lipan este personajul secundar, dar absent si reprezinta omul matur, gospodar si echilibrat care
reuseste datorita muncii lui sa intretina o familie. El este personajul absent, portretul lui fiind realizat
retrospective prin relatarile Vitoriei si ale celor care l-au cunoscut.
Gheorghita este si el un personaj secundar, un adolescent care parcurge un drum initiatic, al maturizarii, iar
Minodora este fiica Vitoriei, aflata la varsta maritisului.
Calistrat Bogza si Ilie Cutui sunt asasinii lui Nechifor. Ei intruchipeaza personajele cu caracter josnic,
dispusi sa savarseasca o crima in schimbul oilor.
Fiind o opera epica, modul de expunere predominant este naratiunea. Dialogul contribuie si el la
caracterizare indirecta a personajelor, iar descrierea este modul de expunere prin care se infatiseaza
trasaturile caracteristice ale personajelor, ale starilor sufletesti si ale fenomenelor naturii.
Avand toate aceste trasaturi, oferind o imagine ampla asupra vietii si avand un caracter moralizator, opera
“Baltagul” apartine genului epic.