1.

,,Variațiuni pe o temă dată” este un volum de poezii scris de Ana Blandiana și lansat, mai în-
tâi în anul 2018, iar apoi în anul 2021. Volumul a fost publicat în București, de către editura Hu-
manitas și are 122 de pagini. Este structurat în 59 de poezii, având-o ca redactor pe Adina Săucan.
Volumul este dedicat soțului ei, Romulus Rusan, care a murit cu un an înaintea publicării
cărții și care apare doar cu inițiala ,,R”. Tema principală, după cum spune însăși scriitoarea,
este ,,nedespărțirea prin moarte”.
Este, de asemenea, ,,cea mai metafizică” carte scrisă de Blandiana, despărțirea de ființele
dragi fiind o problemă cu care omenirea s-a luptat mereu și continua să se lupte și în ziua de azi.

2.

Deși sunt diferite din punct de vedere stilistic, cele 59 de poezii alcătuiesc un mare poem de
dragoste și revin mereu asupra temei, nedespărțirea prin moarte, devenind o declarație de dragoste
pentru o persoana foarte dragă autoarei, pe care a pierdut-o recent.
Iubirea pe care i-o poartă soțului este reflectată în fiecare poezie, adresându-i-se direct și
reprezentându-l simbolic prin imagini artistice. Lumea înconjurătoare îi amintește de momentele pe-
trecute împreună și fiecare amintire are ca rezultat o nouă poezie.
În poezia ,,Cad frunzele”, anotimpul de toamnă crează o legatură între viață și moarte: ,,Cad
frunzele/ Aprinzând universul/ cu aura lor mistuitoare/ De lumi paralele”. Căderea frunzelor îi am-
intește de toamna petrecută împreuna și ajunge să-l întrebe dacă exista anotimpuri și în lumea în
care se află el acum: ,,Sunt și la voi anotimpuri?”
În poezia ,,Fiecare gest al meu”, este prezentată conexiunea dintre cei doi, o legătură atât de
puternică, încât nici moarte nu o poate distruge. Astfel, în fiecare gest al ei îi simte îmbrățișarea și
prezența continuă alături de ea: ,,Fiecare gest al meu/ Este conturat de o dungă subțire/ De lumina”.
El este ca o lumină care îi ține de cald și care îi este alături în momentele dificile: ,,Ce ingenioasă
soluție ai găsit/ Să nu mă părăsești”.
Deși ființa iubita nu mai este alături de ea, acest lucru este acceptat ca un lucru natural. În
poezia ,,Exista o lege - legea Babinet- Mayer”, moartea este comparată cu mutarea fluviilor: ,,Cum
aș putea sa mă revolt ca nu te mai găsesc, când și fluviile se muta? …”. Aceasta comparație indica
faptul ca, desi despărțirea a umplut-o de durere, ea știe ca aceasta nu poate fi oprita.