SCHIŢA

Definiție : Schiţa este opera literară în proză de dimensiuni reduse, cu o acţiune simplă, care într -un stil concis
prezintă un singur eveniment (episod) semnificativ din viaţa unuia sau a mai multor personaje.
CARACTERISTICILE SCHIŢEI
 Este specie a genului epic în proză
 Conţine elemente specifice acestui gen (narator acţiune şi personaje)
 Naraţiunea este făcută la pers I (naratorul este participant la acţiune) sau a III a (naratorul este observator ştie şi vede
tot)
 Acţiunea este limitată la un singur episod
 Intriga este simplă
 Conţine toate momentele subiectului
 Are proporţii reduse
 Acţiunea este plasată într un spaţiu limitat
 Acţiunea lineară este desfăşurată pe un singur plan
 Participă un număr mic de personaje
 Personajul pricipal este schiţat
 Durata scurtă a acţiunii
 Faptele se succed dinamic fără alunecări spre amănunte
 Naraţiunea se îmbină cu dialogul şi descrierea

BASMUL POPULAR

Definiție : Basmul popular este creatia epica narativa populara in care intamplarile reale se impletesc cu cele fantastice,
fiind savarsite atat de personaje reale, cat si de cele cu puteri supranaturale, care reprezinta fortele binelui si fortele raului,
din a caror confruntare binele iese intotdeauna invingator.
Trasaturile basmului popular:
 prezenta cifrelor si a obiectelor magice
 evidentierea caracterului anonim( autor anonim), oral( transmis prin viu grai) si colectiv( la crearea se au
contribuit mai multe persoane) al basmului popular
 prezenta intamplarilor reale si a celor fantastice
 confruntarea dintre bine si rau
 victoria binelui
 formule narative tipice ale basmului popular ( initiale, mediane, finale)

PASTELUL

Definiție : Pastelul este o specie a genului liric, ce prezintă un tablou de natura, față de care autorul își exprimă
gândurile, ideile și sentimentele, în mod direct, prin intermediul eului liric și al mijloacelor de expresivitate artistică.
Trăsături :
 este un text cu caracter descriptiv ( descrie un peisaj de natura )
 tabloul descris generează emoții, gânduri și sentimente
 eul liric apare în ipostaza contemplatorului
 la nivel morfologic, predomină grupul nominal ( substantiv + adjectiv ), iar verbele conferă dinamism cadrului
prezentat
 expresivitatea textului este conferită de figurile de stil și de imagini artistice
 de obicei, tabloul este construit pe mai multe planuri, care alternează între ele ( cosmic, terestru, uman, acvatic
etc.

FABULA

Definiție : Fabula este o specie a genului epic , în versuri sau în proză , cu caracter moralizator, în care persoanajele sunt
animale , plante sau obiecte puse în situaţii omeneşti prin intermediu cărora autorul satirează vicii şi defecte cu scopul de
a le întrepta.
TRĂSĂTURI
-se foloseşte alegoria;
-la sfârşit este o morală;
-cuprinde o naraţiune propriu-zisă;
-are un conflict puternic urmat de un deznodământ imediat;
-acţiunea fabulei este redusă , prin urmare nu conţine toate momentele dubiectului;
-apar naraţiunea şi dialogul , cel din urmă având rolul de a dinamiza acţiunea , care astfel devine concisă;
-modul de expunere dominant este dialogul;
-descrierea are un rol secundar în prezentarea personajelor , de multe ori fiind inexistentă;
-morala are în fabulă cea mai mare importanţă;
-morala poate fi explicită sau implicită;
-morala explicită se află în text , aşezată fie la început , fie la sfârşitul naraţiunii , sub forma a câtorva versuri;
-morala implicită trebuie dedusă de către cititor din întâmplarea relatată.

NUVELA

Definiție : Nuvela este o specie a genului epic în proză, cu un singur fir narativ, urmărind un conflict unic, concentrat.
Personajele nu sunt numeroase, fiind caracterizate succint, în funcție de contribuția lor la desfășurarea acțiunii.
Nuvela prezintă fapte într-un singur conflict, cu o intrigă riguros construită, accentul fiind pus mai mult pe definirea
personajului decât pe acțiune. Este o narațiune în proză, mai scurtă decât un roman și mai lungă decât o povestire.
Conține de obicei puține personaje care sunt însă construite pe câteva linii principale. Ea are o narațiune ceva mai
concentrată, personaje mai puține, drama mai puțin complicată decât la un roman
Caracteristicile nuvelei
– cuprinde cel mai adesea fapte verosimile
– cuprinde un singur conflict
– prezintă o intrigă riguros construită
– pune accentul mai mult pe personaj decât pe acţiune
– tendinţă spre obiectivitate
– faţă de povestire, nuvela păstrează o legătură mai puternică cu realitatea
– personajele sunt caracterizate în funcţie de rolul şi importanţa lor în conturarea acţiunii, cu accent pe surprinderea
datelor esenţiale ale personajului principal, descris prin observaţie şi analiză
– timpul şi spaţiul sunt limitate, dar mult mai ample decât în schiţă.

DOINA POPULARĂ

Definiție : Folclorul reprezintă o componentă fundamentală a culturii unui popor fiind prima sa formă de manifestare
artistică. Una dintre speciile reprezentative este doina, creație lirică, în versuri, prin intermediul căreia este transmisă o
gamă variată de sentimente puternice, în mod direct și discret, cu ajutorul eului liric.

Trăsături :
 are caracter anonim, autorul fiind necunoscut
 are caracter colectiv și oral, fiind transmisă prin viu grai, din cele mai vechi timpuri
 are caracter sincretic, întrucât este însoțită de obicei de acompaniament muzical
 se deschide cu o formula tipică, ce se poate relua pe parcursul textului ( de ex. : ” foaie verde măr rotat ”)
 cuprinde motive literare folclorice, precum : comuniunea om-natură ; motivul codrului ; motivul haiducului, al
dorului
 elementele prozodice contribuie la crearea muzicalității ; ritmul este trohic, rima, de obicei, împerecheată sau
monorimă și măsura versurilor de 7-8 silabe
 la nivelul structurii, apare simetria compozițională, ca rezultat al paralelismului sintactic
 oralitatea textului este redată de : vocative, interogații și exclamații retorice, începutul unor versuri cu conjuncția ”
să / și ”
 în funcție de sentimentele dominante, doinele se clasifică în : doine de haiducie, de cătănie, de dragoste, de dor, de
jale, de înstrăinare, de noroc etc.