CONSTANTIN CEL MAREre,

Ca împărat,Constantin a pus în aplicare numeroase reforme administrative,

financiare, sociale și militare, pentru a întări imperiul. Guvernul a fost restructurat, iar puterea
militară a fost separată de cea civilă. O nouă monedă de aur, solidus, a fost introdusă pentru a
evita inflația și avea să devină standardul monetar pentru banii care au circulat în Europa și
Bizanț, timp de 30 de ani.
Armata romană a fost reorganizată, astfel încât includea atât unități mobile, cât și
unități de garnizoană, pentru a putea asigura paza punctelor strategice din interiorul
imperiului, dar și de a răspunde amenințărilor de la granițe. Constantin a purtat bătălii cu
triburile barbare de la frontiere: francii, germanicii, goții, sarmații, recâștigând dominația
romană asupra unor teritorii abandonate de predecesorii săi.
A construit o nouă reședință imperială la Bizanț și a redenumit orașul
Constantinopole( azi, Istanbul), după propriul său nume. Așezarea va deveni capitala
întregului imperiu pentru mai bine de 1.000 de ani, iar partea estică a imperiului de mai târziu
va purta numele de Imperiul Bizantin
Asocierea sa cu doctrina creștină a început în timpul luptei pentru dominația
asupra părții vestice a imperiului. Constantin urma să îl înfrunte pe colegul său de tron,
Maxentius, în bătălia de la podul Mulvian de peste râul Tibru. Anul era 312, iar din relatările
istoricilor Lactantius și Eusebius de Caesareea reiese că, înaintea marii confruntări,
Constantin a visat monograma lui Isus Christosarzând pe cer și purtând mesajul ”In hoc
signo vinces”, adică, ”Sub acest semn, vei învinge”. Monograma lui Cristos, ortografiată din
literele XP suprapuse, este un simbol creștin timpuriu, alcătuit din primele două litere grecești
ale numelui Χριστός (Hristos). Simbolul mai este azi denumit și crucea constantiniană.
Constantin a învins, conform previziunilor, și acesta a fost unul din motivele puternice care i-
au trezit încrederea și admirația față de credința creștină.
Constantin, ajuns conducător al întregului imperiu, a participat la Conciliul de la
Niceea, din 325, prima întâlnire a bisericilor creștine. El spera să poată media controversele
dintre opiniile episcopilor, unii afirmând că Isus nu este egal cu Dumnezeu Tatăl, alții
susținând că, dimpotrivă, sunt unul și același. Conciliul de la Niceea a stabilit egalitatea dintre
Dumnezeu Tatăl și Fiul și a redactat o declarație universală de credință, cu care au fost de
acord toți cei prezenți, în afară de doi episcopi, care au fost, ulterior, exilați. Conciliul a
condamnat practica preoților de a da bani cu împrumut și a încercat, fără succes, să
stabilească o dată fixă pentru sărbătorirea Paștelui.