PROTEZAREA TEMPORARĂ REPARATORIE

A CÂMPULUI MORFOGENETIC UMAN

Michael SZELLNER *

Abstract:
The human being – as well as all living creatures – is immersed within a highly
organized field: HMGF - the Human Morpho-Genetic Field, known as „aura” in the ancient
oriental sciences. When injured or sick, the HMGF also reflects the injuries or weaknesses. It
is possible to aid and compensate the electro-magnetic components of the HMGF, either by
natural or by artificial means – a HMGF prosthetics. Either way, the prosthetics should only
aid the self repairing or should only support the integrity of the HMGF during diseases or
crisis situations and should not be abused. 20th century science pioneers developed several
ways to prosthetics of HMGF; understanding and using them consciously offers new
approaches to human activities support.

I. Premise: anatomia subtilă şi biocâmpurile umane

1. Câmpul morfogenetic uman

Ţesuturile „fizice” (de natură materială masivă) ale organismului uman

viu sunt „scufundate” într-un câmp intens organizat denumit „corp eteric” în
terapiile complementare moderne (denumire preluată din antroposofia lui Rudolf
Steiner, din tratatele Ayurveda ale Indiei antice şi din „Yoga Sutra” a lui
Patanjali din India medievală), ori CMGU „câmp morfo-genetic uman” inferior
în accepţiunea biologului britanic Rupert Sheldrake (inspirat de Jagadish Ch.
Bose, biolog şi fizician indian din epoca victoriană).
Componenta sa electromagnetică este structurată de linii de câmp
electrice şi magnetice, care au o componentă statică şi componente suprapuse
oscilante, dinamice.
Acest câmp morfogenetic constituie ghidul de unde pe baza căruia se
propagă substanţele chimice ionizate (electrovalente), de-a lungul liniilor de
câmp, respectiv prin fenomene de difuzie pe straturile echipotenţiale ale acestui
câmp, reflectate în anatomia fizică şi subtilă a organismului:
- substanţele nutritive
- toxinele
- hormonii
- enzimele
 Fig.1.: Jagadish Chandra BOSE; Rudolf STEINER; Rupert SHELDRAKE

2. Unde cerebrale în sistemul nervos

Procesele de admisie - evacuare şi cele de ansamblare - dezansamblare

macromoleculară depind de frecvenţele proprii (de rezonanţă) ale celulelor şi
organelelor celulare, dar desigur suprapuse pe cele ale ţesuturilor – mai ales cele
musculare (la muşchii netezi şi cei striaţi) ale organismului. Sistemul nervos
vegetativ-simpatic are menirea de a stimula şi de a menţine aceste pulsaţii ale
câmpului morfogenetic, prin emisia şi resorbţia de neurotransmiţători. Sistemul
parasimpatic are menirea de a controla şi de a regla aceste procese oscilante.
Aceste procese oscilatorii complexe prezintă vobulaţii (bătăi) cu frecvenţe
între 4,5 – 7 Hz (unde cerebrale „theta”), caracteristice ordonării şi refacerii
ţesuturilor „obosite” – cu accent pe metabolism (generarea sau descompunerea
de macromolecule – lipide şi proteine, din hidrocarburi).
Având dimensiuni mai mari şi densităţi mai mari decât cele ale
macromoleculelor specifice vieţii, organelele şi celulele întregi se formează prin
diviziune celulară şi citogeneză la frecvenţe proprii de rezonanţă mai coborâte,
caracterizate de către activitatea neuronală „delta”, între 1,5 – 4,5 Hz.
Observaţiile clinice şi cele experimentale controlate arată că în jur de 4,3 Hz
(depinde de individ, de rasă, sex, vârstă, mediu) activitatea neuronală de tip
„delta/theta” este cea mai favorabilă creşterii, refacerii sau dezvoltării
ţesuturilor.
Când organismul suferă de grave disfuncţii (în urma unor traume,
intoxicări sau a unor deteriorări invazive), acesta nu este în măsură să-şi menţină
un nivel optim al câmpului morfogenetic. Până la remedierea capacităţii de
generare şi menţinere autonomă a câmpului morfogenetic, atât în regimul delta
(pentru nivelul celular şi tisular) cât şi în cel theta (pentru substanţele bioactive
macromoleculare), se poate aduce un aport extern de câmpuri oscilante, care să
protezeze vremelnic deficienţa spectrală energetică morfogenetică. Astfel,
organismului i se oferă un sprijin extern asimilabil intern, care îi permite
acestuia să îşi refacă componentele vitale afectate şi apoi să-şi reia funcţia vitală
de autoregenerare.
 Fig.2.: reprezentare aura interna şi externă; comparaţie unde cerebrale filtrate

3. Rezonanţa, antrenarea şi spectrul sistemelor oscilante

Principiul care permite exercitarea acestei protezări este rezonanţa.

Fenomenul rezonanţei este un transfer energetic între două câmpuri oscilante
cuplate: unul este excitatorul – sursa transferului, celălalt este rezonatorul –
receptorul energiei transferate. Excitatorul (cel activ) îşi impune întotdeauna
propriul mod de oscilare asupra rezonatorului (cel pasiv), care însă preia în mod
optim transferul energetic atunci când i se transmite pe propria-i frecvenţă de
oscilaţie independentă (când i se vorbeşte pe limba lui, atunci înţelege cel mai
bine). Această frecvenţă proprie rezonatorului se numeşte „frecvenţă de
rezonanţă” iar cuplarea excitatorului cu rezonatorul cât şi sincronizarea celui din
urmă cu primul se cheamă „antrenare” (entrainment – lb. engleză).
Cercetătorul american de origine cehă Itzhak Bentov a studiat amănunţit
acest fenomen, în perioada deceniilor 1960’ – 1980’. Cum fiecare rezonator
implică pe lângă frecvenţa „proprie” dominantă şi multipli şi submultipli întregi
sau raţionali ai acesteia, formând „spectrul” rezonatorului, rezultă de aici că
sistemele rezonante pot avea (şi de regulă au) sincronicizări chiar şi pe frecvenţe
cu ordine de mărime inferioare şi superioare – denumite „armonice”. De
exemplu, pe baza studiului armonicelor inferioare, Bentov a remarcat că
ceasurile din aceeaşi gospodărie (casă, apartament, birou) tind să bată şi să ticăie
simultan, chiar dacă iniţial, când au fost aduse în „comunitate”, aveu mersurile
diferite. Persoane fără relaţii de rudenie, dar de vârste apropiate, tind să aibă
voci cu timbru şi dicţie asemănătoare, dacă trăiesc în aceeaşi gospodărie.
Albinele din acelaşi stup se recunosc după bâzâitul similar, dar tot ele disting
intruşii din alţi stupi după semnătura spectrală, chiar dacă au constituţie similară.
Diferenţele spectrale ale unor câmpuri de intensităţi şi frecvenţe apropiate,
dar uşor diferite, vor genera oscilaţii cu frecvenţe intermediare şi cu amplitudini
variabile periodic la rândul lor: „vobulaţii” sau „bătăi”. Asimetriile uşoare dintre
extremele anatomiei sistemului nervos generează vobulaţiile regimului electric
al acestuia, efecte detectabile drept unde EEG şi EKG. Cu alte cuvinte asimetria
îşi auto-crează câmpul oscilant necesar „armonizării”, echilibrării
componentelor sale aflate în „antrenare”. Asimetria este calea spre simetrie iar
simetria este ţelul firesc, natural al tutror entităţilor în evoluţia lor.

II. Protezarea câmpului morfogenetic

1. Ritualul „magic” al susţinerii CMGU

Practica protezării câmpului morfogenetic optim „theta-delta” este

cunoscută din timpuri imemoriabile şi este folosită cu mult succes începând cu
culturile din societăţile tribale. Şamanii siberieni, vracii „medicine-man” nord-
americani şi sudamericani, „vrăjitorii” populaţiilor băştinaşe din Polinezia şi
Australia, druizii celţi şi tămăduitorii nordici, dar şi clericii tămăduitori creştini
– atât ortodocşi cât şi catolici – folosesc diverse instrumente de generare
temporară a frecvenţelor vindecătoare, pentru a le suprapune peste câmpurile
morfogenetice ale oamenilor cu sănătatea deteriorată.
Câteva exemple semnificative:
- călugării din mănăstirile tibetane folosesc clopotele „rotative” pentru a
pregăti ritualurile sacre tămăduitoare;
- călugării şi călugăriţele creştine practică cântecele rituale bizantine sau
gregoriene interpretate cu titlu de rugăciune, în cor, astfel că suprapunerea
vocilor generează un câmp acustic intens, tămăduitor al sufletului şi al
afecţiunilor trupeşti;
- buhaiul folosit în mediul rural din România la colindatul de anul nou este
un instrument arhaic, a cărui intonare simbolizează şi „vindecarea anului
vechi”, astfel încât să „renască anul nou” - un ritual tămăduitor al
anotimpurilor;
- efecte asemănătore au tulnicele şi buciumurile din comunităţile moţeşti
din Ardeal sau cele ale răzeşilor din Moldova;
- aborigenii australieni „izgonesc demonii bolii” cu instrumentul lor de
suflat sacru „didjeridoo”, dar folosesc şi bârâitoarea – un bumerang legat
de o sfoară şi rotit în jurul capului, până produce un zumzet caracteristic;
- vracii mexicani şi amazonieni ingeră decocturi concentrate de plante
toxice, pentru a-şi induce stări de transă, prin antrenarea biocâmpurilor
proprii cu spectrele caracteristice ale „ghizilor spirituali” –
neutransmiţătorii şi enzimele specifice plantelor tămăduitoare, stare în
care operează transformările terapeutice;
- şamanii siberieni şi indienii americani folosesc incantaţii în timpul
ritualurilor de vindecare, peste care suprapun clinchete de zurgălăi sau
maracase;
 - „ghicitoarele” contemporane, aparţinând în cele mai multe cazuri etniei
rrome (provenind din comunităţi itinerante, cu puternice influenţe de
gintă, eliberate din robie doar cu câteva generaţii în urmă) profesează
descântece şi invocă entităţi ale naturii cu structură de câmp, în timpul
ritualurilor de „ghicire” sau „legare / dezlegare” de farmece; etc.

2. Tămăduitorii practică stimularea câmpului morfogenetic

Multe terapii complementare au incluse componente de protezare

deliberată sau indirectă a câmpului morfogenetic în tehnicilor utilizate pentru
tămăduire: terapiile cu „punerea mâinilor” cum ar fi reiki, tehnica radiantă,
atingerea terapeutică sau bioenergoterapia induc de fapt în stratul eteric al
beneficiarului semnăturile spectrale ale câmpului terapeutului şi astfel „repară”
semnăturile de câmp deteriorate ale pacientului.
De aceea se impune ca terapeutul să fie în cea mai bună stare de sănătate
atunci când intervine în tămăduirea pacientului, sau cel puţin să fie mai sănătos
decât acesta, întrucât altfel îi induce „semnale” deteriorate suplimentare şi riscă
să preia vobulaţiile distorsionate din câmpul bolnavului. Tehnicile de protecţie şi
reîncărcare au menirea de a întări capacităţile defensive ale terapeuţilor.

3. Animalele folosesc instinctiv suportul biocâmpurilor

În lumea animală se poate observa un fenomen asemănător: puii de

mamifere nou născuţi sunt ţinuţi de mamele lor în imediata apropiere a trupului
acestora, uneori agăţaţi de mamă (maimuţe – primate şi lemurieni, urşi, pisici,
câini, etc., ba chiar mai intens marsupialele precum koala sau cangurii).
Astfel, mama nu îi oferă puiului doar căldură şi hrană (prin alăptare) ci şi
un câmp extern de susţinere a câmpurilor proprii morfogenetice încă fragile ale
puilor, până când aceştia devin capabili să-şi autoîntreţină câmpurile.
Nici la om nu este altfel, pruncii simţindu-se cel mai bine şi în siguranţă în
braţele mamei. Ba mai mult, orice „bubă” – durere, supărare, rană (adică abateri
ale câmpului morfogenetic al copilului) trece aproape imediat sub mângâierile
mamei (care repară în câmp deteriorările corpului eteric al copilului).

Fig.3.: Maimuţă aurie cu pui; Koala cu pui; Cangur cu pui în marsupiu; Mamă cu copil
 III. Susţinerea câmpului morfogenetic uman – puterea grupului

1. Grupurile animale folosesc amplificarea câmpurilor morfogenetice

Animalele de turmă sau de haită se folosesc din plin de proprietăţile de

susţinere şi amplificare a câmpurilor morfogenetice, derivate din proprietăţile
undelor suprapuse, prin care interacţionează câmpurile. Astfel, în savana
africană, turmele imense de antilope gnu se întrepătrund cu grupurile de zebre,
întrucât masele imense de animale de specii asemănătoare oferă protecţie
împotriva prădătorilor. Acestea la rândul lor vânează tot în grupuri. Pentru a
observa asemenea fenomene este suficient să urmărim filmele documentare de
pe televiziunile de popularizare a ştiinţei.
De altminteri, civilizaţia umană a preluat mai mult sau mai puţin conştient
aceste cunoştinţe, cu aplicaţii sociale, economice sau militare – puterea grupului.
Încă din antichitate armatele grecilor s-au impus prin dezvoltarea tacticilor în
formaţie de „falanx”. Găsim exemple asemănătoare pe parcursul întregii istorii a
umanităţii, până chiar în secolele XX şi XXI: la civilizaţiile tribale (amerindieni
nordamericani sau partide de vânătoare zulu). De altminteri, chiar tacticile
militare ale forţelor de menţinere a ordinii publice gen SWAT (poliţie,
jandarmerie) folosesc din plin puterea de grup – prin amplificarea CMGU.

Fig.4.: turme de antilope gnu versus haite de lei

Fig.5.: formaţiune falanx grecească

 Fig.6.: grupuri tribale – amerindieni Oglalla - SUA; războinici Zulu – Africa de Sud

Fig.7.: puterea de grup destructivă – huligani la meciuri de fotbal şi

Fig.8.: puterea de grup – formaţiune SWAT de menţinere a ordinii publice

V. Aplicaţii tehnice ale protezării corpurilor subtile

1. Pionierii proteticii CMGU din anii 1960

În ultimele decenii au apărut şi metode moderne de a proteza câmpurile

morfogenetice perturbate ale bolnavilor sau ale persoanelor la care boala încă nu
a erupt, dar care se află în stare de slăbire a sănătăţii, prin stimularea spectrelor
activităţii cerebrale.
De exemplu în anii 1960’-1970’ cercetătorul şi întreprinzătorul american
Robert Allan Monroe a elaborat o tehnică, folosită şi astăzi de mai mulţi
producători de aparatură terapeutică radionică: modificarea deliberată cu 4,3 Hz
a frecvenţelor de bază ale semnalelor stâng şi drept din înregistrările
stereofonice, binaurale; o altă variantă folseşte frecvenţa „creativităţii” din
regimul neuronal - cerebral „alfa”, de circa 10,5 Hz.
De câţiva ani, producători din România fabrică şi comercializează deja
echipamente denumite generic „spiriduş” (acronim derivat din ELF – Extreme
Low Frequency) sau „stimulatori cerebrali”, pentru că susţin din umbră
sănătatea, fiind purtate de către beneficiar pe lângă corp – drept pandantiv sau
breloc.
Fig.9.: Robert A. MONROE; Itzhak BENTOV;
două grafice ale aparatului HemiSync de Monroe: aplicarea aparatului şi efectele scontate

2. Avantajele şi dezavantajele stimulatorilor artificiali ai CMGU

Aceste aparate prezintă numeroase avantaje dar sunt însoţite şi de anumite

riscuri, determinate de faptul că sunt nişte dispozitive artificiale care intervin în
procesele vitale naturale ale unei fiinţe vii. În primul rând trebuie reţinut că
asemenea aparate sunt nişte dispozitive tehnice care doar simulează într-o
măsură mai mare sau mai mică spectrul câmpului morfogenetic uman biologic,
viu, dar care deocamdată nu pot substitui pe durată lungă şi satisfăcător
fenomenele vitale naturale. Ele sunt şi rămân proteze ale câmpului morfogenetic
uman – cu aceeaşi însemnătate ca şi protezele bionice: ajutor în situaţii de criză.
Ca atare se recomandă utilizarea lor numai în scopul intervenţiei de
urgenţă, asemănător cum se folosesc aparatele respiratorii în ambulanţele
salvării sau în secţiile de terapie intensivă din spitale. Orice abuz sau folosinţă
prelungită nesăbuită slăbeşte prin substituire programele de regenerare ale
pacienţilor, în loc să le ajute şi astfel pot produce dependenţă. Când se încearcă
apoi decuplarea forţată de asemenea dispozitive se manifestă fenomene de sevraj
ale pacienţilor, adică câmpul morfogenetic propriu este forţat brusc să-şi reia
activitatea sub condiţii de şoc, asta după ce perioade îndelungate de timp a fost
împiedicat să-şi exercite atribuţiile şi astfel a fost împins spre atrofiere.

V. Concluzii şi recomandări

1. Recomandări

Concluzia care derivă din aceste consideraţii este că orice e prea mult,
strică. Pe de altă parte utilizarea competentă, în cunoştinţă de cauză a tehnicii de
protezare a câmpului morfogenetic uman este o tehnică viabilă, puţin
costisitoare şi eficientă, recomandată în situaţiile de intervenţie terapeutică de
urgenţă şi intensivă. Însă omul însăşi rămâne deocamdată cea mai simplă, cea
mai naturală şi cea mai eficientă sursă de câmp morfogenetic de sprijin, în
folosul sănătăţii.
Activităţile colective în formaţiuni de lucru, terapiile psihologice de grup,
tehnicile de medicină alternativă, terapiile complementare cum ar fi
bioenergoterapia, meditaţia dirijată şi cea colectivă reprezintă cele mai
accesibile metode de tămăduire prin suportul exterior colectiv sau individual al
corpurilor subtile energetice ale suferinzilor – generatoare de pace, sănătate,
fericire şi lumină lăuntrică.

2. Sugestii pentru aplicaţii practice

Se recomandă verificarea practică calitativă şi demonstrativă a „puterii

grupului” la amplificarea CMGU colectiv, respectiv a influenţei benefice a
câmpului morfogenetic uman asupra indivizilor, în ateliere de lucru.

Resurse:

Fotografii: Toate fotografiile utilizate aparţin de domeniul public.

Surse: Wikipedia, Goetheanum Dornach – Elveţia, University of Perth – Australia, Bose
Institute – India, Monroe Institute – SUA), Freie Enzyklopedie Physik www.physik.de, Freie
Enzyklopedie Biologie www.biologie.de .

Bibliografie selectivă:

o Colectiv de autori; „Fizică” – manual pentru clasa VIII, IX, X, XI, Editura Didactică şi
Pedagogică 1978 -1997
o Colectiv de autori; „Biologie” – manual pentru clasa VIII, IX, X, XI, Editura Didactică şi
Pedagogică 1978 -1997
o Aczel, Otto; Erdei, Margareta; colaboratori; „Mecanică fizică” – editura Universităţii
Timişoara, 1978 & reeditări
o Guja, Cornelia; colaboratori; „Aurele corpurilor”, Editura enciclopedică, Bucureşti, 1993;
reeditare Polirom, Iaşi, 1999-2000
o Brennan, Barbara Ann; „Mâini tămăduitoare”, HungaLibri, Oradea, 1996-1998, vol.1 şi 2
o Seracu, Dan; „Autocontrol pentru avansaţi”, Editura Safire, Bucureşti, 1993; reeditări
„Autocontrol”, mai multe edituri
o Joachim Berendt; „Nada Brahma – Die Welt ist Klang”; Editura Insel Verlag, Frankfurt
a.M. 1983, Rowohlt 2004
o De Vries, Jan; „Vindecarea în secolul XXI”; Editura Semne, Sibiu şi Bucureşti, 2003
o Compendiile Conferinţelor Internaţionale de Terapii Complementare ANATECOR, Arad,
1996 – 2007
o Colecţia „Interzone” a editurii Teora, volumele 1 – 34... / © 1996 – 2005 ...
o Albu, Rodica, „Terapii Complementare – glosar terminologic”, Editura Performantica,
Iaşi, 2005
o *** (colectiv de autori), „Introducere în masajul sinergetic”, Editura Genessa, Craiova,
2004
o Enciclopedii electronice: www.wikipedia.org, www.britannica.com, www.esoterik.de
o ... şi altele ...

© 2006 Michael Szellner, Arad; © 2008 versiune revizuită şi completată

Notă:
* Autorul: Michael SZELLNER: Fizician, lector ANATECOR – Asociaţia Naţională de
Terapii Complementare din România, Arad, Cordonator direcţia de cercetare; Terapeut în
terapii complementare.