Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Miltiade Stanciu
ISBN
MILTIADE STANCIU
INTRODUCERE ………………………………………………………………………………………..
Unitatea de învăŃare 1
Economia mondială – parte componentă a ştiinŃei economice. Economiile
naŃionale în circuitul economiei mondiale
1.1. Introducere
1.2. Obiectivele şi competenŃele unităŃii de învăŃare
1.3. ConŃinutul unităŃii de învăŃare
1.3.1. Economia mondială ca parte a ştiinŃei economice
1.3.2. TendinŃe şi perspective ale economiei mondiale
1.4. Îndrumar pentru autoverificare
Unitatea de învăŃare 2
De la ordinea economică mondială la decalajele economice internaŃionale
2.1. Introducere
2.2. Obiectivele şi competenŃele unităŃii de învăŃare
2.3. ConŃinutul unităŃii de învăŃare:
2.3.1. Ordinea economică mondială. O viziune de ansamblu
2.3.2. Dezvoltarea economică ca premisă a succesului naŃional
2.4. Îndrumar pentru autoverificare
Unitatea de învăŃare 3
Problemele globale ale economiei mondiale
3.1. Introducere
3.2. Obiectivele şi competenŃele unităŃii de învăŃare
3.3. ConŃinutul unităŃii de învăŃare:
3.3.1. Clasificarea principalelor probleme globale
3.3.2. Teorii şi modele de abordare a problemelor globale
3.4. Îndrumar pentru autoverificare
Unitatea de învăŃare 4
Globalizarea în cadrul economiei mondiale
4.1. Introducere
4.2. Obiectivele şi competenŃele unităŃii de învăŃare
4.3. ConŃinutul unităŃii de învăŃare
4.3.1. Originea şi evoluŃia conceptului de globalizare
4.3.2. Teorii ale globalizării în contextul economiei internaŃionale
4.4. Îndrumar pentru autoverificare
5
Unitatea de învăŃare 5
Resursele naturale şi implicarea omului în epuizarea acestora
5.1. Introducere
5.2. Obiectivele şi competenŃele unităŃii de învăŃare
5.3. ConŃinutul unităŃii de învăŃare
5.3.1. Principalele resurse naturale mondiale
5.3.2. EcuaŃia resurse dezvoltare economică
5.4. Îndrumar pentru autoverificare
Unitatea de învăŃare 6
PopulaŃia globului, accelerator sau frână în calea dezvoltării?
6.1. Introducere
6.2. Obiectivele şi competenŃele unităŃii de învăŃare
6.3. ConŃinutul unităŃii de învăŃare
6.3.1. EvoluŃia populaŃiei mondiale
6.3.2. Schimbări cantitative şi calitative în structura populaŃiei
6.4. Îndrumar pentru autoverificare
Unitatea de învăŃare 7
Agricultura mondială şi problema alimentaŃiei globale
7.1. Introducere
7.2. Obiectivele şi competenŃele unităŃii de învăŃare
7.3. ConŃinutul unităŃii de învăŃare
7.3.1. FuncŃiile agriculturii în noul context al globalizării
7.3.2. Structura producŃiei agricole mondiale
7.4. Îndrumar pentru autoverificare
Unitatea de învăŃare 8
Sănătatea mondială ca obiectiv economic
8.1. Introducere
8.2. Obiectivele şi competenŃele unităŃii de învăŃare
8.3. ConŃinutul unităŃii de învăŃare
8.3.1. Sănătatea umană ca bun economic
8.3.2. De ce sănătatea umană mondială este o problemă globală?
8.4. Îndrumar pentru autoverificare
Unitatea de învăŃare 9
Industria globală şi rolul ei pe plan internaŃional
9.1. Introducere
9.2. Obiectivele şi competenŃele unităŃii de învăŃare
9.3. ConŃinutul unităŃii de învăŃare
9.3.1. Radiografia industriei mondiale
9.3.2. Modificări în structura industriei mondiale
9.4. Îndrumar pentru autoverificare
Unitatea de învăŃare 10
InstituŃii mondiale şi cadrul instituŃional global. CorporaŃiile
transnaŃionale şi rolul lor în dezvoltarea economiei mondiale
10.1. Introducere
10.2. Obiectivele şi competenŃele unităŃii de învăŃare
10.3. ConŃinutul unităŃii de învăŃare
10.3.1. OrganizaŃia internaŃională
10.3.2. Tipologia organizaŃiilor internaŃionale
10.4. Îndrumar pentru autoverificare
Unitatea de învăŃare 11
Integrarea economică ca formă de progres economic şi social
11.1. Introducere
11.2. Obiectivele şi competenŃele unităŃii de învăŃare
11.3. ConŃinutul unităŃii de învăŃare
11.3.1. Integrarea economică ca proces
11.3.2. Teorii privind integrarea economică
11.4. Îndrumar pentru autoverificare
7
INTRODUCERE
Omenirea, ca specie umană înzestrată cu inteligenŃă creatoare a dat dovadă şi va avea nevoie de o
adaptabilitate continuă dublată de o inovativitate crescută, în imaginarea de soluŃii pentru depăşirea problemelor
complexe cu care s-a confruntat pe parcursul istoriei. Şi economia, în general, economia mondială în special, a fost
nevoită să evolueze de la simplu la complex, parcurgând diverse şi diferite etape, aflându-se astăzi într-o postură
deloc plăcută, şi anume să poată răspunde pozitiv la problemele cu care se confruntă, şi nu am în vedere numai cele
ale actualei crize economico-financiare mondiale.
Plecând de la aceste realităŃi, dar fără a mă opri doar la ele, prezentul curs, Probleme globale ale
economiei mondiale se adresează publicului larg, dar în special studenŃilor de la Facultatea de Marketing şi
Afaceri Economice InternaŃionale din cadrul UniversităŃii Spiru Haret, care studiază această disciplină în anul II
universitar, pentru a înŃelege problemele globale din cadrul economiei mondiale, într-o manieră amplă,
multidimensională.
Omul-student care îşi propune să descifreze şi să explice complexitatea problemelor existente în cadrul
economiei mondiale, trebuie să le analizeze, studieze şi înŃeleagă într-un anumit context istoric, economic, politic,
social, cultural etc. care se schimbă cu repeziciune şi care trebuie să fie integrat într-o realitate mai mare care se
află, la rândul ei, într-o continuă schimbare şi transformare, totul trebuind să fie înŃeles plecând de la principiul
întregilor-integraŃi. Astfel, necesitatea de a înŃelege şi explica contextele schimbătoare în care operează economia
mondială trebuie să-l conducă pe cititor la a-şi formula mereu diferite întrebări şi să caute răspunsuri la acestea.
Omul responsabil de viitorul său, al familiei din care face parte, al instituŃiei în care îşi desfăşoară
activitatea precum şi al comunităŃii din care face parte integrantă aflat în armonie cu mediul natural trebuie să
caute necontenit şi să se apropie din ce în ce mai mult de adevăr. Mai mult decât atât, trebuie să caute dincolo de
buchiile acestui curs care are, în mod evident, un caracter limitat la ce s-a întâmplat ieri, chiar dacă deschide şi
“porŃi spre mâine” prin anumite ipoteze şi teorii formulate. Ispita de a căuta necontenit spre descoperirea de noi şi
noi pardigme, modele, teorii etc. am credinŃa că îi va călăuzi întotdeauna pe adevăraŃii pasionaŃi ai economiei
mondiale.
Etapa istorică în care ne aflăm vine să întărească nevoia de cunoaştere, în special prin folosirea
responsabilă a acesteia, în contextul unei lumi tot mai interconectată şi interdependentă. Orice s-ar întâmpla fie în
domeniul economic, social ori politic mondial, credinŃa într-o competiŃie corectă şi echitabilă trebuie să se
regăsească nu numai pe hârtie. Normalitatea unei lumi economice mondiale responsabile atât de trecut cât mai
ales, de viitor corespunde şi viziunii autorului.
DirecŃiile de acŃiune provenite din zona binelului social îndreptate spre toŃi oamenii planetei sper că va
caracteriza secolul în care am intrat, bazate pe principiul câştig-câştig pentru toate părŃile implicate. Iată, aşadar
leitmotivul acestui curs: credinŃa în folosirea responsabilă a cunoaşterii în scopul generării de prosperitate,
fericire, sănătate etc. pentru toŃi cetăŃenii planetei Pământ, chiar şi sub spectrul gravelor probleme cu care se
confruntă specia umană, şi implicit, economia mondială. Am speranŃa că şi studenŃii mei vor contribui, într-o
măsură mai mare sau mai mică la atingerea acestui Ńel.
Las la îndemâna acestora fructificarea cunoştiinŃelor prezentate în manual, pe care trebuie să le
considere, aşa cum şi este, doar un prim pas necesar pentru cunoaşterea realităŃilor şi problemelor economiei
mondiale şi să nu se sfiiască să mai adauge un al doilea, al treilea sau al ...n lea pas potrivit preocupărilor şi
gradului diferit al fiecăruia de înŃelegere şi interpretare a întregului intitulat economie mondială.
Obiectivele cursului
Cursul Probleme globale ale economiei mondiale îşi propune drept obiectiv principal să prezinte
studenŃilor în economie, “o radiografie” a economiei mondiale cu accent pe principalele fenomene şi
procesele cu care aceasta se confruntă, pe care le-am numit, probleme globale, în scopul înŃelegerii într-
un mod ştiinŃific corect realitatea mondială, într-un context aflat într-o continuă schimbare sub multiple
influenŃe care se regăsesc la intersecŃia mai multor civilizaŃii şi culturi. Studentul va avea, astfel, o
imagine clară a principalelor problemele cu care se confruntă economia mondială şi care se pot
răsfrânge, într-o măsură mai mare sau mai mică asupra propriei persoane, într-un context mai larg al
fenomenului globalizătii.
ÎnŃelegerea faptului că, de fapt, economia mondială este un organism viu care evoluează într-o
strânsă corelaŃie atât cu omul, ca fiinŃă cât şi cu mediul înconjurător, ori cu instituŃiile care stabilesc
regulile unui joc în cadrul căruia se desfăşoară activitatea economică mondială este un alt obiectiv al
prezentului curs.
CompetenŃe conferite
După parcurgerea acestui curs, studentul va avea cunoştinŃe şi abilitaŃi privind:
– înŃelegerea principalelor fenomene şi proceselor care influenŃează economia mondială;
– identificarea căilor de rezolvare a problemelor globale ale economiei mondiale;
– formarea unui comportament proactiv sănătos al viitorilor manageri ai organizaŃiilor modern
care să ştie să reacŃioneze la provocările politice, economico-sociale, culturale, religioase etc.
mondiale cu care se vor confrunta;
Structura cursului
Cursul este compus din 11 unităŃi de învăŃare:
Unitatea de învăŃare 1. Economia mondială – parte componentă a ştiinŃei economice.
Economiile naŃionale în circuitul economiei mondiale (2 ore)
Unitatea de învăŃare 2. De la ordinea economică mondială la decalajele economice
internaŃionale (2 ore)
Unitatea de învăŃare 3. Problemele globale ale economiei mondiale (2 ore)
Unitatea de învăŃare 4. Globalizarea în cadrul economiei mondiale (2 ore)
Unitatea de învăŃare 5. Resursele naturale şi implicarea omului în epuizarea acestora
(2 ore)
Unitatea de învăŃare 6. PopulaŃia globului, accelerator sau frână în calea dezvoltării?
(2 ore)
Unitatea de învăŃare 7. Agricultura mondială şi problema alimentaŃiei globale (2 ore)
Unitatea de învăŃare 8. Sănătatea mondială ca obiectiv economic (2 ore)
Unitatea de învăŃare 9. Industria globală şi rolul ei pe plan internaŃional (2 ore)
Unitatea de învăŃare 10. InstituŃii mondiale şi cadrul instituŃional global. CorporaŃiile
transnaŃionale şi rolul lor în dezvoltarea economiei mondiale
(2 ore)
Unitatea de învăŃare 11. Integrarea economică ca formă de progres economic şi social
(2 ore)
Bibliografie obligatorie:
1. Bari I., Tratat de economie globală, Ed. Economică, Bucureşti, 2010.
2. Moisuc C., Pistol L., Gurgu E., Economie InternaŃională. Probleme globale ale economiei
mondiale, Editura FundaŃiei „România de Mâine”, Bucureşti, 2005.
3. Capra, F., Conexiuni ascunse. Integrarea dimensiunilor biologice, cognitive şi sociale într-o
ştiinŃă a durabilităŃii, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2004.
4. Stiglitz, J.E., Mecanismele globalizării, Ed. Polirom, Iaşi, 2008.
5. Brown L, Lumea pe marginea prăpastiei. Cum să prevenim colapsul ecologic şi economic, Ed.
Tehnică, Bucureşti, 2011.
Metoda de evaluare:
Examenul final se susŃine sub formă electronică, pe bază de grile, Ńinându-se cont de activitatea
şi evaluarea pe parcurs la seminar/proiect a studentului.
Unitatea de învăŃare 1
Economia mondială – parte componentă a ştiinŃei economice. Economiile
naŃionale în circuitul economiei mondiale
Cuprins
1.1. Introducere
1.2. Obiectivele şi competenŃele unităŃii de învăŃare
1.3. ConŃinutul unităŃii de învăŃare
1.3.1. Economia mondială ca parte a ştiinŃei economice
1.3.2. TendinŃe şi perspective ale economiei mondiale
1.4. Îndrumar pentru autoverificare
1.1. Introducere
1
Conform estimărilor Băncii Mondiale, aproximativ 1,5 miliarde persoane de pe Glob trăiesc cu, sau mai puŃin de 2 USD/zi.
2
Machlup, M., International Monetary Economics, Allen, London, 1969; Urider, D., A., Introduction to International Economics, Richard Irvin,
Homewood,1965.
3
Vezi în acest sens operele lui Nancy, G., Alampiev, M., Cekasov, N.A. sau Bogomolov, O., T.
4
Vezi Marin, G., Elemente pentru un sistem categorial al economiei mondiale, în revista ViaŃa Economică nr.30/1968.
5
A se vedea Timbergen, I., Restructurarea ordinii internaŃionale, Ed. Politică, Bucureşti,1978.
13
Economiile
OrganizaŃiile
naŃionale SocietăŃile
economice
transnaŃi onale
internaŃi onale
economic mondial).
Din punctul de vedere al economiei mondiale, studiul economiilor
naŃionale are în vedere principalele caracteristici ale acestora precum şi
interacŃiunile dintre ele dar şi cu alte componente ale economiei mondiale.
Între economiile naŃionale şi economia mondială există relaŃii de
interdependenŃă, ele funcŃionând într-o realitate în care se întrepătrund, se
dezvoltă şi de multe ori, se condiŃionează reciproc.
Economia naŃională a unei Ńări poate fi împărŃită în trei mari sectoare de
activitate:
a. sectorul primar, care cuprinde agricultura, silvicultura, pescuitul şi industria
extractivă;
b. sectorul secundar, ce include ramurile prelucrătoare ale industriei şi
construcŃiile;
c. sectorul terŃiar, care înglobează transporturile şi telecomunicaŃiile, comerŃul,
turismul, finanŃele şi alte servicii.
Se conturează în ultimul timp un al patrulea sector, şi anume cel cuaternar
(al materiei cenuşii), cercetării ştiinŃifice şi dezvoltării tehnologice.
În toate aceste sectoare se derulează o serie de activităŃi interdependente ce
contribuie la dezvoltarea economiei naŃionale în ansamblu, şi care are anumite
caracteristici definitorii:
1. existenŃa unei pieŃe interne unde se comercializează diverse produse cu preŃuri
diferite, iar pentru produsele identice comercializate se practică preŃuri apropiate,
2. existenŃa şi practicarea pe teritoriul naŃional a aceloraşi politici economice
respectiv a unor reglementări economice uniforme,
3. folosirea unor obstacole naŃionale în relaŃiile economice cu alte economii şi
lipsa lor în interiorul spaŃiului naŃional,
4. o infrastructură şi un aparat de producŃie care asigură legături între diferitele
regiuni economice din cadrul aceluiaşi stat,
5. utilizarea unei monede naŃionale ca mijloc de plată, calcul, schimb şi rezervă
pentru agenŃii economici care interacŃionează pe acelaşi teritoriu naŃional.
Sigur că, caracteristicile definitorii ale economiei naŃionale se modifică
funcŃie de etapele istorice pe care le parcurge aceasta.
Din perspectivă mondoeconomică caracteristicile cele mai importante
după care se analizează economiile naŃionale sunt: nivelul dezvoltării economice,
mecanismul economic, potenŃialul economiei naŃionale, nivelul de deschidere
externă, structura sectorială şi pe ramuri a economiei etc.
Bibliografie obligatorie
Bari, I., Economie mondială, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997.
Bal Ana (coord.), Economie mondială, Ed ASE, Bucureşti, 2006.
Capra, F., Momentul adevărului. ŞtiinŃă, societate şi noua cultură, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2004.
CreŃoiu, G., Cornescu, V., Bucur, I., Economie politică, Casa de editură şi pres㔪ansa” SRL,
Bucureşti, 1993.
Galbraith, J.K., Societatea perfectă. La ordinea zilei: binele omului, Ed. Eurosong&book, Bucureşti,
1997.
Georgescu-Roegen, N., Legea entropiei şi procesul economic, Ed. Politică, Bucureşti, 1979.
Heilbroner, R., Filozofii lucrurilor pământeşti, Ed. Humanitas, Bucureşti,1994.
Moisuc, C. Pistol, L., Gurgu, E., Economie internaŃională I. Probleme globale ale economiei
mondiale, Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.
Unitatea de învăŃare 2
De la ordinea economică mondială la decalajele economice internaŃionale
Cuprins
2.1. Introducere
2.2. Obiectivele şi competenŃele unităŃii de învăŃare
2.3. ConŃinutul unităŃii de învăŃare:
2.3.1. Ordinea economică mondială. O viziune de ansamblu
2.3.2. Dezvoltarea economică ca premisă a succesului naŃional
2.3.3. Subdezvoltarea economică, o realitate a lumii contemporane,
2.4. Îndrumar pentru autoverificare
2.1. Introducere
11
Kebabdjian, G., apud Bal (coord.), Idem, pp.499-500.
12
Vezi în acest sens şi Stubbs R., Underhill, Geoffrey R.D., Political Economy and the Changing Global Order, Oxford University Press, 2006.
- Rolul din ce în ce mai important pe scena internaŃională pe
care îl ocupă Ńările cu economii emergente mai cunoscut şi sub
acronimul BRIC format din Brazilia, FederaŃia Rusă, India şi China.
- Grupul cel mai numeros al statelor în curs de dezvoltare care
au de partea lor două atuuri principale: teritoriul şi populaŃia.
În acest context este interesant de urmărit reconfigurarea
raporturilor de putere în viitor mai ales prin intrarea Chinei, Indiei şi
Braziliei în jocul global al puterii şi prin prisma atuurilor pe care le
posedă aceste Ńări atât individual cât şi, în special, ca forŃă colectivă.
Evident ordinea economică mondială presupune şi implică,
deopotrivă, un echilibru fără de care economia mondială s-ar
confrunta permanent cu crize sau alte perturbări ale sistemului
economiei mondiale. Ca principiu de susŃinere a echilibrului se poate
vorbi de o diviziune mondială a muncii echilibrată pentru a se realiza
echilibrul producŃiei, circulaŃiei şi repartiŃiei pe plan mondial13.
BineînŃeles, echilibrul este relativ şi dinamic, dar are şi o anumită
stare ideală, deoarece în realitate se atinge foarte greu. Pe de altă
parte, situaŃia actuală din lume caracterizată de imense decalaje între
statele bogate şi sărace, subdezvoltare, sărăcie, foamete etc. ridică
problema regândirii actualei ordini economice mondiale.
Sigur că această schimbare de paradigmă trebuie să Ńină cont,
pe lângă realităŃile susmenŃionate şi de elementele componente ale
ordinii economice mondiale14, precum:
- situaŃia economiilor naŃionale analizată în planul relaŃiilor
economice internaŃionale şi caracterizată prin prisma
interdependenŃelor dar şi a relaŃiilor de cauzalitate ce decurg de aici,
care reflectă şi propagă problemele existente într-un stat spre alte
state şi, implicit determină gradul de stabilitate al economiei
mondiale în ansamblu,
- mecanismele relaŃiilor economice internaŃionale care se
modifică şi adaptează concomitent cu evoluŃia şi structura economiei
mondiale dar şi, în raport de progresul socio-economic. Astfel,
mecanismul financiar mondial, mecanismul formării preŃurilor la
nivel mondial, mecanismele comerciale etc., se adaptează continuu
prin schimbare la necesităŃile existente în cadrul dinamic al
economiei mondiale,
- modelele şi tipurile de diviziune mondială a muncii care s-au
diversificat, specializat şi au evoluat împreună cu ordinea economică
mondială care la rândul ei, se afla în strânsă legătură cu parcursul
economiei mondiale,
- cadrul instituŃional aflat în concordanŃă atât cu structura
economiei mondiale cât şi cu celelalte elemente ale ordinii mondiale.
Este lesne de observat că instituŃiile internaŃionale au evoluat în timp,
în prezent existând multiple organizaŃii internaŃionale care fac parte
dintr-un sistem mai complex cu caracter economic, politic, militar,
ştiinŃific, cultural etc. Remarcăm însă că unele dintre aceste
organizaŃii au rămas “încremenite în proiect” necesitând schimbări
interne profunde actuale cu timpurile şi provocările pe care le trăim.
- cadrul socio-cultural mondial care poate acŃiona atât ca factor
favorizant, dar şi ca factor de frânare a dezvoltării economiilor
naŃionale precum şi a economiei mondiale în ansamblu.
- cadrul juridic mondial reprezintă o componentă importantă a
13
GheorghiŃă V., Cociuban A., Economie mondială, Ed. Politeia, Bucureşti, 2002, pp.25-26.
14
Moisuc C., Pistol L., Gurgu E., Op.cit., pp 47-48.
25
15
Popescu, C., Ciucur, D., Gavrilă, I., Popescu G. , Op.cit, p. 532.
îmbunătăŃirea vieŃii celor săraci, asigurarea şanselor de succes pentru
toŃi oamenii şi a accesului la servicii medicale şi la educaŃie16.
Amartya Sen, un alt laureat al premiului Nobel pentru
economie, aduce în discuŃie două dintre sensurile dezvoltării, care se
regăsesc în zilele noastre, atât în analizele economice cât şi în
dezbaterile publice. în acest sens, el face distincŃia între „dezvoltarea
ca un proces feroce, încărcat de sânge, sudoare şi lacrimi şi
dezvoltarea ca un proces în esenŃă prietenos”17. În prima situaŃie,
„înŃelepciunea cere duritate” procesul dezvoltării excluzând reŃelele
de asistenŃă socială pentru cei mai săraci, furnizarea de servicii
sociale pentru marea masă a populaŃiei sau astfel de asemenea
proceduri menite să sprijine clasele sociale cele mai defavorizate. a
doua ipostază este aproape clară prin formulare.
Amartya Sen continua referindu-se la posibilele avantaje ale
umanităŃii rezultate din procesul dezvoltării: acele oportunităŃi sociale
care apar în procesul dezvoltării determină o contribuŃie directă la
extinderea capacităŃilor umane şi a calităŃii vieŃii. Extinderea
asistenŃei medicale, a educaŃiei, a protecŃiei sociale etc. contribuie
direct la calitatea vieŃii şi la prosperitatea acesteia. Există toate
dovezile că şi în ciuda veniturilor relativ reduse, o Ńară care
garantează asistenŃă medicală şi educaŃie tuturor locuitorilor ei poate
obŃine efectiv rezultate remarcabile în ceeea ce priveşte durata şi
calitatea vieŃii întregii populaŃii. Natura intensivă a asistenŃei
medicale şi a educaŃiei primare, precum şi dezvoltarea umană, în
general, fac ca acestea să fie comparativ mai ieftine în stadiile de
început ale dezvoltării economice, atunci când costurile forŃei de
muncă sunt scăzute18.
Se conturează astfel, multiplele dimensiuni ale dezvoltării ca
fenomen economic. indubitabil o primă dimensiune ar fi aceea că
există o relaŃie de proporŃionalitate directă între dezvoltare şi creştere
economică. de fapt, dezvoltarea implică automat şi creştere
economică care dacă antrenează şi transformări structurale pe o
perioadă de timp se poate transforma implicit în dezvoltare, întregind
ciclul. mai mult decât atât, putem vorbi de o relaŃie de tip condiŃional
între:
creştere economică → dezvoltare economică → progres economic →
progres social.
Cea de a doua dimensiune, surprinde procesul de trecere a
economiei societăŃii omeneşti către forme superioare de evoluŃie cu
toate momentele de urcare şi coborâre datorat factorilor perturbatori.
A treia dimensiune, are în vedere raportul agenŃi economici vs.
micro, macro mediu economic cu accent nu numai pe problemele
tehnice ci şi pe cele sociale şi culturale ale producŃiei în totalitatea sa.
Ultima dimensiune, defineşte dezvoltarea într-un sens mai
restrâns, drept dezvoltarea factorilor de producŃie, respectiv
dezvoltarea principalelor componente ale economiei în cadrul unui
spaŃiu naŃional-statal, cum ar fi: dezvoltarea infrastructurii materiale,
asigurarea de condiŃii optime la nivel micro şi macroeconomic
privind combinarea factorilor de producŃie, valorificarea avantajelor
specializării şi cooperării dintre agenŃii economici, dezvoltarea
fluxurilor economice stabile intersectoriale şi interregionale,
16
Stiglitz, J. E., Globalizarea. SperanŃe şi deziluzii, Ed. Economică, Bucureşti, 2005, p.383.
17
Sen, A., Dezvoltarea ca libertate, Ed. Economică, Bucureşti 2004, pp.55-56.
18
Sen, Amartya, Op.cit., p.189.
27
19
Popescu, C., Ciucur, D., Gavrilă, I., Popescu G. , Op.cit, p. 533.
20
Papa Ioan Paul al II-lea, Enciclice Ed. ARCB, Bucureşti, 2008, pp.487-488.
21
Ibid., pp.332-334.
dată în timp trebuie să ne confruntăm cu ameninŃarea foarte reală a
dispariŃiei rasei umane şi a întregii vieŃi de pe terra22.
CompetiŃia dintre cele două modele de dezvoltare care au
existat până în prezent, respectiv cel generat de economia de piaŃă,
bazat pe proprietate de piaŃă asumat de către Ńările dezvoltate şi cel al
economiei planificate centralizat, asumat de către Ńările comuniste în
care proprietatea publică era punctul de plecare în dezvoltarea
economico-socială a Ńărilor în cauză, s-a soldat, cu câteva excepŃii, cu
supremaŃia primului.
Însă, paradoxal, tranziŃie către o economie concurenŃială, cu
accent pe proprietatea privată în care au fost antrenate Ńările
excomuniste a determinat o criză majoră în acestea, concomitent cu o
altă criză de proporŃii mult mai mari generată chiar de către una
dintre Ńările de provenienŃă a primului model, şi anume statele unite
cu efecte care au început să se propage în lanŃ şi spre alte Ńări
dezvoltate. Subordonarea dezvoltării, în mare măsură profitului
bănesc, în special pentru cei care se numesc întreprinzători pune în
evidenŃă faptul că ea trebuie regândită, în sensul de a fi centrată pe
oameni, astfel încât aceştia, împreună cu colectivităŃile în care trăiesc,
să poată controla utilizarea resurselor, în beneficiul lor prezent şi
viitor.
Tensiunea tot mai puternică care există între natura noastră
spiritual-umană şi mediul economic pe care se bazează viaŃa
economică şi socială demonstrează că dezvoltarea de până acum,
susŃinută cu putere de banca mondială şi fondul monetar
internaŃional, de administraŃiile Ńărilor actualmente cu economie
modernă nu poate fi absolutizată şi permanentizată. În aceste condiŃii,
cauzele crizei natural-umane a dezvoltării de până acum nu trebuie
căutate printre săracii lumii, ci în Ńările care stabilesc standardele
mondiale ale extravaganŃei risipitoare ce domină politicile globale
care îndreaptă lumea noastră spre autodistrugere socială şi
ecologică23.
Criza natural-umană a dezvoltării pe care o trăim este însoŃită,
aşadar, de un proces de globalizare a activităŃilor economice, sub
comanda şi controlul corporaŃiilor mari şi instituŃiilor financiar-
monetare ale lumii şi tot mai departe de controlul democraŃiilor
noastre, de controlul colectivităŃii umane.
Analiza cauzelor crizei natural-umane a dezvoltării ne ajută să
înŃelegem că un sistem economic rămâne viabil, doar atâta timp cât
societatea are mecanismele de contracarare a abuzurilor, fie ale statului
democratic, fie ale pieŃei concurenŃiale.
EficienŃa pieŃei concurenŃiale şi legitimitatea ei pot fi un factor
de progres economic şi social-uman numai atunci când:
- concurenŃa locală are la bază reguli adoptate democratic, fără
influenŃa puterii financiare;
- există o moralitate a pieŃei;
- o serie de bunuri, cum sunt investiŃiile pentru cercetarea
ştiinŃifică fundamentală, siguranŃa publică şi justiŃie, învăŃământul
public şi apărarea naŃională sunt finanŃate de stat;
- cel ce fabrică, comercializează şi consumă bunurile suportă în
întregime costul lor total, fiind eliminate posibilităŃile de
22
Capra, Fritjof, Momentul adevărului. ŞtiinŃă societate şi cultură. O viziune fascinantă asupra unei noi realităŃi înconjurătoare. O reconciliere a
ştiinŃei cu spiritul uman, pentru un viitor durabil, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2004, p.3.
23
Korten, D.C., CorporaŃiile conduc lumea, Bucureşti, Editura Antet, 1997, p.17.
29
24
Negulescu, P.P., Conflictul generaŃiilor şi factorii progresului, Ed. Garamond, Bucureşti, 2004, pp.208-209.
25
Popescu, C., Ciucur, D., Gavrilă, I., Popescu G. , Op.cit, pp. 534-555.
ale economiei mondiale.
Există anumite trăsături esenŃiale care caracterizează starea de
subdezvoltare:
• nivelul foarte scăzut al producŃiei, consumului, acumulării şi
productivităŃii muncii,
• structuri economice înapoiate, bazate, în principal, pe
producŃia agricolă, industria extractivă şi produse semifabricate,
• mecanisme economice interne dezarticulate,
• excedent de forŃă de muncă necalificată sau slab calificată,
• structuri sociale arhaice sau ale capitalismului primitiv,
• în cadrul diviziunii mondiale a muncii, Ńările respective
constituie surse de aprovizionare cu produse primare şi pieŃe de
desfacere a bunurilor industriale din Ńările dezvoltate,
• grad ridicat de îndatorare faŃă de străinătate,
• dependenŃă unilaterală economică şi de multe ori, politică
faŃă de Ńările avansate din punct de vedere economic,
• dinamică economică lentă şi creştere demografică accelerată,
• calitatea vieŃii puternic afectată de malnutriŃie, subnutriŃie,
habitat precar, nivel deplorabil al asistenŃei medicale şi educaŃiei, etc.
Ordinea economică mondială actuală este nedreaptă, iar noi nu
trebuie să contenim a ne lupta pentru a o îndrepta. NaŃiunile „lumii a
treia” nu au posibilitatea de a concura cu cele care deŃin monopolul
asupra celor mai avansate tehnologii, centre de cercetare şi resurse
financiare pentru a pune mâna pe pieŃe. łările care până mai ieri erau
colonii au fost lipsite de cele mai mari talente, şi vor fi reduse treptat
la condiŃia de producătoare de materie primă şi mărfuri ieftine, cu cea
mai prost plătită mână de lucru26....
Un sistem economic corect şi echitabil trebuie să fie cel în care
Ńările în curs de dezvoltare să nu se mai confrunte cu balanŃe
comerciale inegale, datorii externe uriaşe, foamete, sărăcie.
Perpetuarea realităŃilor de mai sus, dublate de instabilitatea politică
poate afecta progresul economic şi, în cele din urmă, stabilitatea
economiei mondiale.
26
Gardels, Nathan, Schimbarea ordinii globale, Ed. Antet, Bucureşti p.129.
31
2. Promovarea unor noi forme de cooperare economică reprezintă una dintre problemele care trebuie
să stea la baza noii ordini economice mondiale.
Răspuns: Adevărat sau Fals
Bibliografie obligatorie
Capra, F., Momentul adevărului. ŞtiinŃă societate şi cultură. O viziune fascinantă asupra unei noi
realităŃi înconjurătoare. O reconciliere a ştiinŃei cu spiritul uman, pentru un viitor durabil, Ed.
Tehnică, Bucureşti, 2004.
Gardels N., Schimbarea ordinii globale, ed. Antet, Bucureşti.
Papa Ioan Paul al II-lea, Enciclice Ed. ARCB, Bucureşti, 2008.
Popescu, C., Ciucur, D., Gavrilă, I., Popescu, G.H., Teorie economică generală. Volumul II.
Macroeconomie, Ed. ASE, Bucureşti, 2008.
33
Unitatea de învăŃare 3
Problemele globale ale economiei mondiale
Cuprins
3.1. Introducere
3.2. Obiectivele şi competenŃele unităŃii de învăŃare
3.3. ConŃinutul unităŃii de învăŃare:
3.3.1. Clasificarea principalelor probleme globale
3.3.2. Teorii şi modele de abordare a problemelor globale
3.4. Îndrumar pentru autoverificare
3.1. Introducere
27
Vezi Moisuc C., Pistol L., Gurgu E., op.cit., p.70.
28
Capra F., ÎnŃelepciune aparte. Dialoguri cu oameni remarcabili, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2004, pp.198-199.
- problema materiilor prime,
- problema decalajelor economice dintre Ńările lumii,
- problemele datoriei externe şi a subdezvoltării pentru un grup
de Ńări din cadrul celor aflate în curs de dezvoltare,
- problema restructurării actualei diviziuni mondiale a muncii şi
a mecanismelor relaŃiilor economice internaŃionale,
- problema regândirii funcŃionării actualelor organizaŃii
economice internaŃionale etc.
Fostul vicepreşedinte pentru Europa a Băncii Mondiale, Jean
Francois Rischard29 prezintă douăzeci de probleme globale, grupate
în trei categorii distincte şi care trebuie rezolvate în viitorii douăzeci
de ani:
a. Probleme legate de patrimoniul global al planetei:
- încălzirea atmosferei de pe glob,
- diminuarea biodiversităŃii şi degradarea ecosistemelor,
- epuizarea resurselor piscicole,
- despăduriri,
- penuria de apă potabilă,
- poluarea şi securitatea mărilor.
b. Probleme care implică o acŃiune globală
- mobilizarea masivă împotriva săraciei,
- menŃinerea păcii, prevenirea conflictelor şi lupta împotriva
terorismului,
- educaŃie pentru toŃi,
- lupta împotriva marilor epidemii,
- reducerea fracturii digitale,
- prevenirea şi atenuarea catastrofelor naturale.
c. Probleme care implică existenŃa unui cadru juridic global
- redefinirea normelor fiscale pentru secolul al XXI-lea,
- arhitectura financiară mondială,
- lupta împotriva traficului de stupefiante,
- norme în materie de comerŃ, investiŃii şi concurenŃă,
- protecŃia proprietăŃii intelectuale
- reglementarea comerŃului electronic,
- norme internaŃionale în materie de muncă şi circulaŃie a forŃei
de muncă.
Prin urmare, odată cu trecerea timpului problemele globale se
înmulŃesc şi după cum spunea şi Preşedintele Clubului de la Roma,
Ricardo Diez Hochleitner: “pericolele care ameninŃă omenirea sunt
probabil mai mari şi mai iminente decât în anul 1972, când s-a lansat
primul Raport al Clubului”. NesoluŃionarea, soluŃionarea incompletă
sau necorespunzătoare generează crize economice denumite, crize
structurale. Caracteristicile crizelor structurale sunt: caracterul
mondial (din păcate, efectele cele mai negative sunt resimŃite de Ńările
în curs de dezvoltare); complexitate (afectează toate structurile de
bază ale economiei mondiale); caracter multidimensional (efectele se
răsfrâng asupra relaŃiilor politico-strategico-militare internaŃionale) şi
nerepetabilitatea lor.
Dintre categoriile de crize economice internaŃionale menŃionăm:
crizele ordinii economice mondiale, crizele diviziunii mondiale a
muncii, crizele resurselor şi mediului înconjurător, crizele aparatului
de producŃie.
29
Rischard J.F., Op.cit., p.72.
37
30
A se vedea http://www.clubofrome.org/eng/about/3/.
Restructurarea ordinii internaŃionale, apărut în anul 1976 sub
coordonarea lui Jan Tinbergen -laureat al premiului Nobel pentru
Economie în anul 1969- reliefa decalajele economice existente între
Ńările de pe glob, nevoia unei echilibări a economiei mondiale prin
făurirea unei noi ordini internaŃionale ca şi condiŃie pentru asigurarea
unei vieŃi demne şi a unui nivel de bunăstare pentru toŃi cetăŃenii
lumii, cu exploatarea şi protejarea raŃională a mediului înconjurător .
Să ieşim din epoca risipei, cel de-al patrulea raport al Clubului
de la Roma publicat în anul 1978 şi coordonat de laureatul Premiului
Nobel pentru fizică pe anul 1971, Dennis Gabor şi Umberto Colombo
a subliniat caracterul neraŃional al risipei de resurse ale planetei în
special de către „societatea de consum”.
Prima revoluŃie globală. O strategie pentru supravieŃuirea
lumii, autori Alexander King şi Bertrand Schneider este raportul către
Clubul de la Roma publicat în anul 1991 care afirmă că omenirea se
află într-o nouă etapă cea de formare a a unei societăŃi globale (post-
industrială, informaŃională sau a serviciilor) care solicită noi metode
şi tehnici de adaptare la această nouă lume în care societatea umană a
intrat. De menŃionat că la sfârşitul raportului autorii conchid că
„duşmanul comun al omenirii este omul”31.
34
Brown, L., Planul B 3.0. Mobilizare generală pentru salvarea civilizaŃiei, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2008, pp.X-XI.
- Crizele economice cu caracter structural au o serie de caracteristici comune: caracter mondial,
dimensiune multicriterială complexă care afectează relaŃiile economice, sociale, politice, militare,
geopolitice etc.
- Dintre categoriile de crize structurale enumerăm: crizele modelelor de dezvoltare economică, criza
tipului de creştere economică, criza tehnologică, criza datoriilor externe, crizele materiilor prime şi a
mediului dezvoltării, crize ale aparatului de producŃie.
- Căile de depăşire a crizelor economiei mondiale se pot clasifica după mai multe criterii, dar printre
cele mai operaŃionale sunt cele în funcŃie de durata lor: scurt, mediu şi lung.
Teste de evaluare/autoevaluare
1. Jean Francois Rischard clasifică problemele globale în trei mari categorii:
a. Probleme legate de patrimoniul global al planetei, probleme care implică o acŃiune globală,
probleme care implică existenŃa unui cadru juridic global,
b. probleme legate de mediu, probleme legate de regândirea rolului organizaŃiilor internaŃionale,
probleme care implică o cooperare între toate statele globului,
c. probleme legate de starea de sănătate a Planetei Pământ, probleme legate de finanŃarea
internaŃională pentru statele în curs de dezvoltare, probleme legate de crearea unui nou cadru juridic
global.
41
Bibliografie obligatorie
Moisuc, C. Pistol, L., Gurgu, E., Economie internaŃională I. Probleme globale ale economiei
mondiale, Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.
Bari, I., Globalizare şi probleme globale, Ed. Economică, Bucureşti, 2001.
Bari, I., Probleme globale contemporane, Ed. Economică, Bucureşti, 2003.
Brown, L., Planul B 3.0. Mobilizare generală pentru salvarea civilizaŃiei, Ed. Tehnică, Bucureşti,
2008.
Capra F., ÎnŃelepciune aparte. Dialoguri cu oameni remarcabili, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2004.
King A., Schneider B., Prima revoluŃie globală. O strategie pentru supravieŃuirea lumii, Ed. Tehnică,
Bucureşti,1993.
Rischard J.F., Al doisprezecelea ceas. 20 de probleme globale - 20 de ani pentru a le rezolva,
Ed.Millenium Tres, Bucureşti, 2004.
http://www.clubofrome.org/eng/about/3/.
Unitatea de învăŃare 4
Globalizarea în cadrul economiei mondiale
Cuprins
4.1. Introducere
4.2. Obiectivele şi competenŃele unităŃii de învăŃare
4.3. ConŃinutul unităŃii de învăŃare
4.3.1. Originea şi evoluŃia conceptului de globalizare
4.3.2. Teorii ale globalizării în contextul economiei internaŃionale
4.4. Îndrumar pentru autoverificare
4.1. Introducere
35
Delahesa, G., Învingători şi învinşi în globalizare, Ed. Historia, Bucureşi, 2007, p.18.
36
Ohmae, Kenichi apud. Delahesa, Guillermo, Op.cit., p.19.
tehnologii: computerizarea, miniaturizarea, digitalizarea, comunicare
prin satelit, fibrele optice şi Internetul”37.
Guillermo de la Dehesa, preşedintele institutului Centre for
Economic Policy Research, susŃine că globalizarea este un proces
dinamic de liberalizare, deschidere şi integrare internaŃională pe o
serie largă de pieŃe, de la muncă la bunuri şi de la servicii la capital şi
tehnologie, susŃine38.
Scriitorul britanic George Monobiot, laureat al premiului
NaŃiunilor Unite, Global 500 Roll of Honour, afirmă că globalizarea
stabileşte un interes de clasă planetar singular întrucât aceleaşi forŃe
şi aceleaşi instituŃii ameninŃă bunăstarea indivizilor tuturor naŃiunilor,
sfarmă barierele culturale şi lingvistice care ne-au divizat39.
Magnatul financiar ungaro-american George Soros, defineşte
globalizarea ca fiind procesul care determină „dezvoltarea pieŃelor
financiare globale, creşterea corporaŃiilor transnaŃionale şi dominaŃia
crescândă asupra economiilor naŃionale”40.
Globalizarea economică reprezintă un proces dinamic
caracterizat de extinderea şi adâncirea activităŃii economice, politice,
sociale, culturale etc. dincolo de Ńara de origine astfel încât acestea se
vor afla într-o relaŃie de interconectivitate transnaŃională ceea ce va
determina ca problemele apărute într-o Ńară să se repercuteze şi
asupra altor Ńări, regiuni sau zone de pe glob, cu diferite grade de
intensitate.
Laureatul premiului Nobel pentru economie, Joseph Stiglitz
sublinia că fenomenul globalizării economice implică o cooperare
mai apropiată Ńărilor lumii, prin intermediul intensificării circulaŃiei
bucnurilor şi serviciilor, a capitalului şi forŃei de muncă41.
Remarcăm în aceste definiŃii câteva cuvinte cheie care pot
caracteriza globalizarea: sistem internaŃional, piaŃă liberă, cultură şi
tehnologie proprie, corporaŃii transnaŃionale, pieŃe financiare globale.
Aşadar, globalizarea reprezintă un proces socio-economic care
se manifestă la nivel mondial, caracterizat de trăsături comune în
interiorul căruia interacŃionează componentele economice globale.
Prin urmare, având în vedere cele de mai sus, globalizarea prin
oportunităŃile create ar trebui să fie considerată o forŃă care poate să
fie folosită în beneficiul tuturor locuitorilor planetei. Însă, realitatea a
demonstrat că fenomenul globalizării a născut vii controverse.
Disputele pro şi contra globalizare vizează, în principal, explicit sau
implicit două probleme principale:
locul, funcŃiile şi mecanismul pieŃei în cadrul mai larg al economiei,
locul şi rolul statului în societatea şi economia globalizată sau în
curs de globalizare.
Referitor la prima problemă, adepŃii globalizării subliniază şi
promovează faptul că pieŃele au capacitatea de a produce bogăŃie şi
de a elimina sărăcia şi decalajele economico-sociale existente,
intervenŃia statului subminând rolul reglator al pieŃelor.
Adversarii globalizării susŃin că unul dintre artizanii creării
pieŃei este statul şi este firească şi normală intervenŃia acestuia în
piaŃă prin crearea de norme, reguli, principii etc. ce trebuie acceptate
şi respectate de către toŃi participanŃii împreună cu celelalte generate
37
Friedman, Thomas L., Lexus şi măslinul, Ed. Polirom, Iaşi, 2008, pp.28-31.
38
Delahesa, Guillermo, op.cit., p.17.
39
Monbiot, George, Era consensului. Manifest pentru o nouă ordine mondială, Ed. Antet, Bucureşti, 2005, p.9.
40
Soros, George, Despre globalizare, Ed. Polirom, Iaşi, 2002, p.23.
41
Stiglitz, Joseph, Mecanismele globalizării, Ed. Polirom, Iaşi, 2008, p.19.
45
de structura pieŃei.
A doua problemă vizează, pe de o parte, negarea şi eliminarea
rolului statului din economia mondială globalizată, locul său urmând
să fie preluat de societăŃile transnaŃionale împreună cu anumite
structuri teritoriale de decizie şi nu statale, de tip orăşeneşti, regionale
etc.
Curentul opus propune ca statul să aibă un rol foarte puternic,
deoarece este parte a procesului de globalizare.
Încercând să sintetizăm principalele avantaje pe care le
generează globalizarea, enumerăm:liberalizarea economică, apariŃia
pieŃelor integrate, intensificarea şi diversificarea tranzacŃiilor,
reducerea costurilor de producŃie şi comercializare datorită economiei
de scară, accentuarea mobilităŃii forŃei de muncă, internaŃionalizarea
producŃiei, uşurarea derulării tranzacŃiilor comerciale pe fondul
interconectării prin sisteme moderne de comunicaŃii etc.
Totodată, principala speranŃă legată de globalizare, şi anume,
creşterea nivelului de trai pentru întreaga populaŃie de pe Planeta
Pământ nu s-a concretizat în aceleaşi grade şi intensitate peste tot în
lume. Din contră. Astfel, au apărut mişcări de contestare a
globalizării.
Pe lângă cele ce contestă în stradă efectele globalizării există şi
o mişcare globală intitulată Forumul Social Mondial care a luat fiinŃă
în anul 2001. Anual se organizează o întâlnire la care participă zeci
de mii de persoane. Porto Alegre (Brazilia), Mumbai (India), Caracas
(Venezuela), Bamako (Mali), Karachi (Pakistan), Nairobi (Kenya),
Belem (Brazilia) sunt locurile unde s-au Ńinut întrunirile Forumului
Social Mondial, între anii 2001-2010, la care au participat, în total,
câteva sute de mii de persoane. Forumul Social Mondial, care se
autodefineşte ca nefiind o organizaŃie ori o asociaŃie unită de o
platformă program, îşi propune să: „stabilească un loc deschis de
întâlnire pentru gândire reflexivă, dezbateri democratice de idei,
formularea de propuneri, schimb liber de experienŃă şi interconectare
în vederea găsirii unor măsuri eficiente astfel încât, grupuri sau
mişcări ale societăŃii civile care se opun neo-liberalismului,
dominaŃiei lumii de către capital, precum şi oricărei forme de
imperialism să se poată angaja să construiască o societate centrată pe
persoana umană”.
În acelaşi timp, scopul declarat al mişcării derivă din faptul că
de efectele globalizării beneficiază o categorie relativ redusă de
persoane comparativ cu populaŃia globului şi, în special, marile
societăŃi transnaŃionale a căror forŃă şi putere creşte proiectându-se,
deseori, negativ asupra multor dintre statele aflate în curs de
dezvoltare. Ori, în opinia acestora, efectele globalizării trebuie să
producă avantaje tuturor, avându-se în vedere interesele şi
preocupările diferite şi complexe ale majorităŃii locuitorilor globului,
dar şi faptul că globalizarea trebuie să evolueze şi acŃioneze, prin
procedee, tehnici, mijloace etc. specifice în armonie cu cerinŃele
mediului înconjurător ceea ce nu s-a întâmplat, de multe ori, în
realitate.
În acest sens, identificăm câteva motive de îngrijorare privind
felul în care s-a manifestat globalizarea până în prezent, care vizează:
- subminarea democraŃiei unora dintre Ńările aflate în curs de
dezvoltare, prin afectarea suveranităŃii datorită faptului că s-a
diminuat, în mare măsură, capacitatea acestora de a lua singure
decizii privind bunăstarea propriilor locuitori,
- avantajarea Ńărilor dezvoltate în detrimentul celor în curs de
dezvoltare, prin impunerea diferitelor mecanisme economice42, care
mai mult decât atât au condus la o degradare a situaŃiei existente în
unele dintre cele mai sărace state de pe glob,
- impunerea unor sisteme economice Ńărilor în curs de dezvoltare
s-a dovedit a fi, în cele mai multe cazuri inadecvată şi chiar
dăunătoare,
- concentrarea aproape exclusivă pe valorile materiale în dauna
altor valori care protejează şi susŃin dezvoltarea fiinŃei umane în
armonie cu mediul înconjurător, comunităŃile, instituŃiile, familiile,
- contradicŃia între afirmaŃiile susŃinătorilor globalizării privind
faptul că toată lumea va avea de câştigat în urma globalizării şi
realitatea constatată practic.
Prin urmare, plecând de la cele spuse anterior suntem de acord
cu afirmaŃiile laureatului Nobel în economie, Joseph Stiglitz43 care
afirma că: globalizarea aşa cum se desfăşoară în prezent nu este
benefică pentru mulŃi dintre săracii lumii acesteia. Nu este benefică
pentru mediul înconjurător. Nu este benefică pentru stabilitatea
economiei mondiale. TranziŃia de la comunism la economia de piaŃă
s-a făcut atât de prost încât, cu excepŃia Chinei, Vietnamului şi a
câtorva Ńări est-europene, sărăcia s-a amplificat, iar veniturile s-au
diminuat drastic.
În acelaşi timp, suntem de părere că, nu globalizarea ca proces
în sine este vinovată de aceste disfuncŃionalităŃi, soluŃia problemelor
nu constă în oprirea procesului de globalizare, ci revizuirea modului
în care s-a desfăşurat până acum şi reaşezarea ei pe alte principii. De
altfel, acest lucru este puŃin probabil că se poate realiza. În acest sens,
actualul preşedinte american, Barack Obama referindu-se la
economia americană în contextul globalizării susŃinea: putem încerca
să încetinim globalizarea, dar nu o putem opri. Economia americană
este acum atât de integrată cu restul lumii şi comerŃul digital atât de
răspândit, încât este greu să ne imaginăm măcar, şi cu atât mai puŃin
să aplicăm, un regim protecŃionist eficient. Introducerea unei taxe
vamale pentru importurile de oŃel i-ar putea ajuta temporar pe
producătorii americani de oŃel, dar i-ar face pe toŃi producătorii
americani care folosesc oŃel mai puŃin competitivi pe piaŃa mondială.
Este greu să “cumperi produse americane” când un joc video vândut
de o companie americană a fost creat de ingineri programatori
japonezi şi împachetat în Mexic44.
Credem că, o politică durabilă a globalizării are nevoie de un
echilibru corect al deciziilor politice şi reclamă un nou contract
social global între muncitori, finanŃişti şi guverne care să ducă la o
globalizare durabilă45, după cum afirma afirma şi triplul laureat al
Premiului Pullitzer, Thomas L. Friedman. Printre elementele cuprinse
în contractul social global ar trebui să se regăsească şi:
- angajamentul Ńărilor dezvoltate de a plăti Ńărilor în curs de
dezvoltare sume echivalente conforme cu resursele naturale pe care
primele le utilizează şi care sunt, de fapt şi drept, proprietatea
ultimelor din urmă,
42
Vezi în acest sens şi anumite reguli ale OrganizaŃiei Mondiale a ComerŃului.
43
Stiglitz, J. E., Globalizarea. SperanŃe şi deziluzii, Ed. Economică, Bucureşti, 2005, pp. 329-330.
44
Obama, B., Îndrăzneala de a spera, Ed. Rao, Bucureşti, 2008, p. 184.
45
Friedman, T. L., Lexus şi măslinul, Ed. Polirom, Iaşi, 2008, p.419.
47
46
Vezi în acest sens Held, D., McGrew, A., Goldblatt D., Perraton J., Transformări globală. Politică, economie şi cultură, Ed. Polirom, Iaşi,
2004, p.575.
statului naŃiune.
Printre susŃinătorii şi reprezentanŃii acestui curent se regăsesc:
Kenichi Ohmae, Gray J., Strange Susan etc.
Scepticii sunt de părere că globalizarea reprezintă un mit,
datorită în principal faptului că ar trebui să funcŃioneze ca o piaŃă
globală perfect integrată unde ar trebui să existe şi să prevaleze legea
“preŃului unic”, ceea ce în realitatea de astăzi nu se întâmplă.
Se poate vorbi, mai degrabă în opinia lor, de o regionalizare a
activităŃii economice prin extinderea a trei blocuri economice-
comerciale-financiare sau cum afirmă, Samuel Huntington “blocuri
civilizaŃionale şi enclave culturale şi etnice”47 în care guvernele
construiesc în mod real globalizarea.
Două sunt principalele cuvinte cheie care definesc poziŃiile
scepticilor: regionalizarea şi internaŃionalizarea. Ei susŃin ideea
conform căreia: puterea guvernelor naŃionale este îmbunătăŃită sau
reîntinerită, internaŃionalizarea depinzând de acordul şi suportul
statului48.
Datorită accentuării inegalităŃilor dintre Nordul şi Sudul
planetei, în defavoarea celor din urmă se manifestă o tot mai mare
marginalizarea a Sudului urmărindu-se, de fapt, menŃinerea poziŃiilor
de putere şi dominaŃie a Nordului. Pe fondul acestor realităŃi vor
creşte mişcările de tip naŃionalist agresiv şi fundamentalist.
Dintre reprezentanŃii acestui curent de gândire remarcăm: Paul
Krugman, laureat Nobel pentru economie; Huntington Samuel, Hirst
P., Carr E.H. etc.
Tranformativiştii consideră globalizarea ca fiind forŃa ce
modelează schimbările sociale, economice şi politice ce au loc în
cadrul statelor lumii care este deopotrivă din ce în ce mai
interconectată dar şi nesigură.
Din aceste motive ei nu anticipează evoluŃiile globalizării
subliniind şi susŃinând forŃa transformativă a ei. Această putere de
influenŃare şi transformare schimbă atât politica mondială cât şi
puterea statelor. Apare astfel, o stratificare globală formată din elite,
cei nemulŃumiŃi şi cei marginalizaŃi49.
Prin acŃiunea la distanŃă şi reordonarea relaŃiilor interregionale
se naşte o nouă ordine mondială în care nu sunt distincŃii foarte clare
între afacerile internaŃionale, afacerile externe, intern-internaŃional.
Cuvintele cheie ce caracterizează acest curent de gândire sunt:
forŃa transformativă a globalizării, interconectare globală,
reordonarea relaŃiilor interregionale.
Printre susŃinătorii acestei teze transformative sunt Giddens A.,
Hoogvelt A., Castells M etc.
47
A se vedea Huntington S., The Clash of Civilization and the Remaking of the World Order, Simon and Schister, New York, 1996.
48
Vezi şi Bari I. Globalizarea economică, Ed. Economică, Bucureşti, 2005.
49
Hoogvelt A., Globalization and the Postcolonial World: the New Political Economy of Development, Macmillan, Londra, 1997.
49
Teste de evaluare/autoevaluare
1. Premisele procesului de globalizare economică sunt create de anumite procese. Dintre acestea
menŃionăm:
a. creşterea mai rapidă a necesităŃilor de consum în comparaŃie cu posibilităŃile oferite de economiile
naŃionale, apariŃia şi dezvoltarea unor noi specializări internaŃionale, creşterea mai rapidă a comerŃului
exterior în comparaŃie cu PIB
b. sporirea coeficientului de dependenŃă a economiilor naŃionale faŃă de piaŃa internaŃională,
necesitatea extinderii relaŃiilor comerciale cu diverse state, închiderea economiilor naŃionale faŃă de
economia mondială
c. dezvoltarea unor noi specializări internaŃionale, necesitatea ajungerii din urmă a economiilor statelor
dezvoltate de către economiile Ńărilor în curs de dezvoltare
2. OrganizaŃia Mondială a ComerŃului (OMC) are în vedere desfiinŃarea definitivă a tuturor taxelor
vamale în întreaga lume.
Răspuns: Adevărat sau Fals
3. Hiperglobaliştii îşi explică globalizarea ca fiind procesul în care statele au rolul unor simple „curele
de transmisie” pentru capitalul global?
Răspuns: Adevărat sau Fals
51
Bibliografie obligatorie
Bari I. Globalizarea economică, Ed. Economică, Bucureşti, 2005.
Capra, F., Conexiuni ascunse. Integrarea dimensiunilor biologice, cognitive şi sociale într-o ştiinŃă a
durabilităŃii, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2004.
Delahesa, G., Învingători şi învinşi în globalizare, Ed. Historia, Bucureşi, 2007.
Friedman, T.L., Lexus şi măslinul, Ed. Polirom, Iaşi, 2008.
Held, D. McGrew A., Goldblatt D., Perraton J., Transformări globală. Politică, economie şi cultură,
Ed. Polirom, Iaşi, 2004.
Hoogvelt A., Globalization and the Postcolonial World: the New Political Economy of Development,
Macmillan, Londra, 1997.
Huntington S., The Clash of Civilization and the Remaking of the World Order, Simon and Schister,
New York, 1996.
Monbiot, G., Era consensului. Manifest pentru o nouă ordine mondială, Ed. Antet, Bucureşti,
2005.Obama, B., Îndrăzneala de a spera, Ed. Rao, Bucureşti, 2008.
Soros, G., Despre globalizare, Ed. Polirom, Iaşi, 2002.
Stiglitz, J. E., Globalizarea. SperanŃe şi deziluzii, Ed. Economică, Bucureşti, 2005.
Stiglitz, J.E., Mecanismele globalizării, Ed. Polirom, Iaşi, 2008.
Unitatea de învăŃare 5
Resursele naturale şi implicarea omului în epuizarea acestora
Cuprins
5.1. Introducere
5.2. Obiectivele şi competenŃele unităŃii de învăŃare
5.3. ConŃinutul unităŃii de învăŃare
5.3.1. Principalele resurse naturale mondiale
5.3.2. EcuaŃia resurse dezvoltare economică
5.3.3. Iminenta epuizare a resurselor. Ce-i de făcut?
5.4. Îndrumar pentru autoverificare
5.1. Introducere
50
Moisuc, C. Pistol, L., Gurgu, E., ibid, p.122-123.
descoperite,
- după criteriul gradului de cunoaştere şi localizare: resurse
certe, resurse probabile, resurse ipotetice, resurse teoretice.
Pentru a transforma resursele naturale probabile în resurse
naturale certe trebuie să Ńinem cont de o serie de factori care sunt
implicaŃi în această transformare. Dintre aceştia îi enumerăm pe cei
mai importanŃi:
- din punct de vedere tehnic transformarea resurselor
în rezerve depinde de mai multe variabile: conŃinutul de substanŃe
utile dar şi volumul de concentraŃie a acestuia; distanŃa dintre centrele
de extracŃie şi cele de prelucrare; adâncimea la care se găsesc
depozitele minerale etc. Pe de altă parte, datorită progresului tehnic
se descoperă şi utilizează tehnologii care pot localiza, cuantifica,
extrage, ecxploatează şi prelucrează resurse,
- din punct de vedere al efectelor prospectării şi
exploatării resurselor naturale, transformarea resurselor presupune şi
depăşirea unui prag ecologic, care poate produce efecte devastatoare
asupra mediului înconjurător51, care însă se pot anticipa sau diminua
prin diverse tehnici de exploatare, de legislaŃia ecologică, de utilizare
de tehnologii antipoluante etc.,
- din punct de vedere al transformării resurselor în
rezerve intervine pe lângă variabile susamintite şi costurile de
explorare şi exploatare precum şi factorul economic care presupune
ca toate cheltuielile începând cu cele de la prospectare şi terminând
cu cele de transport la locul de vânzare incluzând şi profitul, să fie
acoperite prin preŃul de cost.
- după criteriul geografic există o repartiŃie inegală a
resurselor naturale pe Planeta Pământ, unele Ńări fiind foarte bogate în
resurse iar altele fiind la polul opus, ceea ce a constituit, de fapt şi
una dintre explicaŃiile jafului colonial cunoscute de istoria noastră.
Prin urmare, transformarea resurselor în rezerve presupune pe
de parte, depăşirea pragurilor, tehnic, ecologic şi economic ceea ce
frânează într-o anumită măsură, reducerea rezervelor, ştiut fiind că
raportul resurse-rezerve are un caracter dinamic iar pe de altă parte,
necesitatea gestionării resurselor raŃional şi responsabil se impune din
ce în ce mai mult datorită caracterului limitat al resurselor. În acest
sens, trebuie să menŃionăm, potrivit unui studiu publicat de US
National Academy of Sciences, că pentru prima oară în anul 1980,
cererile globale ale umanităŃii au depăşit puterea de regenerare a
Pământului, ajungând să depăşească, în anul 2002, cu peste 25%
capacitatea de sustenabilitate a acestora52, ceea ce impune o atenŃie şi
mai sporită în gospodărirea resurselor.
51
A se vedea în acest sens şi incidentul din gloful Mexic, din anul 2010, atunci când o platformă de foraj marin a companiei British Petroleum a
explodat şi a provocat „cea mai mare gravă catastrofă din istoria industriei petroliere” prin deversarea zilnică, timp de 153 de zile, a 5000 de
barili de petrol pe zi!!
52
Mathis Wackernagel et al., Tracking the Ecological Overshoot of the Human Economy, Proceedings of the National Academy of Sciences, vol
99, no. 14/9 July 2002, p.9, pp.266-271.
55
53
Lipsey R.G., Chrystal, K.A., Principiile economiei, Ed. Economică, Bucureşti, 2002, p.725.
54
Idem.
dezvoltări economice. Printre exemplele în acest sens putem enumera
anumite Ńări de pe continentul african, Argentina sau Ucraina care fie
datorită structurii economice sau sistemului politic nu au înregistrat
performanŃe remarcabile în procesul creşterii economice. Sigur că, după
Pe de altă parte, putem vorbi şi de un caracter relativ
descrescător al resurselor în cadrul procesului de creştere economică
datorită mai multor cauze. Dintre acestea, menŃionăm56:
- stabilizarea în timp a populaŃiei mondiale şi a cererii de
resurse naturale,
- apariŃia unor înlocuitori sintetici,
- creşterea gradului de reciclare a resurselor,
- creşterea preŃurilor la materiile prime şi energetice care au
obligat utilizatorii la economisirea de materii prime şi energie,
- restrângerea tehnologiilor materialofage şi apariŃia de
tehnologii moderne, economisitoare de resurse,
- substituirea unor resurse naturale cu altele (metalul cu fibrele
optice, cuprul cu aluminiul etc.),
- o anumită tendinŃă de miniaturizare a produselor care atrage
după sine şi un consum mai redus de materii prime,
Problema resurselor poate fi abordată sub diverse puncte de
vedere, de pildă o putem analiza din punctul de vedere al eficienŃei
sau mai bine spus al ineficienŃei utilizării resurselor. Apar astfel,
conceptele de ineficienŃă alocativă, ineficienŃă productivă şi
ineficienŃa X57.
IneficienŃa alocativă se manifestă atunci când factorii de
producŃie se utilizează pentru obŃinerea unei combinaŃii ineficiente de
bunuri, existând mai multe bunuri de un tip şi prea puŃine de un alt
tip. Resursele folosite prea puŃin pentru obŃinerea anumitor bunuri
sau servicii sau prea mult pentru obŃinerea altora poate crea stări
diferite de mulŃumire în rândul consumatorilor sau chiar nemulŃumiri.
IneficienŃa productivă apare atunci când factorii de producŃie
sunt folosiŃi în combinaŃii ineficiente. Adică, atunci când unele
procese de producŃie utilizează prea mult capital relativ la factorul
muncă în vreme ce apare simultan şi situaŃia inversă, când se
foloseşte prea puŃin capital. Dacă se schimbă combinaŃiile de factori
se pot produce mai multe bunuri şi servicii, apărând multiple surse de
distorsiune precum diverse impozite, taxe sau subvenŃii etc. care
conduc mai apoi la ineficienŃe alocative sau ineficienŃe productive.
IneficienŃa X se manifestă în două situaŃii: atunci când firmele
nu caută să-şi maximizeze profiturile sau când proprietarii nu
urmăresc maximizarea bunăstării materiale. Economiştii şi-au
explicat astfel de comportamente prin faptul că s-a ajuns la un anumit
nivel de bunăstare, tradus printr-o ”viaŃă liniştită” care nu mai
determină şi antrenează maximizarea, în continuare a profitului şi
venitului.
Indiferent însă, de gradul de ineficienŃă al alocării resurselor,
problema importantă care nu poate fi pusă la îndoială este aceea a
epuizării acestora.
55
Ibidem, p.733.
56
Moisuc, C. Pistol, L., Gurgu, E., op.cit., p.126.
57
Lipsey R.G., Chrystal, K.A, op.cit. p.733.
57
Petrolul
Am depăşit „secolul petrolului”, cum a fost supranumit secolul
al XX-lea. Sintagma justifică pe deplin ce s-a petrecut în acest secol,
astfel dacă în anul 1900 pe întrega planetă se produceau 150 milioane
barili, 100 de ani mai târziu, în anul 2000, producŃia ajungea la mai
mult de 28 miliarde barili, adică o creştere de mai bine de 180 ori,
petrolul devenind sursa principală de energie de pe Planeta Pământ59.
La o diferenŃă de şase ani, în anul 2006, se extrăgeau 31 de miliarde
de barili de petrol, descoperindu-se însă, mai puŃin de 9 miliarde
barili de petrol nou. Ceea ce este mai îngrijorător provine din faptul
că, din totalul cantităŃii de petrol convenŃional descoperit care a fost
de aproximativ 2 trilioane barili, a mai rămas încă un trilion de barili,
adică o mie de miliarde de barili, care însă este catalogat de
specialişti drept, petrol dificil fiindcă se află în zăcăminte care se află
departe de Ńărm sau la mari adâncimi, în zăcăminte mici greu de găsit,
în zone periculoase pentru extracŃie din punct de vedere politic sau
din cauza riscurilor naturale60.
Gazele naturale
EvoluŃia situaŃiei mondiale a rezervelor de gaze naturale din
ultimii 21 de ani nu s-a modificat substanŃial. Primele trei Ńări de pe
glob care au rezerve de gaze naturale considerabile sunt: FederaŃia
Rusă (23,7% din totalul mondial) şi Iran (15,8% din totalul mondial)
şi Quatar (13,5% din totalul mondial).
Primul consumator la nivelul anului 2009, care este şi primul
producător mondial de gaze naturale (Statele Unite ale Americii) îşi
acoperă consumul într-o proporŃie foarte mare (cca. 91,8%) din
producŃia proprie, restul fiind importat din terŃe Ńări.
Al doilea consumator mondial, la nivelul aceluiaşi an (2009),
FederaŃia Rusă îşi acoperă integral consumul din producŃia proprie,
iar excedentul îl livrează Ńărilor care au resurse insuficiente, în special
cele din Europa Occidentală, dar şi unor state din Europa de Est.
Cel de-a treilea loc mondial în ce priveşte consumul, este
împărŃit de două state asiatice: China şi Japonia (câte 3% din totalul
58
Gleick P.H. et al., The World's Water 2004-2005, Island Press, Washington, 2004, p.88.
59
David, A., apud. Brown L., R., Planul B.3.0. Mobilizare generală pentru salvarea civilizaŃiei, ed. Tehnică, Bucureşti, 2010, p.25.
60
Brown, P., Melting Ice Cap Triggering Earthquakes in The Guardian, 8 september 2007.
mondial), asigurat cel puŃin pentru prima Ńară, în mare parte, din
producŃia proprie (82,27%).
Remarcăm că în perioada 1999-2009 au existat pe Glob,
câteva Ńări care şi-au crescut constant consumul de gaze naturale:
Canada, Mexic, Iran şi China, dar doar ultimele trei şi-au crescut
capacităŃile de producŃie corespunzător. Din punctul de vedere al
asigurării consumului integral din surse interne în afară de FederaŃia
Rusă, cum aminteam anterior, mai există la nivel mondial doar două
Ńări: Canada, care a consumat în anul 2009, 3,2% din total mondial şi
a produs 5,4% din totalul mondial şi Arabia Saudită, cu un consum de
2,6% din cel mondial, acoperit de o producŃie similară (2,6% din
producŃia mondială).
Cărbune
În ceea ce priveşte, rezervele mondiale de cărbune (antracit,
şisturi bituminoase), Statele Unite ale Americii le deŃin pe cele mai
mari (28,9% din totalul mondial), cea de-a două Ńară cu rezreve mari,
dar la distanŃă mare faŃă de primul loc, este China cu 13,9% din
totalul mondial.
Este evident că, în ceea ce priveşte consumul de cărbune,
Chinei îi revine detaşat primul loc, cu un consum la sfârşitul anului
2009 de aproape jumătate din cel mondial (46,9%) asigurat aproape
integral din cea mai mare producŃie de pe glob (45,6% din totalul
mondial).
De remarcat că, singurele Ńări care şi-au mărit consumurile în
anul 2009 faŃă de 2008 sunt China şi India, prima, cel mai mare
consumator mondial, surclasând-o net pe cea de-a doua, Statele Unite
ale Americii, care au un consum de 15,2 % din cel mondial.
Una dintre explicaŃiile consumului ridicat de cărbuni este preŃul
relativ scăzut al acestuia, specialiştii fiind de părere că în următorii 10
ani, China va continua să fie pe primul loc în producerea de energie
electrică.
Aşadar perspectivele epuizării relativ rapide a unor resurse
(petrol şi gaze naturale), chiar dacă există o multitudine de puncte de
vedere contradictorii cu privire la durata de utilizare a acestora sunt
evidente raportate la trinomul rezerve-producŃie-consum.
În acest sens, se remarcă faptul că multe Ńări au început să
folosească energii regenerabile, de tipul energiei solare, eoliene,
biodiesel, hidroenergia, energia geotermală, energia valurilor ce
generează emisii poluante în cantităŃi mai mici şi care se regăsesc în
mult mai multe locuri de pe planetă.
Dacă ar fi să dăm exemplu numai al energiei solare, aceasta
poate fi folosită pentru producerea de energie electrică, energie
termică dar şi pentru încălzirea, iluminarea sau răcirea clădirilor pe
baza celulelor fotovoltaice care transformă energia din razele soarelui
în energie electrică. Cursa pentru energia solară a început, Germania
şi Spania fiind în prezent, liderii mondiali în folosirea puterii energiei
solare având o capacitate instalată de 4000 megavaŃi respectiv 600 de
megavaŃi.
Un alt tip de sursă de energie alternativă este cum spuneam şi
anterior, energia eoliană. Aceasta foloseşte energia naturală a
vântului pentru producerea de energie electrică, turbinele moderne
eoliene care încep să ne fie din ce în ce mai familiare, se utilizează în
prezent, în special, pentru producerea de energie electrică pentru
59
61
Gore, A., Un adevăr incomd, Ed. Rao, Bucureşti, 2005, p.279.
62
Brown, L. Op.cit., p.242.
63
Licht, F.O., World Ethanol and Biofuels Report, vol. 5, no.14, 2007, p.291.
64
A se vedea în acest sens, Sang-Hun, C., As Tides Ebb and Rise, International Herald Tribune, 31 mai 2007; Veletminsky, I., Anatoly
Chubais wants Russia to lead the World in Tidal Power în www.freeenergy.ca, 26 februarie 2007.
65
Vezi şi European Commission, Report on the Workshop on Hydropower and Ocean Energy – part I, 13 june 2007, pp.1,3; Renewable
Energy Access, Wave Hub Names fourth Developer for Wave Energy Farm, 15 May 2007.
Pământului, de fapt căldura furnizată de fluidele şi rocile subterane.
Există specialişti care susŃin66 că în primii 10 km de sub scoarŃa
Pământului există de 50.000 de ori mai multă energie decât cea care
se găseşte în toate rezervele de petrol şi gaz de pe toată suprafaŃa
globului. Preocupările privind utilizarea acestui tip de energie
nepoluantă, regenerabilă care pot fi multiple, de la încălzirea
locuinŃelor până la producerea de electricitate sunt relativ scăzute şi
datorită dominaŃiei industriilor petrolului, gazelor naturale şi
cărbunelui care au furnizat de-a lungul timpului combustibili ieftini.
Faptul că în ultimul deceniu energia geoermală a crescut cu doar 3%
pe an, indică dezvoltarea mai puŃin susŃinută a acestui sector
energetic. Însă, perspectivele epuizării unora dintre resursele
tradiŃionale de energie (petrolul, gazele naturale) dar şi anumite
proiecte demarate de 46 dintre Ńările globului indică o anumită
schimbare în utilizarea din ce în ce mai mult a energiei geotermale.
Prin urmare, în perspectiva epuizării resurselor se impune un
plan mndial de economisire a acestora, prin reducerea consumurilor
inuntile, oprirea pierderilor şi găsirea şi folosirea şi unor surse
alternative de energie astfel încât activitatea umană să nu fie nevoită
să intre într-un colaps legat de iminenta epuizare a resurselor.
De altfel, cercetători din FranŃa, Germania, Japonia şi SUA
susŃin că e necesar un plan comun prin care să se accelereze folosirea
energiilor regenerabile. Astfel, s-ar economisi o mare parte din
resursele naturale67.
66
Gawell, K. et all., International Geothermal Development Directory and Resource Guide, Washington D.C., GEA, 2003, p.17.
67
Pociovălişteanu, D., Dobrescu E., Provocări ale europenizării politicii energetice a României în contextul schimbărilor climaterice, în
Analele UniversităŃii Constantin Brâncuşi din Târgu Jiu, Seria Litere şi ŞtiinŃe Sociale nr.3/2009, p.42.
61
Teste de evaluare/autoevaluare
2. După criteriul rezultatelor obŃinute în urma procesului de producŃie, resursele naturale se împart în:
a. resurse bogate în substanŃe utile şi resurse sărace în substanŃe utile,
b. resurse regenerabile şi resurse neregenerabile,
c. resurse reciclabile şi nereciclabile.
Bibliografie obligatorie
Brown L., R., Planul B.3.0. Mobilizare generală pentru salvarea civilizaŃiei, ed. Tehnică, Bucureşti,
2009.
Geothermal Development Directory and Resource Guide, Washington D.C., GEA, 2003
Gore, A., Un adevăr incomd, Ed. Rao, Bucureşti, 2005.
European Commission, Report on the Workshop on Hydropower and Ocean Energy – part I, 13 june
2007
Licht, F.O., World Ethanol and Biofuels Report, vol. 5, no.14, 2007.
Lipsey R.G., Chrystal, K.A., Principiile economiei, Ed. Economică, Bucureşti, 2002.
Mathis Wackernagel et al., Tracking the Ecological Overshoot of the Human Economy, Proceedings of
the National Academy of Sciences, vol 99, no. 14/9 July 2002.
Renewable Energy Access, Wave Hub Names fourth Developer for Wave Energy Farm, 15 May 2007
63
Unitatea de învăŃare 6
PopulaŃia globului, accelerator sau frână în calea dezvoltării?
Cuprins
6.1. Introducere
6.2. Obiectivele şi competenŃele unităŃii de învăŃare
6.3. ConŃinutul unităŃii de învăŃare
6.3.1. EvoluŃia populaŃiei mondiale
6.3.2. Schimbări cantitative şi calitative în structura populaŃiei
6.3.3. PopulaŃia mondială în jocul resurse vs. dezvoltare
6.4. Îndrumar pentru autoverificare
6.1. Introducere
68
După Isus Hristos.
69
Gore, A., op.cit., p.216.
65
6.000.000.000
5.000.000.000
4.000.000.000
3.000.000.000
2.000.000.000
anul
1800 anul
1930 anul 1.000.000.000
1950
anul
1975 0
anul
1987
anul S1
2000
70
Thomas Robert Malthus, reverendul-economist englez publică în anul 1798 o lucrare intitulată, Eseu asupra principiului populaŃiei aşa cum
afectează el viitoarea ameliorare a societăŃii unde argumentează că populaŃia creşte în progresie geometrică în timp ce mijloacele de subzistenŃă
cresc în proporŃie aritmetică Lucrarea a stârnit multe dezbateri în epocă, şi nu numai, dar din fericire ceea ce anticipa Malthus nu s-a adeverit în
totalitate.
71
Dennis Meadows, unul dintre autorii celui de-al patrulea raport al Clubului de la Roma, Limitele creşterii, susŃinea că “dacă se menŃin
tendinŃele actuale de creştere ale populaŃiei mondiale, ale industrializarii, contaminării ambientale, producŃiei de alimente şi epuizării resurselor,
această planetă va atinge limitele creşterii în următorii 100 de ani. Rezultatul cel mai probabil ar fi o scădere subită şi incontrolabilă atât a
populaŃiei cât şi a capacităŃii industriale”.
regulator al disfuncŃionalităŃilor care pot apărea. O altă opinie
este aceea potrivit căreia societatea nu trebuie să se implice în
problemele demografice, deoarece divinitatea reglează evoluŃia
umană sau există legi naturale de creglare a creşterii demografice,
de tipul războaielor, cataclismelor naturale, pandemiilor etc. În
mod evident, indiferent care dintre opinii le-am adopta trebuie să
avem în vedere că politica demografică a fiecărui stat trebuie să
se armonizeze cu politicile economice, sociale, culturale,
educaŃionale, ecolgice etc. datorită faptului că acestea se află în
relaŃii de interdependenŃe. Există factori care influenŃează
dinamica demografică, într-o măsură mai mare sau mai mică.
Dintre aceştia îi menŃionăm pe cei mai importanŃi:
- cel mai important factor care influenŃează dinamica
demografică este nivelul de trai. Aici apare un fenomen
contradictoriu, familiile din Ńările cu nivel de trai scăzut au mai
mulŃi copii decât cele din Ńările dezvoltate. Astfel, familiile din
Ńările cu nivel de trai scăzut au 5-6 copii, numpărul acestora
scăzând de regulă, în Ńările cu nivele de trai ridicate la 2-3 sau
chiar 1 copil.
- politica demografică a statelor, poate contribui, într-o
anumită măsură la creşterea populaŃiei prin anumite măsuri de
asistenŃă socială şi/sau sanitare sau limita creşterea prin Ńinerea
sub control a naşterilor,
- creşterea speranŃei de viaŃă ca rezultat al îmbunătăŃirii
condiŃiilor de viaŃă, alimentaŃie, sănătate, cultură, educaŃie etc.,
poate conduce la creşterea longevităŃii medii a oamenilor,
- structura pe vârstă a populaŃiei, contribuie în mare
măsură la creşterea sau scăderea populaŃiei. PopulaŃiei
îmbătrânită cum este astăzi cazul Europei Occidentale sau
Americii de Nord i se interpune o populaŃie preponderent tânără
cum este, în general, cazul celor din Asia şi Africa.
- nivelul de cultură şi educaŃia, îşi pune amprenta, în
majoritatea cazurilor, asupra familiilor, în sensul în care, cu cât
aceste niveluri sunt mai ridicate cu atât îşi pun problema dacă pot
pot asigura viitorilor copii condiŃii de trai, materiale, financiare,
culturale, educaŃionale etc. Analiza acestor condiŃii se
materializează prin numărul de copii pe care aceste familii îl vor
dori şi avea. Astfel, familiile din Ńări dezvoltate, care au şi
niveluri de cultură şi educaŃie înalte, au familii compuse din unu-
doi copii şi de puŃine ori, trei.
- condiŃiile naturale de viaŃă, care de fapt sunt circumscrise
climei sau condiŃiile oferite de mediul înconjurător pot favoriza
sau nu creşterea demografică.
72
United Nations, Department of Economic and Social Affairs, Population Division, World Population to 2300, New York, 2004, p.42.
celor aflate la pensie.
- structura pe sexe a populaŃiei. Există previziuni73
conform cărora va creşte ponderea femeilor în cadrul forŃei de
muncă, astfel încât până în anul 2025 unul din trei angajaŃi va fi
de sex feminin. Pe de altă parte ratele scăzute ale natalităŃii din
anumite zone ale globului pot avea efecte resimŃite în zona
angajaŃilor diponibili, prin scăderea numărului acestora.
- raportul dintre populaŃia urbană şi populaŃia rurală.
Există în prezent tendinŃa ca să crească numărul populaŃiei urbane
prin migrarea celei rurale, creându-se astfel mari aglomerări
urbane (mega oraşe). Printre acestea, enumerăm oraşele care în
2010 depăşeau 10 milioane de locuitori: Tokyo, Delhi, Sao-
Paolo, Mumbai, Mexico City, New York, Shanghai, Calcutta,
Dhaka, Karachi, Buenos Aires, Los Angeles, Beijing, Rio de
Janeiro, Manila, Osaka, Cairo, Lagos, Moscova, Istanbul, Paris74.
De altfel, la nivel mondial, 75,16% din populaŃia zonelor
dezvoltate locuieşte în zone urbane şi 45,08% dintre locuitorii
zonelor slab dezvoltate trăiesc în mediul urban. Sigur că pe lângă
facilităŃile oferite de zonele urbane există şi probleme legate de
nivelul de trai, de şomaj, poluare, servicii publice, cultură etc.
- evoluŃia fertilităŃii feminine urmare planificării
familiale, dar şi industrializării, urbanizării, emancipării femeilor
şi creşterii rolului lor în societate a cunoscut o tendinŃă de
descreştere, rata medie de fertilitate ajungând în prezent la 2,17
copii în India şi de 1,85-1,94 copii în Europa şi America de Nord.
- creşterea speranŃei medii de viaŃă la naştere s-a datorat
reducerii mortalităŃii infantile, eradicării unor boli grave creşterii
cantitative şi calitative a alimentaŃiei, îmbunătăŃirii condiŃiilor de
muncă şi viaŃă etc. Sigur că mai sunt multe de făcut, în această
direcŃie, în special în zonele defavorizate ale planetei, în special
în zona Africii Subsahariene, dar nu numai.
73
Canton, J., Provocările viitorului, Ed. Polirom, Iaşi, 2010, p.104.
74
United Nation, Population Division, World Urbanization Prospects, The 2009 Revison, 2010.
75
US Department of Agriculture, Production, Supply, and Distribution Country Reports, www.fas.usda.gov/psdonline, updated 10 August 2007.
69
Teste de evaluare/autoevaluare
1. PopulaŃia mondială nu a cunoscut, datorită războielor, epidemiilor şi altor fenomene distructiv-
umane, o tendinŃă de creştere de-a lungul istoriei civilizaŃiei umane.
Răspuns: Adevărat sau Fals
d. 8 miliarde locuitori.
3. Dinamica demografică este influenŃată de o serie de factori. Dintre cei mai importanŃi enumerăm:
a. nivelul de trai, structura pe vârstă a populaŃiei, dezvoltarea, stresul, factori naturali,
b.factori naturali, factori socio-economici, factori politici, scăderea speranŃei de viaŃă,
c.factori politici, factori sociali, factori naturali, poluarea, subdezvoltarea,
d. nivelul de trai, structura pe vârstă a populaŃiei, sporirea speranŃei de viaŃă, factori naturali, factori
socio-economici.
Bibliografie obligatorie
7.1. Introducere
76
Vezi în acest sens şi Carter A.P., Wassily L., Petri P., Viitorul economiei mondiale, Ed. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977.
73
77
Alexandri C., Davidovici I., Gavrilescu D. (coord.), Tratat de economia agriculturii, Ed. Export, Bucureşti, 2004, p.12.
78
Sinclair T. R., Limits to Crop Yield, Irvine, 1998; FAOSTAT Statistics Database, http://faostat.fao.org/.
mondială care furnizează alimentaŃia pe glob în proporŃie de circa
90% are multiple funcŃii în lumea contemporană. Dintre funcŃiile
agriculturii le amintim pe cele mai importante79:
1. Agricultura este sursa majoră care asigură alimentaŃia umană,
98% din totalul consumului alimentar uman fiind asigurat astfel,
restul de 2% fiind asigurat de produsele acvatice. O problemă
importantă în acest sens este cea a securităŃii alimentare care
reprezintă posibilitatea locuitorilor unei Ńări de a dispune permanent
de o cantitate de alimente suficientă pentru a avea o viaŃă activă şi
sănătoasă80 exprimată printr-un disponibil alimentar şi posibilitatea
de cumpărare a alimentelor.
2. Agricultura creează locuri de muncă pentru populaŃie. Chiar
dacă agricultura mondială a cunoscut, în plan istoric, o tendinŃă
relativă de descreştere în crearea produsului intern brut, în mod
absolut, producŃia agricolă creşte cu aproximativ 2-2,5% pe an. Pe de
altă parte, ponderea populaŃiei ocupate în agricultură în totalul
populaŃiei ocupate este mai mică de 5% în multe dintre Ńările
dezvoltate, în vreme ce în Ńările cu venituri scăzute din grupa Ńărilor
în curs de dezvoltare, 65% din forŃa de muncă mascolina respectiv
80% din cea feminină se regăseşte în domeniul agricol.
3. Agricultura este importantă prin menŃinerea sau asigurarea
mediului ambiant. Activitatea umană în agricultură dacă se
desfăşoară raŃional poate îmbunătăŃi rolul fotosintezei în asigurarea
oxigenului şi reducerea carbonului din mediul ambiant. Concomitent,
Ńinând seama şi de tenditele actuale care se manifestă în agricultură
sunt necesare luarea unor serii de măsuri urgente care vizează în
principal: utilizarea raŃională a resurselor naturale epuizabile şi
reînnoibile; menŃinerea fertilităŃii solului şi a calităŃii apei; protejarea
biodiversităŃii agrosistemelor; micşorarea poluării mediului etc.
4. O altă funcŃie a agriculturii este crearea de resurse de materii
prime pentru industria prelucrătoare, resurse care au caracter
regenerabil. În calitate de ofertantă de materii prime vegetale şi
animale, agricultura îndeplineşte un rol important în cooperarea prin
susŃinere, dar nu numai, a unor ramuri şi/sau activităŃi dina monte şi
aval.
5.Crearea de resurse valutare rezultate din exportul de resurse
agroalimentare sau din economisirea valutei prin înlocuirea
importurilor şi asigurarea resurselor alimentare reprezintă altă funcŃie
a agriculturii. Aceste resurse se pot folosi inclusiv pentru dezvoltare
şi/sau modernizarea agriculturii dar şi a fiecărei economii naŃionale în
ansamblu.
79
Moisuc C., Pistol L., Gurgu E., Op.cit., pp.104-106.
80
A se vedea World Bank Poverty and Hunger: Issues and Options for Food Security in Developing Countries, Washington D.C., 1986.
75
81
Bari I., Tratat de economie globală, Ed. economică, Bucureşti, 2010, p.575.
82
Anghel F., Economie mondială, Ed. Universitară, Bucureşti, 2009, p.142.
83
Bonciu F., Baicu G., Economia mondială sub lupă: de la crize acute la crize cornice, Ed. ProUniversitaria, Bucureşti, 2010, pp.184-185.
84
The Worldwatch Institute, Starea lumii 2006. China şi India, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2008, p.70.
socială etc. Spre pildă, la nivel mondial există în prezent 800 de
milioane de persoane care suferă de foame cronică/malnutriŃie, adică
peste 10% din populaŃia globului. Conform previziunilor Băncii
Mondiale problema subnutriŃiei şi malnutriŃiei, manifestată în special
pe continentul african, va fi principala problemă a mileniului al XXI-
lea. Se pune deci problema atât a cantităŃii alimentaŃiei cât şi a
calităŃii acesteia.
MalnutriŃia este starea de nutriŃie neraŃională care rezultă dintr-
un consum insuficient excesiv sau neechilibrat, din absorbŃia
defectuoasă a nutrienŃilor (proteine, vitamine, carbohidraŃi) în
organism sau din cauza modului de utilizare a alimentelor85.
Formele de manifestare a malnutriŃiei sunt: foametea, starea
suprapoderală, insuficienŃa vitaminelor şi sărurilor minerale. Aceste
grave fenomene ating proporŃii îngrijorător de mari, în special, în
multe dintre Ńările în curs de dezvoltare, care spre deosebire de Ńările
dezvoltate se confruntă cu diferite probleme precum structura şi
marimea factorilor de producŃie. Acestea, în principal, se manifestă
prin: insuficienŃa suprafeŃelor irigate, insuficienta pregătire a forŃei de
muncă, lipsa îmbunătăŃirilor funciare, lipsa seminŃelor de înaltă
productivitate, lipsa unor strategii coerente de dezvoltare agricole dar
şi condiŃiilor naturale deosebit de grele –vezi situaŃia agriculturii
africane etc. Peste tot în lume, Ńările cele mai sărace au cele mai slabe
rezultate, şi aici în mod deosebit se remarcă Ńările africane, în special
cele subsahariene, cu radamente la hectar de peste trei ori mai mici
decât Ńările dezvoltate.
Valoarea adăugată pe locuitor în Ńările în curs de dezvoltare
este foarte mică sub 200 USD comparativ cu peste 10000 de USD în
Ńările dezvoltate, ceea ce demonstrează încă odată performanŃele
scăzute înregistrate de Ńările în curs de dezvoltare. Toate aceste
rezultate se află şi în strânsă legătură cu dotarea agriculturii care în
Ńările în curs de dezvoltare sunt precare (200-400 de grame
îngrăşăminte la hectar comparativ cu peste 400 de kilograme la hectar
utilizzate în Ńările dezvoltate sau 60 de tractoare folosite la 100 de
hectare teren arabil faŃă de peste 400 utilizate la aceeaşi supraŃă în
Ńările dezvoltate).
Din punct de vedere al cantităŃii şi calităŃii alimentaŃiei,
indicatorul reprezentativ şi sintetic al cantităŃii este consumul mediu
energetic măsurat prin numărul de calorii consumate zilnic de
individul uman, iar indicatorul sintetic al calităŃii se exprimă prin
cantitatea medie de proteină consumată zilnic de un om. În mod
evident, consumul energetic (de calorii ) asigură menŃinerea şi
dezvoltarea omenirii. este evident că problema alimentaŃiei în multe dintre
Ńările în curs de dezvoltare este deosebit de dificilă şi credem că este nevoie
de un efort internaŃional al comunităŃii statelor dezvoltate pentru
întrajutorarea acestei părŃi a populaŃiei globului care se află în situaŃii de-a
dreptul dramatice.
Şi în condiŃiile susmenŃionate considerăm că putem vorbi de
existenŃa unei crize agroalimentare mondiale, care poate fi
caracterizată de câteva trăsături importante:
- reducerea drastică a rezervelor mondiale sub nivelul minim al
securităŃii alimentare,
- importul masiv de produse alimentare din Ńările dezvoltate,
85
Hutchinson Encyclopedia, Webster's Encyclopedic Dictionary of the English Language Gramercy Books, Ed. Dilithium Press Ltd., 1994,
p.868.
77
Teste de evaluare/autoevaluare
1. În lumea contemporană agricultura îndeplineşte diverse funcŃii. Dintre acestea menŃionăm:
a. crearea unui aparat de producŃie, determină crearea unei infrastructuri care asigură legături între
diferite regiuni şi instituŃii specifice, din punct de vedere politic, economic şi social,
b. economice, sociale, menŃinerea sau asigurarea mediului ambiant, reprezintă sursa principala pentru
alimentaŃia umană,
c. crearea de locuri de munca pentru populaŃie, crearea de resurse de materii prime pentru industria
prelucrătoare care au un caracter regenerabil, crearea de resurse valutare, menŃinerea sau asigurarea
mediului ambiant, asigură sursa principală pentru alimentaŃia umană,
d. crearea de resurse valutare, crearea de locuri de muncă pentru populaŃie, crearea de resurse de
materii prime pentru industria prelucrătoare care au un caracter regenerabil.
3. De-a lungul istoriei a predominat producŃia vegetală, dar pe măsura creşterii nivelului de trai,
consumul vegetal a fost parŃial înlocuit de consumul de produse animaliere.
Răspuns: Adevărat sau Fals
Bibliografie obligatorie
Alexandri C., Davidovici I., Gavrilescu D. (coord.), Tratat de economia agriculturii, Ed. Export,
Bucureşti, 2004.
Anghel F., Economie mondială, Ed. Universitară, Bucureşti, 2009
Bonciu F., Baicu G., Economia mondială sub lupă: de la crize acute la crize cornice, Ed.
ProUniversitaria, Bucureşti, 2010.
Carter A.P., Wassily L., Petri P., Viitorul economiei mondiale, Ed. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1977.
Moisuc, C. Pistol, L., Gurgu, E., Economie internaŃională I. Probleme globale ale economiei
mondiale, Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.
Sinclair T. R., Limits to Crop Yield, Irvine, 1998.
The Worldwatch Institute, Starea lumii 2006. China şi India, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2008.
World Bank Poverty and Hunger: Issues and Options for Food Security in Developing Countries,
Washington D.C., 1986.
Unitatea de învăŃare 8
Sănătatea mondială ca obiectiv economic
Cuprins
8.1. Introducere
8.2. Obiectivele şi competenŃele unităŃii de învăŃare
8.3. ConŃinutul unităŃii de învăŃare
8.3.1. Sănătatea umană ca bun economic
8.3.2. De ce sănătatea umană mondială este o problemă globală?
8.4. Îndrumar pentru autoverificare
8.1. Introducere
86
vezi în acest sens Fritjof Capra, Constantin Popescu, Dorina MocuŃa etc.
87
Capra, F., Momentul adevărului.ŞtiinŃă societate şi cultură.O viziune fascinantă asupra unei noi realităŃi înconjurătoare. O reconciliere a
ştiinŃei cu spiritul uman, pentru un viitor durabil, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2004, p. 331.
88
Idem, p. 397.
definite ale acestuia, binecunoscutele meridiane, de-a lungul cărora se
situează punctele de acupunctură89.
Sănătatea este deci o experienŃă a stării de bine rezultată
dintr-un echilibru dinamic care implică aspectele psihologice şi fizice
ale organismului, ca şi interacŃiunile sale cu mediul social şi natural90.
Pentru a fi sănătos, un organism trebuie să-şi păstreze autonomia sa
individuală, dar în acelaşi timp să fie capabil să se integreze armonios
în sisteme mai mari. Această capacitate de integrare este strâns legată
de flexibilitatea organismului şi de conceptul de echilibru dinamic.
Boala este deci o consecinŃă a dezechilibrului şi a dizarmoniei şi
poate fi privită adesea ca provenind din lipsa de integrare91. Unul
dintre factori care implică dezechilibrul organismului este dat de
stres, ca răspuns la influenŃele mediului. Stresul apare când individul
este brusc ameninŃat, sau când trebuie să se adapteze la schimbările
bruşte ale mediului sau este puternic stimulat în alt mod92. Cu alte
cuvinte, stresul este produs de acŃiunile legate de libertăŃile de care
beneficiază oamenii, ca elemente pozitive, dar şi de faptul că, în
condiŃiile de sărăcie, de nesiguranŃă a locului de muncă, a zilei de
mâine, de poluare organică, de război, de boli considerate incurabile
etc., latura neplăcută solicită tot mai intens adaptarea vieŃii umane
individuale şi sociale la această situaŃie reală nedorită. În acest sens
sunt edificatoare aspectele următoare93:
• Numărul celor care se află în situaŃia că nu-şi pot asigura
minimul necesar vieŃii, nu pe termen scurt, ci pe o lungă perioadă
din timpul uman, reprezintă un factor obiectiv, transformând impactul
factorului stresant – sărăcia şi nesiguranŃa vieŃii – de la nivel
individual la scara sociogrupului, la nivel social cuprinzător94.
• Timpul cât acŃionează factorii neplăcuŃi, la noi sărăcia şi
nesiguranŃa vieŃii, crizele economice, se poate încadra în limitele
timpului normal de aşteptare, în care organismul uman găseşte
rezervele necesare de adaptare, sau poate depăşi aceste limite, cu
consecinŃe grave asupra adaptării, consumând, peste limitele normale,
energia de care dispune organismul uman pentru a ne trăi viaŃa95,
corespunzător etapelor biologice prin care trecem.
• Indiferent de factorii la care suntem supuşi, pentru a ne
adapta avem nevoie de energie pentru întreŃinerea vieŃii, combaterea
efectelor dăunătoare şi adaptarea la influenŃele în continuă
schimbare pe care le exercită mediul în care trăim. Particularitatea
acestei interpretări este şi expresia faptului că stresul nu poate fi
evitat, fapt pentru care reacŃia de adaptare este inevitabilă, consumul
de energie de care dispunem, de asemenea, este inerent96.
• Intensitatea cu care se manifestă factorii dăunători,
neplăcuŃi, constituie un element de mare importanŃă în determinarea
energiei de care avem nevoie pentru întreŃinerea vieŃii şi păstrarea
89
Ibid., p.399.
90
Ibid. , p.410.
91
Ibid., pp.411-412.
92
Idem.
93
Popescu, C., Taşnadi A., Nica E., Lepădatu G., Popescu G., Stanciu M., Social stress in the complexity of New Economy, Metalurgia
International, ISI Journal, vol XIII, spec. no.2., 2008, p.93.
94
Problema determinării „minimului necesar vieŃii” la nivel individual uman necesită o abordare complexă biopsihosocioumană, în care
factorii economici, de mediu, politici, tradiŃionali, religioşi, demografici şi, chiar, regionali au un rol deosebit. Orice determinare statistică a
acestei probleme trebuie interpretată în termeni relativi, în dinamică însă poate să exprime o anumită tendinŃă, chiar dacă nivelul său nu este
cel mai adecvat, ca determinare.
95
Vezi Popescu, C., Creşterea care sărăceşte, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2003.
96
După Selye H., „Stresul nu trebuie evitat, de fapt, nici nu poate fi evitat”, în ŞtiinŃă şi viaŃă, Editura Politică, Bucureşti, 1984, p. 307.
83
97
Homeostazie, după cuvintele greceşti homios: egal, identic, asemănător şi stasis: stare ce exprimă „capacitatea de a menŃine o situaŃie
statică, invariabilă” (Selye, H., Op. cit., p. 310).
98
Capra, F., Op.cit., p.415.
99
Eisenberg, L., The Search for Care, in Knowles, J.H, Doing Better and Feeling Worse, New York, 1977.
ce mai mult de la cei normali care asigură o evoluŃie firească precum
cea din perioadele de tinereŃe şi maturitate.
Ca şi bun de capital (în sensul de investiŃii), sănătatea umană
este folosită de fiinŃa umană pentru a produce venit, şi dincolo de
acesta poate produce venituri nete respectiv profituri din acŃiunile pe
care omul le întreprinde.
În noul context al economiei globale în care rapiditatea cu care
cunoştiinŃele ştiinŃifice de ultimă generaŃie sunt transferate spre
agenŃii economici, constituie un atuu în impunerea naŃională şi
mondială a lor se ridică problema responsabilităŃii fiinŃei umane
pentru generaŃiile care se succed dar şi pentru ansamblul vieŃii umane
şi sociale existent pe Planeta Pământ. În centrul acestor preocupări
trebuie să se regăsească problema sănătăŃii ca şi caracteristică
principală a funcŃionalităŃii normale a sistemului care trebuie să fie în
armonie cu nevoile umane, cu nevoile mediului, cu nevoile
comunităŃii, cu nevoile organizaŃiilor, cu nevoile instituŃiilor şi cu
cele a familiilor umane. De aceea ar trebui să reflectăm la realităŃile
activităŃii economico-sociale mondiale.
100
MocuŃa D. N., Sănătatea umană – în perspectiva dezvoltării durabile, teză de doctorat, ASE, Bucureşti, 2009, p.63.
85
cuantifică anual mai mult de 1 milion de victime dintre care 89% sunt
de pe teritoriul continentului african.
Laureatul Premiului Nobel pentru economie, Jefrey Sachs, a
estimat că „productivitatea scăzută a muncii şi celelalte costuri
asociate cu malaria reduc cu un punct procentual creşterea economică
a Ńărilor cu populaŃie grav afectată de malarie”.
Cu toate acestea, de departe pandemia HIV conduce detaşat în
topul celor mai cumplite boli umane. Lester Brown afirmă despre
aceast virus: „pentru a găsi ceva similar unei asemenea pierderi
devastatoare de vieŃi, ar trebui să ne întoarcem la decimarea
provocată de variolă în rândul comunităŃilor de băştinaşi nord-
americani, în secolul al XVI-lea, sau la ciuma bubonică ce a ucis un
sfert din populaŃia Europei, în secolul al XIV-lea”101.
La sfârşitul anului 2006, numărul oamenilor infectaŃi ajunsese
la 86 milioane dintre care până acum au murit peste 40 de
milioane102. Cele mai multe persoane infectate trăiesc în Africa Sub-
Sahariană, şi din păcate, numărul lor este în creştere. Anumite
statistici indică faptul că în decurs de un deceniu, în anumite Ńări, cum
ar fi Botswana şi Zimbabwe, numărul victimelor ar putea atinge o
cincime din populaŃia adultă103.
Efectele îmbolnăvirilor sunt cutremurătoare, familii întregi
nereuşind să-şi procure hrana zilnică datorită faptul că unul dintre
adulŃi este în imposibilitatea de a lucra pământul şi cel puŃin un alt
membru al familiei trebuie să-l îngrijească. Totodată, efectele sunt
vizibile atât în rândul cadrelor didactice care cad victimă virusului cât
şi în rândul elevilor care îşi întrerup studiile fie pentru că trebuie să
stea acasă să aibă grijă de părinŃii bolnavi fie că nu îşi mai permit să
plătească taxele şcolare. Milioane de copii rămân orfani datorită
SIDA. Estimările specialiştilor vorbesc de un număr de 18 milione de
copii, care îşi vor pierde cel puŃin un părinte din cauza bolii, până în
anul 2010104. Niciodată în istoria ei, Africa un s-a confruntat cu o
problemă de o asemenea amploare care ameninŃă să nimicească toate
realizările trecute, ameninŃând dezvoltarea, siguranŃa hranei,
periclitând grav sistemul educaŃional şi sistând în mare măsură
investiŃiile străine, influenŃând şi într-o anumită măsură economia
mondială.
În timp ce Africa se confruntă cu flagelul HIV, celalte zone ale
lumii au de înfruntat o altă ameninŃare teribilă: poluarea şi efectele ei
asupra sănătăŃii oamenilor. Un studiu al specialiştilor americani
relevă că „aproximativ 200 de boli omeneşti, de la paralizia cerebrală
până la atrofia testicolelor, au legătură cu substanŃele poluante, 37
forme de cancer, boli de inimă, boli de rinichi, hipertensiune arterială,
diabet, dermatită, bronşită, surditate, bolile Alzheimer şi Parkinson se
presupun a fi rezultatul aceloraşi substanŃe poluante”105.
În Uniunea Europeană există preocupări importante în ceea ce
priveşte problema sănătăŃii, dar încă mai sunt lucruri de făcut.
ComparaŃia dintre ea şi Statele Unite ale Americii ne poate reliefa o
anumită dimensiune a realităŃilor din domeniul sănătăŃii.
Uniunea Europeană are aproximativ 322 de medici la 100.000
de locuitor, în timp ce în Statele Unite ale Americii sunt numai 279.
101
Brown, L., Planul B.3.0. Mobilizare generală pentru salvarea civilizaŃiei, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2008, p.109.
102
Ibid., p.102.
103
UNAIDS, 2006 Report on the Global AIDS Epidemic, Geneva, May 2006, pp.2-6,320,488.
104
Brown, L., Op.cit., p.104.
105
Ibid., pp.104-105.
Din punctul de vedere al îngrijirii sănătăŃii nou-născuŃilor, Statele
Unite sunt pe locul 26 printre Ńările industrializate cu şapte decese la
o naştere cu mult peste media din Uniunea Europeană. SperanŃa
medie de viaŃă în Uniunea Europeană, excluzând cei ultimii 12
membri – este de 81,4 ani pentru femei şi 75,1 ani pentru bărbaŃi,
deci o speranŃă medie de viaŃă de 76,9 ani. Dacă luăm în calcul şi
Ńările din centrul şi estul Europei, speranŃa medie de viaŃă este puŃin
mai mică decât cea din Statele Unite ale Americii.
După datele OrganizaŃiei Mondiale a SănătăŃii (OMS), Statele
Unite ale Americii sunt pe locul 24 dacă speranŃa de viaŃă este
calculată Ńinându-se cont şi de dizabilităŃi, cu mult în urma Uniunii
Europene. OMS a mai clasificat Ńările lumii şi din punctul de vedere
al stării generale de sănătate, iar Statele Unite ale Americii au rămas
şi mai în urmă, pe locul 37. Din punctul de vedere al echităŃii
sistemului de sănătate, Statele Unite ale Americii se poziŃionează şi
mai jos pe locul 54, în urma tuturor Ńărilor OCDE. Statele Unite ale
Americii şi Africa de Sud sunt singurele Ńări dezvoltate din lume care
nu asigură îngrijirea sănătăŃii pentru toŃi cetăŃenii lor. Mai mult de 46
de milioane de persoane din America nu au în prezent asigurare de
sănătate şi nici nu îşi pot permite să plătească pentru îngrijire
medicală106.
Politica de coeziune europeană aduce în discuŃie atât reducerea
decalajelor Ńărilor membre din Uniunea Europeană cât şi în raportul
cu alte Ńări dezvoltate, vezi Statele Unite ale Americii, Japonia,
Canada, etc. Disponibilitatea serviciilor de sănătate reprezintă un
element important al atractivităŃii regionale, dat fiind că furnizează
beneficii sociale şi economice pe termen lung. Îmbătrânirea
populaŃiei sporeşte nevoia unor astfel de servicii. Anumite regiuni pot
cunoaşte afluxuri de populaŃie, cu o concentrare a persoanelor în
vârstă în jurul centrelor cel mai bine echipate, ceea ce conduce la
afectarea negativă a coeziunii teritoriale. În ceea ce priveşte
asigurarea cu centre de sănătate, FranŃa, Germania, Belgia, Olanda şi,
într-o măsură mai mică Italia, au un nivel ridicat, reflectând adesea
densitatea mare a populaŃiei.
łările din Europa centrală au un nivel mediu de asigurare, în
vreme ce Spania, Portugalia, Grecia şi Irlanda, precum şi Danemarca,
Finlanda şi Suedia au cel mai scăzut nivel. Pentru ultimele două Ńări,
nivelul este în mod semnificativ mai ridicat în zonele sudice. Această
imagine ascunde diferenŃele privind disponibilitatea paturilor pe cap
de locuitor. Din acest punct de vedere, Irlanda şi Finlanda stau cel
mai bine, reflectând o politică de favorizare mai degrabă a centrelor
de sănătate mari, bine echipate, decât a celor mici, foarte dispersate.
În schimb, un nivel scăzut de asigurare există în Spania, Portugalia,
Grecia şi Danemarca, ceea ce ar putea conduce la probleme, pe
măsură ce populaŃia îmbătrâneşte.
Împreună cu politica regională, politica de sănătate poate
contribui la menŃinerea unei populaŃii sănătoase şi poate mări, astfel,
participarea, atât în ceea ce priveşte ocuparea forŃei de muncă, cât şi
la societate, în general. Acest fapt este foarte important, mai ales în
regiunile mai puŃin dezvoltate, care tind să fie mai dezavantajate, atât
în ceea ce priveşte sănătatea, cât şi structura pe vârste a populaŃiei107.
106
Rifkin J., Visul European. Despre cum pe tăcute Europa va pune în umbră „visul american”, Ed. Polirom, Iaşi, 2006, p.73.
107
Comisia Europeană, Regiuni în dezvoltare, Europa în dezvoltare, al patrulea raport privind coeziunea economică şi socială, Luxemburg,
2007.
87
108
Friedman, T. L., Pământul este plat. Scurtă istorie a secolului XXI, Ed. Polirom, Iaşi, 2007, pp. 378-379.
109
MocuŃa, D.N., Op.cit., p. 109.
8.4. Îndrumar pentru autoverificare
Teste de evaluare/autoevaluare
1. Sănătatea umană ca stare de bine este produsul unui:
a.echilibru dinamic care implică aspectele psihologice şi fizice ale organismului, ca şi interacŃiunile
sale cu mediul social şi natural,
b.dezechilibru generat de realităŃile mondiale manifestate în societatea contemporană,
c. echilibrelor dintre mediul politic şi social, economic şi cultural, spiritual şi moral.
d. conglomerat de factori de natură socială, culturală, instituŃională, organizaŃională.
2. Productivitatea scăzută din Africa subsahariană tradusă în scăderea creşterii economice se datorează
sănătăŃii precare a populaŃiei locului.
Răspuns: Adevărat sau Fals
Unitatea de învăŃare 9
Industria globală şi rolul ei pe plan internaŃional
Cuprins
9.1. Introducere
9.2. Obiectivele şi competenŃele unităŃii de învăŃare
9.3. ConŃinutul unităŃii de învăŃare
9.3.1. Radiografia industriei mondiale
9.3.2. Modificări în structura industriei mondiale
9.4. Îndrumar pentru autoverificare
9.1. Introducere
110
Anghel F., Economie mondială, Ed. Universitară, Bucureşti, 2009, p.150.
93
113
Popescu, C., R., Industria mondială în era globalizării, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2001, pp.26-27.
95
Teste de evaluare/autoevaluare
1. Clasificarea Ńărilor în raport de rolul şi ponderea industriei în economie cuprinde următoarele grupe:
a. Ńări foarte puternic industrializate, state puternic industrializate, Ńări slab industrializate, state
foarte slab industrializate,
b. Ńări industriale, Ńări agrare, Ńări parŃial-industriale, Ńări parŃial-agrare,
c. cu economie bazată în mod preponderent pe industrie, cu economie bazată în mod
preponderent pe agricultură, cu economie în care există un raport egal între industrie şi
agricultură,
d. Ńări industriale, Ńări industrial-agrare, Ńări agrar-industriale, Ńări agrare.
2. Din punctul de vedere al raportului dintre industria prelucratoare şi cea extractivă se remarcă o
creştere a ponderii industriei extractive şi o scădere a industriei prelucrătoare.
Răspuns: Adevărat sau Fals
3. Decalajele economice din lumea contemporană scot în evidenŃă numai discrepanŃele existente între
gradul de dezvoltare al statelor dezvoltate.
Răspuns: Adevărat sau Fals
Bibliografie obligatorie
Anghel F., Economie mondială, Ed. Universitară, Bucureşti, 2009.
Bari I., Tratat de economie globală, Ed.Economică, Bucureşti, 2010.
Popescu, C., R., Industria mondială în era globalizării, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2001.
UNIDO, Industry for Growth into the New Millennium, 2000.
Unitatea de învăŃare 10
InstituŃii mondiale şi cadrul instituŃional global. CorporaŃiile transnaŃionale
şi rolul lor în dezvoltarea economiei mondiale
Cuprins
10.1. Introducere
10.2. Obiectivele şi competenŃele unităŃii de învăŃare
10.3. ConŃinutul unităŃii de învăŃare
10.3.1. OrganizaŃia internaŃională
10.3.2. Tipologia organizaŃiilor internaŃionale
10.3.3. SocietăŃile transnaŃionale în cadrul economiei mondiale
10.3.4 Caracteristici ale societăŃilor transnaŃionale
10.4. Îndrumar pentru autoverificare
10.1. Introducere
115
De pildă, în ultimul an al mandatului preşedintelui Statelor Unite ale Americii, George Bush, reprezentanŃii americani au votat împotriva a
61% dintre rezoluŃiile ONU adoptate cu o mare majoritate, după cum subliniază, Steven Holloway, U.S. Unilateralism at the UN: Why Great
Powers do not make Great Multilateralists în Global Governance, vol 6, no.3, july-september 2000.
Statele fondatoare ale ONU şi-au declarat hotărârea să „reafirme
credinŃa în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea şi
valoarea persoanei umane, în egalitatea de drepturi a bărbaŃilor şi
femeilor, precum şi a naŃiunilor mari sau mici, să creeze condiŃiile
necesare menŃinerii justiŃiei şi respectării obligaŃiilor decurgând din
tratate şi alte izvoare ale dreptului internaŃional, şi să promoveze
progresul social şi condiŃii mai bune de trai într-o mai mare
libertate116. Sistemul NaŃiunilor Unite reprezintă o structură dinamică
cu activităŃi extrem de diverse şi de ramificate, după cum se poate
observa şi în fig. de mai jos.
116
Centrul de Informare ONU pentru România, Carta NaŃiunilor Unite şi statutul CurŃii InternaŃionale de JustiŃie ONU.
117
U.N., The United Nations. Structure and Leadership for a New Era, New York, 1991.
118
Dumitriu P., Sistemul ONU în contextul globalizării: Reforma ca voinŃă şi reprezentare, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2008, p.41.
103
119
Moisuc C., Pistol L., Gurgu E., op cit., pp.172-173.
120
A se vedea Marin G., Puiu A. (Coord.), DicŃionar de RelaŃii Economice InternaŃionale, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1993.
- organizaŃii deschise, cu vocaŃie regională sau mondială.
121
Vezi în acest sens Munteanu C., HorobeŃ A., FinanŃe internaŃionale, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003, p.77.
122
Gobin C.G., Dictionnaire des mondialisations, Armand Colin, Paris, 2007, p.165.
105
deciziei etc.
Considerăm ca şi alŃi autori123 că termenul de societate
(companie) transnaŃională este mai potrivit decât celelalte
susmenŃionate datorită multitudinii de nuanŃe pe care îl comportă
cuvântul transnaŃional faŃă de multinaŃional.
Aşadar, corporaŃiile transnaŃionale (CTN) sunt societăŃile sau
companiile comerciale, private, publice sau cu capital mixt, care îşi
desfăşoară activitatea şi pe teritoriul altor Ńări, alta decât cea de
origine, unde se află “compania mamă”. La scară mondială, oricare
dintre corporaŃiile transnaŃionale care au participaŃiuni materializate
în sucursale, filiale, societăŃi mixte etc. sunt în căutarea şi realizarea
avantajului competitiv. Activitatea acestor adevăraŃi giganŃi, cuprinde
în prezent toată planeta, datorită în special, volumului foarte mare de
bunuri şi servicii pe care le generează. Conform datelor UNCTAD
(ConferinŃa NaŃiunilor Unite pentru ComerŃ şi Dezvoltare), în anul
2009 activau în economia mondială, circa 82.000 de societăŃi
transnaŃionale care aveau 820.000 de filiale, iar la nivelul anului 2008
angajaŃii acestora erau de aproximativ 77 milioane de persoane.
Din punctul de vedere al cifrei de afaceri realizate în anul
2008, topul celor mai mari zece societăŃi transnaŃionale din lume,
clasificate după valoarea activelor din străinătate reflecta ordinea,
prevăzută în tabelul nr.4.
124
Bari I., Tratat de economie globală, Ed. economică, Bucureşti, 2010, p.242.
125
Dumitrescu S., Bal A., Economie mondială, Ed. Economică, Bucureşti, 1999.
107
126
Moisuc C., Pistol L., Gurgu E., Op.cit., p.188.
127
Bonciu F., Economie mondială, Ed. Universitară, Bucureşti, 2009, p.87.
este caracterizată de o piaŃă internă de foarte mari dimensiuni.
Cu doar nouă ani în urmă, în 1999 conform rapoartelor
UNCTAD, nici o firmă din China nu avea un indice de
transnaŃionalizare atât de redus. De fapt, conform aceloraşi surse, la
acel moment, în topul mondial al primelor 100 de societăŃi
transnaŃionale exista o singură firmă cu Ńara de origine China,
Hutchison Whampoa Ltd., cu sediul în “noua provincie chineză”,
Kong Kong. Faptul că în numai nouă ani, în primele 100 de societăŃi
transnaŃionale din lume au mai intrat încă două firme din China,
mărind numărul firmelor care au China, ca Ńară de origine ne poate
oferi un exemplu privind dezvoltarea Chinei din ultimii ani. Mai mult
decât atât, dacă analizăm topul societăŃilor transnaŃionale, la nivelul
anului 2008 din Ńările în curs de dezvoltare şi cu economii în tranzaŃie
remarcăm că 42 din primele 100 sunt din China!
Este interesant de semnalat că societăŃile transnaŃionale se
află într-o dublă ipostază, poate chiar contradictorie, cea de societate
în care se regăsesc multe elemente de transnaŃionalitate (ex: fluxuri
de investiŃii şi producŃie, prerogativele de control şi decizie a
societăŃilor mamă faŃă de filiale, structurile de vânzări etc.) şi cea care
ne arată că sunt în acelaşi timp, societăŃi naŃionale, datorită faptului
că au o Ńară de origine, de unde de regulă, se derulează întregul
process de management strategic precum şi alte strategii importante
necesare bunei funcŃionări a societăŃii.
Cea de-a doua ipostază reprezintă motive puternice pentru
care statele sprijină societăŃile transnaŃionale, fie Ńara de origine-prin
firmele mamă, fie Ńara de locaŃie – prin filialele acestora.
Cu toate aspectele financiare, inovaŃionale şi tehnologice ale
societăŃilor transnaŃionale care sunt deosebit de ridicate, acestea sunt
într-o continuă căutare de pieŃe şi clienŃi noi, pentru a-şi consolida şi
extinde poziŃia pe piaŃă şi implicit, de a obŃine avantaje competitive.
Printre modalităŃile prin care societăŃile transnaŃionale
încearcă să obŃină diferite alianŃe strategice în vederea obŃinerii
avantajului competitive se numără şi fuziunile şi achiziŃiile
internaŃionale, care reprezintă de fapt, principala formă sub care se
efectuează investiŃiile străine directe.
Printre cele mai mari fuziuni şi achiziŃii înregistrate în anul
2009, se numără cea a companiei americane Genentech Inc, domeniu
de activitate produse biologice cu excepŃia substanŃelor de diagnostic
cu celebra Roche Holding AG, cu sediul în ElveŃia, operaŃiune în
valoare de 46,7 miliarde dolari şi cea a British Energy Group PLC,
companie britanică ce activa în domeniul serviciilor electrice care a
fuzionat cu Lake Acquisitions Ltd, companie franceză, printr-o
operaŃiune de 16,9 miliarde dolari. Pe lângă eliminarea concurenŃilor
şi consolidarea poziŃiei pe piaŃă a noii entităŃi, achiziŃiile şi fuziunile
contribuie la creşterea profitabilităŃii afacerilor viitoare.
Printre avantajele prezenŃei societăŃilor transnaŃionale în
diferite Ńări se numără:
- impulsionarea cererii interne prin plătirea de salarii şi
dividende importante;
- atragerea de fluxuri financiare, resurse (inclusive cele care
provin din zona cercetării de vârf) etc.
Toate astfel de avantaje sunt urmărite, în special de Ńări în
curs de dezvoltare ca premisă pentru obŃinerea de avantaje
concurenŃiale.
109
Teste de evaluare/autoevaluare
1.OrganizaŃia internaŃională reprezintă o colaborare internaŃională în domenii prestabilite, pentru care
statele au creat un anumit cadru juridic, organizatoric (instituŃional) permanent, în vederea realizării
obiectivelor urmărite.
Răspuns: Adevărat sau Fals
Bibliografie obligatorie
Bal A. (coord.), Economie mondială, Ed. ASE, Bucureşti, 2006.
Bari I., Tratat de economie globală, Ed. economică, Bucureşti, 2010.
Bonciu F., Economie mondială, Ed. Universitară, Bucureşti, 2009.
Dumitriu P., Sistemul ONU în contextul globalizării: Reforma ca voinŃă şi reprezentare, Ed. Curtea
Veche, Bucureşti, 2008.
Gobin C.G., Dictionnaire des mondialisations, Armand Colin, Paris, 2007.
Moisuc, C. Pistol, L., Gurgu, E., Economie internaŃională I. Probleme globale ale economiei
mondiale, Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.
Munteanu C., HorobeŃ A., FinanŃe internaŃionale, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003.
UNCTAD, TransnaŃional Corporations and Export Competitiveness, World Investment Report 2002.
Centrul de Informare ONU pentru România, Carta NaŃiunilor Unite şi statutul CurŃii InternaŃionale de
JustiŃie ONU.
113
Unitatea de învăŃare 11
Integrarea economică ca formă de progres economic şi social
Cuprins
11.1. Introducere
11.2. Obiectivele şi competenŃele unităŃii de învăŃare
11.3. ConŃinutul unităŃii de învăŃare
11.3.1. Integrarea economică ca proces
11.3.2. Teorii privind integrarea economică
11.4. Îndrumar pentru autoverificare
11.1. Introducere
128
Popescu Constantin, Ciucur, Dumitru, Gavrilă, Ilie, Popescu, Gheorghe, Teorie economică generală. Volumul II. Macroeconomie, Ed.
ASE, Bucureşti, 2008, p. 781.
al Republicii Federale Germane, Konrad Adenauer, îşi exprima grija
faŃă de pericolul sovietic.
Se poate afirma că, în multe împrejurări, cauzele
economice sunt amestecate cu cele politice. De pildă, formele
integraŃioniste apărute în Ńările în curs de dezvoltare, pe fondul
insuficientei dezvoltări a factorilor de producŃie, au la bază şi unirea
respectivelor Ńări, pentru a fi mai puternice şi în negocierile purtate cu
Ńările dezvoltate, deoarece fiecare Ńară negociind separat are mai
puŃine şanse de a-şi apăra interesele.
Procesul de integrare economică internaŃională manifestă
astăzi o atracŃie tot mai puternică, datorită existenŃei lui reale şi
tendinŃei de creştere în economia mondială, a amplificării factorului
internaŃional, a unei tot mai puternice influenŃe asupra economiilor
naŃionale ale statelor, în pofida afectării independenŃei şi suveranităŃii
Ńărilor într-o măsură mai mare sau mai mică. ÎnmulŃirea organizaŃiilor
integraŃioniste, dar şi mişcările de intrare-ieşire, relativ frecvente, a
diverselor state pot fi exemple în acest sens.
Fenomenul de atracŃie exercitat de integrarea economică
internaŃională se datorează, evident, unor avantaje pentru Ńările şi
popoarele care devin părŃi integrante ale procesului. Totuşi, datorită
externalităŃilor negative pe care le poate aduce procesul de integrare
pentru anumite state nepregătite, dar aflate în diverse stadii de
integrare, paşii trebuie făcuŃi cu prudenŃă. Tocmai din aceste motive,
Ńările mai puŃin dezvoltate trebuie să treacă mai întâi prin forme
pregătitoare ale procesului de integrare economică internaŃională.
De aceea, prezintă importanŃă teoretică şi practică cunoaşterea
preliminariilor şi etapelor integrării economice internaŃionale. După
cel de-al doilea război mondial s-au format, pentru o perioadă scurtă
de timp, înŃelegeri, cum ar fi:
- Frantita la care au luat parte FranŃa, Italia, Belgia, Olanda,
Luxemburg,
- Fritalux format din FranŃa, Republica Federală Germania,
Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg
- Benelux care a reprezentat înŃelegerea tripartită dintre
Belgia, Olanda şi Luxemburg.
Bunăoară, Benelux era o Uniune vamală care îşi propunea
eliminarea taxelor vamale între Ńările membre şi crearea unui tarif
vamal comun în raport cu alte Ńări, rezultând implicit la o renunŃare
deliberată la tariful vamal internaŃional. Din practicarea acestor relaŃii
decurg avantaje atât pentru consumator, pentru că produsele
achiziŃionate sunt mai ieftine datorită lipsei taxelor vamale din
structura preŃului final, cât şi pentru producători, datorită
intensificării relaŃiilor de schimb.
Ulterior, au mai luat fiinŃă şi alte organisme, una dintre cele
mai cunoscute fiind, AsociaŃia Economică a Liberului Schimb
(AELS), atestată prin ConvenŃia de la Stockholm, în anul 1960, care
la început a avut şapte membri (Marea Britanie, Austria, Danemarca,
ElveŃia, Norvegia, Portugalia, Suedia) cărora li s-au alăturat Finlanda
în anul 1961 şi Islanda în 1970, ca apoi să rămână mai puŃine state
prin intrarea Marii Britanii, Danemarcei şi Portugaliei în Comunitatea
Economică Europeană (CEE), iar din 1995 au rămas şi mai puŃine
prin intrarea în Uniunea Europeană a Austriei, Finlandei şi Suediei.
Între timp însă, a aderat la AELS – Liechtenstein (1991).
Alte structuri care practic, au reprezentat forme intermediare
117
ale integrării economice au fost zonele de comerŃ liber, care sunt mai
multe pe plan regional şi interregional şi se preconizează formarea
altora noi.
Similar uniunii vamale, zona de comerŃ liber presupune că
taxele vamale se desfiinŃează total sau parŃial la toate produsele sau
numai la unul dintre ele, dar tariful vamal naŃional se păstrează de
către fiecare Ńară, neexistând un tarif vamal comun faŃă de terŃi.
Una dintre zonele de comerŃ liber, mai mare ca număr de
membri şi zonă geografică este SpaŃiul Economic European (SEE)
format din Comunitatea Economică Europeană (CEE), actuala
Uniunea Europeană de astăzi şi AsociaŃia Economică a Liberului
Schimb (AELS), care avea prevederi asemănătoare zonelor de comerŃ
liber. Semnarea, însă, de către cele douăsprezece Ńări a tratatului de la
Maastricht în anul 1992 a condus treptat la o lărgire a obiectivelor
iniŃiale, mergând până la libera circulaŃie a bunurilor materiale, serviciilor,
forŃei de muncă şi capitalului.
O altă mare zonă de comerŃ liber se naşte în anul 1992, prin
actul semnat la San Antonio – Texas şi intrat în vigoare doi ani mai
târziu, în 1994, intitulată NAFTA (North American Free Trade Area)
prin înŃelegerea tripartită dintre Statele Unite ale Americii, Canada şi
Mexic. NAFTA a intensificat relaŃiile dintre cele trei state, care aveau
o piaŃă de 426 milioane de locuitori, propunându-şi ca obiectiv
principal desfinŃarea completă a taxelor vamale într-o perioadă de 10
ani, dar care, ottusi, nu şi-a atins integral obiectivele prevăzute.
Vara anului 1994, consfinŃeşte crearea Forumului Ńărilor din
Asia, tot ca o zonă întinsă de comerŃ liber, care alături de SUA
cuprinde în prezent şi alte 21 state, inclusiv Dragonii asiatici şi
Japonia. Obiectivele ASEAN (Association of South-East Asian
Nations) sunt129:
- accelerarea creşterii economice, a progresului social şi a
dezvoltării culturale regionale
- promovarea păcii şi stabilităŃii în regiune, prin menŃinerea
respectului pentru justiŃie şi lege în relaŃiile dintre Ńări, precum şi prin
aderarea la principiile Cartei NaŃiunilor Unite.
Se poate aprecia că apariŃia acestei zone nu este
întâmplătoare, dată fiind deplasarea centrului comerŃului mondial din
Atlantic în Pacific. În acelaşi timp, împreună cu NAFTA se formează
o contraforŃă faŃă de Uniunea Europeană şi SpaŃiul Economic
European (SEE), preconizându-se o ascuŃire a concurenŃei dintre
aceşti poli.
În sensul mai deplin al procesului de integrare economică
internaŃională este Comuniunea Cărbunelui şi OŃelului (CECO).
Formată din FranŃa, RFG, Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg,
funcŃionează din anul 1952 până în prezent, atestând necesitatea şi
credibilitatea procesului de integrare pentru cei şase.
Scopurile principale ale comunităŃii erau:
- stabilirea cotelor de producŃie pentru fiecare Ńară, a preŃului
celor două produse,
- desfiinŃarea taxelor vamale pentru acestea,
- contingentările la import.
Caracterul suprastatal este arătat de mecanismul de
funcŃionare pus în mişcare de organele de conducere care sunt:
1.Înalta Autoritate, ca iniŃiator al politicii comunitare pentru
129
Rădulescu, Irina Gabriela, Integrare economică regională, Ed. UniversităŃii Petrol-Gaze din Ploieşti, Ploieşti, 2007, p. 142.
cele două produse;
2. Adunarea comună care dă orientarea generală a politicii;
3. Consiliul special de miniştri (de specialitate) ca organ
decizional;
4. Curtea de justiŃie;
5. Curtea de conturi, care exercită funcŃiile specifice cunoscute
ale unor asemenea organisme130.
Sigur că, în condiŃiile formării PieŃei Comune din anul 1958 şi
integrării CECO mai târziu, ca o comunitate în cadrul alteia mai largi
(CEE – 12 Ńări membre), s-au produs unele completări care însă nu
schimbă caracterul de integrare, ci dimpotrivă.
Similar funcŃionează şi comunitatea numită EUROATOM
(Comunitatea Europeană pentru Energia Atomică) integrată în CEE
(în Uniunea Europeană de astăzi).
Fără îndoială, cea mai avansată formă de integrare economică
internaŃională de până acum este Uniunea Europeană. Deşi este
exemplul cel mai evoluat de integrare regională din lume, nu este
singurul exemplu, după cum am arătat mai sus. Grupuri de state de pe
toate continentele au descoperit că o cooperare pe multiple planuri
este în interesul lor, astfel încât multe dintre ele au decis să ducă
această cooperare la un nivel mai înalt. În loc doar să colaboreze
asupra unor chestiuni de interes reciproc, ele au conferit putere unor
sisteme decizionale care funcŃionează deasupra nivelului statal131.
Chiar dacă, activitatea Uniunii Europene s-a concentrat iniŃial
pe factorii economici şi în mod special pe ideea unor schimburi
comerciale în cadrul pieŃei unice, liderii europeni au constatat, printr-
o logică neo-funcŃională, că integrarea economică are un efect lărgit
asupra mult mai multor domenii. Au constatat astfel că noŃiunea de
piaŃă unică este mult mai complexă decât au crezut la început.
Obiectivul iniŃial al pieŃei unice a fost înlăturarea barierelor tarifare şi
non-tarifare, dar în spatele denumirii aparent inofensive de non-
tarifar se ascund numeroase probleme, handicapuri şi obstacole. De
altfel, scopurile principale ale viitoarei Uniunii Europene stipulate de
membrii fondatori în Tratatul de la Roma semnat în anul 1957
erau132:
Crearea unei uniuni vamale, prin care urmau să fie
eliminate toate barierele tarifare sau de altă natură din calea
dezvoltării schimburilor comerciale dintre membrii ComunităŃii
Economice Europene (CEE) şi obŃinerea unui acord cu privire la
stabilirea unui tarif extern comun, astfel încât toate bunurile
importate de CEE – indiferent de locul de pătrundere pe acest
teritoriu – să fie supuse aceloraşi taxe şi tipuri de controale. Un scop
similar a fost şi stabilirea unei politici comerciale comune faŃă de
Ńările terŃe.
Formarea unei pieŃe europene unice (sau comune), în
cadrul căreia să se promoveze libera circulaŃie a persoanelor,
capitalului, bunurilor şi serviciilor. În acest scop, Statele membre au
trebuit să pună bazele unei politici în domeniul concurenŃei prin
minimizarea sau chiar eliminarea ajutorului de stat către industria
naŃională pentru a se evita distorsiunile economice, prin desfiinŃarea
monopolurilor şi a cartelurilor şi prin armonizarea diferitelor
130
Popescu Constantin, Ciucur, Dumitru, Gavrilă, Ilie, Popescu, Gheorghe, Op.cit, p.783.
131
McCormick, John, Să înŃelegem Uniunea Europeană. O introducere concisă, Ed. Codecs, Bucureşti, 2006, p.35.
132
Ibid., pp.221-222.
119
133
Miron, Dumitru, FolcuŃ, Ovidiu, Economia integrării europene, Ed. Universitară, Bucureşti, 2008 p. 9.
134
Vezi în acest sens Miron, 2002; Dodescu, 2004; Popescu, 2005.
Transferând conceptul de integrare în zona economică,
respectiv acela de integrare economică, ce semnifica combinarea mai
multor economii naŃionale distincte, literatura de specialitate indică
ca moment al apariŃiei conceptului, anii de după 1940.
Profesorul Dumitru Miron, analizând istoria conceptului
integrare economică, îi identifică drept precursori ai conceptului pe
cercetătorii germani în domeniul statisticii, Ropke W. şi Mises L.
respectiv pe cercetătorul britanic, Hecksher E. F.135. Este interesant că
ei foloseau termenul de dezintegrare economică, care era utilizat în
legătură cu pericolul ce se prefigura în Europa anilor 30, acela al
izolării economice şi al naŃionalismului economic regional136.
Concomitent cu dezbaterile din epocă, i se atribuie noi
semnificaŃii şi valenŃe integrării, în special celei internaŃionale, care
treptat va fi explicată prin coordonarea politicilor economice
naŃionale137. Conceptul va fi preluat şi dezvoltat de către alŃi
economişti printre care se cuvine să-i cităm pe câŃiva dintre primii
continuatori: Hayek F., Weber A., Hilgerdt F. Oficial, conceptul de
integrare economică va fi menŃionat pentru prima oară în
documentaŃia Planului Marshall, Programul de ReconstrucŃie
Europeană întocmit de economiştii americani: Harold van B.
Cleveland, Charles P. Kindleberger şi Ben T. Moore138.
MenŃionarea oficială a termenului de integrare economică mai
consacră şi o altă premieră, înlocuirea diferitelor cuvinte care
încercau să substituie conceptul însuşi precum: cooperare, combinare,
apropiere sau solidaritate economică. Procesul de integrare
economică a cunoscut în timp modificări, majoritatea economiştilor
au fost de acord că există elemente comune ale cadrului de acŃiune a
procesului integrării cum ar fi139:
Modul în care integrarea economică acŃionează asupra diviziunii
muncii şi specializării intra şi internaŃionale;
Libertatea şi mobilitatea circulaŃiei bunurilor, serviciilor sau
factorilor de producŃie;
Tratamentul diferenŃiat sau discriminatoriu privind originea şi
destinaŃia bunurilor, serviciilor şi factorilor de producŃie.
Însă economiştii nu adoptă aceleaşi puncte de vedere când
încearcă să definească integrarea economică.
B. Balassa consideră că procesul de integrare cuprinde
“diverse măsuri pentru abolirea discriminărilor între unităŃi
economice naŃionale”... care se caracterizează prin “absenŃa
discriminărilor dintre economiile naŃionale”140.
J. Tinbergen descrie procesul de integrare ca fiind
“centralizarea optimală a politicii economice”141.
E. Hass142 consideră că “integrarea este explicată printr-un
proces de contaminare cu caracter politic şi funcŃional.
Interconectarea sectoarelor economiei moderne va crea presiuni
tehnice pentru extinderea numărului de sectoare transferate la nivel
supranaŃional. Iar la randul lor instituŃiile supranaŃionale vor genera
135
Miron, Dumitru, FolcuŃ, Ovidiu, Op.cit., p.10.
136
Dodescu, Anca, Conceptul de integrare – o abordare economică exhaustivă, în Analele UniversităŃii din Oradea, ŞtiinŃe economice, Tom
XIII, Oradea, 2004, p.161.
137
Hilgerdt, F., apud. Dodescu, Op.cit, p.162.
138
Machlup, Fritz, A History of Thought on Economic Integration, Macmillan Press, London, 1977, p.10.
139
Miron, D., Drăgan, G., Păun, L., Ilie, F., Cibian, M., Economia integrării europene, Ed. ASE, Bucureşti, 2002, p.5.
140
B. Balassa apud. Marga, Andrei, Filosofia unificării europene, Ed. Apostrof, Cluj-Napoca, 1995, p.170.
141
J. Tinberger apud Marga, Andrei, op.cit. p.171.
142
Hass apud. Wiener, Diez, Economia europeană, Ed. Codecs, Bucureşti, 2005, p.3.
121
143
Pelkmans, Jacques, Integrarea Europeană, Metode şi Analiză Economică EdiŃia a II-a, Ed. Institutul European din România Bucureşti,
2003, p. 2.
144
Idem.
145
Marchal, Andre, L’integration territoriale, Presses Universitaires de France, Paris, 1965, p.7.
146
Perroux apud. Dodescu, Anca, Op.cit., p.162.
147
Baudhuin, Fernand, Dictionnaire de l'economie contemporaine, Marabout service, 1977, p.146.
148
Vezi Strategia Europa 2020:o strategie europeană pentru creştere durabilă şi favorabilă incluziunii.
11.4. Îndrumar pentru autoverificare
Teste de evaluare/autoevaluare
1. Ca proces integrarea economică conduce la inexistenŃa discriminărilor, care ar putea apărea între
economiile naŃionale ale statelor.
Răspuns: Adevărat sau Fals
2. Integrarea suprastatală presupune faptul ca drepturile suverane ale statelor sunt cedate unor
organisme suprastatale, statul menŃinându-şi atribuŃiile de a supraveghea aplicarea reglementărilor
suprastatale.
Răspuns: Adevărat sau Fals
3.Ordinea cronologica (în timp) care a condus în final la atingerea integrării economice interstatale a
cunoscut etapele:
a. uniuni vamale, uniuni ecomomice, zone de comerŃ liber, piaŃa unică,
b. zone de comerŃ liber, uniuni vamale, crearea de pieŃe interne unice (piaŃa comună), uniuni
economice,
c. uniune economică, uniune vamala, zone de comerŃ libere, piaŃa unică internă.