Istoria Uniunii Europene

Părinții fondatori ai UE

Următorii lideri vizionari au inspirat crearea Uniunii Europene în care trăim astăzi. Fără energia și
motivarea lor, nu ne-am putea bucura de acest spațiu de pace și stabilitate cu care ne-am obișnuit. De la
luptători din rezistență până la avocați, părinții fondatori au fost un grup eterogen de oameni cu același
ideal: o Europă unită, pașnică și prosperă. Pe lângă părinții fondatori prezentați mai jos, multe alte
persoane au construit și inspirat proiectul European. Această secțiune dedicată părinților fondatori este,
prin urmare, în continuă evoluție.

Konrad Adenauer Konrad Adenauer

Joseph BechJoseph Bech

Johan BeyenJohan Beyen

Winston Churchill Winston Churchill

Alcide De Gasperi Alcide De Gasperi

Walter Hallstein Walter Hallstein

Sicco MansholtSicco Mansholt

Jean Monnet Jean Monnet

Robert Schuman Robert Schuman

Paul-Henri Spaak Paul-Henri Spaak

Altiero Spinelli Altiero Spinelli

1945 - 1959

O Europă pașnică - începuturile cooperării

Uniunea Europeană a fost creată pentru a se pune capăt numărului mare de războaie sângeroase duse
de țări vecine, care au culminat cu cel de-al Doilea Război Mondial. Începând cu anul 1950, țările
europene încep să se unească, din punct de vedere economic și politic, în cadrul Comunității Europene a
Cărbunelui și Oțelului, pentru a asigura o pace durabilă. Cele șase țări fondatoare sunt Belgia, Franța,
Germania, Italia, Luxemburg și Țările de Jos. Anii 1950 sunt marcați de Războiul Rece dintre Est și Vest. În
Ungaria, manifestările de protest din 1956 îndreptate împotriva regimului comunist sunt reprimate de
tancurile sovietice. În 1957, Tratatul de la Roma pune bazele Comunității Economice Europene (CEE),
cunoscută și sub denumirea de „piața comună”.

1960 - 1969

O perioadă de creștere economică

Anii 1960 sunt benefici pe plan economic și datorită faptului că țările UE încetează să mai aplice taxe
vamale în cadrul schimburilor comerciale reciproce. Ele convin, în aceeași perioadă, să exercite un
control comun asupra producției de alimente. Întreaga populație beneficiază, acum, de suficiente
alimente și în curând se înregistrează chiar un surplus de produse agricole. Luna mai a anului 1968 a
devenit celebră datorită mișcărilor studențești care au avut loc la Paris. Multe dintre schimbările apărute
la nivelul societății și al comportamentului vor rămâne apoi asociate cu așa-numita „generație '68”.

1970 - 1979

O comunitate în creștere - primul val de extindere

Danemarca, Irlanda și Regatul Unit aderă la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 1973, numărul statelor
membre ajungând, astfel, la nouă. Deși de scurtă durată, brutalul război arabo-israelian din octombrie
1973 provoacă o criză energetică și probleme economice în Europa. Ultimele dictaturi de dreapta din
Europa iau sfârșit odată cu căderea regimului Salazar din Portugalia, în anul 1974 și cu moartea
generalului Franco în Spania, în 1975. Prin intermediul politicii sale regionale, UE începe să transfere
sume foarte mari pentru crearea de locuri de muncă și dezvoltarea infrastructurii în zonele mai sărace.
Crește influența Parlamentului European asupra afacerilor europene – în 1979, pentru prima oară,
cetățenii europeni pot alege membrii acestuia prin vot direct. Lupta împotriva poluării se intensifică în
anii 1970. UE adoptă norme de protecție a mediului și introduce, pentru prima dată, principiul
„poluatorul plătește”.

1980 - 1989

Schimbări majore – căderea zidului Berlinului

Sindicatul polonez Solidarność („Solidaritatea”) și liderul său, Lech Walesa, devin celebri în Europa și în
lume în urma grevelor personalului de pe șantierul naval Gdansk, din vara anului 1980. În 1981, Grecia
devine cel de-al 10-lea stat membru al UE, fiind urmată, cinci ani mai târziu, de Spania și Portugalia. În
1986 este semnat Actul Unic European. Este vorba despre un tratat care pune bazele unui vast program
pe șase ani, destinat soluționării problemelor legate de libera circulație a mărfurilor în UE, dând astfel
naștere „pieței unice”. 9 noiembrie 1989 este data unei schimbări politice majore: cade zidul Berlinului
și, pentru prima dată după 28 de ani, se deschid granițele dintre Germania de Est și cea de Vest. Acest
lucru conduce la reunificarea Germaniei, care are loc în octombrie 1990.

1990 - 1999

O Europă fără frontiere

Odată cu căderea comunismului în Europa Centrală și de Est, țările europene devin vecini și mai
apropiați. În 1993, pieței unice i se adaugă cele „patru libertăți”: libera circulație a mărfurilor, serviciilor,
persoanelor și capitalurilor. În acest deceniu s-au semnat încă două tratate: Tratatul de la Maastricht
privind Uniunea Europeană (1993) și Tratatul de la Amsterdam (1999). Oamenii devin preocupați de
protecția mediului și de luarea unor măsuri comune în materie de securitate și apărare. În 1995, UE
primește trei noi membri: Austria, Finlanda și Suedia. Un mic sat din Luxemburg, Schengen, dă numele
său acordurilor care le vor permite treptat europenilor să călătorească fără a li se verifica pașapoartele la
graniță. Milioane de tineri pleacă la studii în alte țări cu ajutorul UE. Comunicarea se face din ce în ce mai
ușor, pe măsură ce încep să fie folosite telefoanele mobile și internetul.

2000 – 2009

O nouă extindere

Euro este noua monedă de schimb pentru mulți europeni. Din ce în ce mai multe țări adoptă moneda
euro. Data de 11 septembrie 2001 devine sinonimă cu „Războiul împotriva terorii” după ce trei avioane
de linie sunt deturnate și îndreptate către clădiri din New York și Washington, iar un alt avion deturnat se
prăbușește pe un câmp. Țările din UE își intensifică cooperarea în lupta împotriva criminalității.
Diviziunile politice dintre estul și vestul Europei sunt, în sfârșit, înlăturate, odată cu aderarea la UE, în
2004, a nu mai puțin de 10 noi țări, urmate de Bulgaria și România în 2007. O criză financiară lovește
economia mondială în septembrie 2008. Tratatul de la Lisabona este ratificat de toate statele membre
ale UE, înainte de a intra în vigoare în 2009. Acesta pune la dispoziția Uniunii Europene instituții
moderne și metode de lucru mai eficiente.

2010 – prezent

Un deceniu dificil

Criza economică globală lovește puternic Europa. UE ajută mai multe țări să facă față dificultăților și pune
bazele așa-numitei „uniuni bancare” pentru a face sectorul bancar mai sigur și mai fiabil. În 2012,
Uniunea Europeană primește Premiul Nobel pentru Pace. În 2013, Croația devine al 28-lea stat membru
al UE. Schimbările climatice reprezintă în continuare un subiect important, iar liderii politici convin să
reducă emisiile poluante. La alegerile europene din 2014, în Parlamentul European sunt aleși mai mulți
deputați eurosceptici. În urma anexării Crimeii de către Rusia, se stabilește o nouă politică de securitate.
Creșterea extremismului religios în Orientul Mijlociu și în diferite țări și regiuni ale lumii conduce la
tulburări și războaie care determină numeroase persoane să-și părăsească țara și să încerce să se
refugieze în Europa. UE se confruntă nu doar cu dilema gestionării fluxului de migranți, ci și cu mai multe
atacuri teroriste.