Clonarea

Este procesul de creare a unei copii identice. În biologie clonarea se referă la procesul folosit
pentru crearea de copii ale fragmentelor de ADN (clonare moleculară), celulelor (clonare
celulară) sau a organismelor. Termenul include și modul de reproducere asexuată.

Etimologie
Termenul de clonare este derivat din grecescul κλων (mlădiță). În horticultură se referă la o
generație a unei plante de cultură, obținută prin înmulțire vegetativă.

Clonarea moleculară
Se referă la procedura de izolare a unei anumite secvențe ADN și obținerea mai multor copii ale
acesteia in vitro. Clonarea este frecvent folosită pentru amplificarea secvențelor ADN ce conțin
gene, dar poate fi folosită și pentru amplificarea oricărei secvențe ADN cum ar fi promotorii,
secvențe necodate și secvențe aleatoare ale ADN.
Clonarea oricărui fragment ADN presupune în esență patru pași: fragmentare, ligaturare,
transformare (transformation) și selecție.

Controverse
Clonarea este considerată de unii o provocare biotehnologică fără etică pentru că lezează
identitatea individului și a speciei, și atacă direct demnitatea persoanei. Comitetul National de
Bioetică ( din Italia ) este mereu atent să examineze cazuri și situații , care să cointereseze lumea
științifică , legislatorii și publicul , la o masă rotundă care să ducă toate forțele în direcția tutelării
sănătății omului și ambientului. Decizia European Patent Office ( EPO ) de a concede
Universității din Edimburg, brevetul care prevede izolarea și cultura celulelor staminale de
embrioni și de țesuturi adulte și modificarea lor genetică, a readus în atenție chestiunea etică a
producerii și utilizării de embrioni în scop comercial. CNB și-a exprimat în ocazii anterioare, în
mod expres , propriile rezerve privind brevetarea ființelor vii și experimentarea pe embrionul
uman și opoziția față de clonarea umană , în particular - Raportul despre brevetarea organismelor
vii din 19 noiembrie 1993, Identitatea și statutul embrionului uman din 22 iunie 1996, Clonarea
din 17 octombrie 1997.

Legalizarea clonării
În Marea Britanie, o lege votată în 1990 autoriza doar crearea de embrioni pentru cercetare în
cadrul luptei împotriva problemelor de fertilitate. În ianuarie 2001, camera Lorzilor, din Marea
Britanie, a adoptat legea care autorizează clonarea embrionului uman în scopuri terapeutice.
Noua lege autoriza clonarea embrionului uman într-un cadru mult mai larg, dar în special în cel
al luptei împotriva cancerului și a bolii Alzheimer.
 Traficul de ființe umane
Anual, în lume circa 600.000 – 820.000 de persoane sunt traficate peste frontiera de stat, aici
nefiind incluse şi cele care sunt traficate în interiorul statelor, număr care poate atinge cifre de
milioane;
Circa 70% din numărul persoanelor traficate, sunt femei şi fete, care în mare majoritate sunt
impuse să practice prostituţia;
Aproximativ 50% din numărul persoanelor traficate, sunt minori, care sunt exploataţi sexual,
muncă silită, sau le sunt preluate organele.
Moldova continuă să se numere printre “pieţele” cele mai înfloritoare pentru exploatarea sexuală,
munca forţată şi traficul de organe. După declararea independenţei Moldovei, circa 800 mii de
persoane au emigrat pentru a scăpa de sărăcie. Traficanţii se folosesc de această emigrare
masivă, legală şi ilegală, estimările oficiale vorbind despre 60 mii de victime ale traficului de
persoane, la o populaţie totală de 3,6 milioane de locuitori.

Noțiunea de trafic de ființe umane

Conform art. 165 al Codului penal al Republicii Moldova, traficul de fiinţe umane este
recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unei persoane, cu sau fără
consimţământul acesteia, în scop de exploatare sexuală comercială sau necomercială, prin muncă
sau servicii forţate, pentru cerşetorie, în sclavie sau în condiţii similare sclaviei, de folosire în
conflicte armate sau în activităţi criminale, de prelevare a organelor sau ţesuturilor, săvârşită
prin:

a) ameninţare cu aplicarea violenţei fizice sau psihice nepericuloase pentru viaţa şi sănătatea
persoanei, inclusiv prin răpire, prin confiscare a documentelor şi prin servitute, în scopul
întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu este stabilită în mod rezonabil, precum şi prin
ameninţare cu divulgarea informaţiilor confidenţiale familiei victimei sau altor persoane atât
fizice, cât şi juridice;

b) înşelăciune;

c) abuz de poziţie de vulnerabilitate sau abuz de putere, dare sau primire a unor plăţi sau
beneficii pentru a obţine consimţământul unei persoane care deţine controlul asupra unei alte
persoane.

Semnele directe ale traficului de ființe umane

Recrutarea – presupune atragerea persoanei în situaţie de trafic prin oferte de studii sau locuri de
muncă, prin încheierea căsătoriilor fictive, etc.;

Transportare – presupune deplasarea persoanei peste hotare, pe jos sau prin utilizarea diferitelor
mijloace de transport, adeseori fiind utilizate căile ilegale (păduri, trecerea prin înot a râurilor,
etc.)

Transfer – reprezintă transmiterea victimei unei alte persoane prin vânzare-cumpărare, schimb,
arendă, transmiterea în contul unei datorii, dăruire sau prin alte tipuri de tranzacţii cu sau fără
răscumpărare;
Adăpostire – presupune plasarea victimei intr-un loc ascuns pentru a nu fi descoperită de
reprezentanţii organelor de poliţie sau de o altă persoană terţă, capabilă să denunţe traficanţii;

Ameninţare şi aplicarea violenţei fizice sau psihice;

Confiscarea documentelor – presupune sustragerea de la victimă a actelor de identitate,

paşaportului, permisului de şedere, ş.a.;

Ţinerea persoanei în stare de servitute în scopul achitării unei datorii prestabilite nejustificat –
presupune situaţia, în care victima este lipsită de liberate, inclusiv libertate de circulaţie, este
ţinută în stare de ostatic pană la momentul achitării de el sau de o persoană terţă a unei datorii
legale sau ilegale;

Îngrădirea la libera circulaţie – victima este privată de libertatea circulaţiei sau limitată în a se
deplasa doar în perimetrul unei zone restrânse, adesea în scopul evitării contactelor cu alte
persoane sau în scopul obţinerii unui randament al muncii maximal;

Ameninţarea cu predarea către autorităţi – se aplică de regulă faţă de migraţii ilegali.

Cine pot fi victim ale traficului de ființe umane

Victime ale traficului de fiinţe umane pot fi persoanele trecute peste hotarele de stat (trafic
extern) sau transportate în interiorul statului (trafic intern), pentru a fi aduse în stare de sclavie
sau servitute. Victime ale traficului de fiinţe umane pot deveni bărbaţi, femei şi copii.

Traficul de fiinţe umane a afectat mai toate vârstele. Conform datelor Centrului «La Strada»,
care cuprind o perioadă de peste zece ani, cea mai tânără victimă, la momentul racolării, avea 4
ani, iar cea mai în vârstă – 60 de ani. Cele mai multe victime sunt din mediul rural (circa 48%),
după care vin locuitorii oraşelor mici sau suburbiilor (30%) şi populaţia din mediul urban (22%).

În ultimii ani, printre victimele traficului figurează tot mai des bărbaţii. Cel mai des bărbaţii
sunt exploataţi în construcţii (Rusia) şi la lucrări agricole (Ucraina, România).

Conform datelor statistice ale Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova pe anul
2011 cu privire la cazurile de trafic de fiinţe umane 67% din persoanele traficate sunt femei, 18%
– bărbaţi, 15% – copii (din care 10% – fete, 5% – băieţi).

Datele oficiale însă nu indică proporţiile reale ale acestui fenomen, fapt datorat ratelor
nesemnificative de raportare a cazurilor.

Cum poate apărea traficul de ființe umane

În multe cazuri, victimelor traficului de fiinţe umane le sunt promise locuri de muncă
avantajoase în străinătate. Ulterior, odată ajunşi la locul de destinaţie, adeseori pe contul
traficanţilor, acestea descoperă că sunt “îndatorate” traficanţilor şi prin urmare obligate să
muncească pe gratis sau pentru un salariu derizoriu. Femeile şi fetele sunt adesea recrutate ca să
lucreze în sectorul serviciilor sau domeniul hotelier, dar sfârşesc prin a se prostitua, forţate de
teamă, “datorii”, dependenţa de droguri sau violenţă.
Consecințele migrației ilegale
 riscul de a deveni victimă a exploatării şi traficului de fiinţe umane;
 imposibilitatea de a reclama angajatorul care nu a efectuat plata în condiţiile legii şi nu a
dispus luarea măsurilor de protecţie corespunzătoare;
 imposibilitatea de a beneficia de prestaţii de asigurări sociale şi medicale în cazul unei
munci prestate ilegal;
 lezarea drepturilor la securitatea muncii şi asigurarea contra accidentelor de muncă;
 imposibilitatea de a beneficia de prestaţii medicale, indemnizaţii în caz de accident de
muncă, boli profesionale etc.;
 imposibilitatea de a valorifica la pensie perioada lucrată în străinătate pentru care nu
există dovada contribuţiei la sistemul de asigurare socială;
 eventuală deportare şi interdicţie la imigrare;
 sancţiuni administrative;
 lezarea drepturilor la adresarea în instanţele de judecată.