Sunteți pe pagina 1din 16

Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova


Facultatea Ştiinţe Economice
Catedra Finanţe şi Bănci

Studiu de caz
La disciplina Bazele activității investiționale

„Abordări conceptuale asupra investițiilor ”

Meșină Doina
FB1603

Coordonator ştiinţific
Mihalachi Ruslan
prof. univ.

Chişinău, 2018
Cuprins

Introducere................................................................................................3
I. Conceptul de investiție – structura investiției...................................4
II. Decizia de investire...........................................................................9
III. Investițiile – abordarea conceptuală privind rolul lor în dezvoltarea
social- economică............................................................................12
IV. Concluzii și recomandări................................................................15

Bibliografie..............................................................................................16

2
Introducere

Actualitatea temei și obiectul studiului : Investițiile sunt o categorie de cheltuieli care angajează cel
mai mult viitorul, în sensul că de ele depind creșterea și perfecționarea potențialului productiv al
unei întreprinderi (prin extindere și modernizare), apariția de noi capacități de producție într-o
ramură sau alta a economiei. În același timp, se fac importante cheltuieli de investiție pentru
dezvoltarea bazei materiale a activității social-culturale, precum și pentru construirea de locuințe.

Scopul lucrării: În lucrarea dată mi-am propus să examinez conceptul de investire, clasificarea
investițiilor și rolul lor în economie și în dezvoltarea activității social- economice. Astfel, scopul
lucrării este identificarea investițiilor, evidențierea consecințelor și posibilelor probleme generate de
investiții.

Obiectivele stabilite în acest sens sunt:


-studierea conceptului de investire;
-identificarea conținutului grupurilor de investiții;
-formularea unor cocluzii generale.

Metode de cercetare: În scopul realizării acestei cercetări am utilizat următoarele metode de


cercetare cum ar fi: abordarea teoretică din materialul studiat, metoda analizei şi sintezei surselor
monografice și studierea evoluţiei istorice a fenomenului studiat.

Monografii utilizate: Dicționar de economie, Editura Economica, 2001; Vasilescu Ion, Eficiența și
evaluarea investițiilor; Gabriela Prelipcean - Fundamentele economice ale investițiilor; Ratio -
Suciu, Camelia – Investițiile și relansarea economică; Simionescu Aurelian – Eficiența economică a
investițiilor; M. Stoian – Gestiunea investițiilor; I. Stancu, Conceptul de investiție, tipologia
investițiilor și rolul lor în lumea modernă.

3
I. Conceptul de investiție – structura investiției

Noțiunea de investiție, într-o accepțiune largă, este sinonimă cu: alocare, plasare, dotare, iar într-
un sens mai restrâns (financiar-contabil) reprezintă o cheltuială facultativă pentru obținerea de
bunuri materiale cu valoare mare și durată de folosință îndelungată.
Investițiile sunt înțelese ca reprezentând partea din venit destinată pentru ,,formarea capitalului".
Utilizarea venitului pentru creșterea capitalului și a structurii reprezintă nivelurile nete, dacă se
utilizează și amortizează, obținerea investiției brute. A investi înseamnă a aloca resurse pentru
sporirea capitalului real existent la un moment dat.
Accepțiunea cea mai des întâlnită pentru definirea investiției este aceea de cheltuială sau
plasament de sume bănești la un moment inițial, pentru a obtine efecte ulterioare.
Un prim aspect în definirea investiției se refera la faptul că acestea sunt opuse consumului
imediat, care înseamnă distrugerea unei părți din valoarea creată, în fapt, distrugerea de avuție,
investiția urmărind tocmai contrariul.

P. Mosse stabilește 4 elemente esențiale pentru o investiție:

1.Subiectul, reprezentat de cel care investește (persoana fizică sau juridică).


2.Obiectul, reprezentând lucrul, întreprinderea, firma, utilajul etc.; modul în care se concretizează
investiția.
3.Costul, reprezentând efortul suplimentar, cert, actual, consumat pentru obținerea acelui obiect
concret.
4. Efectele valorice, rezultate prin realizarea investiției, care se obține în viitor și reprezintă în
realitate o speranță mai mult sau mai puțin certă.

Orice investiție trebuie analizată sub aspect financiar și material sau fizic, iar necorelarea acestor 2
elemente, fac practic nerealizabilă o investiție.
În economia de piață se vorbește și de un proces invers – dezinvestiția, prin care se transformă
active și lichidități folosite fie pentru returnarea lor unor investitori care se retrag din afaceri, fie
pentru a fi reinvestite în alte afaceri și, în acest caz, dezinvestiția nu este sinonimă cu consumul, ea
servind în continuare activității de investiții.

4
Literatura engleză de specialitate, încă după primul război mondial, a definit investiția după alte 3
criterii importante.
Definirea contabilă consideră investițiile ca fiind similare cu mobilizarea, înțelese ca bunuri
mobiliare și imobiliare, corporații sau necorporații, achiziționate sau create pentru o întreprindere,
destinate să rămână durabile, deci să se materializeze în însăși întreprinderea respectivă. Ele pot fi,
la rândul lor, departajate astfel:
- mobilizări legate de exploatare;
- mobilizari în afara exploatării sau care nu sunt direct productive.
Definirea economică consideră investiția ca fiind toate sacrificiile de resurse făcute azi în
speranța obținerii în viitor a unor rezultate, al căror nivel total va fi superior cheltuielii inițiale. Spre
deosebire de simpla înregistrare contabilă, definiția economică ține seama de o serie de aspecte
importante:
 Influența factorului timp;
 Noțiunea de randament și eficiență a operațiilor economice;
 riscurile legate de viitor.

De asemenea, o investiție poate fi reprezentată la fel de bine printr-o achiziție de bunuri, de


echipamente, dar și prin cheltuieli pentru o campanie publicitară, pentru elaborarea unui produs nou,
pentru un progres de cercetare și dezvoltare.
Definirea financiară este mai puțin restrictivă, astfel că o investiție este un ansamblu de
cheltuieli ce va genera pe o perioadă lungă venitul său economic, care să ramburseze sau să
recupereze cheltuielile inițiale.
Față de definiția economică, din punct de vedere financiar, se are permanent în vedere acoperirea
nevoii de fonduri de exploatare generate de diferitele tipuri de nivel.

Structurarea investițiilor poate fi realizată în funcție de modul în care este privită și definită
investiția și anume ca o cheltuială sau ca o materializare a acestei cheltuieli. Pe lângă aceste 2
accepțiuni, investițiile pot fi grupate și în funcție de sursa de finanțare a cheltuielilor.

- După noțiunea tehnologică, investițiile pot fi:


a) investiții de lucrări, construcții-montaj care constau în executarea construcțiilor considerate
mijloace fixe pentru realizarea producției, dar și în montajul utilajelor;
b) investițiile pentru cumpărarea utilajelor necesare realizării producției;
5
c) investiții pentru lucrări geologice;
d) investiții pentru studii, cercetări, proiectări și pregătirea personalului, precum și alte investiții
necesare acoperirii unor cheltuieli speciale apărute odată cu realizarea obiectivului de investiție.

-După caracterul investițiilor, întâlnim:


a) investiții în sfera productivă, care pot fi: de înlocuire, de modernizare, de dezvoltare și strategice;
b) investiții în sfera neproductivă care se realizează în învățământ, cultură și artă, stiință, sănătate și
asistență socială;

O investiție de modernizare are în vedere doar ameliorarea condițiilor de producție cu sau fără
modificarea volumului produs. De aici, rezultatul este de a obține o economie la costurile de
producție și îmbunătățirea rentabilității activelor întreprinderii.

Inventiile de modernizare prezintă o serie de avantaje, cum ar fi:


- pornesc de la o bază tehnică-materială existentă;
- durata realizării investiției este mică;
- crește gradul de fiabilitate și rentabilitate, concomitent cu prelungirea duratei de viață a utilajului;
- efortul investițional este orientat spre echipamentul de producție și mai puțin spre alte investiții
conexe și laterale.
Investițiile de dezvoltare se referă la toate investițiile întreprinderii care contribuie la dezvoltarea
activității sale și care au drept scop creșterea capacității de producție a unei firme, creștere
determinată de modificarea cererii pentru produsele firmei sau lansarea de produse noi și acestea
sunt legate de investiții realizate în perioadele precedente și prezinta o serie de avantaje:
- existența investitților colaterale, care se materializează în utilități;
- existența surselor de materii prime;
- existența unui personal calificat, cu o anumită experiență și tradiție.

-După rolul lor, investițiile sunt:


a) investiții care se materializează și se găsesc în capitalul fix și circulant al firmei, cum ar fi
investițiile corporațiilor care cuprind teren și mijloace financiare;
b) investiții care nu se materializează și nu măresc valoarea capitalului fix si circulant;

6
-După sursa de finanțare, putem întâlni:
a) investiții realizate din surse proprii;
b) investiții realizate din surse atrase sau împrumutate.

-După riscul asociat proiectelor de investiții:


a) cu risc minim sau 0 (plasament în obligațiuni);
b) cu risc redus (investiții de înlocuire);
c) cu risc mediu (investiții de modernizare);
d) cu risc ridicat și foarte ridicat (investiții de dezvoltare sau cercetare-dezvoltare).

-După modul de realizare a lucrării:


a) investiții în antrepriză: lucrările sunt realizate de o firmă specializată și nu de agenții economici în
cauză;
b) investiții în regie: lucrări mai puțin specializate sunt realizate cu forțe pregătite de agenții
economici.
Un loc aparte în noțiunile investiționale îl ocupă trei categorii de investiții:
a) investiții directe;
b) investiții colaterale;
c) investiții conexe.
a) Investițiile directe cuprind totalitatea cheltuielilor prevăzute în documentația previzionată de un
agent economic în vederea realizării unor obiective de investiții noi, înlocuirea, modernizarea sau
dezvoltarea unor întreprinderi deja existente.
b) Investițiile colaterale cuprind cheltuielile pentru efectuarea unor lucrări legale, teritoriale și
funcționale de o anumită investiție directă și se referă la construcția de conducte pentru alimentarea
cu apă, gaze, canalizare, energie termică, linii de transportare a energiei electrice, rețele de
telecomunicație, căi și drumuri de acces necesare punerii în funcționare și exploatării capitalului fix
creat prin investiția directă.
c) Investițiile conexe reprezintă cheltuielile de investiție, necesare pentru a se efectua în alte
ramuri sau domenii pentru a putea pune la dispoziția investiției directe utilaje, materii prime,
combustibil, energie, căi de comunicații, dotări social-culturale.

- Din punctul de vedere al pieței financiare:

7
a) investițiile pentru afaceri care constau în cheltuielile pentru mașini, utilaje, dotări ale unei
societăți comerciale;
b) investiții imobiliare (clădiri, locuințe, terenuri);
c) investiții în stocuri care constau în producții stocate, dorite sau nu, pentru a fi vândute.

Sistemul investițional din etapa actuală nu are prea multe lucruri comune cu investiția simplă a
generației imediat anterioare.
Investițiile prezentului sunt comparabile cu a crea o întreprindere definită ca un proiect și
reprezintă un act riscant care reușește, dacă este real, cu participarea tuturor actorilor vizați (cei
implicati). Adesea apar lamentări cu privire la investiții insuficiente, după o oarecare reducere a
lichidităților întreprinderii. Această situație este normală pentru ca în esență investiția este
indubitabil mijlocul de progres competitiv, lipsa de investiție este moartea lentă a unei întreprinderi.
În acelasi timp investiția greșită este moarte rapidă, mai ales azi, cu bani ,,scumpi" și concurență
implacabilă.
Se constata ca succesul rezultă nu numai din promovarea progresului tehnologic ci mai mult datorită
rolului sporit al investițiilor necorporale a căror eficacitate proprie se măsoară mai dificil, dar
condiționează eficacitatea investiției materiale.

Alegerea unei abordări financiare poate deschide perspective favorabile de creștere, fie
continuând cu activitatea actuală, fie lansând noi activități. Un eșec sau o eroare poate afecta
competitivitatea viitoare, chiar viitorul întreprinderii.

8
II. Decizia de investire

Un proiect de dezvoltare se poate defini prin 4 dimensiuni:


 Dimensiunea organizațională
 Dimensiunea managerială
 Dimensiunea strategică
 Dimensiunea operațională

Dimensiunea managerială asigură garantarea și validarea ansamblului de procese de dezvoltare a


unui proiect de la idee până la faza de realizare financiară.
Dimensiunea organizațională: marile proiecte presupun crearea de noi structuri, reorganizarea de
structuri existente, de regulă parteneriate pe baza unui proiect cunoscut. Această dimensiune
presupune și partajarea și echilibrarea corectă a riscurilor acceptate sau consimțite.
Dimensiunea operațională presupune punerea în aplicare a componenților meniți să conducă la o
bună execuție a diferitelor faze de dezvoltare a proiectului.
Dimensiunea strategică presupune detectarea semnalelor emise de mediu cu scopul de a integra
proiectul într-o viziune pe termen lung și de a asigura adaptarea lui continuă. De fapt, dimensiunea
strategică este o componentă a dimensiunii manageriale, dar care vizualizează numai așa-numitul
management de vârf.

9
Schema prezentată este un ghid pentru managementul unor firme mari, puternic structurate și
departamentizate, dar un travaliu mult prea costisitor pentru fimele mici și mijlocii. Apoi nu toate
tipurile de proiecte investiționale necesită același tratament riguros. În funcție de comportamentul
investitorului, atitudinea sa față de risc și valoarea capitolurilor implicate, se poate recurge la un
model al deciziei de investiții simplificat, dar la fel de relevant.

În cazul investițiilor, decizia are în vedere rata de randament a capitalului investit și costul
marginal al capitalului.

Practic, problema este complicată de:

 profilul multiprodus al majorității întreprinderilor moderne;


 existența mai multor pietțe pe care operează firma;
 existența mai multor piețe de capitaluri și a mai multor rate ale dobânzilor.

De aceea, decizia de investiții constituie, în special o problemă de opțiune între alternative. Câteva
considerente vor clarifica importanța fundamentală a deciziei de investire în managementul
întreprinderii.

În primul rând, investiția constituie pe termen lung suportul creșterii și chiar al supraviețuirii firmei.
Chiar și simpla menținere a ritmului de activitate actual al unei întreprinderi, necesită investiții de
înlocuire a echipamentelor uzate fizic și moral cu echipamente noi și performante.

În al doilea rând, investițiile consumă o parte substanțială a resurselor materiale, financiare și umane
a întreprinderii.

În al treilea rând, decizia de investiții implică pentru o durată de timp medie sau lungă și frecvent, de
o manieră ireversibilă, resursele întreprinderii.

În al patrulea rând, decizia de investiții este influențată de considerația mediului financiar privind
întreprinderea. Dezvoltarea firmelor nu este un proces autonom, deoarece în marea majoritate a
cazurilor intervin variabile exogene precum: accesul pe piața capitalului, posibilitatea de angajare a
creditului bancar, posibilitatea de creștere a capitalului propriu prin emisiunea de acțiuni,evoluția
generală a mediului economic, politica managerială, politica financiară etc.

10
În al cincilea rând, complexitatea deciziei de investiție ține de amploarea fluxurilor informaționale
necesare. De regulă, în elaborarea unui proiect de modernizare, extindere, strategic etc., sunt
necesare studii și analize aprofundate în urmatoarele domenii:

 marketing;
 productie ;
 financiar;
 managementul resurselor umane;
 cadrul juridic si fiscal.

Decizia de investire se elaborează în contextul strategiei întreprinderii, ceea ce determină luarea


în considerare a proiectelor care vor influența favorabil valoarea de piață a întreprinderii ca și piața
produselor și/sau serviciilor acesteia. Se consideră că un proiect este de la bun început acceptabil
dacă adaugă o anumită mărime la valoarea de piață a întreprinderii, deci dacă patentează
randamentele capitalului global investit, pe de o parte și dividendele așteptate în viitor, pe de altă
parte.

Schematic, decizia de investire poate fi reprezentată astfel:

11
III. Investițiile – abordarea conceptuală privind rolul lor în dezvoltarea social-
economică

Economiştii clasici au analizat corelaţiile dintre diverse fenomene economice, inclusiv investiţiile,
şi procesul dezvoltării economice.

Investiţiile, în teoriile acestor economişti deţin un rol opus economisirilor – ele joacă un rol
expansionist, deoarece prin investire se provoacă extinderea activităţilor agenţilor economici. Iar
aceasta, la rândul său, se reflectă în creşterea produsului intern brut.

Rata dobânzii este elementul principal care determină activitatea investiţională într-o economie. De
aceea, în teoriile clasicilor, investiţiile şi economiile sunt tratate ca două fenomene opuse.

Tratarea investiţiilor ca fenomen opus economiilor explică înţelegerea îngustă a factorilor ce


condiţionează investiţiile. Aşadar, aceşti economişti se limitează la concluzia că rata dobânzii este
determinantul principal al investiţiilor.

O abordare nouă o reprezintă concepţia keynesistă, conform căreia este posibilă restabilirea (sau
menţinerea) echilibrului economic de ansamblu prin creşterea volumului consumului şi/sau
investiţiilor, cererii globale în economie şi, deci, a ocupării forţei de muncă şi a mijloacelor de
producţie.

Accentuând prioritatea investiţiilor, J.M. Keynes, autorul acestei teorii, le plasează în lista
categoriilor economice prioritare, alături de câteva alte categorii importante, şi le notează cu litere
mari: Venitul Naţional, Consumul, Investiţiile, Economiile.

J.M. Keynes şi urmaşii sistemului său de gândire au modificat abordarea problemei investiţiilor,
constatând că investiţiile reale sunt determinate, înprimul rând, de perspectivele existente la un
moment dat în economie, şi doar în al doilea rând, de rata dobânzii. Din momentul în care cresc
perspectivele de profitabilitate, creşte şi nivelul activităţii investiţionale, producându-se expansiunea
economică. Investiţiile financiare, la rândul lor, sunt determinate de rata dobânzii. Cu cât rata
dobânzii este mai mare, cu atât creşte atractivitatea acestui tip de investire, şi invers.

J.M. Keynes apreciază investiţiile ca cel mai instabil element în economie. În cazul unui nivel
constant al consumului, cererea globală şi nivelul ocupării braţelor de muncă depinde de volumul
investiţiilor curente. La rândul său, acesta este condiţionat de dorinţa şi interesarea întreprinzătorului
pentru a investi.
12
Această dorinţă este determinată de eficienţa marginală a investiţiilor noi. J.M. Keynes denotă că
întreprinzătorii nu sunt predispuşi să investească, sau să transforme economiile în investiţii, decât în
cazul în care se profilează perspectivele obţinerii unui profit ce ar corespunde necesităţilor lor.
Adică situaţia în care rata „sperată” a profitului e mult mai înaltă decât rata dobânzii.

După J.M. Keynes, “investiţia constituie actul economic fundamental care determină o creştere atât
de mare a venitului global, încât poate să asigure o sporire a economisirii dorite corespunzătoare
injecţiei financiare iniţiale”.

Putem menţiona că, în teoria sa, J.M. Keynes ajunge la concluzia că în economia reală investiţiile
sunt egale cu economiile. El consideră economiile o reflectare a comportamentului colectiv al
consumatorului individual, iar investiţiile – un comportament colectiv al întreprinzătorului
individual. În cazul în care economiile sunt transformate în investiţii, este provocată expansiunea
capitalului fix şi circulant.

În orice domeniu-economic, social-cultural, investiţiile sunt asociate ideii de dezvoltare. Astfel


investiţiile reprezintă suportul material al dezvoltării economico-sociale a ţării. Prin ele se asigură:

 sporirea capitalului fix,


 creşterea randamentului tehnic şi economic al fondurilor existente;
 crearea de noi locuri de muncă etc.

În acest context, investiţiile reprezintă elementul decisiv al creşterii economice şi al promovării


factorilor intensivi, calitativi şi de certă eficienţă.

Investiţiile au un pronunţat caracter novator, căci prin ele se creează condiţiile materiale necesare
promovării progresului tehnic şi asigurării rezultatelor cercetării ştiinţifice în toate domeniile de
activitate, iar prin aceasta se asigură şi perfecţionarea mijloacelor de producţie, tehnologiilor,
formelor de organizare a producţiei, precum şi înnoirea produselor.

În dezvoltarea economiei naţionale, investiţiile joacă un rol hotărâtor în asigurarea modernizării


întregii activităţi economice. Dezvoltarea stabilă a economiei naţionale, precum şi a statului
depinde, în mare măsură, de orientarea şi planificarea judicioasă a investiţiilor. Prioritatea în
repartiţia lor trebuie să aparţină ramurilor de producţie ce vor asigura în modul cel mai efectiv şi
în cel mai scurt timp recuperarea lor.

13
Prin investiţii se poate asigura dotarea locurilor de muncă cu utilaje performante şi perfecţionarea
proceselor tehnologice, jucând un rol deosebit de important în dezvoltarea economico-socială a ţării.

În ţările cu o economie de piaţă, volumul investiţiilor reprezintă unul dintre principalii indicatori ai
situaţiei economice, iar devierile alocărilor de investiţii – indicatorul modificării cererii agregate,
volumului producţiei naţionale şi ocupării forţei de muncă.

Pentru Republica Moldova, un interes esenţial prezintă metodele economice de stimulare a


investiţiilor în producţie ale ţărilor dezvoltate occidentale, în care a fost efectuată o schimbare
radicală a sistemelor de creditare şi impozitare în scopul liberalizării economiei, stimulării propriei
iniţiative şi susţinerii financiare a antreprenorilor de către stat.

14
V. Concluzii și recomandări

Investițiile reprezintă cel mai important stimul pentru orice activitate economică. În cadrul
economiei naționale, investițiile constituie elementul fundamental care inițiază și dezvoltă orice
activitate umană, reprezintă ceea ce este motorul pentru un sistem activ. Efectele pozitive ale
investițiilor pentru economia națională nu se limitează numai la creșterea economică.

Unii specialiști consideră că investițiile reprezintă o renunțare la o satisfacție imediată și


sigură în schimbul unei speranțe de viitor. Investiția trebuie privită ca o cheltuială certă pentru un
viitor incert. Alți specialiști consideră ca noțiunea de investiții implică trei elemente definitorii:
durata, riscul, eficiența. Pentru a obtine o imagine completă și fidelă a conceptului de investiții
trebuie studiată imaginea tridimensională a acestei noțiuni: contabilă, economică, financiară.

Ca o recapitulare și o sinteză a acestor opinii se poate materializa urmatoarea definitie generală a


investițiilor: „Investiția este efortul financiar actual făcut pentru un viitor mai bun, creat prin
dezvoltare și modernizare, având ca sursă de finanțare renunțarea la consumuri actuale sigure, dar
mici și neperformante, în favoarea unor consumuri viitoare mai mari și într-o structură modernă, mai
aproape de opțiunile utilizatorilor, dar probabile”.

Așadar, teoretic, întreprinderile se pot finanța alegând dintre aceste instrumente pe cele mai
convenabile din punctul de vedere al costurilor, rapidității, eficienței lor, însă de cele mai multe ori,
în practică, ele nu au posibilitatea de a opta, fie din pricina situației societății, fie a birocrației foarte
mari, fie a lipsei de timp pentru parcurgerea tuturor etapelor solicitate de finanțator. Și atunci,
decizia de finanțare poate fi împovărătoare pentru întreprinderea respectivă.

A crea un cadru flexibil de finanțare nu înseamnă a risca foarte mult ci a acorda societății
posibilitatea de a-și analiza potențialul și a opta în cunoștință de cauză pentru una dintre variantele
de finanțare.

15
Bibliografie

1. Balcerowicz Leszek, Libertate si dezvoltare, Editura Compania, 2001


2. Ciucur Dumitru, coordonator, Economie, Edit. Economica, 2001
3. Dictionar de economie, Editura Economica, 2001
4. Vasilescu Ion, Eficienta si evaluarea investitiilor, Edit. Elicon Press, 2004
5. V. Ilie – „Gestiunea financiara a intreprinderii”, Ed. ASE, Bucuresti, 2003
6. http://www.scritub.com/economie
7. http://www.rasfoiesc.com/business/afaceri/CONCEPTUL-DE-INVESTITII-Defini18.php
8. https://www.bizlaw.md/2018/09/18/o-societate-de-investitii-cu-peste-20-de-ani-de-
experienta-a-ramas-fara-licenta-ce-spune-cnpf

16