1.Scopurile,sarcinile si indicatiile anestezie locale in chirurgia orala si maxilo-faciala.

Df.Anestezia loco regionala-anestezie ce prevede folosirea unor substante chimice ,agenti fizici
sau curent electric ce induce lipsa temporara a sensibilitatii asupra regiunii anatomice,lasind
constientul intact.
Scopurile A.LR-pentru eliminarea durerii in timpul tratam stom,in scop diagnostic,pentru
reducerea hemoragiei,relaxarea si sedarea pacientului,in prevenirea durerii postoperative de
scurta durata sau lunga.
Clasificarea: Locala- prin refrigeratie; - de contact; - prin injectie( infiltratie locala, infiltratie la
distanta, plexala, intrapapilara si intraligamentara.
- Regionala- tronculara periferica, - tronculara bazala, - prin acupunctura

Particularitati In practica stomatologica uzuala tehnicile de anestezie locala si locoregionala sunt

cel mai des folosite pentru ca: sunt usor de aplicat pt orice medic, pot fi utilizate in conditii de
ambulator, permit colaborarea cu pacientul, ofera o linste operatorie suficienta, daca se respecta
indicatiile si dozele substantelor anestezice folosite, riscul accidentelor posanestezice sunt
reeduse, dupa finalizarea tratamentului pacientul isi poate relua activitatea chiar daca efectul
anestezicului persista inca un timp.
Avantaje:poate fi efectuata de orice medic inca cab.stom. sau spital, limiteaza A la cimpul
operator,nu necesita aparataj deosebit,tehnica de adm e simpla,asigura cimp operator liber,ofera
posibilitatea colaborarii cu pacientul,nu suprima reflexuld e deglutitie,include putine riscuri
vitale.
Dezavantaje:doza prea mare poate provoca vertije,pierderea constiinte,stop cardiac
tranzitoriu,reactii alergice.
Indicatii:practic in toate interventiile stomatologice,dento-alveolare +OMF.Tratamente dento-
parodontale:detartaj,prepararea cav.,endo,slefuri cu scop de
protezare.extractii,alveolotomii,chistectomii,extirapre de tumori limitate ale partilor moi si
osoase+premedicatie uneori.
Contraindicatii:nu prezinta contraind absolute dar trebuie de evidentiat: virsta (copii sub 9-10
ani),femeile in timpul menstrelor,primele si ultimile 3 luni de sarcina,mamele ce
alapteaza,bolnavii cu stare de anxietate exagerata sau afectiuni psihice,diabet,cardiopatii
decompensate,hiper-hipo tensiune,epilepsie,procese inflamatoare prea extinse.

2.Substantele anestetice utilizate la anestezia loco-regionala.Farmacodinamica si

farmacocinetica.
A.L-R-se realizeaza cu ajutorul unor substante chimice ce induc lipsa de sensibilitate temporara a
regiunii anatomice pe care se urmeaza a interveni lasind constientul intact.
MA: asupra terminatiunilor nervoase sau filetelor terminale.
Structural, substanţele anestezice locale sunt fie aminoesteri (derivaţi aminici terţiari -
aminoalcooli - ai acizi lor aromatici) , fie amide (combinaţii Între două amine), În acest ultim caz
existând o grupare aminică (NH 2) şi la nivelul lanţului intermediar. În structura oricărui
anestezic local, sunt prezente astfel două grupări chimice esenţiale. Radicalul aromatic
(componenta anionică H-) şi gruparea aminică terţiară (componenta cation ică B+).
Clasificarea: Locala- prin refrigeratie; - de contact; - prin injectie( infiltratie locala, infiltratie la
distanta, plexala, intrapapilara si intraligamentara
Cerinte catre anesteticele locale moderne:
1.sa nu fie inflamabil
2.sa se evapore usor la t ambientala
3.sa fie active-sa aiba actiune anestetica puternica
4.sa se solubilizeze in singe pentru a asigura raspindirea in toate tesuturile
5.sa aiba metabolism minimal
6.sa fie compatibil cu epinefrinele endogene
7.sa dea o buna relaxare musculaturii scheletice
8.sa nu fie irritant pentru caile aeriene
9.sa fie bronhodialtator.
Substante anestetice:Toate anesteticele au o structura formata din 3 parti: inelul aromatic,lantul
intermediar care poate fi un ester sau o amida, si o gr.amino.
Clasificare
Esteri-leg.esterica este relative instabila,si sunt hidrolizate usor,atit in sol.cit si in plasma
sang.(toxicitate slaba+durata scurta)
1.Ai acidului paraaminobenzoic( novocaina,clorprocaina) 2.Ac.benzoic(tetracaina,benzocaina)
3.Ac.metaaminobenzoic(unacaina,primacaina)
Amide-leg.e mai stabile,substantele in sol.suporta sterilizarea si schimbarile de pH,nu sutn
dezactivate in plasma,se metabolizeaza in ficat.,nu se elimina repede din org,+durata de actiune
mai lunga.
Amide: • Lidocaina • Mepivacaina • Bupivacaina • Etidocaina • Prilocaina • Ropivacaina • Articaina •
Cincocaina
Derivati chinoleici-centbundina
Lidocaina- Farmacocinetică şi metabolism: Clorhidratul de lidocaină este complet absorbit după
administrarea parenterală, rata de absorbţie În fluxul sanguin fiind dependentă În primul rând de
prezenţa sau absenţa agentului vasoconstrictor. Proporţia de lidocaina clorhidrat legată plasmatic
depinde de concentraţia soluţiei administrate; proporţia de lidocaină legată este mai scăzută În cazul
unei soluţii mai concentrate. Lidocaina clorhidrat trece bariera hematoencefalică, cel mai probabil prin
difuziune pasivă.

3.Anestezia tronculara periferica la Spina Spix.Calea endo si –exobucala .Tehnica zona de

anestezie.Complicatii.

Pozitia pacientului:fotoliu coborit, capul in usoara extensie, gura larg deschisa

Repere:plica pterigomandibulara, creasta temporala,marg.ant a ramului ascendent
mandibular,trigonul retromolar, planul de ocluzie a molarilor inferiori-la 1 cm si la edentati
creasta alveolara.
Tehnica:-pacientul cu gura larg deschisa, pt a pune in tensiune plica pterigomandibulara, se
palpeaza creasta temporala a mandibulei
Se inteapa mucoasa intre creasta temporala si plica pterigomandibulara la 1 cm deasupra planului
de ocluzie a molarilor inferiori cu acul paralel cu suprafata ocluzala a acestora
Acul atinge suprafata osului, dupa care se inainteaza in profunzime 1,5-2cm pastrind contactul cu
fata interna a ramului ascendent mandibular. Pe masura inaintarii acului, directia se modifica
datorita oblicitatii ramului ascendent, astfel incit seringa se indreapta spre linia mediana apoi
ajunge in dreptul premolarilor so molarilor de partea opusa.La profunzimea de 1,5-2mm spina
spix este depasita unde are loc depozitarea anestezicului.
Teritoriul anesteziat: hemimandibula de partea respectiva(dintii, osul si parodontiul); mucoasa
de pe versantul vestibular si ligual al crestei alveolare inferioare; hemilimba si jumatatea de
planseu, buza inferioara si tes moi metoniere.
Tehnica exo-bucala: submandibular,retromandibular si superior.

4.Anestezia tronculara periferica a nervilor alveolari superiori posteriori.Calea endo si

exobucala.Tehnica,zona de anestezie.Complicatii.

Anest la tuberozitate:
Repere:creasta zigomato-alveolara; fundul santului vestibulat superior; planul de ocluzie a
arcadei superioare; molarii doi superiori,la copii sub 12 ani la nivelul M1
Tehnica endo:Se inteapa in mucoasa mobila distal d creasta zigomato-alveolara, cu seringa la 45
grade de palnul de ocluzie a molarilor superiori.Acul progreseaza 2-3cm pastrind contactul cu
osul pina la pierderea acestui contact. Se aspira si se injecteaza solutie anestezica pt a se verifica
ca nu sa patruns intron vas din plexul perituberozitar.directia ac: superior,posterior,medial.
Teritoriu anesteziat: molarii 1,2,3 S cu exceptia radacinii mv a M1care e inervata de n.alv.s-mij,
osul alveolar si periostul ce acopera molarii,mucoasa vestibulara;mucoasa,peretele lat.si post. A
sinus.maxilar.
Indicatii: in terapia dentara si osoasa corespunzator inervatiei,cind anestezia plexala nu e
eficienta,cind e contraindicate anest.plexala
Avantaje:atraumatica,reducerea nr.de intepaturi,reducerea cantitatii de sol anest,eficienta
maxima.
Dezavantaje:cel mai mare risc de a produce un hematom datorita plex.venos
pterigoidian.prezinta aspiratie pozitiva frecventa.

Tehnica exo:
Repere:se utilizeaza ace de dimensiuni lungi,pacinetul cu gura inchisa,se dezinfecteaza pielea,se
repereaza marginea inf.a osului malar,marg.ant a mus.maseter si creasta zigomatico-alveolara.
Loc de intepatura: acul se introduce in obraz,sub unghiul inf al osului malar,tangent inaintea
marginii znt.a mus.maseter si imediat inapoia crestei z-alv.Directie
ac:superior,medial,posterior.Acul trebuie sa fie in contact permanent cu osul la nivelul
tuberozitatii si se introduce 3,5-4 cm in profunzime.

5.Anestezia tronculara bazala la maxilarul superior.

Nervul maxilar asigura sensibilitatea unui maxilar impreuna cu dintii si paradontiul
respectiv,a sinusului maxilar, boltii si valului palatin, mucoasei foselor nazale
si a vestibuluilui buccal superior, hemibuzei superioare, aripii nasului si pleoapelor
inferioare.

6.Indicatii si contraindicatii de anestezie generala in chirurgia orala si maxilo-

faciala

Anestezia- suprima temoporar sensibilitatea printr-o inhibitie reversibila,controlata

a SNC.Se realizaeaza cu ajutorul substantelor chimice care vehiculate pe cale
sanguine sau inhalatorie actioneaza asupra SNC.Prevede:pierderea
sensibilitatii,pierderea cunostintei,protectia neurovegetativa(diminuarea reflexelor)
si relaxarea musculaturii.Centrii vitali ai respiratiei si circulatiei nu sunt afectati.
Avantaje: nu solicita psihologia pacientului,poate asigura imobilitate complete a
pacientului pentru un timp indelungat,asigura controlul caii resp.,respiratiei si
circulatiei;permite abordarea mai multor cimpuri operatoare la distant,poate fi
utilizata in caz de reactii alergice la anestezicele locale;se poate adapta la
interv.chirug. imprevizibila la durata si amploare.
Dezavantaje:necesita aparatj scump,complex;necesita personal de inalta
calificare;necesita un grad de pregatire a pacientului;poarta riscul unor complicatii
majore>infarct,accident vasculo-cerebral,moarte,;asociata cu hipertermii maligne.
Cai de adm:inhalatorie,iv,im,intrarectala. Inhalatorie(masca,intubare)
Metode de AG :
I.Analgezia generala=Sedarea constienta
1.Analgezia relative-inhalatorie
2.Autoanalgezie generala-inhalatorie
3.Sedare constienta intravenoasa
4.Neuroleptanalgezia
II.Anestezia generala de scurta durata-inhalatorie,iv,im+iv
III.Anestezia generala de durata-intubatie traheala
1,AG combinata
2.Neuroleptanestezia
Indicatii—la copii,la adulti ca raror nervozitate si anxietate nu permite o interv.si
A.LR normal,-intoleranta la AL,-afectiuni inflamatorii mai intinse,pentru incizia si
drenjul supuratiilor mai profunde,extractia dintilor cu si fara alveolo
plastii,reducerea fracturilor de maxilare
Contraindicatii
• Copii cu tulburări de comportament, ce nu suportă masca nazală, sau au o atitudine
necorespunzatoare pe fotoliul dentar. Tehnica inhalo-sedării va eşua dacă copilul se mişcă
În fotoliul dentar sau plânge (pentru ca În acest caz nu foloseşte respiraţia nazală). •
Afecţiuni psihiatrice • Afecţiuni respiratorii de natură infecţioasă (sinuzite, bronşite,
viroze). Tusea şi respiraţia orală fac imposibilă obţinerea unei sedări satisfăcătoare.
Există, de asemenea, pericolul contaminării aparatului anestezic • Afecţiuni pulmonare
cronice: BPOC, fibroza pulmonară • Obstrucţia nazală cronică prin deviaţii de sept nazal,
rinita alergică • Talasemia, anemia megaloblastică • Narcomanii • Scleroza multiplă •

7.Cai si tehnici de administrare a anesteziei generale.

Cai de adm:inhalatorie,iv,im,intrarectala. Inhalatorie(masca,intubare)
Metode de AG :
I.Analgezia generala=Sedarea constienta
1.Analgezia relative-inhalatorie
2.Autoanalgezie generala-inhalatorie
3.Sedare constienta intravenoasa
 4.Neuroleptanalgezia
II.Anestezia generala de scurta durata-inhalatorie,iv,im+iv
III.Anestezia generala de durata-intubatie traheala
1,AG combinata
2.Neuroleptanestezia

8.Accidente si complicatii ale anesteziei loco-regionale:lipotemia ,accidente

toxice si complicatii determinate de substantele vasoconstrictoare.Tablou
clinic si tratament de urgenta,profilaxia
Lipotimia(sincopa vaso-vagală)- reprezintă pierderea conștiinței pe o scurtă durată
de timp(1-2 min) și se manifectă printr-o slăbicune generală musculară, cu pierderea
tonusului postural. Este însoțită de amețeli, paloare, transpirații, respirație
neregulată, hipotensiune arterială și bradicardie. Actul de criză este precedat de o
stare de rău general, amețeli, alterări de percepție vizuală, grețuri, parestezii ale
membrelor. Poate fi cauzată de boli ascunse: diabet zaharat, tulburări de ritm
cardiac, sincopa de durere, epilepsie, etc. Tratament: 1.stoparea injectării
anesteticului; 2. Poz orizontala a pacientului; 3. Controlul și favorizarea ventilației
pulmonare. Dacă nu există tendință de ameliorare a stării pacientului se recurge la
tratam med:. Adrenalină de 5%: 1ml de i.m sau i.v in comun cu ser fiziologic;
2.clorură de calciu de 10%: 10 ml i.v. ; 3. Hidrocortizon: 100-200mg i.v.
Hematomul-Factorul determinant În apariţia hematomului ar putea fi densitatea ţesuturilor ce
Înconjoară vasul. lezat, ca şi volumul acestuia. În acest sens, hematomul apare rareori dupd o
anestezie În bolta palatind, datoritd densitdţii ţesuturilor la acest nivel.Un hematom voluminos apare
mai frecvent prin lezarea arterei sau venelorÎn cursul anesteziei tronculare periferice la tuberozitate
şi În mod excepţional la spin a Spix. Extravazarea sanguind se produce până când presiunea
extravasculară o depăşeşte pe cea intravasculară sau pând la formarea cheagului. Unele tehnici
prezintd un risc mai mare În apariţia hematomului. Mai frecvent, hematomul se produce dupd
anestezia la tuberozitate şi cu o incidenţă mai SCAzutd dupd anestezia la spina Spix şi anestezia
nervului mentonier, când acul frecvent pdtrunde În canal.
Hematom la tuberozitate si la Spin Spix. 1-4 minute-singerare.

9.Accidente si complicatii generale ale anesteziei loco-regionale:sincopa ,colaps si

convulsii.tabloul clinic si tratament de urgenta.
Sincopa-poate surveni brusc sau e continuare a unei lipotemii;hipoxia cerebrala
acuta cu pierderea tonusului vasomotor Clinic.Pierderea totala a
cunostintei.Forme.1.Respiratorie-cianoza-oprirea respiratiei,inima continua sa
bata,puls imperceptibil 2.Cardiaca-oprirea brusa a inimii,absenta pulsului si
zgomotelor cardiace,TA scade,paloare generala.Tratament.Fenil-efrin 2-5mg
s.c;vazoxin 5mg i.v;efedrina 5%,2 fiole im/iv lent,eliberarea cailor
respiratorii,resuscitare cardio-respiratorie.
Convulsiile- reprezintă mereu expresia clinică a unei suferințe cerebrale(epilepsie)
sau secundare a altor cauze: 1. tratament incorect a sincopei vaso-
vagale(administrarea de medicam. care stimulează circulația sangvină și respirația,
înaintea îmbunătățirii circulației și oxigenării prin mijloace generale, fapt ce
agravează hipoxia cerebrală); 2. Supradozarea cu substanțe anestetice(lidocaina
produce convulsii tonico-clonice la o concentrație de 7 microgram/litru în circulația
cerebrală) Simptome: “grand mall”- contracții clonice ale musculaturii toracice și ale
membrelor; “petit mall”- pierderea episodică a cunostinței Tratament: Daca e
epileptic îi protejam capul sa nu se lovească în timpul crizei convulsive, eliberăm
hainele stramte(camasa, cravata) și căile respiratorii. Daca pacientul ramane
inconștient și crizele se repetă, se stabilește o linie venoasă și se montează o
perfuzie cu administrarea de sol. diazepam 0,3-0,5 mg/kg corp i.v. lent in 2-5 min,
repetat la 5 min.
colapsul(paliditate, cianoză, prăbușirea TA, puls filiform), o stare agonală( paloare,
confuzie mentală, inconștiență, midriază). Această formă poate fi letală în cazul
lipsei tratamentului de urgență.

10.Accidente generala alergice ale anesteziei loco-regionale :edem Quinke,Soc

anafilactic.Clasificare.Etiopatogenie
Șocul anafilactic – este cea mai severă reacție alergică. Poate fi provocat de orice
preparat utilizat în stomatologie. Șocul anafilactic apare de la cîteva min pînă la 2 ore
de la expunerea la alergen. Cu cît reacția este mai rapidă, cu atît mai gravă este
starea pacientului. Există 3 grade ale șocului anafilactic. Gradul I: răspunsul se
dezvoltă de la cîteva min la 2 ore si se caracterizează prin hipotensiune, tahicardie,
prurit, hipertermia tegumentelor, edem facial la nivelul ochilor, rinoree. Gradul II:
răspunsul apare după cîteva min de la contact; reacția anafilactică este sistemică.
Apare constricția căilor aeriene în formă de criză de astm sau de edem Quincke,
scade brusc TA, apare tahicardia, puls rapid, slăbiciune, aritmie, dureri de cord,
vertije, paloare, confuzie mentală; uneori survine voma, crampe abdominale, diaree,
micțiuni involuntare, oboseală extremă, dereglarea văzului. Gradul III: răspunsul
apare în primele secunde sau odată cu contactul factorului alergen. Brusc se
instalează colapsul(paliditate, cianoză, prăbușirea TA, puls filiform), o stare agonală(
paloare, confuzie mentală, inconștiență, midriază). Această formă poate fi letală în
cazul lipsei tratamentului de urgență.
Tratamentul șocului anafilactic: 1. Încetarea administrării alergenului; 2. Fixarea
limbii și înlăturarea corpilor străini din cav buc; 3. Introducerea subcutanat în zona
focarului sol. de 0,1% adrenalina 0,3-0,5 ml și aceeași doza și intravenos; 4.
Introducerea i.v. de Prednisolon 75-150 mg sau dexametazon 4-20 mg sau
hidrocortizon 150-300mg; 5. Preparate antihistaminice- sol. 2,5 % de prometazonă
2-4 ml sau sol. cloropiramină 2-4 ml; 6. În caz de asfixie- sol. de aminofilină 2,4 % 10-
20 ml i.v.Intoxicația cu subst. anestezice Manifestările SNC- excitație, inhibiție
corticală care se manifestă prin senzație de căldură sau frig, parestezii, euforie,
fotofobie, confuzie, amețeală, somnolență, vedere neclară, greață, vomă, convulsii și
chiar stop cardio-respirator. Manifestările cardiovasculare –au caracter
cardiodepresor cu bradicardie, hipotensiune și chiar colaps cardio-vascular și cardio-
respirator. Manifestările alergice- prurit, edeme, erupții cutanate, colaps, șoc
anafilactic. Atitudine- stoparea administrării sol., oxigenoterapie, monitorizarea și
administrarea de medicam în dependență de necesitate.
Urticaria poate fi simptomul unei reacții alergice. Aceasta este o erupţie cutanată
însoţită de senzaţia de prurit (mâncărime) sau mai rar de arsură. Leziunile de
urticarie variază ca formă de la macule (pete roşii plane) la papule (ridicături) sau
pustule (ridicături cu lichid clar sau purulent). Leziunile pot fi de mici dimensiuni
(câţiva milimetri), până la arii mari confluente. De obicei prin scărpinat creşte aria
leziunilor. Leziunile de urticarie dispar de obicei fără urmă, dar unele cazuri pot lăsa
zone de hiperpigmentare ce dispar mai greu sau chiar pot persista. Uneori leziunile
de urticarie pot fi însoţite de angioedem (umflătură) care este de obicei localizat în
zona feţei (pleoape, buze, obraji), palme. Rar se poate localiza la scrot sau la
peretele abdominal. Angioedemul cu localizare de gravitate este cel prezent la
nivelul limbii şi laringelui (senzaţie de sufocare, de strângere de gât, de greutate în
înghiţire, răguşeală). Tratamentul urticariei – 1.stoparea administrarii alergenului; 2.
Poz orizontala a pacientului; 3. Oxigenoterapie; 4. Antihistaminice(dimedrol 1%-
2ml; suprastin 2%- 2ml); 5. Corticosteroizi(prednisolon 60 mg) Edemul Quincke- Este
o reactie alergica ce este caracterizata printr-o eruptie edematoasa subcutanata.
Acest edem se poate declansa prin absortia de alimente, de o intepatura de insecta
sau de luarea unor medicamente. Edemul afecteaza mucoasele bucale si ale cailor
respiratorii superioare, precum si tesuturile subcutanate laxe ale fetei. Se manifesta
printr-o umflatura bine delimitata, tare, de culoare roz pal, nepruriginoasa, dar care
produce o senzatie de arsura. Poate cauza asfixia din cauza localizarii lui. Tratament:
1.stoparea administrarii alergenului; 2. Poz orizontala a pacientului; 3.
Corticosteroizi(prednisolon 90 mg); 4. Antihistaminice(dimedrol 1%- 2ml; suprastin
2%- 2ml); 5.Adrenalină s/c 0,1%- 0,3 ml; 6. furosemid 1%- 4 ml; 7. Oxigenoterapie;
11.Tehnica extractie dentare si cu ajutorul clestilor si elevatoarelor.

Etape extractiei:
(aux)Sindesmotomia-consta in sectionarea lig.circular al dintelui pentru a permite
insinuare cit mai profunda subgingivala a falcilor clestelui.
Aplicarea clestelui-se face ina xul de implantare a d.
Insinuarea
Fixarea
Luxatia-se efectueaza o largire progresiva a alveolei urmata de ruperea lig.dento-
alv si mobilitate d.Miscare de basculare v-o si prin miscare de rotatie.
Extractia propriu-zisa-la miscarea de baswculatie si rotatie se adauga tractiunea in ax
(aux)Chiuretajul alveolei,sidesmotomia si suturarea.

SUPERIOR:Odata stabilita indicatia catre extractie se vor analiza conditiile

morfologice si morfopatologie locale pt a alege ceam mai obtima tehnica de
extractie cit mai putin traumatizanta pt a evita accidentele si complicatiile
posibile.Indiferent de tehnica aleasa este necesar de o largire a alveolei,
pentru a permite radacinii sa iasa din locul sau anatomic;2. Coroanele mici, fara co
nvexitati bine reprezentate, necesita folosirea elevatoarelor, urmata apoi de
aplicarea clestelui de extractie pe suprafata dintelui;
3. Dupa dilatarea alveolei, dintele este extras prin ruperea fibrelor ligamentare
periodontale; 4. Instrumentele folosite pentru aceasta tehnica de extractie
dentara sunt de obicei
clestii si elevatoarele. Aceste instrumente sunt confectionate astfel incat sa
actioneze in axul lung al dintelui, iar partea lor activa sa se adapteze perfect pe
gatul dintelui si pe portiunea cervicala a radacinii. 5. Cu ajutorul clestilor se extrag:
dintii a caror coroana este integra sau distrusa
partial, radacinile dentare care prezinta o portiune extra
alveolara suficient deproeminenta, radacinile dentare care se gasesc la limita pere
telui alveola
Pozitia medicului in extractia la arcada superioara:fotoliul trebuie sa fie ridicat
astfel incit capul pacientului sa fie situat la nivelul umarului operatorului,gura larg
deschisa pentru a expune bine dintii.Capul priveste inainte,operatorul e in dreapta
si fata pacientului.Daca extractia e pe hemiarcada stinga atunci dinsul roteste
capul spre dreapta.
Tipuri de anestezie folosite
Incisivi-plexala vestibulara+a can.incisiv; infraorbitala Instrum: elevatoare
drepte,sindesmotoame,cleste
Canini-plexala+infliltratie palatina;orif.infraorbital+orif.incisiv.
Premolarul1-plexala+infiltraite palatina;orif infraorbital+palatin mare
Premolarul 2-plexala+inflitratie in santul palatin;orif.infraorbital+orif.palatin
Molarari-tuberozitate+orif palatin mare+plexala

INFERIOR:Odata stabilita indicatia catre extractie se vor analiza conditiile

morfologice si morfopatologie locale pt a alege ceam mai obtima tehnica de
extractie cit mai putin traumatizanta pt a evita accidentele si complicatiile
posibile.Indiferent de tehnica aleasa este necesar de o largire a alveolei,
pentru a permite radacinii sa iasa din locul sau anatomic;2. Coroanele mici, fara co
nvexitati bine reprezentate, necesita folosirea elevatoarelor, urmata apoi de
aplicarea clestelui de extractie pe suprafata dintelui;
3. Dupa dilatarea alveolei, dintele este extras prin ruperea fibrelor ligamentare
periodontale; 4. Instrumentele folosite pentru aceasta tehnica de extractie
dentara sunt de obicei
clestii si elevatoarele. Aceste instrumente sunt confectionate astfel incat sa
actioneze in axul lung al dintelui, iar partea lor activa sa se adapteze perfect pe
gatul dintelui si pe portiunea cervicala a radacinii. 5. Cu ajutorul clestilor se extrag:
dintii a caror coroana este integra sau distrusa
partial, radacinile dentare care prezinta o portiune extra
alveolara suficient deproeminenta, radacinile dentare care se gasesc la limita pere
telui alveola
Pozitia pacientului:spatarul cit mai drept cu tetiera la nivelul spatarului,fotoliul
coborit astfelincit capul bolnavului sa fie la nivel cu cotul operatorului
Pozitia operatorului:pentru frontali+dintii din cad.3> indexul in vestibulul
bucal,iar mediusul lingual,policele sprijinind pe mandibula.cad4> mina stinga
inconjoara capul pacientului,operatorul asezat in dreapta si spatele
bolnavului.policele situat in santul lingual iar indexul vestibular.
Tipuri de anestezie folosite
Incisivii+Caninii: vestibular-a.plexala,orif.mentonier,a.spina spix; lingual-infiltratie
in sant.m-l,a. N lingual,a.spina spix. Instrumente: clestele pu dintii frontali
inf.indoiti pe muchie,elevatoare curbe.Miscari de basculare v-o.
Premolari-anest.tronculara periferica la spina spix,infiltratie in vestibul pentru
nervul bucal.
Molari-n.bucal>infiltratie vestibulara+met.Waisbrem;n.lingual si alv.inf.> a.spina
spix+Waisbrem.
Instrumente:cleste indoit pe muchie cu pinteni la virf pe ambele falci,elevator
„Leclusc” pentru M3.
17,18.Extractia atipica .Indicatii.tehnicile extractie atipice ale dintilor
uniradiculari.,pluriradiculari.
Extractia prin alveolotomie( atipica)-consta in indepartarea radacinilor
dentare dupa expunerea lor prin trepanarea corticalei osoase
vestibulare sau prin rezectia unei parti din tesutul osos vesitbular.
Realizarea extractiilor atipice se face cu :fiziodispeserul,piezotomul.

Tipuri de lambou în alveolotomie:-

1. Lambou trapezoidal- 2 incizii vertical-oblice cu baza mare spre fundul
de sac vestibular, prelungite pana la nivelul mucoasei mobile și o incizie
orizontală la nivelul orificiului alveolar;
2. Lambou in L- 1 incizie orizontală la nivelul limitei meziale a alveolei și
1 incizie verticală pana la nivelul mucoasei mobile;
3. Incizie curbată la limita dintre mucoasa fixă și mobilă cu convexitatea
orientată înspre fundul de șant vestibular în caz de resturi alveolare
mici
Alveolotomia este indicată În următoarele situaţii: • rădăcini situate profund
intraalveolar, ce nu pot fi extrase cu elevatoarele; • rădăcini deformate prin procese de
hipercementoză; • dinţi/rădăcini cu anchiloză dento-alveolară; • dinti cu rădăcini
divergente, care nu permit extracţia obişnuită, cu sau fără separaţie interradiculară; •
dinţi cu rădăcini convergente, care cuprind un sept interradicular gros (dinte "barat"); •
resturi radiculare profunde, rămase mult timp intraosos; • rădăcini situate sub lucrări
protetice conjuncte, la care se doreşte conservarea respectivei lucrări protetice.

19.Patologia eruptie dentare.Etiologie,notiuni de retentie,semiretentie si

distopie.
Patologia erupţiei dentare se clasifică În:
-Tulburari cronologice de erupţie: • erupţia precoce; • erupţia tardivă;
-Tulburari topografice de erupţie: • ectopia • heterotopia • transpoziţia
-Tulburări de dinamică a erupţiei: • incluzia • reincluzia
-Tulburări asociate erupţiei dentare şi/sau incluziei dentare • septice • mecanice •
trofice • nervoase • tumorale
Etiologie:
Factori locali:dinti natali(care se naste cu dintii erupti), neonatali(eruptia precoce a
dintilor temporari in prima luna de viata)
Factori generali: • rahitism; sifilis congenital; rubeola prenatala => produc Întârzieri mari
În erupţia dentară; • anomalii cromozomiale (În special sindromul Down) => secvenţă
neobişnuită de erupţie şi Întârzieri În erupţie; • febrele eruptive => erupţia accelerată a
grupelor dentare În curs de erupţie.
Distopia dentara-este anomalia in care dintele (partial sau complet erupt) este situate in
afara (ectopie) sau inauntrul (entopie) liniei arcadei dentare.
Retentie- retentia unui dinte complet dezvoltat in interiorul oaselor maxilare mult peste
virsta sa normala de eruptie.Semiretentie- eruperea incompleta a dintelui cu pozitionare
in structura osoasa si o parte in arcada dentara
20.Clasificarea dintilor de minte inclusi.Morfologia radiculara a dintilor de minte
inclusi.Indicatii si contraindicatii la extractia dintilor

Clasificarea incluziei molarului de minte superior

• incluzie verticală;

• incluzie disto-angulară

• incluzie mezio-angulară

Clasificarea incluziei molarului inferior:

In plan sagital dupa Peterson

Mezio-angulara 35%, orizontala 35%,verticala 38%,distoangulara6-8%
Dupa Pell si Gregory,gr.de acoperire osoasa:
-diam.m-d al coroanei e complet liber fata de marg ant a ram.mand.
--diam.m-d al coroanei e la jumatate fata de marg ant a ram.mand.
-in profunzimea osului alveolar
Tip de tesut: moale,osos partial,osos total
Relatia cu nervulalv inf.
I.img rad ca can. E salb conturata,probabil nervul sa fie situat lingual de rad.
II.daca una dintre liniile de contur al can.mand.sau ambele sunt intrerupte radacinile sunt
situate vestibular
III.la nivelul apex d.
IV.apexul e in canalul mand.
V.atunci cind limitele can.apar ca 2 linii radiiopace care se intersecteaza,nerv e situat
vestibular de d.
VI.nervul e situat intre 2 radacini.
INDICATII:Inghesuri dentare,pozitie mezio-angulara(carii),pericoranarite.
CONTRAINDICATII:lipsa dintelui M1,lipsa premolari.

21.Particularitatile extractiei molarului de minte inclus superior si

inferior.Tehnici,instrumentariu si complicatii.
Extracția molarului 3 – la necesitate separarea coroanei dintelui se poate face cu freza
turbină. Dacă e necesar de efectuat trepanarea și rezecția osoasă aceasta se face cu piesa
în unghi cu racire continuă, piezopiesa, piesa fiziodispenserului pentru că forarea la viteză
mare cu ajutorul turbinei poate produce nercoză osoasă, embolie în anumite cazuri.
Descoperirea molarului de minte inferior inclus- tipuri de incizi: a) în baionetă, pornind
de la marginea stîlpului anterior al vălului palatin, de-a lungul marginii linguale a
spațiului retromolar, pana la unghiul disto-lingual al molarului 2; b) incizia orizontală- pe
mijlocul spațiului retomolar, prelungită de-a lungul coletelor molarilor 1 și 2; incizii
triunghiulare cu excizia unei porțiuni din mucoasa retromolară. Descoperirea molarului
de minte superior inclus- a) incizia în T, cu ramura verticală imediat distal de molarul 2
și ramura orizontală de-a lungul mucoasei fixe; b) incizia curbă cu concavitatea în jos,
pornind din dreptul molarului 2 pînă pe versantul posterior al tuberozității; c) incizia
curbă cu concavitatea în sus- pornind din dreptul molarului 2, prelungită pe versantul
inferior și cel posterior al tuberozității.

22.Accidente si complicatii in timpul extractie dentare.

Clasificarea

·leziuni dentare. -Propulsarea dinţilorÎn spaţiile perimaxilare.

·leziuni ale părţilor moi perimaxialre. -accidente sinusale

- leziuni osoase -leziuni nervoase. • luxaţia ATM.

Leziunile dentare :fracturarea coroanei,fracturarea radacinei,luxatia dintelui vecin,fracturarea coronara a

dintelui antagonist,lezarea mugurilor dentari ,extractia altui dinte

Leziunile partilor moi:leziuni gingivale,leziuni mucoasei palatine,plagi ale limbii,plagi ale planseului buccal.

Leziuni osoase:fractura corticalei alveolare,fractura corticalei linguale,fractura tuberozitatii,FRACTURA

mandibulei.

Accidente sinusale-• deschiderea sinusului maxilar. • Împingerea rădăcinilor sub mucoasa sinusală sau În plină
cavitate sinusală

Propulsarea dinţilor În spaţiile perimaxilare:Împingerea molarului de minte superior În spaţiul

pterigomaxilar.Împingerea molarului trei inferior În planşeul bucal.

Lezarea nervilor:lingual,alveolar inferior si mentorier,nazopalatin.

Alte complicatii:aspirarea acelor,fracturarea instrumentelor

Complicatii:

Senzaţia de disconfort şi tumefacţia sunt de cele mai multe ori prezente după extracţia dentară, Într-o măsură
mai mare sau mai mică, Extracţiile laborioase, alveolotomiile şi mai ales tracţiunea exagerată a lambourilor cu
depărtătoarele favorizează Îndeosebi edemul postextracţionaL Trismusul apare În urma extracţiilor traumatice
 sau a odontectomiei molarHor de minte inferiorL Se datorează de obicei contracţiei spastice a m, pterigoidian
intern, datorată iritaţiei de natură inflamatorie, şi cedează treptat

Hemoragia postextractionala:imediata,precoce si tardiva.Hematom si echimoze

23.Alveolita postextractionala.Forme clinice ,etiologie,tabloul clinic ,tratament.

Alveolita-este o osteita localizata,in care fenomenele inflamatorii se asociaza cu

necroza superficiala circumsrisa a peretelui osos.

Etiologie.a.tulburari vasomotorii loco-regionale-anestezia provoaca

vasoconstricitie;trauma terminatiunilor nervoase provoaca spasm vascular
reflex.b)extractii laborioase cu zdrobiri de pereti.c)utilizarea nejudicioasi, la turajii
mari, a instrumentelor rotative, in vederea creirii accesului asupra unor
radacinid)existenta in alveola postextractionala a unor fragmente detasate de os sau
dinte, care impiedici procesul de cicatrizare normala ; e) extractiile incomplete, cu
raminerea in alveola a unor resturi radiculare; f) procesele infectioase periradiculare
acute sau cronice, care se pot exacerba in timpul extractiei. producind insamintiri
microbiene atit generale, pe cale sangvina, cit si locale

Forme clinice.Umeda-inflamatie alveolei in totalitate,marginile alveolei

tumefiate,turgescente,iar gingivomucoasa prezinta o staza vasculara
marcata;cheagul murder acoperit de depozite purulente.Tesut de granulatie ce
sangereaza la usoara atingereUscata-lipsita de congestive,gingia palida atona,din
alveola lipseste cheagul sau unul mic brun-cenusiu,ce se desprinde usor,peretii
albiciosi cu mici sechestre,ce se detaseaza

Simptomatica.La 3-4 zile de extractie pare durerea,cu caracter violent,creste

progresiv in intensitate,iradiaza in hemimaxilar,caracter de nevralgie,durere
persistenta nu trece de la analgezice,halena fetida.Starea generala usor
alterata,febra moderata,ganglioni mariti in volum ,durerosi la presiune.Tablou dupa
forme.Tratament.Tratamentul curativ urmareste combaterea durerii si a infectiei si
stimularea procesului de regenerare tisulara si cicatrizare.Terapeutica consta
in:a)indepartarea din alveola a cheagului infectat,corpilor straini,portiunilor de os
necrozat b)aplicatii locale de substante anestezice si antiinfectioase c)tratament
general antiinfectios,antialgicd)trat local si general de stimulare a regenerarii.In
alveolita umeda-indepartarea cheagului infectat si a corpilor straini cu apa oxigenata
sau ser fiziologic dupa care se aplica pansament cu AB.Daca nu se amelioreaza se
indica chiuretajul sub anestezie loco-reg.In alveolita uscata-mai greu de tratat
necroza mai extinsa,dureri mai mari,irigatie cu sol antiseptice sau se fiziologice
caldut pentru a favoriza vasodilatatia.Se introduc conuri cu AB.Analgetice pe cale
generala.Daca dupa 2-3 zile nu este dinamica se recurge la chiuretaj.Pina la
sangerare,se protejeaza cu mese iodoformate.

24.Hemoragii postextractionale.Cauze,tratament si profilaxia.

Indepartarea dintelui din alveola este urmata de o singerare gingivo-osoasa care

in mod normal se opreste dupa 15-20 min,timp in care se formeaza cheagul
sanguin.In anumite conditii pot aparea hemoragii ale plagilor postextractionale:
Clasificare
I.Dupa momentul producerii
A) hemor.imediata prelungita-singerarea nu se opreste dupa 15-20 min ci
continua
b)hemoragie precoce-la citeva ore dupa extractive
c)hemr.tardiva-la 3-4 zile dupa extractive
II.Dupa cant de singe pierdut
a) Hemor.mici-100 ml
b) Hemor.mijlocii-150-300 ml
c) Hemorag. Grave-30% din masa singelui circulant
III.Vasul lezat
a)hemor.arteriale in jet
b)hemoragii venoase continue
c)hemor.capilare
d)mixte
IV.Dupa cauza:fact.locali/generali
Tratament general-refacerea masei circulante,adm de
plasma,sol.macromoleculare,singe.La hemofilici factorii coag.8,9plasma
antihemolitica.
Hemostaza Locala-se cuarata cav buc de cheaguri; se cuarat plaga alveolara cu ser
sau apa oxigenata depistindu-se locul singerarii.Se sutureaza sau se aplica
tamponament comprensiv supralveolar(nu mai mult de 48-72 ore).Sutura nu e
indicate in cazurile in care mucoasa e inflamata,tumefiata.sau in procese
septic.ElectrocoaguLAREA.Preparate-pulbere de trombina imbibate in bureti de
fibrin,gelatin.acidul aminocaproic la hemofilici.
Recomandatii: nu mai mult de 10 min sa tina tamponasul,sa nu isi clateasca gura
24h pentru a nu mobilize cheagul de singe,sunt interzise clatituri cu H2o2,nu
folosim alimente fierbinti,dupa inlaturarea mesei rugam pacientului sa nu aspire
 dinalveola.in urma 24-48 h excludem alimentele dure,igiena bucala se va relua
dupa 24h,efectuarea baitelor orale.

25. Scurt istoric în implantologia orală.

-primele implante - Egipt.
- frgm al maxil inf, sec 6 î.Hr. În alveolele 31, 41, 42 - implante din cochilia
midiilor.
- craniu (Franța), sec unu e. n., cu un implant metalic în alveola caninului
superior.
- descoper și folos titanului ca biomaterial ( stud microcircsangvBranemarc, a
inserat în tibia iepure un dispozitiv din titan, încercând să îndeparteze
dispozitivul, a observat că e fix bine în os cu o ancorare osoasă puternică. Din
1951 în implantare se folosește titanul. 1952 Branemark cercetează contacul
“os-titan” definindu-l ca “osteointegrare”. 1952 s-a fondat Fundaţ pt
osteointegr şi sist de impl Branimarc.
Perioada medievală (1001 - 1799)
Perioada fundam -secXIX cu apar tratat Maggiolo ”Manual de Artă
Dentară” - 1808.
Perioada premodernă -1913, Greenfield prezintă un studiu privind un
impl din iridium-platină în formă de gratar pe care aplică o coroană culisantă.
Perioada modernă -sf1938, utiliz met inox (inerte) ca cr, co, mo, vit.
Perioada contemporană - începe cu defin biomat şi a fenom de
osteointegr. Brånemark.
implantologiei în M:Socolov, Prima stag în 1986 în Caunas, RSSLit

26.Structura osoasa a maxilarului superior si inferior si modificarile legate de virsta

27. Structura pereţilor alveolari la maxilă si mandibula.

Maxila- la niv dint fr- grosm.redusă V, ce permit dilat alveol în această dir. Mol
inf şi 1mol sup, lux prin bascul V-O va avea amplitmM spre O, având în ved
prez crest zig-alv maxilşi gros cortic V dublinf de lin obl ext

Mandibula- Mrg alv, mai lată post decât ant, prez cavit pt d, alvd,16, variaz în
fm şi dim, în raport cu răd d, pe care le conţin. Mrg inf e rotund, m lungă, decât
cea sup şi m groasă ant decât post

28.Corelatia radacinelor dintilor arcadelor dentare cu organele vitale

din regiunea OMF.
Param: vârst, dezvsist dentar, a maxil şisinus, morf indiv a acestei cavităţi,
Sinusurilemaxilare - premolarul secund şi primiidoi molari permanenţi, mai rare fiindsituaţiile în care
această cavitate are raporturi cu premolarul prim şimolarul trei,deobicei, distanţa dintre apexurile
rădăcinilor dinţilor lateralisuperiorişi planşeul Sinualmaxilar este de 2-4 mm.
Distanţele medii dintre apexurile unor dinţi permanenţimaxilari şi peretele inferiorVonBondsdorff):
- 7 – 1,3;/ - 8 – 2,3;/ 6 -2,6/ 5 – 2,9;/3– 7,1/ 4 – 7,5.
Carterşi Keen (1971) au studiat din punct de vedere morfologic şi radiologic
mii de mandibule cuscopulverificării traiectului şi dispoziţiei canalului
mandibular, respectiv a nervului dentar inferior, descriindexistenţaa trei
variante :
Tipul 1.varianta convenţ. Canalul coafează apex dinţilorlaterali.-
Tipul 2.20%. Can situat la distde apex d lat, între ei- plex nervos .-
Tipul 3Can- poz inf. Trunch nerv se divid în 2 ram, carese ramifîn plex
nervoase.

29.Densitatea osoasa si importanta practica in implantologia orala.

Dens os disponib dintr-o z/edent are o import deoseb asupra planului terap,
aleg impl si a abord chir, per de vindec, a solicit implant cu lucr protet.D.os
poate fi estim: Rx, retroalv, panor, de profil, mai bine prin intermediul CT-
urilor, dar cel mai corect, intraoperator.Gradul densitatii osoase este direct
legat de solicitarea mecanica. Dupa pierderea unui dinte osul alveolar începe
sa se reduca în dimensiune si densitate, deoarece nu se mai transmit presiuni
asupra osului, iar acesta nu mai trebuie sa reziste la solicitari. Astfel, osul se
remodeleaza prin resorbtia unei cantitati importante de os, si, prin
modificarea densitatii osoase, în sensul scaderi numarului trabeculelor osoase
si modificarea orientarii acestora.Resorbtia începe la cîteva luni de la
pierderea dintelui, continua pe termen lung, afectînd atît corticala, cît si osul
trabecular. Cu cît este mai veche edentatia, cu atît sunt prezente mai putine
trabecule osoase.

Dupa MISCH, exista 4 grupe de densitate osoasa,

os dens compact ( D-1), ca lemnul de stejar:foarte dens, apare în special

la mandibula anterioara resorbita - subclasa C, D, mentinîndu-si forma si
densitatea datorita presiunilor exercitate de insertiile musculare si de
torsiunea mandibulei. Histologic este format din os lamelar dens, înalt
mineralizat, putînd suporta sarcini mari, prezentînd avantaje în
implantologie, cu cel mai bun prognostic pe termen lung ( rata de succes de
94% pentru implant surub de Ti ).

os poros compact ( D-2 ): este o combinatie de os trabecular gros la

interior, si os dens, chiar compact la exterior, apare mai frecvent la mandibula
anterioara, urmata de cea posterioara, ocazional si la maxilarul anterior.
Majoritatea sistemelor de implante se refera la aceasta densitate osoasa, care
prezinta o serie deavantaje: interfata rigida initiala; osteointegrare buna;
vascularizatie buna, vindecare în 4 luni.

os trabecular dens ( D-3 ): este format din os trabecular fin si os compact

poros subtire; apare în special la maxilarul anterior si posterior, si la
mandibula posterioara. Prezinta unele avantaje: preparare foarte usoara,
vascularizatie buna, favorizînd vindecarea. Vindecarea desi buna se produce
în decursul a 6 luni, ulterior solicitarea se va face progresiv si îndelungat
pentru a ameliora densitatea osoasa.

os trabecular fin ( D-4 ): este format di os trabecular cu o densitate foarte

redusa si foarte putin os cortical - fiind opusul osului D-1; apare la maxilarul
posterior la edentatiile vechi, rar si la mandibula anterioara. Este osul cel mai
defavorabil pentru implantare.

30. Titanul si utilizarea lui in implantologie

Întruneste calitatile cele mai bune în comparatie cu celelalte metale, fiind un

material aproape ideal în implantologia endoosoasa stomatologica.1791 de
W/GREGOR, izol în 1939 de W.J.KROLL, cu puritate de 99,55%.Azi este
obtinut prin disociere în vid la 1400 °C, puritate 99,85-99,95%.
 material reactiv ,la S Ti se acopera cu o pelicula de ox de ti, ce se regener
continuu, confera o R f mare la coroz
rezistenta, rigiditate implantele, frezele de titan sînt fabricate dintr-o
singura bara prin prelucrare mecanica, ceea ce îi confera rezistenta
maxima. nu se deformeaza la aplicarea fortelor de montare, frezare, sau
biomecanica masticatiei, chiar implante subtiri suporta sarcini mari.
Rezistenta Ti este comparabila cu a otelului inoxidabil. Duritatea este mult
mai mare ca a osului cortical si a dentinei. Este maleabil, ceea ce-l face
rezistent la solicitarile de soc. efect catodic Ti actioneaza ca un catod,
atragînd ionii de calciu în jurul lui, favorizînd aparitia nucleilor de
hidroxiapatita. greutate, densitate - mica Ti se situeaza între metalele
grele si usoare, mai aproape de cele usoare, astfel greutatea exercitata de
implant asupra celulelor din jur este redusa. amagnetismul Ti nu
are efect magnetic, nu produce cîmp magnetic care sa perturbe activitatea
celulelor din jur. activitate regeneratoare, terapeutica calitati
cicatrizante ale oxidului de Ti, fiind utilizat în tratamente
dermatologice. compatibilitate biologica oxizii de la suprafata
implantului fiind foarte aderenti si insolubili împiedica elib si contact dir
dintre ioni met potent osteointegr între imlant de Ti si os se stab o leg sol
prin crest os pe supr rug a met si leg de acesta, realiz o ancor
anchiloz, mec, rig

31. Osteointegrarea .Dezvoltarea conceptului de ostiointegrare.

Clinic osteointegrarea se traduce printr-o anchiloză, adică absenţa mobilităţii
implantului.

Osul se reformează de-a lungul spirelor unui implant şurub, invadând porii
implantului. Acest os este identic calitativ şi cantitativ cu osul care se
formează în absenţa implantului.

32.Factorii locali ce influenţează asupra procesului de osteointegrare

Factori locali: Integritatea ţesutului moale care acoperă situl implantar,
capacitatea de osteogeneză şi de
remodelaj osos sunt factori determinanţi pentru osteointegrare.
a) Starea mucoasei: Toate dermatozele bucale cum ar fi candidoza, eczema,
lichenul plan, leucoplaziile trebuie tratateînainte de punerea implantelor.
b) Cantitatea şi calitatea osoasă: Situl implantar trebuie să fie bine
vascularizat. Rata de succes creşte cu volumul osos disponibil şi cu calitatea
lui. Implantarea într-un os de tip IV,spongios creşte riscurile eşecului
terapeutic.
c) Stabilitatea primară a implantului: Stabilitatea este în mare parte obţinută
la nivelul părţilor marginale şi apicale ale implantului angajat în corticala
osoasă. Osul spongios trebuie să aibă în caz ideal o mare proporţie de
trabecule pentru a contribui la suportul implantului. Zonele medulare vide sau
grăsoase trebuie evitate precum şi siturile cu o rată scăzută de
trabecule/medulare.
d) Rata de rezorbţie: Procesele alveolare edentate sunt supuse unei rezorbţii
continue, presiunea exercitată de oproteză adjunctă prost adaptată poate
accentua această rezorbţie.0 rezorbţie severă a mandibulei implică faptul că
osul bazal rezidual este constituit dintr-un os esenţial compact slab
vascularizat.
e) Bolile parodontale: La persoanele edentate parţial, patogenia parodontală
prezentă la nivelul dinţilor
naturali poate coloniza sulcusul peri-implantar. Riscul apariţiei infecţiilor
periimplantare este mai ridicat la pacientul care prezintă parodontite în
special pentru formele agresive. Este recomandată tratarea acestor patologii
înainte de a trece la o terapeutică implantară.
f) Defectele congenitale
33. Particularităţile anatomice a maxilarului superior în dependenţă de
vîrstă

34. Inervaţia şi vascularizaţia maxilarului superior si inferior.

Vascularizatia maxilarului aport dublu:extern şi intern, existând numeroase

anastomoze la nivelul mucoasei palatine.Arterele care asiguravascularizatia
sunt ramurile osoase ale arterei sub-orbitale,jugale şi palatine posterioare
(fig.4.2).Aportul sanguin extern este asigurat de artera suborbitala,
jugala,sfenopalatine şi artera palatina posterioara.Vascularizatia
intraosoasaeste datade arterele suborbitale, jugale, antroalveolareşi
sfenopalatine.

Inervatia maxilarului- nervul trigemen prin: nervul dentar superior, nervul

infraorbital şi nervul lacrim

Aportul vascular extern este asigurat de artera submentala, maseterina,

pterigoidiana, faciala şi linguala.Vascularizatia interna, endoosoasaeste datade
artera dentarainferioaraşi de artera condiliana..Inervatia mandibulei -
Nervul mandibular este ramura cea mai voluminoasaa nervuluitrigemen. Este
cantonat în canalul manibular care începe la nivelul gauriimandibulare,
urmezaun traiect curb. Corezpunzator apexurilor celor doipremolari inferiori
se orientezaspre vestibular, dând naştere gaurii mentoniere.Uneori existao
continuare evidentaa canalului mandibular - canalul incisiv carecontine
terminatiile nervoase şi vasele sanguine pentru canin şi incisivii inferiori.
35.Coraportul diametrului implantului fata de oferta osoasa.

Diametrul se va allege in concordanta cu zona topografica in care se vor insera

respectivele implanturi.Astfel in edentatiile frontale mandibulare se aleg
implanturi mai inguste,cu diametrul de 3,3 sau 3,5 mm,iar in edentatiile din
zonele laterale ale arcadei mandibulare si in cele ale arcadei maxilare se
folosesc de obicei implanturi cu diametru mediu,de 4,2 sau 4,5 mm,in functie
de sistemul de implanturi utilizat.La pacientii cu bruxism in antecedente se
vor allege implanturi cu diametrul mai mare cu 1mm,daca oferta oasoasa
permite acest lucru.

36.Planificarea numarului de implante fata de bresele dentare.

Numarul implantelor trebuie sa fie in concordanta atit cu intinderea

restaurarii protetice cit si cu particularitatile cimpului protetic.Atunci cind se
remarca o crestere in intensitate si durata de aplicare a componentelor
orizontale ale fortelor asupra restaurarii protetice sprijinite pe implant ,nr
.acestora trebuie sa creasca in vederea distribuirii stresului pe un nr. Mai
mare de implante.Se indica inlocuirea prin cite un implant a fiecarui dinte
lipsa pentru a se asigura o distributie a fortelor pe o suprafata cit mai
mare.Atunci cind din diferite motive nu se poate realiza acest lucru,se
incearca insertia a suficiente implanturi dispuse echlibrat.

37. Examenele paraclinice utilizate in diagnosticarea si tratamentul

implanto-protetic:

- Radiografia panoramica(Radiografia panoramica evidentiaza inaltimea si

lungimea crestelor edentate si a bazei oaselor maxilare,topografia sinusurilor
maxilare si a foselor nazale,traiectul canalului mandibular si localizarea gaurii
mentoniere).

- Teleradiografia de profil ( se utilizeaza in situatiile cind se plaseaza implante

in zonele anterioare ale maxilarelor,realizata la 5 sau10 m ofera imagini cu
dimensiuni exacte.permite aprecierea formei crestei osoase a spatiului
relative intre corticala si spongioasa,predeterminarea lungimii implantului si
a structurii trabeculare interne).

-Tomografia computerizata (permite reprezentarea tridimensionala a osului

unde urmeaza sa fie inserat implantul).

-Radiografia retroalveolara ( este de mare folos atit preoperator cit mai ales
postoperator cind se efectueaza controale de durata scurta,mijlocie si lunga).
-Radiografia cufilm muscat(ajuta la diferecierea calitativa a structurii osoase
compacte de cea spongioasa,la edentatul total).

38.Materialele de augumentare utilizate in implantologie.

-grefe autogene(sub forma de os farimitat provenit din zone

endoorale:menton,zona retromolara sau osul iliac.tibia)

-grefe alogene(sub forma de granule de os demineralizat,uscat si congelat

provenit de la cadvru aceleeasi specii)

-grefe aloplaste(sub forma de granule de os sintetic)

-grefe xenogene(sub forma de granule de os de bovin demineralizat si

deproteinizat sau de alge marine)

Mecanismele de actiune a acestora:-osteoconductie,osteinductie,osteogeneza

39. Osteodistractia(elongarea dirijata a crestelor alv)

Se foloseste daca creasta osoasa din zona implantului sufera de atrofie

verticala severa.

Osteodistractia reprezinta o sectionare partiala a segmentului osos ce

urmeaza a fi inaltat,montarea unui dispozitiv mecanic de dilatare,urmata de
elongarea lenta si progresiva a acestui segment.Astfel intre cele doua sedinte
de elongare controlata,organismul depune os in spatiul dintre cele doua
fragmente osoase,ajunginduse in final la obtinerea inaltimii dorite.

40.Osteoplastia de aditie locala.

Daca osul e insuficient pentru implantarea unui implant,in dependenta de

situatie intro sedinta chirurgicala se poate realiza augumentarea osoasa
verticala,orizontala sau ambele simultan.Materialele osoase de aditie(grefe
autogene,alogene,aloplaste,xenogene) pot fi sub forma de granule,pasta sau
bloc compact si intotdeauna vor fi acoperite de membrane speciale cu rol de
bariera,resobabile sau neresorbabile

41. Zonele locale pentru prepararea blocurilor osoase

Intraorale: tuberozitatea max, mentonul, crestele edentate, ramul mandibular,

apofiza coronoidă, peretele anterior al sinusului maxilar, creasta zigomato-
alveolară.
Extraorale: spongioasa şi medulara din creasta iliacă, epifiza tibiei, calota
craniană (sunt preferabile, deoarece se pot preleva cantităţi mai mari şi au o
structură histologică asemănătoare cu a osului alveolar).

42.Mărirea ofertei osoase existente. Tehnica chirurgicală.

Augmentarea de creastă cu transplant osos constă din 2 intervenţii: una de

recoltare a transplantului şi alta de fixare a acestuia cu implantele. După
recoltare, porţiunea de os se păstrează în soluţie izotonică sau sânge autogen ,
plasmă bogată în trombocite. Ţesutul spongios se poate mărunţi şi poate fi
introdus cu seringa sau cu un instrument special. Pentru ţesutul cortical este
necesar cu exactitate de determinat forma şi mărimea. Iniţial se pregăteşte
loja unde va fi aplicat blocul osos. Se decolează lamboul muco-periostul şi se
curăţă de resturile de ţesut conjunctiv. Pentru activare se perforează corticala
în numeroase locuri. Apoi se fixează transplantul osos cu şuruburi. Se
suturează mucoasa. Este posibil în aceeaşi şedinţă de instalat şi implanturile.

43.Biomaterialele in implantologie.

Sunt materiale fără viaţă, utilizatein domenii medicale (de exemplu,implanturi

dentare), cu scopul de a produce o interacţiune cu sistemulbiologic. Condiţia
de bază este biocompatibilitatea, ceea ce reprezintă posibilitatea organismului
viu de a tolera, în anumite limite, fără a determina apariţia unor reacţii de
apărare, un material străin, inserat în intimitatea lui. Clasificarea:

a) autologe (autogene) – autoplastie (de la acelaşi organism) – transplant de

dinţi, replantări de dinţi, transplante osoase; b) omologe (alogene) –
homeoplastie (de la un alt individ al aceleeaşi specii) – banca de oase,
conservarea cialitică, liofilizarea; c)heterologe (xenogene) – heteroplastie (de
la un individ din altă specie) – os devitalizat, deproteinizat, colagen, gelatină;
d) aloplastice (material sintetice) – metale, ceramică, materiale plastic.
Implanturile sunt confecţionate din material aloplastice, căci sunt practice mai
disponibile, se manipulează mai uşor, calitate înaltă şi constant, dar prezintă
riscul declanşării de reacţii de corp străin prin formarea ţesutului conjunctiv
de iritaţie care va tinde să expulzeze corpul străin.

După compatibilitate se împart în: biotolerate (oţeluri inoxidabile, aliaje Cr-

Co-Mo, PMMA) – osteogeneză la distanţă, bioinerte (titan, tantal, ceramic pe
bază de aluminiu) – osteogeneza de contact, bioreactive (fostaf de calciu,
ceramic sticloasă, biosticlă şi apatite) – osteogeneză de legătură.

Materialele aloplastice se clasifică după origine:

 1) De origine minerală: ceramica aluminoasă, ceramica de bază de oxid de
zirconium, ceramica sticloasă, ceramica pe bază de fosfat de calciu;
2) Metale: grupa titanului: Ti pur, aliajele de Ti; tantalul, aliajele aurului,
aliajele Cr-Co-Mo);
3) Materiale de legătură: combinaţii (Ti + HA, Ti + TCP, Al2O3 + HA),
Material plastic + ceramică pe bază de HA, Fibre de C + material plastic,
+epoxidice, +polisulfoniu, +tiaziniu

O categorie specială o formează biomaterialele inerte cu structură osteotropă

(titanul cu o suprafaţă rugoasă acoperit cu un strat de Titan Plasma Flame
Spray

44.Cerinte catre materialel osteoplastice folosite in implantologie.

45. Principiile biologice ce ţin de implanturile dentare endoosoase.

Sint niste principii fundamentale in inplantologie si prevede ca orce metoda

de tratament sau interventie sa aiba o influenta poziitiva asupra organelor si
tesuturilor,atit a sistemului stomatognat cit si a intregului organism. Din acest
considerent la finisarea examenului clinic al pacientului medicul trebue sa fie
ferm convins de rationalitaea metodelor de treatament alese si ca ele nu vor
duce ulterior la consecinte negative. Medicul trebue sa prevada si sa evite
influenta atit pe parcurs cit si dupa finalizarea tratamentului.

46.Principiile biomecanice ce ţin de implanturile dentare endoosoase.

Prevede un echilibru eficient al raportului de rezistenta dintre substratul

biologic al structurii osoase si implant. In vederea cu succes a acestui
principiu trebue cunoscute legitatile influentei fortelor ce se dezvolta in
timpul functiei implantului si elementelor protetice si mecanismul de
transmitere a acestor forte substratului biologic al cimpului protetic. Ca
substratul biologic sa suporte aceste actiuni este necesar ca materialul din
care va fi confectionata structura protetica si sa posede insusiri mecanice si
fizice respective (duritate,elasticitate,rezistenta).

47.Afectiunile glandelor salivare:clasificare si etiopatogenie.

48.Sindromul Mickulicz :etiopatogenie,tabloul clinic ,diagnostic

dif,tramtament.
 Boala Mickulicz
Este o afectiune rara, cu evolutie indelungata dar benigna, care se manifesta prin
hipertrofia simetrica a glandelor salivare si lacrimale insotita de scaderea, pana la
disparitie, a secretiei acestor glande. Afecteaza varstnici, atat femei cat si barbati.
Subiectiv, bolnavii acuza senzatia de uscaciune a cavitatii bucale si senzatia de
corpi straini la nivelul conjunctivei bulbare datorita uscaciunii corneei.
Dupa o perioada de crestere progresiva, glandele raman intr-un stadiu constant
hipertrofiat fara sa-si modifice volumul in continuare. Prinderea concomitenta a
glandelor salivare (parotide, submandibulare, sublingualE) si lacrimale precum si
bilateralitatea afectiunii, permit punerea diagnosticului in formele cu evolutie
tipica. Boala Mickulicz trebuie diferentiata de sindromul Mickulicz, care se
caracterizeaza de asemenea prin hipertrofia glandelor salivare si lacrimale,
asociata cu adenopatia cervicala. Desi debutul clinic este asemanator, evolutia
este mai rapida si maligna, anatomopatologic avand aspectul de limfom malign,
limfosarcom sau reticulolimfosarcom.
Tratamentul. Se obtin rezultate bune cu prednison in doze moderate, administrat
perioade lungi de timp.

49.Sindromul Sjogren:etiopatogenie,tabloul clinic,diag dif,tramament.

Sindromul Sjogren
Se caracterizeaza in forma sa tipica, printr-o tripla simptomatologie: salivara, oculara
si articulara. Boala apare mai frecvent la femei dupa varsta de 40-45 ani. Clinic, boala
poate debuta prin manifestari parotidiene, oculare sau articulare, de tip
reumatismal. Initial descris ca un sindrom de uscaciune lacrimorinobucala inconstant
asociat cu fenomene articulare asemanatoare celor din poliartrita cronica evolutiva,
este considerat actualmente ca o "limfoexocrinoza" legata de tulburari ale imunitatii
celulare. Infiltrarea glandelor salivare de catre limfocite din care unele pot fi
anticanale salivare (JoneS), explica cea mai mare parte din manifestarile clinice
asociate.
1.Manifestarile bucofaringiene: constau in hiposialie.Parotiditele sunt la inceput
voluminoase si la presiune lasa sa se scurga pe canal putina saliva, cu aspect mucoid.
Ulterior parotidele pot suferi un proces de indurare, apoi de atrofie, menaiputand fi
percepute la palpare. In acest stadiu, papila canalului Stenon devine imperceptibila
iar la nivelul sau nu se mai scurge saliva.
2.Manifestari oculare: keratoconjunctivita uscata cu senzatia de arsura oculara sau
de corpi straini intraoculari si fotofobie. Conjunctivele sunt rosii, uscate, mate, cu
foarte putina secretie lacrimala. Bolnavii clipesc des, pentru a suplini deficitul de
secretie lacrimala. In cazuri grave pot aparea leziuni corneene sub forma de keratita
filamentoasa.
3.Manifestarile articulare: Apar la inceput sub forma unor artralgii, interesand
articulatiile membrelor, evolueaza in puseuri, asemenea reumatismului poliarticular
act. Ulterior, apar artrite subacute ale marilor articulatii, pentru ca in final, sa se
constituie tabloul unei poliartrite cronice evolutive sau al unui reumatism deformat.
4.Manifestari asociate: Se remarca uscaciunea mucoasei nazale cu anosmie si
perforatia septului, obstructia trompei Eustachio, laringotraheolaringita, atrofia
mucoasei gastrice insotita de hipoclorhidrie, uscaciunea mucoasei vaginale. Pielea
devine si ea uscata, cu zone de sclerodermie, putand capata chiar aspect ihtiozic.
Fanerele sunt uscate, sfaramicoase. Bolnavii scad in greutate, fapt pus, de cele mai
multe ori, pe seama dificultatilor de masticatie. Examenele de laborator evidentiaza
anemie moderata cu eozinofilie, cresterea vitezei de sedimentare si a globulinelor
plasmatice cu inversarea raportului serine/globuline.
Tratamentul este simptomatic si mai putin patogenic. Pentru uscaciunea
conjunctivelor se pot administra lacrimi artificiale. A inceput de asemenea sa fie
folosita si saliva artificiala produs obtinut din carboximetil celuloza la care se
adauga saruri de sodiu, potasiu, magneziu etc. pentru a ameliora uscaciunea
mucoasei bucale.
Oricum se impun masuri deosebite de intretinere a igienei cavitatii bucale si
mentinerea umezelii mucoasei bucale. Sialogogele de genul tincturii de jaborandi
nu au actiune asupra unui parenchim mai mult sau mai putin afectat morfologic si
functional. S-au obtinut unele rezultate pasagere cu vitaminoterapie masiva (A, B,
C, PP) si cu fier.
Prednisonul amelioreaza partial uscaciunea cavitatii bucale si a conjunctivelor,
simptom care deranjeaza cel mai mult pe bolnavi. Se incepe cu 30 mg de zi,
marindu-se treptat doza

50.Sialolitiaza:definitie,clasificare,tabloul clinic,tratament.

Sialolitiaza este o boala caracterizata prinformarea de calculi in glandele salivare siin canalele
excretorii
Etiologia:
-Factori morfologici care favorizeaza scurgerea mai lenta a salivei
-F.Functionali-saliva gl.submaxilare fiind bogata in mucus si saruri de Ca
-F.de mediu-frecventa mare in tarile nordice cu climat rece si umed
-F.alimentari-supraalimentatia azotata cu proteine,abuzul de alimenteconservate,picante
si alcool
-Intoxicatii endo si exogene,fumatul,septicitatea,mediul bucal,trauma.
-Tulburari metabolice generale
-Poliatrita cronica evolutiva
Clinica:Perioadele:1.latenta. 2.triada salivar dupa Teodorescu. 3.colica salivara. 4.abcesul
salivar
5.tumora salivara
Glandele salivare si canalele lor excretoare sunt destul de frecvent sediul
unorconcrementi litiazici, care provoaca o serie de tulburari, uneori destul
deimportante. Cel mai frecvent sunt afectate glandele submandibulare iarlocalizarile
parotidiene nu sunt rare, dar mai dificil de evidentiat prin metodeleclinice si
paraclinice cunoscute. Litiazele glandelor sublinguale si glandelor salivaremici sunt
exceptionale. In prezent litiaza salivara este considerata ca o boala cufrecventa mare, mai
mica insa decat localizarile renale sau hepatice.
Litiaza mandibulara prezinta in general o perioada de latenta, in care bolnavii nu au nici o tulburare
chiardaca uneori elimina mici calculi. Ulterior bolnavii prezinta in timpul meselor o usoaradurere sub
limba si in regiunea submandibulara, iar daca se palpeaza singuri, simt otumefactie, care dispare
repede dupa masa, fara alta tulburare. In perioada de starebolnavii prezinta dureri, fenomene
inflamatorii sau hipertrofie pseudotumorala aglandei bolnave
1.Colica salivara - descrisa de Morestin seproduce in litiaza canaliculara datorandu-
semigrarii calculului si spasmului peretelui canalului,care produce blocajul momentan, dar total
alfluxului salivar, cu destinderea brusca a canalului.Simptomele colicii salivare sunt mai sterse
saupot lipsi, in cazurile in care calculii sunt localizatiin interiorul glandei. Colica salivara este
legată de alimentatie, aparand inainte sau in timpulmeselor si este favorizata de un flux
abundent desaliva. Colica se manifesta prin doua semneclinice caracteristice: durerea si tumora
salivara"fantoma", pasagera sau asa-zisa "herniesalivara".
2.Abcesul salivar - este o complicatie a litiazei. Uneori poate fi chiar primul semn alunei litiaze
submandibulare. Supuratia se dezvolta in glanda si in canaleleexcretoare, dar poate difuza si in
tesuturile vecine (loja sublinguala,submandibularA). Apar semne de inflamatie: dureri vii, febra,
tulburari demasticatie si deglutitie, tumefierea inflamatorie a regiunii.In litiaza canalului Warthon,
tumefactia se dezvolta endobucal, bomband submucoasa hemiplanseului bucal care devine rosie,
violacee, edematiata, plicasublinguala imbraca un aspect de creasta de cocos. Prin palpare se simte
oimpastare a planseului bucal si uneori fluctuenta submucoasa. Se poate percepede asemenea
canalul ingrosat ca un cordon si chiar un calcul. In litiaza glandei saua portiunii
bazinetale intraglandulare a canalului apar semnele de supuratie aglandei si lojei submandibulare.
Tumefactia subangulomandibulara si a santuluimandibulolingual in dreptul molarilor este insotita de
dureri vii, iradiante, inureche si in limba, trismus moderat si jena in deglutitie. Caruncula sublinguala
esteedematiata, proeminenta, cu ostiumul intredeschis, congestionat, iar prinpresiunea exercitata
pe glanda se scurge puroi, semn clinic caracteristic.Netratate supuratiile se pot deschide spontan la
mucoasa si mai rar la piele lasandfistule prin care se elimina puroi si uneori chiar calculii.
3.Tumora salivara se dezvolta in urma infectiilor repetate careduc la transformarea scleroasa a
glandei si instalarea uneisialadenite (submaxilită) cronice (forma
pseudotumorală).Glanda submandibulara este marita de volum, avand osuprafata
neregulata, de consistenta dura, aderenta detesuturile vecine si dureroasa la presiune.
Endobucal seobserva congestia sau ulceratia papilei, prin orificiul canaluluise scruge
la apasarea pe glanda o picatura de puroi. Uneori sepot elimina chiar mici calculi sub
forma de nisip sau noroisalivar. Tulburarile functionale sunt reduse, bolnavii avandrareori
dureri, de obicei au senzatie de greutate sau deapasare in regiunea sublinguala,
accentuata prin miscarilelimbii.
Tratamentul
I.Conservator prin procedee medicale: sialogoge-tinctura jabrondi 50-60pic./zi)
Sialografia prin dilatarea canalului si lubrifierea peretilor)
Cateterismul delatator repetat al canalului
II.Chirurgical=sialolitotomia-incizia mucoasei sublinguale de-a lungul
canalului=izolarea cu sonda canelate si exteriorizeaza printr-un fir dematase trecut
in jurul sau= se incizeaza canalul longitudinal =se inlatura calculul=se spala placa cu
ser fiziologic=se lasa deschisa sau se sutureaza

51.Luxatiile tempomandibulare:clasificare,etiologia,simptomatol.Metode de
tratament(lux).

Luxatia temporo mandibulara -pierderea raporturilor normale intre suprafetele

articulare cu iesirea condilului din cavitatea glenoida.
Clasificarea in functie de deplasarea condilului mandibular manifesta 3 forme
anatomoclinice: anterioare, posterioare si laterale.
Etiologie:
-deschiderea exagerata a gurii(cascatul ,risul,lovituri sau mai rar caderi pe
mandibula gura fiinddeschisa)
-manopere medicale( apasare puternika pe mandibula in timpul extractiei
dentare,deschidereaexagerata a gurii in scopul efectuarii unei laringoscopii,intubatii
traheale)
-traumatisme aplicate pe ram(exceptional).
Simptomatologie:in luxatia bilaterala bolnavul acuza o durere vie insotita de
perceperea unui zgomot intra-articular urmat de imposibilitatea inchiderii gurii.La
examenul clinic observam gura larg deschisa si incontinenta de saliva.Datorita
coborii exagerate a mandibulei observam ca distanta dintre incisivii superiori si
inferiori este de 3-4 cm ,molarii pot fi in contact,mentonul este coborit si impins
inainte,obrajii turtiti si alungiti,muschii maseteri si temporali sunt in tensiune,la
palpare nu se percep miscarile condilului ,masticatia este imposibila,deglutitia
jenata,iar fonatia dificila. La luxatia unilaterala observam o asimetrie faciala datorata
devierii mentonului de partea sanatoasa ,turtirii obrazului si proeminenta
subzigomatica de partea bolnava,relaxarii partilor moi de partea sanatoasa.
Tratamentul: Este de obicei ortopedic(reducerea luxatiei si imobilizarea temporara a
mandibulei). Reducerea se faceprin coborirea condilului mandibular si trecerea sa pe
sub condilul temporal ,dupa care este repus incavitatea glenoida.
In cazuri exceptionale chirurgikal(consta in deschiderea articulatiei si bascularea
condilului cu undecolator puternic sau razuse pina ce revine in cavitatea
glenoida,daca condilul nu intra in cavitateaglenoida care este umpluta cu tesut
conjunctiv se face excizia tesuturilor cicatriciale si extirpareameniscului.)
Tehnica Nelaton:introducerea ambelor police infasurate in comprese protectoare
aplicate bilateral pemolarii inferiori,iar cu celelalte degete se prinde bine marginea
bazilara catre unghiul mandibulei,secoboara si se impinge mandibula sper posterior
cu ridicarea mentonului,kind se aude un cracmentinseamna ca condilul a ajuns in
cavitatea glenoida si gura se inchide brusc.
Dupa reducerea luxatiei este obligatorie imobilizarea provizorie a mandibulei timp
de 8-10 zile cu ofronda mentoniera care va limita miscarile de deschidere a gurii.

52.Artritele :date gen,etopatogenie,clasificare ,anatomia patolog,simptomatologie.

-Artritele acute:specific si nespecifice

-Artritele cornice

Artrite nespecifice acute si specific: date generale, etiologie si patogenie,

clasificare, anatomie patologica.
Sunt de obicei unilaterale.
Etiopatogenie-se datoreaza patrunderii de germeni patogeni in cavitatea articulara.
Caile de patrundere a germenilor in cavitatea articulara:
-direct: prin traumatisme deschise
-din vecinatate :prin extinderea unor procese infectioase(osteite
mandibulare,osteite a osuluitimpanic,furunculul conductului auditiv extern,otite
medii supurate,abcese parotidinene)
-hematogen :din cursul bolilor infectioase(scarlatina ,rujeola)
Anatomia patologica-procesul inflamator intereseaza la inceput sinovia apoi discul
articular si in uneleforme,suprafetele articulare si chiar osul.Initial aceste elemente
sunt infiltrate apoi apar leziuni ulcerative sau proliferative;procesul septic purulent
depaseste capsula si se extinde la tesuturile periarticulare.
Artrite specifice:sint manifestari articulare produse de agenti pathogeni specifici
care apar fie izolat, fie in cadrul unor afectiuni generale:
-artritele gonococice
-artritele din cursul reumatismului poliarticular acut
-artritele sifilitice
-artrita tuberculoasa
-artrita actinomicotica

Artrite cronice:etiopatogenie, simptomatologie, diagnostic, evolutie si

tratament.
Etiopatogenia-mecanism complex; majoritatea autorilor accentueaza rolul factorilor
traumatici.Traumatisemele directe fiind mai rar incriminate cel mai frecvent fiind
incriminate microtraumatismele continue ale ATM prin dezechilibru ocluzoarticular
produse de:edentatii totale neprotezate sau protezate incorect, edentatii partiale
terminale molare,edentatii partiale incrucisate, malpozitii dentare,migrari ale
dintilor,proteze si obturatii defectuase care produc contacte premature ale dintilor,
blocari ale articularii interdentare cu dirijarea fortata a miscarilor mandibulei. Prin
lipsa unui ghidaj al articularii interdentare , miscarile mandibulei devin
anarhice,traumatizante, agresive care se rasfring asupra structurilor anatomice
articulare sipara articulare.
Simptomatologia-tabloul clinic este dominat de durere,cracmente si tulburari in
mecanica articulara.Durerea-poate fi localizata in regiunea articulatiei declansata de
miscarile mandibulei sau poate lua aspectul nevralgie faciala fara localizare precisa
aparind neregulat si cu iradieri diferite.Uneori durerile iradiaza in ureche, timpla,
frunte,gonion,limba,git. Bolnavii mai pot prezenta semne
neurologice:cefalee,migrena;semne sinusale:rinoree,dureri infraorbitale; semne
salivare:sialoree,asialie.
Evolutie-leziunile atrofice pot duce la instalarea unei constrictii de mandibula sau la
luxatii ireductibile;deasemenea deformatii pseudotumorale ale condilului
mandibular.
Diagnostic- Existenta cracmentului atesta interesarea articulatiei.Este adesea dificil
de deosebit durerea articulara de durerile din vecinatate (otice,parotidiene,dentare
,mandibulare,sinusale).Infiltratia anestezica periarticulara si blocajul intermaxilar,
urmate de sedarea fenomenelor dureroase pot fi luate in considerare in vederea
stabilirii diagnosticului.
Tratamentul-Profilaxia artritelor cronice temporo-mandibulare se face inlaturind
factorii ocluzo-articulari traumatizanti prin protezari corecte,inlaturarea protezelor
defectuase,slefuiri selective,inaltari sau coboriri de ocluzie,realizari de ghidaj ale
miscarilor mandibulei. Tratamentul se indreapta spre inlaturarea durerilor. Aplicarea
de gutiere ocluzale sau placi palatine cu platou retroincizal pentru un timp articulatia
se lasa in repaus si durerile se remit. Repausul poate fi realizat si prin aplicarea unei
fronde mentoniere.Daca exista leziuni constituite ale capetelor osoase se pot
practica injectii intraarticulare cu hidrocortizon si penicilina.
Meniscectomia,capsulorafia sau chiar rezectia condilului mandibular sint metode
exceptionale la care se recurge cind sau epuizat toate mijloacele terapeutice.
54.Chisturile epiteliale odotogene de origine inflamatorie:etiolog,diagnostic,tabloul
clinic,tratament.
Chistul radicular: se dezvolta in jurul apexului unui dinte devital pe seama resturilor
epiteliale ale lui Malassez.
Anatomia patologica:chistul radicular are o capsula din tesut conjunctiv,captusita cu
epiteliu pavimentos stratificat necheratinizat, si foarte rar epiteliu cilindric.Peretele
chistului este usor decolabil si prin aceasta se deosebeste de celelalte tumori
chistoase.
Clinica:tabloul clinic este variabil şi se găseşte în raport cu localizarea, mărimea,
direcţia în care evoluiază, starea complicată, s-au nu a chistului. Se observă perioada
lentă de dezvoltare şi perioada de exteriorizare. Prima perioadă (lentă) este
asimptomatică. În această perioadă de cele mai dese ori chistul este descoperit
ocazional la examenul radiologic cu ocazia terapiei unui dinte. În perioada de
exteriorizare se observă deformaţia osului în direcţia în care chistul întîmpină cea
mai mică rezistenţă. Se constată o uşoară bombare vestibulară rotundă sau ovală.
Planul osos neted, dur, nedureros. Pe măsura creşterii compacta osoasă bombează
tot mai mult, pergamentează sau se iveşte chiar senzaţia de fluctuentă. Pe
radiogramă – defect osos strict limitat cu divergenţa rădăcinelor şi convergenţa
coroniţelor dentare. La puncţia chistului – un lichid de culoare solară cu multe
cristale de colesterină.
Deci chistul radicular are următoarele simptome de bază: - deformaţia maxilarului,
simptom de pergamentare, fluctuenţă, punctat specific şi divergenţa rădăcinilor. La
suprainfectare se adaugă toate simptomele inflamaţiei chistului radicular,
Trebuie diferenciat de ameloblastom şi chistul dentiger;
Tratamentul – chirurgical; - chistotomia ; - chistectomia ; Tratarea dintelui cauzal şi
metodica operaţiei.

54.Chisturile epiteliale odontogene de dezvoltare: etiologia, patogenia,tabloul

clinic, diagnosticul diferentiat si tratamentul.
Chistul dentiger(follicular,pericoronar,coronodentar)-peretele chistului se insera la
coletul unui dinte inclus inconjurind coroana acetuia, care este situata intrachistic.
Se dezvolta prin modificarea chistica a organului smaltului unui dinte inclus si
acumularea lichidului chistic intre coroana dintelui si epiteliul smaltului
redus.Chisturile dentigene sunt mai rarea decit cele radiculare, se intilnesc indeosebi
la copii si adolescenti.
Cel mai frecvent este intilnit chistul dentiger a M3 inferior,care evolueaza in unghiul
mandibulei si ramul ascendant,poate fi voluminous, iar M3 inclus poate fi deplasat in
directii diferite. Chistul dentiiger al caninului superior este de dimensiuni mai
reduse, evoluiaza in directii diferite in raport cu sediul coroanei.
Chistul de eruptie:este situate superficial in jurul coroanei unui dinte cel mai adesea
temporar,in curs de eruptie. Mucoasa crestei alveolare care il acopera este intinsa
,subtiata, chistul are o coloratie albastruie si este elastic-fluctuent.
Chist periodontal lateral de evolutie- este un chist mic, cu perete subtire, dezvoltat
lateral in raport cu radacina unui dinte vital, prin degenerarea chistica a resturilor
epiteliale din periodont. Cel mai des se formeaza pe fata distal a M3 inferior partial
inclus.
Chist primordial:se dezvolta in locul unui dinte, prin degenerarea organului smaltului
unui dinte normal sau supranumerar, inainte de a se fi format smaltul sau dentina si
este captusit cu epiteliu malpinghian stratificat frecvent cheratinizat. Desi pot avea
sedii foarte variate in maxilar si mandibula, peste ¾ dintre chisturile primordial sunt
localizate in mandibula si 2/3 in regiunea M3inferior.Unii autori folosesc sinonimul
de cheratichist.

55.Ameloblastomul:etiologia,patogenia,tabloul clinic,diagnosticul diferentiat si

tratamentul.
Sinonime - chist multecelular, chist maxilar proliferant, chist central paradentar etc.
Se întîlneşte preponderent la bolnavi între 20-40 ani, mai des la femei. Se localizează
în regiunea unghiului şi ramurei mandibulei, mai rar la corpul mandibulei.
Patogenia e legată strîns de întrebarea provenirii celulelor epiteliale în os – celule
epiteliale ale organului smalţului, lama dentară, resturile epiteliale Malease epiteliu
chisturilor dentare etc. Despre aceasta vorbeşte tabloul histologic multilateral la
adamantinome. Se determină forma solidă, forma chistică, forma mixtă. Clinica:
Acuzele bolnavului la:
1. Asimetrie a feţei; 2. Dureri lente în mandibulă şi dinţi; 3. Inflamaţie periodică cu
caracter de
periostită şi inflamaţie; 4. Fistule pe mucoasa cavităţii bucale cu eliminări de puroi; 5.
Plăgi care greu se vindecă în cavitatea bucală în locurile de extracţie dentară; 6.
Dereglarea funcţiei de masticaţie, fonaţie şi chiar de respiraţie.
Obiectiv – deformaţie fuziformă a corpului mandibulei (tumoră de consistenţie
elastică cu tuberozităţi). Mai tîrziu se ivesc simptome de chist a maxilarului (zonă
pergamentoase s-au chiar fluctuiente). Părţile moi care acoperă tumora pot fi
neschimbate, s-au palide cu vase sanguine vizibile. Exteriozitarea se face
prepondereat vestibular. La maxilar bolta palatină este deformată şi poate deplasa
chiar şi globul ocular. Nu se constată metastaze şi tulburări generale.
Radiografie, ameloblastomul determină imaginea osteolitice foarte variate şi
anume:
1. Un rînd de cavităţi rotunde în os; 2. O singură cavitate mare cu cavităţi mici în jur;
3. Un rînd de cavităţi rotunde în care poate fi dinte; 4. Cavităţi multeunghiulare
multiple; 5. Cavităţi mici multiple în formă de plasă; 6. Cîteva cavităţi mari în una
poate fi rădăcina dentară; 7. O cavitate mare cu un dinte format complet (ca un chist
folicular s-au dentiger). Chisturile nu sunt strict limitate. Membrana chistului
înconjoară rădăcina dentară, cîteodată se observă lichid în cavitatea chistului.
Anatomia patologică. Ameloblastomul se prezintă sub 3 forme:
- forma solidă – masă tumordă alb-cenuşie de consistentă forma, s-au elastică, care
constă din celule mezenchimatoase şi epiteliu cu celule stelate asemănătoare cu
organul smalţului;
- forma chistică – cavităţi multiple de mărime diferită conţinînd un lichid serocitrin;
- forma mixtă - conţinînd elemente şi din forma solidă şi din cea chistică. Pentru
toate formele histologice este caracteristică hotarele ei nu sunt strict limitate, se
observă cordoane celulare care pătrund în osul sănătos la depărtarea de 0,5-0,7
mm. Aceasta determină necesitatea înlăturării radicale ale tumorii, efectuînd
rezecţia mandibulei în limita ţesuturilor sănătoase.
Diagnosticul diferencial cu sarcomul, osteoblastoclastom, chistul radicular, chistul
dentiger
Tratamentul - radical chirurgical. Metoda preponderent folosită – rezecţia
maxilarului în limitele ţesutului sănătos la 1,0-1,5 cm de la graniţele vizibile
radiologic. La tumorile masive – rezecţia şi exarticulaţia mandibulei cu autoplastic în
acelaş timp. La inflamaţie sau lezionarea ţesuturilor moi osteoplastia este
contraindicată. Este necesar de înlăturare şi ţesuturile înconjurătoare lezionate.

56. Adenomul pleomorf al glandelor salivare: patogenia, tabloul clinic, diagnosticul

diferentiat si tratamentul.
Această tumoră după datele lui V.Panicarocschii se localizează în 51,8% în glanda
salivară parotidă (80%) la graniţa între palatinul moale şi cel dur – 27,9%, în glandele
submandibulare 9,6%, pe mucoasa obrazului – 4,8%, buza superioară–4,5 %
Retromolară - 0,2-0,3%.
Dimensiunile tumorei sînt diferite dar de cel mai des 0,5-15 cm. (2-4 cm). Dar sînt
şi de dimensiuni gigante.
Anatomia patologică. Tumoarea arată să fie încapsulată, de culoare albue – galbenă
cu un tablou morfologic divers - dure, moi şi chisturi de diferite dimensiuni. Tumora
constă din diferite ţesuturi – epitelial, fibros poate chiar condroid – deacea se
numeşte tumoră mixtă.
Morfologic adenomul pleomorf prezintă trei caracteristici principale; o falsă
incapsulare, - chiar cînd există un plan de clivaj între tumoră şi capsulă. Examenul
histologic constă adesea în existenţa de leziuni la nivelul capsulei şi chiar dincolo de
ea ; variabilitatea aspectelor histologia în aceeaşi tumoră şi pluritatea focarelor
tumorale. În vecinătate s-au chiar la distanţă de tumora principală au fost constatate
focare accesorii, independente, de dimensiuni adesea microscopice, mai ales în
recidive.
Tabloul clinic.
Acuzele bolnavilor – asimetria feţii din cauza unei tumefacţii mai des în regiunea
parotidiană cu creştere, lentă, nedureroasă. De cele mai dese ori tumefacţia este
nedureroasă dar rareori pot să apară dureri necauzate.
Obiectiv – tumora nedureroasă de cel mai dese ori mobilă de formă rotundă s-au
ovoidă netedă sau coselată, consistenţa poate fi inegală, variabilă. Se constată lipsa
adenopatiei şi leziunea peretelui nervului facial, dar examenul clinic nu poate afirma
benignitatea care poate fi numai aparentă, tumora fiind histologic malignă.
Tabloul clinic constată că de cele mai dese ori este vorba de un adenom pleomorf,
dar oricare dintre tipurile menţionate poate lua un aspect clinic identic (adenomul
monomorf ) ghistologic adonolimfom.
Adenomul pleomorf se întîlneşte de cele mai dese ori la bărbaţi în vîrstă de 20-40
ani.
Diagnoza se efectuiază pe baza datelor clinice, radiologice şi histologice (citologice,
citochimice ect), se foloseşte metoda radiologică de bicontrast. Diferencierea se
efectuiază de – tumora mucoepidermoidă, cilindroma adenocarcinom, chist salivar.
Tratamentul. De cele mai dese ori se întrebuinţează tratamentul chirurgical de
înlăturare a tumorii cu păstrarea nervului facial (Metoda Redon) şi met. Covtunovici-
Muha, sau în cazuri dimensiunilor mici a tumorei – înlăturarea tumorei cu rezecţia
parţială a glandei salivare.
Unii autori recomandă radioterapie preoperatorie (A.Paces), alţii radioterapie
intraoperatorie (A.Moscalenco).
Alţi autori sînt contra acestei metode (A.Clementov).

57. Hemangioamele: patogenia, tabloul clinic, diagnosticul diferential si

tratamentul.
Tumoare care se dizvoltă în rezultatul hiperplaziei ţesuturilor vasculare şi se
întălneşte conform datelor lui Bernadschi în 12,83% bolnavi spitalizaţi cu tumori
benigne.
În literatura română hemangiomul (angiomul) se clasifică după tabloul histologic în
hemangiome stelate, plane şi tuberoase.
Clasificaţie mai raţională pentru chirurgie considerăm clasificaţia P.Gorbuşina (1978)
care include:
1. Hemangiom cavernos s-au lacunar a) incapsulat. b) difuz.
2. Hemangiom capilar s-au simplu a) superficial. b) profund.
3. Hemangiom în formă de strugure s-au ramificat a) arterial. b)venos.
4.Fibrangiom 1)capilar, 2) cavernos, 3) ramificat : a) cu creştere rapidă, b) cu
creştere înceată.
Mai des în practica medicului se întîlneşte hemangiome capilare sau simple care de
cele mai dese ori, prezintă o pată plată de culoare roşie s-au canonică care constă
dintr-o mulţime de capilare, arteriale care anostomozează unul cu altul. Capilarele
pot fi venoase s-au arteriale. La apăsare (presiune) hemangiomul dispare iar la
întreruperea presiunei se iveşte din nou. Hemangiomul poate să crească repede, sau
încet (de cele mai dese ori) : Pot fi perioade de creştere rapidă. Rar poate să dispară
de sine stătător.
Hemangiomul în formă de strugure (hemangioma reconsum) constă din vase
sangvine arteriale în formă de ghem. Adeseori pulsează, iar din cauza anastomozilor
arterio-venoase poate să se ivească simptomul murmurelui de pisică. Hemangiomul
cavernos constă din cavităţi căptuşite cu endoteliu care sînt împlute cu sînge.
Cavităţile comunică una cu alta şi din cauza aceasta se iveşte simptomul de dispariţie
(la presiune) şi de umplere (la înlăturarea presiunei). Tumora poate să fie bine
limitată s-au să crească infiltrativ. Acest tip de hemangiom poate leziona un anumit
ţesuturile moi, dar şi oasele faciale.
Hemangiomul se diferenţiează de : limfangiom care se deosebeşte după culoare
(deschisă) şi conţinut (la puncţie-limfă).
Tratamentul. În tratamentul hemangiomelor capilare cu suprafaţă mică se
foloseşte, electrocoagulaţia, crioterapia, rentgenoterapia (6 Gr).
Metodele chirurgicale – excizia tumorei cu plastia cu ţesuturi locale sau cu grefe de
piele liberă. Hemangioamele cavernoase se înlătură cu exizii pe etape s-au se coase
tegumentele lezionate pentru obliterarea vaselor sangvine.
Se întrebuinţează terapia de sclerozare (arsuri aseptice endo-vasculare)
Terapia sclerozantă după V.Agapov. În tumoră se întroduce soluţia din alcool etilic
95 o – 70 ml + novocain 1,07 apă distilată 29,0. Asistentul apasă asupra tumorii.
Tumora se lipseşte de sînge şi în cavitate se întroduce amestecul sclerozant în
cantitate pînă la 90 ml. Peste 12-15 zile procedura poate fi repetată. Peste 3 luni
cursul de tratament poate fi repetat şi aşa de 2-3 ori. Partea negativă a metodei e că
bolnavul simte dureri mari în cursul de tratament şi sînt recidive.
58. Epulisul: clasificare,etiologia,patogenia,tabloul clinic, diagnosticul diferential si
tratamentul.
Pseudotumaore de granulaţie, nespecifică, dezvoltată pe seama elementelor
parodonţiului si a fibromucoasei ginginvale. Nu recidivează dacă a fost extirpată
complet.
Etiologie: frecvent între 20-40 ani, şi la femei în sarcină. Favorizată de tulburări
hormonale, discrazii sangvine, si determinată de iritaţii, inflamaţi cronice cauzate de
tartrul dentar, margini ascuţite a cariilor de colet, resturi radiculare, gingivite
cronice, fistule de origine dentară, obturaţii debordante. la femei în sarcină se dezv
pe fondul unei gingivite hiperplazice.
Se localizează mai des pe partea vestibulară a regiunii incisivocanine inferioare sau
superior între incisivi sau nivelul premolarilor. conform structurii histologice se
deosebesc: epulis granulomatos, angiogranulomatos sau telangiectazic, fibros, cu
fibroblaste, osteogen, epulis cu celule gigante.
Clinic epulisul debutează cu hipertrofie gingivală localizată la o papilă interdentară
sau la marginea liberă gingivală, mai rar intraalveolar. creşterea este lentă, fără
dureri, evoluţia în suprafaţă şi nu în profunzie. epulisul paote fi sesil cu bază largă de
implantare, sau pediculat. are dimensiuni mici sau mijlocii, poate atinge mărimea
unui măr.
Epulisul granulomatos, telangiectazic, cu celule cigante- are adesea suprafaţă
mamelonată, roşie-violacee, consistenţă elastică, sîngerează uşor, se ulcerează.
Epulisul fibros sau osteogen, e de dimensuni reduse, acoperit cu mucoasă palidă, are
consistenţă fermă sau dură. formaţiunea înconjoară totdeauna unul sau mai mulţi
dinţi, determinînd deplasarea, mobilizarea lor.
Radiografic: iMAgine de osteoliză marginală redusă sau dimpotrivă uşoară
condensare si exostoză pe creasta alveolară care pătrunde în baza formaţiunii.
Evoluţia spre ulceraţia mucpasei, hemoragie, infecţie, pierderea dinţilor. recidivează
dacă nu s-a îndepărtat în întregime sau nu a fost înlăturat factorul cauzal.
Diagnostic diferenţial: cu carcinom gingival(evoluează rapid, osteoliză mai
accentuată, adenopatie regională), cu fibromatoza gingivală localizată(tumoare dură,
mucoasa normală), hiperplazia epitelio-conjunctivă.
Diagnosticul se face obligator în baza examenului histopatologic.
Tratament:asanarea cavităţii bucale, tratamentul stărilor infecţioase gingivale,
tratamente dentoparodontale şi protetice corecte. Tratamentul curativ: tratament
general al afecţiunilor favorizante, înlăturarea factorului iritativ cauzal, şi extirparea
tumorii prin incizia în jurul bazei de implantare, în mucoasa sănătoasă. tumora se
îndepărtează, apoi se chiuretează, se regularizează planul osos, poate fi necesară
extracţia a 1-2 dinţi. Pe plagă se aplică compres iodoformat, cicatrizarea trebuie
supravegheată.
59. Tumorile cutanate benigne ale reg.max-fac. Tumorile epiteliale ale cavitatii
bucale.
Angiomul, Limfangomul, Papilomul, Adenomul, adenomul pleomorf, botriomicomul,
lipomul, chistul sebaceu, chistul mucoid, chistul colloid, gusa linguala, ranula, chistul
dermoid, chisturile si fistulile branhiale.
Angiomul-tumoare cong., formata prin hiperplazia tesut. vasc. Sunt 3 forme: stellate,
plane si tuberoase. Ang.stelate – mici dilatatii capilare dispuse radiar, avind in centru
un punct rosu.Multiple, fara intindere mare.
Ang. Plane- sau pete de vin, ce pastreaza relieful si pilozitatea tesut.inconjuratoare,
coloratia variabila. La vitropresiune coloratia dispare.
Ang. Tuberoase – apar la nastere, care cresc progresiv in volum, prin
prolif.endoteliului si dilatatia vaselor, pot fi simple, cavernoase, bombeaza la nivelul
tegumentelor sau mucoasei, de consist. moale, elastic.
Trat.- pot fi electrocoagulate cu un ac foarte fin introdus in centrul
formatiunii.Iradieri prin radioterapie de contact, crioterapie., abraziunea cutanata
superficiala, in formele profunde – excizia.
Limfangiomul- tum.con, loc. In obraz, se poate extinde in planseu, laterofaringian,
de-a lungul vaselor mari ale gitului, parotid, limba. Palpare- moale, nereductibila,
insotita de macroglosie, si macrocheilie. Alcatuit din multiple cavitati captusite cu
endoteliu.Trat. numai chirurgical
Papilomul- mai des la copii, pe limba, muc obraz, bolta palatine sau lueta.Cauze-
traumatisme mici si repetate.dezv.lentaa cu pedicul de implantare ingust sau larg,
dimensiune variabile, max 7-8mm, Trat.extirpare chirur.
Adenomul- mai des la buz.sup., sau alte reg cu glande saliv mici.Continut-adenoame
multiple ale gl.sal.labiale.Simptome-buz sup apare dubla, la palpare- o algomerare
de noduli mici, rotunzi, nedurerosi,Dig.dif cu macrocheilia. Trat.chirurg. cu extirp
plastic, impreuna cu gl.salivare hipertrofiate.
Adenomul pleomorf – tumora mixta, se dezv. Din gl. Salivare mici, la buze, obraz,
limba, planseu buccal, palat moale si dur Debut nodularm cu evol.lenta, nedureroasa
spontan sau la presiune., de consistenta renitenta, nu infiltreaza test.din jur,
ulcereaza la dimensiuni mari. Trat.extirpare chirug
Botriomicomul-t.hiperplazica, de natura infectioasa,buza, muc.jugala sau
lingual.Format din testu conjunctiv inflamator cu vase neoformate, pedicul patrunde
in derm. Cauza traumtisme, nu depasesc 1 cm in diam.,culoare rosie,
supr.granulata.Trat.chir
Lipomul – se dezv in obraz.Poate ajunge la 5-6 cm, forma rotunj, bombata,
pseudofluctuenta. Alcatuita din tesut adipos.Fara insinuari in dezvoltare.Trat. chir,
dar risc de lez.a nerv facial, sau canal.Stenon.
Chistul sebaceu – subcutan, nodul de marime variab, 0,5-2cm.consist pastoasam rar
fluctuenta, aderantala planul superficial, mobile la planul profund,contine o subst
amorfa, galbuie., se infecteza usor, Trat.extirpare complete a membrane.
Chistul mucoid – se form din gl.salivare mici, mai frecv la buz inf., muc obraz sau
limbii. Cav.chistica delimitate la periferie de zona de scleroza, cu histiocite si epiteliu
malpigian atrophic, pluristratificat. Diam 3-15 mm.Trat chir cu gl.sal
Chistul colloid – din resturi embrionare ale canalului tireoglos.,mai des la copii. In
limba
Gusa linguala- t.solida dezv din tes.tiroidian aberrant la baza limbii. Localizat – intre
osul hyoid, foramen caecum si epiglota.
Ranula-formatiune tumorala chistica a lanseului buccal cu continut mucoid, mai des
la adolescent. Se dezv Din resturi epiteliale sau ale canalului tireoglos. Localizari-
sublingual sau suprahioidian. Trat – extirparea membrane chistice in intregime sau
marsupializarea.
Chistul demoid – t.cong, la planseu buc, sau limbam reg.orbito-malara, din resturi
epiteliale incluse in tesut in decursul alipirii arcurilor branhiale, datorita unor infectii
in dezv intrauterine.Sunt descopr accidental,crestere in volum – deplaseaza limba,
ingreunarea deglut si fonatiei.La presiune lasa o amprenta sub forma de godeu.
Trat.chir
Chist si fist branhiale – localizate in reg.cervico-faciala, provin din canalul
tireoglos.Chisturile mai des pina la 30 de ani, fistulae apar dupa extirparea
incomplete a unui chist

60.Afectiunile precanceroase ale pielii si marginii rosii a buzelor. Afectiunile

precanceroase ale mucoasei cavitatii bucale.
Ale pielii – pigmentarea melanica(crestereaa in exces de melanina),
leucoedemul(mucoasa jugala aspect albicios, opalescent, usor plicaturat, ca un val
translucid), gl.sebacee(pot fi gasite la niv buzelor, sub forma de noduli mici
galbui,mai rarefiati, izolati.), hipertrofia simpla a gl. Salivare mici.
Ale mucosae – eritroplazia(Maladia Bowen), leucoplazia, lichen plan, candidoza
bucala, lupusul eritematos
Eritroplazia – etio.necunoscuta 2 forme Granulara si atrofica
Leucoplazia- traumatismele, factori hormonali. 3 forme – simplex, verucoasa,
eroziva.
Aceste leziuni pot aparea deseori sub forma de ulceratii sau placarde sau zone
albicioase, hiperkeratozice(diskeratozice. Pot coexista cu carcinomul.)Adesea
formele de leucoplazie – prezinta zone hiperkeratizice, care pot suferi modificari
maligne. Suprafetele lor pot fi acoperite cu cruste serohematice. Pe parcurs lez
indureaza, marginile devin proeminente.La nivelul limbii au forme ulcero-erozive,
putin dureroase, forma nodulara. La nivelul planseului buccal – aspect de mici
ulceratii. La nivel mucoasei jugale- debut ulcero-eroziv, forma proliferative-exofitica
mai rar. La nivelul gingiei si crestei alveolare 0 forma proliferativa, cu nodul mic,
aspect de papilom.