Particularitati de constructie ale unui personaj dintr-un roman postbelic: Ilie

Moromete
Moromete pare, din punct de vedere social, un reprezentant tipic al lumii rurale din prima
jumatate a secolului al XX-lea. Taran de conditie medie, proprietar al unui lot multumitor, tata
a sase copii, Moromete este respectat de comunitate si privit ca un membru de baza al
acesteia.
Surprinzator este, insa, statutul moral al personajului, romanul conturand o antiteza intre
valorile etice ale protagonistului si lipsa de moralitate a unei societati pentru care averea
este ceea ce conteaza. Demnitatea personajului deriva din tenacitatea de a le insufla si
copiilor aceste valori si din faptul ca nu renunta la principiile lui, indiferent de presiunile
familiale sau politice. Dovada acestui spirit etic e reprezentata de ultimele cuvinte rostite de
batran: „[…] eu intotdeauna am dus o viata independenta”.
Principalul element de originalitate al romanului este constructia personajului principal,
deoarece este neasteptat ca un om simplu, de la tara, sa aiba o fire analitica, meditativa si
un nivel de intelegere superior. Sub aspect psihologic, asadar, Ilie Moromete uimeste prin
capacitatea de a vedea esenta din spatele aparentelor, prin placerea de a-i observa pe
ceilalti si mai ales prin intrebarile despre sine. Ilustrativa este scena meditatiei de pe piatra
de hotar, cand tatal se intreaba disperat unde a gresit si ce ar fi putut sa faca pentru ca fii lui
sa-i accepte valorile.
Unicitatea personajului Ilie Moromete in seria romanelor cu tematica rurala consta, in primul
rand, in inteligenta si in farmecul dat de perceptia acestuia inconfundabila. Placerea de a
descoperi detalii sau adevaruri ascunse este evidentiata in scena discutiilor din poiana lui
Iocan, unde Moromete este cel care citeste intotdeauna articolele din ziar intrucat doar el
intelege informatiile transmise si le poate explica si celorlalti. Chiar si baietii lui cei mari, care
il jignesc adesea si il considera lenes recunosc faptul ca tatal lor „avea ciudatul dar de a
vedea lucruri pe care ei nu le vedeau, nu le intelegeau”.
Aceeasi intuitie, aceeasi profunzime a observatorului Moromete reiese in volumul al doilea
din faptul ca este singurul taran din Silistea Gumesti care intelege ca socialismul este o
eroare. El incearca sa-i explice lui Niculae cu luciditate ce influenta negativa va avea
colectivizarea asupra vietii tuturor si este uimit cum de nimeni nu intelege ce erori se comit in
numele partidului, precum sacrificarea cailor si transformarea lor in mancarea pentru porci.
Ilie Moromete este caracterizat in mod direct prin intermediul celorlalte personaje: baietii lui
cei mari il considera lenes, iar Catrina sintetizeaza jovialitatea si spiritul contemplativ al
personajului, spunandu-i: „toata ziua stai de vorba si bei tutun”. In mod indirect, Moromete
are simtul umorului, fie ca este ironic, fie ca se amuza, fie ca incearca sa ofere o
lectie(scena cu fasolea). In scena in care incearca sa-l dezvete pe Paraschiv de lacomie,
mintindu-l ca mancarea este rece, cand, de fapt, aceasta era foarte fierbinte. Ilie Moromete
este familist si crede ca rolul lui de tata este sa-i tina pe toti uniti. Ideea este cel mai bine
evidentiata in scena din volumul al doilea in care isi implora baietii sa vina acasa, iar cand
acestia refuza, pleaca, lasand usa deschisa in urma lui. Dezinteresul fata de avere reiese
atat din faptul ca nu intelege la ce altceva ar fi utili banii in afara de plata foncirii, cat si din
hotararea de a-i da lui Niculae toata suma, refuzata de fratii mai mari: „Si cu banii ce sa
faca? Asta era ceva de ras, cum de nu vedeau?”.