Proiect de studii

(Scrisoare de intenții)

Tema doctorală Vasile Ionescu:

Imaginea rromilor: de la „Țiganiada” la „La țigănci”.
O antropologie teatrală a „culturii spectaculosului”

Imaginea publică a unui popor este o de/construcție care depinde de memoria

colectivă v i e, ca autoimagine de sine și a Aproapelui-Identic, dar și ca
heteroidentificare, a modului în care Aproapele-Diferit își reprezintă alteritatea,
pe Celălalt. Aceste reprezentări sociale formale, dincolo de factitate, au un
formă (conținut/cultură) variabilă, în funcție de cadrele istorice ale memoriei
salvate sau amneziei/uitării, chiar de măștile prin care o cultură își poate
disimula sau impune identitatea, la nivelul sferei/opiniei publice.
Este cazul culturii rrome, recunoscută oficial în 1990 de către statul român, prin
acordarea dreptului constituțional de minoritate națională. Dacă, până atunci,
memoria colectivă a culturii rrome era reprezentată doar la nivelul culturii
populare, acum, prin intrarea în istorie, rromii își construiesc o memorie
culturală cultă, adaptată la (post)modernitate.
Ca în cazul culturilor aflate în criza schimbării paradigmatice, cercetarea mea își
propune să aprofundeze posibilele interpretări ale modificării, transformării sau
stagnării imaginii și memoriei colective rrome (culturii, ca flux istoric).
Alegerea DG-urilor de educație și cultură ale Parlamentului și Comisiei
Europene este motivată de unificarea politicilor pentru rromi ale statelor
Uniunii Europene, în special în ceea ce privește antigypsysmul, considerat o
formă de marginalizare specifică și istorică, pe fondul recurenței ideologiilor
(culturii) excluderii:
În ce măsură, în cooperarea interculturală dintre culturile populațiilor majoritare
(statelor UE) și rromi, girate de strategiile, proiectele și programele
transfrontaliere ale Uniunii Europene, se are în vedere un echilibru între
modernizare, ca integrare socială/culturală (europenizare), și specificitatea
culturii rrome, eminamente populară, semi-orientală, cu o istorie și o producție
culturală devenită obsolescentă, blocată în tradiție;
1. În ce măsură rromii înșiși au în vedere propria înstrăinare culturală, în
confruntarea dintre ceea ce este imaginal, ca memorie inconștientă, internalizată
prin comportamente dobândite, și ceea ce este imaginar, ca produs cultural
public, externalizat.
2. În ce măsură se armonizează imaginarul european al des/cântecului vrăjitoarelor
și lăutarilor rromi, creat în Era Rațiunii (Iluminismului), de la “Țiganiada” lui
Budai Deleanu, Goethe și Liszt, la „La țigănci”, Holocaust și drepturile de
națiune, cu realitatea curentă.
La Bruxelles voi beneficia de sprijinul europarlamentarului (rrom) Damian
Drăghici, dar și un artist recunoscut, preocupat de configurarea și codificarea
unui mod integrativ rrom, care să armonizeze bogata tradiție culturală rromă cu
exigențele modernității.

Rezultatele cercetării vor fi publicate într-un eseu, cu titlul (provizoriu) „Rromii

și critica rațiunii instinctive: imagine, memorie și istorie”, în care voi încerca
elaborarea unui “instrument de cercetare” pornind de la hermeneutica lui Paul
Ricoeur din “Memoria, istoria, uitarea“ (Amarcord 2001) și “Sinele ca un Altul“
(Spandugino, 2016).

11.01.2018 Vasile Ionescu