Tigani mei - Gabi Gheorghe, tiganeasca, inima albastra

Au plecat tiganii mei, si-a trecut de-atunci o luna,

Veselia mea nebuna, o gasesc doar printre ei. (bis strofa)

R: Hei, tigane, lautare, canta-mi seara cu vioara,

Fa doar lacrimi, bani sa curga si necazul mi-l alunga.
Vin, o fata si-o vioara, imi fac viata mai usoara,
Haide canta, canta, canta, si necazul mi-l alunga.

Canta-mi, canta-mi lautare, ca eu stau si te ascult,

Tot mai beau cate-un pahar, ca n-am unde sa ma duc. (bis strofa)

R:...

Cantecul tau m-a vrajit, de-as avea ti-as da si bani,

Dar eu vesel nu mai sunt, decat doar printre tigani. (bis strofa)

Pe o margine de stea
O tigancă se iubea
Cu un țigan din șatra ei
Într-o seară undeva
Într-un colt de mahala
Pierduti în vraja dragostei

Adâncit în ochii ei
Prins în dansul patimei
Tiganca-n palmă i-a ghicit
I-a luat mâna într-a sa
Si i-a promis că numai ea
O să il facă fericit

In cărute ei trăiau
Langă foc se adunau
Fară de griji sau bogătii
Si tiganii toti dansau
Ei in satra se iubeau
Ascultând glasul inimii
Cantă, cantă tiganii mei
Haide cantă si tu cu ei
Ăsta-i cantecul dragostei
Cântă, cantă vioara mea
Haide, cantă si tu cu ea
Vino, vino în lumea mea

FAR este unica sferă/opinie publică a ceea ce a mai rămas din societatea civilă rromă,
nepartinică, nepartizană
„Innegriti-vă (Revoltați-vă) și veți fi liberi”, calchiată după spusele unei cunoștințe a tatălui dvs., care a
spus: Ce e născut din carne, este carne, ce e născut din Spirit este spirit. Nu te mira că ți-am spus
„Trebuie să vă nașteți din nou” (și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi), pledînd, apud
Socrate, pentru o nouă etică și estetică a vieții și artei (cultura ca spirit, imitație a naturii, nu ca
natură/instinct!). A se vedea cît de mult datorează frumosul urîtului în Rosenkrantz, „Estetica Urâtului”
sau la Walter Benjamin, Heidegger, Eco, inclusiv filmul Shrek :)). In fine, „am ținut Frumuseșea pe
genunchi; și era urâtă!”, a zis Rimbaud, amicul dvs. din tinerețe!

"Dragostea ne-a ieşit în cale aşa cum apare, ca din pământ, un asasin pe o ulicioară
întunecoasă, şi ne-a răpus pe amândoi dintr-o singură lovitură. Aşa loveşte fulgerul, aşa loveşte
pumnalul – Bulgakov

Sunt ceea ce gîndesc că sunt

(Max Stirner, L’Unique et sa propriété, 1845)