Sunteți pe pagina 1din 4

Anatomia si fiziologia omului , 22

Scheletul membrelor , ARTICULAŢIILE


3. Scheletul membrelor
3.a. Scheletul membrelor superioare: este format din:
centura scapulară:
claviculă, os lung pereche, de forma literei S, situat în partea antero-superioară a toracelui şi
omoplat sau scapulă, os lat, de formă triunghiulară, cu baza în sus, situat în partea posterioară a
toracelui;
scheletul membrului superior propriu-zis:
scheletul braţului: humerus;
scheletul antebraţului: radius, osul mobil şi lateral al antebraţului şi ulna sau cubitus, osul fix şi
intern al scheletului antebraţului.
scheletul mâinii: carpiene (8 oase scurte dispuse pe două rânduri: în rândul proximal, se află
oasele: scafoid, semilunar,piramidal, pisiform; în rândul distal, se află
oasele: trapez, trapezoid, osul mare, osul cârlig), metacarpiene (sunt în număr de 5, numerotate
de la I la V, dinspre lateral spre medial), falange (degetele II-V au câte trei falange, proximală, medie,
distală; degetul I, police are 2 falange, falanga distală corespunde unghiilor).

3.b. Scheletul membrelor inferioare: este format din:

centura pelviană: este formată din 2 oase coxale, care se articulează anterior, între ele
formând simfiza pubiană, şi posterior cu osul sacrum, formând bazinul. Osul coxal este format din 3
oase: ileonul, în partea superioară, pubele, anterior şi ischionul, posterior.
scheletul membrului inferior propriu-zis:
- scheletul coapsei: femur;
- scheletul gambei: tibia şi fibula sau peroneul;
- scheletul piciorului: tarsiene (7 oase dispuse în două rânduri: rândul posterior este format din
două oase: talusul şi calcaneul; rândul anterior este format din 5 oase: cuboidul, navicularul şi 3
cuneiforme), metatarsiene (sunt numerotate de la I la V), falange (degetele sunt numerotate de la I
la V; primul deget se numeşte haluce şi are 2 falange, iar degetele II-V au câte trei falange).

ARTICULAŢIILE
Articulaţiile sunt legăturile dintre oase şi reprezintă sediul mişcărilor.
După gradul de mobilitate, articulaţiile se impart în: sinartroze şi diartroze.

Sinartrozele sunt articulaţii fixe, mobile, care nu au cavitate articulară. După tipul de
legătură dintre oase, sinartrozele sunt:
 Sindesmoze - se leagă prin ţesut fibros moale; se caracterizeaza prin prezenta unor
formatiuni fibroase care se interpun intre capetele osoase articulare, unindu-le si asigurand astfel o
miscare ale acestora prin intermediul tesutului fibros mai mult sau mai putin elastic. Ex.: la articulatiile
sacro-iliace, intre epifizele distale ale tibiei si fibulei.
 Sincondroze - se leagă prin ţesut cartilaginos; au ca mijloc de unire intre capetele osoase
diferite tipuri de cartilagiu si permit miscari mai reduse, elastice la acest nivel. Ex.: lama
perpendiculara a etmoidului cu vomerul, articulatia dintre prima coasta si stern etc.
 Sinostoze - este o articulatie fixa, care se leagă prin ţesut osos. Reprezinta imbinari ale
oaselor care au fost la inceput membranoase sau cartilaginoase si care apoi s-au sudat osos. Ex.:
Diartrozele sunt articulaţii care posedă un grad variabil de mobilitate (sunt semimobile). Se
impart în :
 Amfiartroze - articulaţii semimobile, au suprafeţe articulare plane sau uşor concave, se
întâlnesc între corpurile vertebrelor şi se realizează prin interpunerea discurilor intervertebrale.
 Artrodiile - articulaţii cu mobilitate mare, cel mai des intalnite in organism. Se mai numesc
articulaţii sinoviale.

O articulaţie prezintă următoarele componente

capsula articulară - manşon fibros care se inseră pe oasele ce se articulează; este căptuşită la
interior de membrane sinovială, iar la exterior este întărită de ligamemte;

ligamente - formaţiuni fibroase care se prind pe oasele articulaţiei;

membrana sinovială - formează stratul intern al capsulei articulare, este bogat vascularizată,
inervată;
cavitatea articulară - spaţiul din interiorul articulaţiei care conţine o lamă fină de lichid sinovial.
Articulaţiile fixe se găsesc la nivelul oaselor cutiei craniene şi aceste articulaţii se mai numesc suturi
craniene.